1ra-116/18 — Art. 324 alin. 3 lit. a, 324 alin. 4 CP

1ra-116/18 — Art. 324 alin. 3 lit. a, 324 alin. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-116/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

președinte: Ursache Petru

judecători: Toma Nadejda, Timofti Vladimir, Țurcan Anatolie și Cobzac Elena

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar, declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, prin care

se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13

septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Dadu Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

originar din s. XXXXX, r-nul XXXXX,

domiciliat în or. XXXXX, str. XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 24.04.2014– 06.04.2015;

Instanța de apel: 28.04.2015 – 23.12.2015;

Instanța de recurs: 10.02.2016– 12.04.2016;

Instanța de apel: 19.05.2016-13.09.2017;

Instanța de recurs: 27.11.2017-20.03.2017.

A C O N S T A T AT :

fost achitat de sub învinuirea înaintată în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal,

la cererea lui Morgun Nicolae de pretindere prin extorcare a 3000 euro și

primirea sumei de 1500 dolari SUA, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

Dadu Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 324

alin. (4) Cod penal pe faptul pretinderii, acceptării și primirii a 2000 lei de la

Musteațe Ion, cu amendă în mărime de 1000 u.c. (20000 lei) cu privarea de

dreptul de a ocupa funcția de procuror pe un termen de un an.

ordinului Procuraturii Generale al Republicii Moldova nr. 500-p din 29 mai 2008

în funcția de procuror în Procuratura raionului Florești, fiind conform art. 123

alin. (2) Cod penal persoană cu înaltă funcție de răspundere și din 03.02.2012

1

potrivit modificărilor la art. 123 alin. (3) Cod penal / în redacția Legii nr. 245 din

02.12.2011, în vigoare din 03.02.2012/ persoană cu funcție de demnitate

publică, folosind intenționat situația de serviciu, acționând contrar prevederilor

art. 54 lit. „a, b” al Legii cu privire la Procuratură nr. 294-XVI din 25.12.2008 prin

care procurorul este obligat să îndeplinească obligațiunile de serviciu în strictă

conformitate cu Constituția și Legile Republicii Moldova, să respecte regulile

deontologice ale procurorilor și să se abțină de fapte care ar discredita imaginea

Procuraturii sau compromite titlu de procuror, a pretins prin extorcare, acceptat

și primit, personal, deținând funcția de procuror în Procuratura raionului

Florești și fiind persoană cu funcție de demnitate publică, bani în sumă de 2000

lei, ce nu i s-au cuvenit, pentru sine de la Musteațe Ion promițându-i acestuia

pentru a îndeplini sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale

în împrejurările:

Dadu Mihail pe perioada anului 2013 a primit spre examinare în ordinea

art. 290 Cod de procedură penală cauza penală nr. 2012380300 pornită la

05.09.2012 în baza art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal pe faptul sustragerii pe

ascuns de Musteațe Ion a bunurilor cet. Crețu Eugenia. Pe cauza dată de partea

vătămată Crețu Eugenia și învinuitul Musteațe Ion au fost înaintate cereri

privind încetarea urmăririi penale pe motivul împăcării părților. Stabilind

temeinicia soluției procesuale solicitate care era favorabilă pentru Musteațe Ion,

la 13.12.2013 Dadu Mihail a decis să înceteze urmărirea penală în privința

ultimului pe cazul specificat și să obțină în legătură cu adoptarea acesteia, fiind

în exercitarea atribuțiilor de serviciu, beneficii ce nu i se cuveneau și în biroul de

serviciu din incinta Procuraturii raionului Florești, amplasată în or. Florești,

str. Alexei Brînză, 15, emițând la aceiași dată ordonanța de încetare a urmăririi

penale pe cauza penală nr. 2012380300 pornite împotriva lui Musteațe Ion, a

pretins prin extorcare de la acesta bani în sumă 2000 lei, oferindu-i termen

pentru transmiterea banilor până la 16.12.2013.

Ulterior, la 13.01.2013, procurorul Dadu Mihail în biroul său de serviciu a

eliberat lui Musteațe Ion copia neautentificată de pe ordonanța din 13.12.2013

privind încetarea urmăririi penale în privința acestuia, continuând să pretindă

de la acesta suma de bani convenită anterior. Astfel, la 15.01.2014, în jurul orei

14.10 minute, procurorul Dadu Mihail în biroul său de serviciu a eliberat lui Ion

Musteațe copia autentificată a ordonanței din 13.12.2013 privind încetarea

urmăririi penale în privința lui Musteațe Ion, a acceptat și primit de la ultimul

banii pretinși în sumă de 2000 lei.

