1ra-662/2018 — art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-662/2018 — art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-662/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
18 aprilie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Nadejda Toma,
Judecătorii – Anatolie Țurcan și Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se solicită
casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018,
declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic,
în cauza penală în privința lui
Miron Gurie xxxxx, născut la xxxxx, originar și
domiciliat xxxxx
și
Demian Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar
din xxxxx, domiciliat xxxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 21.06.2017 - 14.11.2017;
Instanță de apel: 26.12.2017 - 11.01.2018;
Instanță de recurs: 22.02.2018 - 18.04.2018.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Orhei sediul Central din 14 noiembrie 2017, au
fost recunoscuți vinovați și condamnați:
Gurie Miron în baza art.145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 17 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;
Demian Ion în baza art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la
15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
Potrivit art.85 Cod penal, prin cumul de sentinței, lui Ion Demian, la pedeapsa
stabilită, a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința
Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 16
ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că Gurie Miron a fost
învinuit că, în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, de comun acord
cu Ion Demian, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe
Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna
Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălaiești r-nul Orhei, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul
unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă
parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia,
1
cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri
lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului,
după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie
văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan
mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în
cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian
că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel
Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză
medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion
Demina au ascuns urmele infracțiunii.
Ion Demian a fost învinuit că, la 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017,
contrar obligației legale, în special a obligației de a nu permite săvârșirea unei fapte
interzise, urmărind intenția de a contribui la comiterea omorului lui Vladimir Anghel
și Victor Secrieru în calitate de complice, exprimat prin favorizarea infractorului
privind tăinuirea urmelor infracțiunii, asistând la acțiunea ilegală ce urma să o
execute, inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său
se alătură la acțiunile lui Gurie Miron, prin faptul că a ascuns urmele infracțiunii și
anume a ars încălțămintea în care a fost încălțat Gurie Miron în momentul comiterii
infracțiunii, a ascuns telefonul părții vătămate Victor Secrieru, pe teritoriul stânei ce
aparține lui Ion Bunici din s. Mălăiești, r-nul Orhei, sticla din care au servit șampanie
și asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute Gurie Miron, inclusiv prevăzând
urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui
Gurie Miron, ca rezultat înlesnind în acest mod săvârșirea omorului, împreună cu
Gurie Miron, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe
Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna
Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălăiești, r-nul Orhei, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul
unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă
parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia,
cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri
lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului,
după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie
văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan
mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în
cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian
că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel
Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză
medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion
Demina au ascuns urmele infracțiunii.
Procurorul a contestat cu apel sentința solicitând casarea parțială a acesteia,
în partea refuzului încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei cu
pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care
inculpații Gurie Miron și Ion Demian să fie obligați la achitarea cheltuielilor de
judecată în sumă de 58 784,73 lei.
În motivarea apelului a invocat că, în cadrul procesului penal, fiind audiați în
instanța de judecată, inculpații, au recunoscut parțial săvârșirea faptelor indicate în
2
rechizitoriu. Totodată, conform informației anexate la materialele cauzei penale, în
cadrul urmăririi penale, pentru efectuarea expertizelor judiciare, au fost suportate
cheltuielile de judecată în sumă de 58 784,73 lei, prin urmare, aceste cheltuieli urmau
a fi puse pe seama inculpaților, ținând cont de prevederile art.229 Cod de procedură
penală.
3.1. Inculpatul Ion Demian a contestat cu apel sentința solicitând casarea
sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie
recalificate acțiunile acestuia din art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod
penal în art.323 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în limitele sancțiunii acestui
articol.
Ulterior, inculpatul a depus un apel suplimentar prin care a solicitat casarea
sentinței și aplicarea unei pedepse mai blânde.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie
2017, au fost admise apelurile, casată total sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409
alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului
stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați:
Gurie Miron în baza art.145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 17 ani
închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;
Demian Ion în baza art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la
15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
Potrivit art.85 Cod penal, prin cumul de sentinței, lui Ion Demian, la pedeapsa
stabilită, a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința
Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 16
ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.
Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă,
cheltuielile fiind trecute în contul statului.
4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, Gurie Miron în
noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, de comun acord cu Ion
Demian, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe Vladimir
Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna Gospodăriei
Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălaiești r-nul Orhei, fiind în stare de
ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul unui
conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă
parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia,
cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri
lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului,
după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie
văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan
mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în
cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian
că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel
Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză
medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion
Demina au ascuns urmele infracțiunii.
Ion Demian în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, contrar
obligației legale, în special a obligației de a nu permite săvârșirea unei fapte interzise,
3
urmărind intenția de a contribui la comiterea omorului lui Vladimir Anghel și Victor
Secrieru în calitate de complice, exprimat prin favorizarea infractorului privind
tăinuirea urmelor infracțiunii, asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute,
inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se
alătură la acțiunile lui Gurie Miron, prin faptul că a ascuns urmele infracțiunii și
anume a ars încălțămintea în care a fost încălțat Gurie Miron în momentul comiterii
infracțiunii, a ascuns telefonul părții vătămate Victor Secrieru, pe teritoriul stânei ce
aparține lui Ion Bunici din s. Mălăiești, r-nul Orhei, sticla din care au servit șampanie
și asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute Gurie Miron, inclusiv prevăzând
urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui
Gurie Miron, ca rezultat înlesnind în acest mod săvârșirea omorului, împreună cu
Gurie Miron, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe
Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna
Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălăiești, r-nul Orhei, fiind în
stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul
unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă
parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia,
cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri
lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului,
după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie
văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan
mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în
cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian
că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel
Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză
medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion
Demina au ascuns urmele infracțiunii.
4.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a
constatat prin sentința de condamnare că, Ion Damian se învinuiește de comiterea
infracțiunii prevăzute art. art.42 alin.(5), 145 alin. (2) lit. g), i), j) Cod penal, iar Gurie
Miron se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute art.145 alin. (2) lit. g), i), j)
Cod penal, în circumstanțele descrise, contrar soluției de condamnare.
Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților în săvârșirea
infracțiunilor incriminate se confirmă prin declarațiile succesorului părții vătămate,
Maria Caldare, succesorului părții vătămate, Iurie Secrieru, martorilor Ghenadie
Lazari, Violeta Lazari, Ivan Bunici, Ivan Demian, expertului Dumitru Cobâscan,
procesul-verbal de constatare a faptei din 01 ianuarie 2017; procesul-verbal de
cercetare la fața locului din 01 ianuarie 2017; procesul-verbal de cercetare la fața
locului din 03 ianuarie 2017; procesul-verbal de reconstituire a faptei din 05 ianuarie
2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 ianuarie 2017; procesul-
verbal de reconstituire a faptei din 04 ianuarie 2017; raportul de expertiză judiciară
nr.07 din 23 februarie 2017; raportul de expertiză judiciară nr.05 din 23 februarie
2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 09 ianuarie 2017; raportul de
expertiză nr.24 din 02 februarie 2017; raportul de expertiză nr.25 din 27 februarie
2017; raportul de expertiză nr.76 din 29 mai 2017; raportul de expertiză nr.10 din 03
mai 2017.
4
4.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la
prevederile art. art.61, 75, 76, 77 Cod penal, a ajuns la concluzia că pedeapsa 17 ani
închisoare aplicată lui Gurie Miron și 15 ani închisoare lui Ion Demian, este
echitabilă.
Totodată, potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a adăugat la
pedeapsa aplicată lui Ion Demian, parțial, prin cumularea pedepselor, pedeapsa
stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013 și i-a stabilit
pedeapsa definitivă 16 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.
4.4. Instanța de apel a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la
inculpați a cheltuielilor judiciare și cu trimitere la prevederile art.221 alin. (4) Cod de
procedură penală, a indicat că, procurorul nu a formulat și înaintat conform normei
precitate, o acțiune civilă în cadrul procesului penal, formulând cerințele
corespunzătoare, limitându-se la invocarea circumstanțelor privind cheltuielile pentru
efectuarea raporturilor de expertiză.
