1ra-662/2018 — art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-662/2018 — art. 145 alin. 2 lit. g, i, j, 42 alin. 5, 145 alin. 2 lit. g, i, j CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-662/2018 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 18 aprilie 2018 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Nadejda Toma, Judecătorii – Anatolie Țurcan și Vladimir Timofti, examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018, declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, în cauza penală în privința lui Miron Gurie xxxxx, născut la xxxxx, originar și domiciliat xxxxx și Demian Ion xxxxx, născut la xxxxx, originar din xxxxx, domiciliat xxxxx. Termenul de examinare a cauzei: Prima instanță: 21.06.2017 - 14.11.2017; Instanță de apel: 26.12.2017 - 11.01.2018; Instanță de recurs: 22.02.2018 - 18.04.2018.
A C O N S T A T A T :
Prin sentința Judecătoriei Orhei sediul Central din 14 noiembrie 2017, au fost recunoscuți vinovați și condamnați: Gurie Miron în baza art.145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 17 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis; Demian Ion în baza art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Potrivit art.85 Cod penal, prin cumul de sentinței, lui Ion Demian, la pedeapsa stabilită, a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 16 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă.
Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat că Gurie Miron a fost învinuit că, în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, de comun acord cu Ion Demian, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălaiești r-nul Orhei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia, 1 cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului, după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion Demina au ascuns urmele infracțiunii. Ion Demian a fost învinuit că, la 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, contrar obligației legale, în special a obligației de a nu permite săvârșirea unei fapte interzise, urmărind intenția de a contribui la comiterea omorului lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru în calitate de complice, exprimat prin favorizarea infractorului privind tăinuirea urmelor infracțiunii, asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute, inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui Gurie Miron, prin faptul că a ascuns urmele infracțiunii și anume a ars încălțămintea în care a fost încălțat Gurie Miron în momentul comiterii infracțiunii, a ascuns telefonul părții vătămate Victor Secrieru, pe teritoriul stânei ce aparține lui Ion Bunici din s. Mălăiești, r-nul Orhei, sticla din care au servit șampanie și asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute Gurie Miron, inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui Gurie Miron, ca rezultat înlesnind în acest mod săvârșirea omorului, împreună cu Gurie Miron, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălăiești, r-nul Orhei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia, cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului, după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion Demina au ascuns urmele infracțiunii.
Procurorul a contestat cu apel sentința solicitând casarea parțială a acesteia, în partea refuzului încasării cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații Gurie Miron și Ion Demian să fie obligați la achitarea cheltuielilor de judecată în sumă de 58 784,73 lei. În motivarea apelului a invocat că, în cadrul procesului penal, fiind audiați în instanța de judecată, inculpații, au recunoscut parțial săvârșirea faptelor indicate în 2 rechizitoriu. Totodată, conform informației anexate la materialele cauzei penale, în cadrul urmăririi penale, pentru efectuarea expertizelor judiciare, au fost suportate cheltuielile de judecată în sumă de 58 784,73 lei, prin urmare, aceste cheltuieli urmau a fi puse pe seama inculpaților, ținând cont de prevederile art.229 Cod de procedură penală. 3.1. Inculpatul Ion Demian a contestat cu apel sentința solicitând casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să fie recalificate acțiunile acestuia din art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal în art.323 alin.(1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei în limitele sancțiunii acestui articol. Ulterior, inculpatul a depus un apel suplimentar prin care a solicitat casarea sentinței și aplicarea unei pedepse mai blânde.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2017, au fost admise apelurile, casată total sentința, inclusiv din oficiu în baza art.409 alin.(2) Cod de procedură penală și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați: Gurie Miron în baza art.145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 17 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis; Demian Ion în baza art. art.42 alin.(5), 145 alin.(2) lit. g), i), j) Cod penal, la 15 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Potrivit art.85 Cod penal, prin cumul de sentinței, lui Ion Demian, la pedeapsa stabilită, a fost adăugată parțial pedeapsa neexecutată aplicată prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă 16 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis. Cererea procurorului privind încasarea cheltuielilor judiciare a fost respinsă, cheltuielile fiind trecute în contul statului. 