Tot lui Dadu Mihail, i-a fost înaintată învinuire în corupere pasivă prin

extorcare a 3000 EURO și primire a 1500 dolari USD de la Morgun Nicolai în

împrejurările:

Dadu Mihail a fost învinuit în faptul că, activând în funcția nominalizată și

fiind persoană cu de demnitate publică, investit în virtutea funcției deținute cu

atribuții de conducere a urmării penale în cauza penală cu nr. 2011380398

pornită la 04.10.2011 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la cererea cet. Liubovi

Morgun pe faptul violenței în familie comisă de către Morgun Nicolai și

2

conștientizând faptul că infracțiunea de comiterea căreia se bănuia Morgun

Nicolai prevede o pedeapsă cu închisoare de până la 2 ani și victima indica direct

că anume acesta a comis infracțiunea, respectiv exista un motiv legal pentru al

reține în temeiul art. 166 Cod de procedură și înainta în instanța de judecată un

demers privind aplicarea arestului preventiv, a decis să obțină în legătură cu

executarea atribuțiilor de serviciu, beneficii ce nu i se cuvin. În continuare,

urmărind scopul primirii banilor ce nu i se cuvin, în perioada noiembrie 2011-

decembrie 2011, în biroul său de serviciu din incinta procuraturii raionului

Florești, sub pretextul de-a nu-l reține în temeiul art. 166 Cod de procedură

penală precum și înainta în instanța de judecată un demers privind aplicarea

arestului preventiv, a pretins prin extorcare de la Morgun Nicolai mijloace

bănești în sumă 3000 EURO. Ulterior într-una din zilele perioadei de 20-30

decembrie 2011, Dadu Mihail în biroul său de serviciu din incinta Procuraturii

raionului Florești a acceptat și primit de la Morgun Nicolai doar o parte din

mijloacele bănești pretinse și anume 1500 dolari USD, care potrivit cursului

oficial mediu de schimb stabilit de Banca Națională la acea perioadă constituiau

17 640,3 lei.

Mihail:

3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

recunoașterea lui Dadu Mihail vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal pe ambele capete de acuzare cu numirea unei

pedepse cu închisoarea de 8 ani cu amendă în mărime de 3000 u.c. și cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții publice pe un termen de 4 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, transmiterea sumei de 2000 lei

în contul statului;

3.2. Inculpatul Dadu Mihail a solicitat achitarea sa și pe episodul cu Musteațe

Ion, invocând lipsa probelor de vinovăție.

2015, apelul procurorului s-a respins ca fiind nefondat, apelul inculpatului Dadu

Mihail a fost admis, inclusiv din alte motive, casată sentința, rejudecată cauză,

cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care a fost achitat Dadu Mihail de la învinuirea în baza art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, pentru pretindere prin extorcare a sumei de 3000

euro și primirea prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun

Nicolae, în temeiul art. 390 alin. (1) pct. 3), 275 pct. 3) Cod de procedură penală,

din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii.

A fost încetat procesul penal în privința lui Dadu Mihail, învinuit în baza

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, pentru pretinderea, acceptarea și primire a

sumei de 2000 lei de la Musteațe Ion, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de

procedură penală pe motiv, că fapta acestuia constituie o contravenție.

A fost recunoscut Dadu Mihail vinovat în comiterea contravenției

prevăzute de art. 315 Cod contravențional.

3

A fost încetat procesul contravențional în privința lui Dadu Mihail pe

art. 315 Cod contravențional în temeiul art. 30 alin.(1) și (2), 441 alin. (1) lit. b)

și alin. (2) și 461 Cod contravențional, din motivul intervenirii termenului

general de prescripție a răspunderii contravenționale.

pretinderea, acceptarea și primirea sumei de 2000 lei de la Musteațe Ion,

instanța de apel a constatat că:

Potrivit rechizitoriului Dadu Mihail este învinuit în baza art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod penal, adică corupere pasivă exprimată prin pretinderea, acceptarea