Cu trimitere la prevederile art. art.143 alin. (1) pct.1), 3) și 6), (2), 227 Cod de
procedură penală, instanța a specificat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor
judiciare pe cauza penală, nu pot fi dispuse spre încasare din contul inculpaților,
odată ce norma de drept prevede că acestea se compensează din contul mijloacelor
bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor vizate din contul
inculpatului.
Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, a
contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea
rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată.
În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel în cadrul examinării
cauzei și emiterii hotărâri nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale
de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 58 784,73 lei la realizarea
expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpați în beneficiul statului, conform
prevederilor art. art.227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar art. art.385
alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt.
Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de
săvârșirea unei infracțiuni, care impune, desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei
pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt
imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind
vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu
s-ar fi efectuat.
Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și
integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea
urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului,
obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă
partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor
cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală,
incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare
de către prima instanță.
În astfel de circumstanțe, acuzarea consideră că cheltuieli de judecată suportate
de către stat în cauza penală de învinuire a lui Ion Demian și Gurie Miron urmează să
fie încasate din contul acestora.
5
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei,
Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să
decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit
neîntemeiat.
Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod
de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,
art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi
atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel la judecarea cauzei.
Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal
sau procesual și erori de drept material sau substanțial.
Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin
hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de
drept formal și material.
Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1)
art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi
supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază
soluția.
În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur
considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea sa
din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpaților a sumei de
58 784,73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că
instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele
prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia
de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților în
beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 58 784,73 lei, suportate
pentru efectuarea expertizelor judiciare.
Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile
judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții
vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și
asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea
corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice
garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau
nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite
în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală.
Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc
din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
Potrivit art.228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea
procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli
judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții
6
procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții
vătămate, ai părții civile:
1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire
penală și în instanță;
2) cheltuielile de cazare;
3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;
4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în
urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire
penală sau a instanței.
(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să
păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,
reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul,
expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire
penală sau a instanței.
(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul
materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării
respective.
(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă
pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei
însărcinări de serviciu.
(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate
la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței
în mărimea stabilită de legislația în vigoare.
Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de
58 784,73 lei a fost necesară pentru efectuarea rapoartelor de expertiză nr. 07 din 23
februarie 2017 (f.d.163-166, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire
penală din 02 ianuarie 2017 (f.d.159, vol. I), nr. 05 din 23 februarie 2017 (f.d.175-
178, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 02 ianuarie 2017
(f.d.171, vol. I), nr. 24 din 02 februarie 2017 (f.d.211-218, vol. I), dispusă prin
ordonanța organului de urmărire penală din 09 ianuarie 2017 (f.d.205-206, vol. I), nr.
25 din 27 februarie 2017 (f.d.231-235, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de
urmărire penală din 09 ianuarie 2017 (f.d.225-226, vol. I), nr. 76 din 29 mai 2017 și
nr. 10 din 03 mai 2017 (f.d.320-323, 324-327 vol. II), dispuse prin ordonanțele
organului de urmărire penală din 24 februarie 2017 (f.d.311-314, vol. II), or, aceste
cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care
pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea
constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de
către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea
urmăririi penale sau judecarea cauzei.
Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste
cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de
a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste
cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau
exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea examinării medicale de constatare a
faptului de consumare alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, expertizei întru
stabilirea cauzelor decesului victimei și expertizei pentru a stabili starea psihică a
7
bănuiților, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii
rezonabile privind comiterea infracțiunii.
Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către
instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art. 414-419 Cod
de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea
recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul
urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Miron
Gurie xxxxx și Demian Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 mai 2018.
Președinte /semnătura/ Nadejda Toma
Judecătorii /semnătura/ Anatolie Țurcan
/semnătura/ Vladimir Timofti
Copia corespunde originalului,
Judecător Anatolie Țurcan
8