1ra-603/2018 — art. 361 alin. 2 lit. c CP

Dosarul 1ra-603/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

02 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nadejda Toma,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți Lilia Prisacari, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06

decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cîrstea Dănuț,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în XXXXX, jud.

XXXXX, or. XXXXX, s. XXXXX, str. XXXXXX, nr. XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 11 septembrie 2017 - până la 02 octombrie 2017

(instanța de fond);

(instanța de apel);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Cîrstea

Dănuț a fost condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în

sumă de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei.

Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Cîrstea Dănuț

în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2260 lei, a fost respinsă

ca neîntemeiată.

24 mai 2017, în jurul orei 0210, conducând mijlocul de transport de model

„XXXXXXX” cu n/î XXXXXX, prezentându-se în PTF „Sculeni”, la intrare în

R. Moldova, a prezentat angajaților poliției de frontieră, certificatul de

înmatriculare a autovehiculului cu care se deplasa cu nr. XXXXXXX, cu

mențiunea ca fiind eliberat la 02 iunie 2010, de către autoritățile Bulgare.

Conform raportului de expertiză nr. 402 din 18.08.2017 s-a constatat că

certificatul menționat nu a fost confecționat la întreprinderea poligrafică

1

specializată în confecționarea blanchetelor de documente.

parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și dispunerea încasării din

contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de

2260 lei.

În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să

încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or

aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale

în prezenta cauză.

Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei

judiciare în sumă de 2100 lei și 160 lei pentru efectuarea constatării tehnico-

științifice urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.

229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în

sensul art. 227 Cod de procedură penală.

2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.

corect a ajuns la concluzia că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate

careva cheltuieli judiciare ce ar putea fi încasate de la inculpat, or în cazurile

când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către

instanța de judecată la solicitarea părții acuzării, plățile necesare pentru

achitarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat.

În continuare instanța de apel a relevat, că în speță efectuarea constatării

tehnico-științifice și expertizei tehnice a documentelor a fost dispusă de către

organul de urmărire penală. Astfel, Colegiul a menționat, că cheltuielile

judiciare solicitate de acuzatorul de stat care au fost necesare pentru efectuarea

constatării tehnico-științifice și expertizei tehnice a documentelor sunt cheltuieli

trecute în contul statului, or normele procesuale nu prevăd achitarea din contul

condamnatului a cheltuielilor judiciare ce constituie cheltuieli pentru efectuarea

expertizei.

contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea încasării

din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2260 lei

argumentând că, hotărârea instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, deoarece ținând cont de prevederile art.227, 229 alin. (1) Cod

2

de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul

inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este

provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a

judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare

cheltuielile sunt imputate persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii,

temeiul juridic fiind vinovăția infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii

astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanța de fond și de apel.

Recurentul în recurs a invocat temei de casare a deciziei instanței de apel

art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul

declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului.

Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea

în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile

art.227 și 229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.

Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură

penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru

asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea

raportului de constatare tehnico-șriințific nr. 273 din 16.06.2017 și raportului de

expertiză nr. 402 din 18.08.2017, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi

penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt,

în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste

acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în

procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și

identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor

3

judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea

desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu

rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are

valoarea.

Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul

repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în

apel, iar instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora,

examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform

art. 414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat

asupra lor.

Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde

fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia

instanței de apel fiind argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile

art.394 Cod de procedură penală.

Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel

atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta

legalitatea hotărârii judecătorești contestate.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către

procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,

care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii

contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit

neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de Circumscripție Bălți Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului penal al

4

Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Cîrstea Dănuț, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 mai 2018.

Președinte Nadejda Toma

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5