și primirea personal a bunurilor ce nu i se cuvin de către o persoană cu funcție

de demnitate publică pentru a îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale,

pentru faptul, că activând în baza ordinului Procuraturii Generale nr.500-p din

29.05.2008 în funcția de procuror în Procuratura raionului Florești, fiind

conform art.123 alin.(2) Cod penal persoană cu înaltă funcție de răspundere și

din 03.02.2012 potrivit modificărilor la art.123 alin.(3) Cod penal, persoană cu

funcție de demnitate publică, folosind intenționat situația de serviciu, contrar

prevederilor art. 54 lit. a), b) al Legii nr.294-XVI din 25.12.2008 cu privire la

Procuratură prin care procurorul este obligat să îndeplinească obligațiunile de

serviciu în strictă conformitate cu Constituția și Legile Republicii Moldova, să

respecte regulile deontologice ale procurorilor și să se abțină de fapte care ar

discredita imaginea Procuraturii sau compromite titlu de procuror, din interese

material, a pretins, acceptat și primit de la Musteațe Ion bunuri ce nu i se cuvin

în următoarele circumstanțe.

Având spre examinare în ordinea art. 290 Cod de procedură penală cauza

penală nr. 2012380300, pornită la 05.09.2012 în baza art.186 alin. (2) lit. d)

Cod penal pe faptul sustragerii pe ascuns de către numitul Musteațe Ion a

bunurilor cet. Crețu Eugenia, studiind materialele cauzei penale și cererile

înaintate de către partea vătămată și învinuitul Musteațe Ion privind încetarea

urmăririi penale pe motivul împăcării părților și stabilind temeinicia soluției

procesuale solicitate, conștientizând că această soluție procesuală îi este

favorabilă numitului Musteațe Ion, la 13.12.2013, în biroul său de serviciu din

Procuratura raionului Florești, situată în str. Alexei Brînză, 15, or. Florești, a

decis să obțină în legătură cu adoptarea acesteia, deci în legătură cu executarea

atribuțiilor de serviciu, beneficii ce nu i se cuvin.

În vederea realizării intenției sale infracționale, la 13.12.2013 în jurul orei

09.00 – 10.00, procurorul Dadu Mihail, în biroul de serviciu din incinta

Procuraturii raionului Florești, amplasată în str. Alexei Brînză, 15, or. Florești,

pentru emiterea ordonanței de încetare a urmăririi penale nr. 2012380300

pornite în privința lui Musteațe Ion, a pretins de la acesta bani în sumă de 2000

lei, oferindu-i termen pentru transmiterea banilor până la 16.12.2013.

La 16.12.2013, aproximativ la ora 16.42, în cadrul discuțiilor telefonice,

procurorul Dadu Mihail, în mod repetat a pretins de la Musteațe Ion mijloacele

bănești în sumă de 2000 lei, convenind că banii să-i fie transmiși atunci câd

acesta va dispune de ei.

4

Ulterior, la 13.01.2014, în biroul de serviciu din incinta Procuraturii

raionului Florești, situate în str. Alexei Brînză, 15, or. Florești, procurorul Dadu

Mihail a eliberat numitului Musteațe Ion copia neautentificată de pe ordonanța

din 13.12.2013 privind încetarea urmăririi penale în privința acestuia,

continuând să pretindă de la acesta suma de bani convenită anterior.

Astfel, la 15.01.2014 în jurul orei 14.10, întru realizarea intenției sale

infracționale manifestată prin pretinderea și primirea bunurilor ce nu i se cuvin,

procurorul Dadu Mihail, în biroul de serviciu din Procuratura raionului Florești,

amplasată în str. Alexei Brînză, 15, or. Florești, pentru emiterea la 13.12.2013

ordonanței de încetare a urmăririi penale nr. 2012380300, a acceptat și primit

de la Musteațe Ion banii pretinși în sumă de 2000 lei.