4.1. Pentru a se pronunța, instanța de apel a constatat în fapt că, Gurie Miron în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, de comun acord cu Ion Demian, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălaiești r-nul Orhei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia, cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului, după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion Demina au ascuns urmele infracțiunii. Ion Demian în noaptea de 31 decembrie 2016 spre 01 ianuarie 2017, contrar obligației legale, în special a obligației de a nu permite săvârșirea unei fapte interzise, 3 urmărind intenția de a contribui la comiterea omorului lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru în calitate de complice, exprimat prin favorizarea infractorului privind tăinuirea urmelor infracțiunii, asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute, inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui Gurie Miron, prin faptul că a ascuns urmele infracțiunii și anume a ars încălțămintea în care a fost încălțat Gurie Miron în momentul comiterii infracțiunii, a ascuns telefonul părții vătămate Victor Secrieru, pe teritoriul stânei ce aparține lui Ion Bunici din s. Mălăiești, r-nul Orhei, sticla din care au servit șampanie și asistând la acțiunea ilegală ce urma să o execute Gurie Miron, inclusiv prevăzând urmările ei socialmente periculoase și faptul că actul său se alătură la acțiunile lui Gurie Miron, ca rezultat înlesnind în acest mod săvârșirea omorului, împreună cu Gurie Miron, împărțindu-și rolurile între ei și urmărind intenția de a-i omorî pe Vladimir Anghel și Victor Secrieru, cu o deosebită cruzime, aflându-se la stâna Gospodăriei Țărănești ,,Lazari Violeta”, situată în s. Mălăiești, r-nul Orhei, fiind în stare de ebrietate alcoolică, dându-și seama de caracterul acțiunilor sale, în cadrul unui conflict apărut spontan pe de o parte între Gurie Miron, Ion Demian și pe de altă parte cu Victor Secrieru, Vladimir Anghel, urmărind intenția de a-i omorî pe aceștia, cu deosebită cruzime, unde Ion Demian și Gurie Miron i-au aplicat diferite lovituri lui Vladimir Anghel și Victor Secrieru cu pumnii și un borcan în regiunea capului, după care Ion Demian, așteptându-l pe Gurie Miron afară, urmărind ca să nu fie văzuți de cineva, unde ultimul a ieșit și i-a comunicat că prin intermediul unui ciocan mare i-au fost aplicate câteva lovituri în regiunea capului, cauzându-le victimelor în cumul vătămări corporale grave incompatibile cu viața, asigurându-l pe Ion Demian că aceștia au rămas fără răsuflare, în rezultatul căreia Victor Secrieru și Anghel Vladimir au decedat în urma leziunilor cauzate conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 07 și nr. 05 din 23 februarie 2017, după care Gurie Miron și Ion Demina au ascuns urmele infracțiunii. 4.2. În motivarea soluției sale, instanța de apel a indicat că, prima instanță a constatat prin sentința de condamnare că, Ion Damian se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute art. art.42 alin.(5), 145 alin. (2) lit. g), i), j) Cod penal, iar Gurie Miron se învinuiește de comiterea infracțiunii prevăzute art.145 alin. (2) lit. g), i), j) Cod penal, în circumstanțele descrise, contrar soluției de condamnare. Astfel, instanța de apel a reținut că vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunilor incriminate se confirmă prin declarațiile succesorului părții vătămate, Maria Caldare, succesorului părții vătămate, Iurie Secrieru, martorilor Ghenadie Lazari, Violeta Lazari, Ivan Bunici, Ivan Demian, expertului Dumitru Cobâscan, procesul-verbal de constatare a faptei din 01 ianuarie 2017; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01 ianuarie 2017; procesul-verbal de cercetare la fața locului din 03 ianuarie 2017; procesul-verbal de reconstituire a faptei din 05 ianuarie 2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 05 ianuarie 2017; procesul- verbal de reconstituire a faptei din 04 ianuarie 2017; raportul de expertiză judiciară nr.07 din 23 februarie 2017; raportul de expertiză judiciară nr.05 din 23 februarie 2017; procesul-verbal de examinare a obiectului din 09 ianuarie 2017; raportul de expertiză nr.24 din 02 februarie 2017; raportul de expertiză nr.25 din 27 februarie 2017; raportul de expertiză nr.76 din 29 mai 2017; raportul de expertiză nr.10 din 03 mai 2017. 4 4.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la prevederile art. art.61, 75, 76, 77 Cod penal, a ajuns la concluzia că pedeapsa 17 ani închisoare aplicată lui Gurie Miron și 15 ani închisoare lui Ion Demian, este echitabilă. Totodată, potrivit art.85 alin.(1) Cod penal, instanța de apel a adăugat la pedeapsa aplicată lui Ion Demian, parțial, prin cumularea pedepselor, pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 30 august 2013 și i-a stabilit pedeapsa definitivă 16 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis. 4.4. Instanța de apel a respins solicitarea procurorului privind încasarea de la inculpați a cheltuielilor judiciare și cu trimitere la prevederile art.221 alin. (4) Cod de procedură penală, a indicat că, procurorul nu a formulat și înaintat conform normei precitate, o acțiune civilă în cadrul procesului penal, formulând cerințele corespunzătoare, limitându-se la invocarea circumstanțelor privind cheltuielile pentru efectuarea raporturilor de expertiză. Cu trimitere la prevederile art. art.143 alin. (1) pct.1), 3) și 6), (2), 227 Cod de procedură penală, instanța a specificat că, cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare pe cauza penală, nu pot fi dispuse spre încasare din contul inculpaților, odată ce norma de drept prevede că acestea se compensează din contul mijloacelor bugetului de stat, astfel fiind inadmisibilă încasarea cheltuielilor vizate din contul inculpatului.
