1ra-603/2018 — art. 361 alin. 2 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 361 alin. 2 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-603/2018 — art. 361 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 1ra-603/2018
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
02 mai 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Nadejda Toma,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți Lilia Prisacari, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06
decembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Cîrstea Dănuț,
născut la XXXXXX, originar și domiciliat în XXXXX, jud.
XXXXX, or. XXXXX, s. XXXXX, str. XXXXXX, nr. XX
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 11 septembrie 2017 - până la 02 octombrie 2017
(instanța de fond);
de la 27 octombrie 2017 - până la 06 decembrie 2017
(instanța de apel);
de la 15 februarie 2018 - până la 02 mai 2018; (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni, sediul Central din 02 octombrie 2017,
examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Cîrstea
Dănuț a fost condamnat în baza art. 361 alin. (2) lit. c) Cod penal, la amendă în
sumă de 500 unități convenționale, echivalentul a 25 000 lei.
Cererea acuzatorului de stat privind încasarea din contul lui Cîrstea Dănuț
în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 2260 lei, a fost respinsă
ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța sentința instanța a constatat că, Cîrstea Dănuț la
24 mai 2017, în jurul orei 0210, conducând mijlocul de transport de model
„XXXXXXX” cu n/î XXXXXX, prezentându-se în PTF „Sculeni”, la intrare în
R. Moldova, a prezentat angajaților poliției de frontieră, certificatul de
înmatriculare a autovehiculului cu care se deplasa cu nr. XXXXXXX, cu
mențiunea ca fiind eliberat la 02 iunie 2010, de către autoritățile Bulgare.
Conform raportului de expertiză nr. 402 din 18.08.2017 s-a constatat că
certificatul menționat nu a fost confecționat la întreprinderea poligrafică
1
specializată în confecționarea blanchetelor de documente.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri și dispunerea încasării din
contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de
2260 lei.
În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să
încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or
aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale
în prezenta cauză.
Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizei
judiciare în sumă de 2100 lei și 160 lei pentru efectuarea constatării tehnico-
științifice urmau a fi încasate de la inculpat în conformitate cu prevederile art.
229 Cod de procedură penală, deoarece acestea constituie cheltuieli judiciare în
sensul art. 227 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 06 decembrie
2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, instanța de fond
corect a ajuns la concluzia că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate
careva cheltuieli judiciare ce ar putea fi încasate de la inculpat, or în cazurile
când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de către
instanța de judecată la solicitarea părții acuzării, plățile necesare pentru
achitarea acesteia urmează a fi achitate din contul mijloacelor bănești a
bugetului de stat.
În continuare instanța de apel a relevat, că în speță efectuarea constatării
tehnico-științifice și expertizei tehnice a documentelor a fost dispusă de către
organul de urmărire penală. Astfel, Colegiul a menționat, că cheltuielile
judiciare solicitate de acuzatorul de stat care au fost necesare pentru efectuarea
constatării tehnico-științifice și expertizei tehnice a documentelor sunt cheltuieli
trecute în contul statului, or normele procesuale nu prevăd achitarea din contul
condamnatului a cheltuielilor judiciare ce constituie cheltuieli pentru efectuarea
expertizei.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a
contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea încasării
din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în sumă de 2260 lei
argumentând că, hotărârea instanța de apel nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, deoarece ținând cont de prevederile art.227, 229 alin. (1) Cod
2
de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul
inculpatului, dat fiind faptul că efectuarea cheltuielilor într-o cauză penală este
provocată de săvârșirea unei infracțiuni, care impune desfășurarea urmăririi și a
judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui care a comis-o, ca urmare
cheltuielile sunt imputate persoanei condamnate pentru săvârșirea infracțiunii,
temeiul juridic fiind vinovăția infracțională, deoarece fără săvârșirea infracțiunii
astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de
apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de
instanța de fond și de apel.
Recurentul în recurs a invocat temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept
comise de instanțele de fond și de apel în cazul când hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Analizând temeiul respectiv în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal constată că acesta nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului.
Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea
în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile
art.227 și 229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură
penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru
asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele
alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.
La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea
raportului de constatare tehnico-șriințific nr. 273 din 16.06.2017 și raportului de
expertiză nr. 402 din 18.08.2017, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi
penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt,
în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste
acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în
procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și
identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor
3
judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea
desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu
rămână nepedepsit. Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are
valoarea.
Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul
repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în
apel, iar instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora,
examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform
art. 414 Cod de procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat
asupra lor.
Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde
fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea
apelului, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în
prevederile art.417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia
instanței de apel fiind argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile
art.394 Cod de procedură penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel
atacată, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta
legalitatea hotărârii judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către
procuror nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept,
care ar da temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii
contestate și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit
neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura
de Circumscripție Bălți Lilia Prisacari, împotriva deciziei Colegiului penal al
4
Curții de Apel Bălți din 06 decembrie 2017, în cauza penală în privința lui
Cîrstea Dănuț, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 mai 2018.
Președinte Nadejda Toma
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
5