Instanța de apel a conchis că atât procurorul, cât și instanța de fond, la

calificarea acțiunilor lui Dadu Mihail n-au ținut cont în deplină măsură de

probatoriul administrat, circumstanțele concrete ale cazului și prevederile

legale în acest sens, menționând că:

- recalificarea de la art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal la art. 324 alin. (4)

Cod penal a fost făcută de către instanța de fond cu interpretarea eronată a legi

penale, practicii judiciare și recomandărilor Plenului CSJ;

- calificarea după limitele remunerării ilicite se aplică indiferent de

modalitatea normativă a faptei prejudiciabile (pretinderea, acceptarea,

primirea, extorcare) doar pentru elementele prevăzute la alin. (1) a art. 324

Cod penal;

- prin alin. (1) - (3) a art. 324 Cod penal au fost determinați mai mulți

subiecți speciali (persoană publică, persoană publică străină, funcționar

internațional, persoană cu funcție de demnitate publică);

- legislatorul, prin art. 324 alin. (4) Cod penal a stabilit limita remunerației

ilicite de până la 100 u.c. doar pentru acțiunile (inacțiunile) și subiecții speciali

indicați la alin. (1) al art. 324 Cod penal, dar nu și pentru ceilalți subiecți

speciali indicați la alte aliniate ale articolului vizat.

O interpretare extensivă de aplicare a alin. (4) art. 324 Cod penal este

inadmisibilă și poartă un caracter ilegal.

În final, Colegiul penal a reiterat că, recalificarea de la art. 324 alin. (3)

lit. a) Cod penal la alin. (4) art. 324 Cod penal nu se admite. La descrierea

circumstanțelor capătului dat de acuzare, instanța de fond a indicat greșit

semnul de extorcare, acesta nefiind prezent în învinuirea din rechizitoriu, iar

calificarea care a atribuit-o procurorul pe acest capăt de acuzare nu corespunde

situației de fapt, de drept și nu s-a confirmat la judecarea cazului. Acțiunile lui

Dadu Mihail pe acest episod au fost incorect calificate de procuror în baza

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că nu s-au determinat și constatat juridic just

corespunderea exactă între semnele faptei prejudiciabile și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de norma penală invocând că:

- în procesul urmăririi penale procurorul și în procesul cercetării

judecătorești, instanța, trebuie să stabilească caracterul și cercul atribuțiilor de

5

serviciu ale inculpatului, circumstanțele de fapt care evidențiază acțiunile

persoanei cu funcție de demnitate publică, în raport cu atribuțiile de serviciu,

scopul și/sau motivele acțiunii acesteia;

- potrivit art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, infracțiunea de corupere pasivă

va exista atunci când îndeplinirea ori neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau

grăbirea îndeplinirii acțiunii pentru care coruptul pretinde, acceptă, primește,

extorcă remunerația ilicită face parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale

acestuia sau este contrară acestor atribuții;

- este absolut obligatoriu ca remunerația ilicită să constituie un contra

echivalent al conduitei pe care coruptul se angajează să o adopte, conduită ce se

concretizează alternativ în semnele: îndeplinirea sau neîndeplinirea, întârzierea

sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar

acesteia;

- acțiunea de pretindere, acceptare sau primire a remunerației ilicite

trebuie să fie realizată nu mai târziu decât momentul în care factorul de decizie

influențat își îndeplinește, nu-și îndeplinește, întârzie, grăbește acțiunile

(inacțiunile) în exercitarea funcției sale;

- răspunderea penală pentru coruperea pasivă nu poate fi aplicată atunci

când remunerația ilicită sunt pretinse, acceptate și primite după îndeplinirea

sau neîndeplinirea, întârzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni ce ține de

obligațiile de serviciu ale persoanei cu funcție de demnitate publică, or, în acest

caz va lipsi unul din semnele obligatorii ale componenței de corupere pasivă:

scopul infracțiunii;

- chiar dacă persoana cu funcție de demnitate publică va primi

remunerarea ilicită, ea nu o va primi pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea,

întârzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni ce ține de obligațiile de

serviciu, pentru că acestea deja au fost îndeplinite (, neîndeplinite; întârziate;

grăbite, obținute în dependență de caz);

- dacă remunerația ilicită nu reprezintă contra echivalentul conduitei pe

care persoana cu funcție de demnitate publică se angajează să o aibă, cele

comise nu vor alcătui elementele componenței de infracțiune prevăzute la

art. 324 Cod penal;

- dacă în cazul pretinderii, acceptării, primirii sau extorcării remunerației

ilicite ce nu i se cuvin, acțiunea care urma să o execute făptuitorul nu ținea de

atribuțiile lui de serviciu, fapta nu poate fi calificată drept corupere pasivă.

Învinuirea din rechizitoriu nu conține clar ce acțiuni sau inacțiuni din

obligațiile de serviciu au constituit motiv și scop pentru care a fost primită

remunerația ilicită de Dadu Mihail.