Procurorul, în temeiul pct.6) alin.(1) art. 427 Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia, solicitând casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel în alt complet de judecată. În motivarea cerințelor sale a invocat că, instanța de apel în cadrul examinării cauzei și emiterii hotărâri nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 58 784,73 lei la realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpați în beneficiul statului, conform prevederilor art. art.227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar art. art.385 alin.(1) pct.14), 397 pct.5) Cod procedură penală, nu a dispus acest fapt. Efectuarea cheltuielilor judiciare într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune, desfășurarea urmăririi și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui ce a comis-o; ca urmare, cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului condamnat pentru săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat. Obligația inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare este principală și integrală; întrucât săvârșirea unei infracțiuni atrage în mod inevitabil desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei, pentru a i se aplica pedeapsa infractorului, obligația de a suporta cheltuielile judiciare îi revine în principal acestuia, chiar dacă partea vătămată și partea civilă au determinat, prin cererile lor, producerea unor cheltuieli; de asemenea, obligația de a suporta cheltuielile judiciare este integrală, incluzând toate cheltuielile necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare de către prima instanță. În astfel de circumstanțe, acuzarea consideră că cheltuieli de judecată suportate de către stat în cauza penală de învinuire a lui Ion Demian și Gurie Miron urmează să fie încasate din contul acestora. 5
Verificând argumentele recursului declarat în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or, art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material. Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct.6) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. În esență, recurentul critică decizia instanței de apel dintr-un singur considerent, și anume că, în viziunea sa, instanța de apel greșit a respins solicitarea sa din cererea de apel cu privire la încasarea din contul inculpaților a sumei de 58 784,73 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul inculpaților în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 58 784,73 lei, suportate pentru efectuarea expertizelor judiciare. Astfel, art.227 alin.(2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea, transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală. Totodată, alin.(3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. Potrivit art.228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă, asistenții 6 procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții legali ai părții vătămate, ai părții civile: 1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de urmărire penală și în instanță; 2) cheltuielile de cazare; 3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal; 4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire penală sau a instanței. (2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată, reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul, specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului de urmărire penală sau a instanței. (3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării respective. (4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei însărcinări de serviciu. (5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin.(1) vor fi recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare. Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma de 58 784,73 lei a fost necesară pentru efectuarea rapoartelor de expertiză nr. 07 din 23 februarie 2017 (f.d.163-166, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 02 ianuarie 2017 (f.d.159, vol. I), nr. 05 din 23 februarie 2017 (f.d.175- 178, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 02 ianuarie 2017 (f.d.171, vol. I), nr. 24 din 02 februarie 2017 (f.d.211-218, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 09 ianuarie 2017 (f.d.205-206, vol. I), nr. 25 din 27 februarie 2017 (f.d.231-235, vol. I), dispusă prin ordonanța organului de urmărire penală din 09 ianuarie 2017 (f.d.225-226, vol. I), nr. 76 din 29 mai 2017 și nr. 10 din 03 mai 2017 (f.d.320-323, 324-327 vol. II), dispuse prin ordonanțele organului de urmărire penală din 24 februarie 2017 (f.d.311-314, vol. II), or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei. Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse, însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea examinării medicale de constatare a faptului de consumare alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, expertizei întru stabilirea cauzelor decesului victimei și expertizei pentru a stabili starea psihică a 7 bănuiților, sunt evidente și necesare pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea infracțiunii. Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art. 414-419 Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 ianuarie 2018, în cauza penală în privința lui Miron Gurie xxxxx și Demian Ion xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 11 mai 2018. Președinte /semnătura/ Nadejda Toma Judecătorii /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Vladimir Timofti Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 8
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.