Din materialele cauzei, instanța de apel a constatat că:

- procurorul Dadu Mihail a adoptat și semnat ordonanța de încetare a

urmăririi penale la 13.12.2013;

- la 13.12.2013 urmărirea penală nr. 2012380300 care a fost pornită de

SUP al CRP Florești la 05.09.2012 în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal, în

cadrul căreia Musteațe Ion a fost pus sub învinuire în baza art. 186 alin. (2)

6

lit. d) Cod penal pentru faptul, că la 28.08.2012, aproximativ la orele 23:00,

aflându-se în sat. Gura Unchitești, r-nul Florești, din interes material, urmărind

scopul sustragerii bunurilor altei persoane și asigurându-se că acționează pe

neobservate, fiind în gospodăria ce aparține cet. Crețu Eugenia, situate în același

sat, intenționat, a sustras pe ascuns un laptop cu prețul de 5000 lei,

pricinuindu-i o daună materială în proporții considerabile, a fost încetată din

motivul că părțile sau împăcat și clasată cauza penală, cu înștiințarea

persoanelor interesate;

- la 13.12.2013 procurorul Dadu Mihail a examinat în totalitate cazul penal,

a adoptat și semnat decizia finală a lui, îndeplinindu-și acțiunile în exercitarea

funcțiilor sale;

- la 13.01.2014 procurorul Dadu Mihail i-a înmânat lui Musteațe Ion copia

ordonanței din 13.12.2013, realizând astfel și pct. 3 al ordonanței de încetare a

urmăririi penale din 13.12.2013.

Din circumstanțele menționate instanța de apel a concluzionat că:

- procurorul Dadu Mihail la data de 13.01.2014 a realizat în mod complet

obligațiunile sale procesuale de procuror prevăzute (soluționarea totală a

cazului, cu adoptarea deciziei finale și înmânarea copiei acesteia persoanelor

interesate) la art. 51 alin. (1) și 52 Cod de procedură penală;

- la materialele cauzei nu există un ansamblu de probe care să coroboreze

și care să confirme faptul, că Dadu Mihail ar fi pretins, acceptat și primit bani de

la Musteațe Ion până la 13.12.2013, dată când a fost adoptată și semnată

ordonanța finală pe caz, precum nici până la 13.01.2014, dată când i-a fost

eliberată lui Musteațe Ion și copia ordonanței respective;

- ștampila Procuraturii Florești cu stema de stat a Republicii Moldova se

păstra la procurorul-șef al procuraturii Florești și era aplicată de acesta la

necesitatea confirmării copiilor actelor emise de procurori;

- la 15.01.2014 când a fost primită de procurorul Dadu Mihail remunerarea

ilicită de la Musteațe Ion, acesta nu mai avea de realizat îndeplinirea sau

neîndeplinirea, întârzierea sau grăbirea îndeplinirii unei acțiuni în exercitarea

funcției sale sau contrar acesteia, deoarece toate acțiunile din cadrul cauzei

penale de învinuire a lui Musteațe Ion au fost realizate până la acea dată.

Aplicarea ștampilei pe copia ordonanței nu intra în obligațiunile de serviciu

ale procurorului Dadu Mihail, așa cum o asemenea ștampilă nu era deținută

potrivit ordinii stabilite de acesta, dar de procurorul-șef. Eliberarea copiilor

după examinarea cauzelor sunt competențele lucrătorilor cancelariei

procuraturii.

Totodată, instanța de apel a reiterat că circumstanțele cauzei cu probele

administrate indică la faptul că, Dadu Mihail după ce a adoptat, semnat și

înmânat lui Musteațe Ion copia ordonanței de încetare a urmăririi penale din

13.12.2013 a pretins, acceptat și primit personal de la acesta bani în sumă de

2000 lei, ce nu i se cuvin. Aceste fapte se confirmă prin declarațiile consecvente

ale lui Musteațe Ion din cadrul urmăririi penale, care coroborează cu toate

probele materiale scrise administrate pe caz, iar declarațiile lui Musteațe Ion

7

din cadrul ședinței instanței de apel s-au apreciat critic, deoarece sunt contrare

probelor din dosarul penal, care prin coroborare reflectă realitatea obiectivă. La

primirea banilor n-a fost realizat scopul de a îndeplini acțiuni în exercitarea

funcției sale, așa cum asemenea acțiuni la momentul primirii banilor erau deja

executate, de aceia se exclude infracțiunea prevăzută la art. 324 alin. (3) lit. a)

Cod penal.

Fapta dată nu poate fi reîncadrată la altă componență de infracțiune.

Instanța de apel a reținut că, în lipsa scopului caracteristic infracțiunii de

corupere pasivă și posibilității de reîncadrare a faptei la altă componență de

infracțiune, o asemenea faptă urmează a fi calificată conform art. 315 Cod

contravențional, constituind primirea (luarea) în exercițiul funcției de

recompensă nelegitimă, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Chiar dacă deja își realizase definitiv în cauza penală în privința lui

Musteațe Ion atribuțiile de serviciu, Dadu Mihail n-a ezitat să pretindă, să

accepte și sa primească remunerația ilicită. În acest scop ultimul, după

încheierea cazului (adoptarea, semnarea și înmânarea ordonanței), a menținut

legătura cu Musteațe Ion, a purtat cu el convorbiri telefonice și verbale tet-a-tet,

i-a creat dependență iluzorie față de dânsul. În ultimele convorbiri avute cu

Musteațe Ion a făcut aluzii referitor la pretinderea și acceptarea remunerației

ilicite, care în final a fost primită, fiind indicat și locul unde să fie puși banii și

doar după aceasta i-a spus lui Musteațe Ion că totul este gata, normal. La

primirea remunerației ilicite Dadu Mihail a folosit situația de serviciu, ce sa

manifestat prin folosirea de către acesta a funcției sale de procuror în

Procuratura Florești.

Astfel, instanța de apel a reținut ca fiind dovedită fapta inculpatului atât

sub aspectul elementului material al laturii obiective, cât și al laturii subiective,

care în speță îmbracă forma intenției directe și încadrează fapta în contravenție

prevăzută la art. 315 Cod contravențional. În coroborare, probele administrate

pas cu pas de procuror și cercetate în instanță a creat o situație clară a

evenimentelor care sau desfășurat si au confirmat fără nici un dubiu, că Dadu

Mihail a pretins, acceptat și primit suma de 2000 lei și a utilizat statutul funcției,

drepturile și avantajele pe care le acordă aceasta pentru facilitarea

contravenției.

S-a demonstrat cu certitudine, că Dadu Mihail a acționat în interesul său și

în detrimentul imaginii pozitive a organelor de procuratură pe care le

reprezenta, precum și a interesului public, având scop de profit și obținând ca

rezultat o remunerație ilegală.

Referitor la capătul de acuzare pretindere prin extorcare a sumei de 3000

euro și primirea prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun

Nicolai, Colegiul penal a reținut:

Organul de urmărire penală l-a pus sub învinuire pe Dadu Mihail pentru

faptul, că activând în baza ordinului Procuraturii Generale nr.500-p din

29.05.2008 în funcția de procuror în Procuratura raionului Florești, fiind

8

conform art. 123 alin. (2) Cod penal persoană cu înaltă funcție de răspundere și

din 03.02.2012 potrivit modificărilor la art. 123 alin. (3) Cod penal, persoană cu

funcție de demnitate publică, folosind intenționat situația de serviciu, contra:

prevederilor art. 54 lit. a), b) al Legii nr. 294-XVI din 25.12.2008 cu privire la

Procuratură prin care procurorul este obligat să îndeplinească obligațiunile de

serviciu în strictă conformitate cu Constituția și Legile Republicii Moldova, să

respecte regulile deontologice ale procurorilor și să se abțină de fapte care ar

discredita imaginea Procuraturii sau compromite titlu de procuror, din intere:

material, a pretins, acceptat și primit de la cet. Nicolai Morgun bunuri ce nu i se

cuvin în următoarele circumstanțe.

Având în conducere cauza penală nr.2011380398, pornită la 04.10.2011 în

baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la cererea cet. Morgun Liubovi pe faptul

violenței în familie comisă de către Morgun Nicolai și conștientizând faptul că

infracțiunea de comiterea căreia se bănuia Morgun Nicolai prevede o pedeapsă

cu închisoare de până la 2 ani și victima indică direct că anume acesta a comis

infracțiunea, respectiv există un motiv legal pentru a-l reține în temeiul art. 166

Cod de procedură penală și înaintată în instanța de judecată un demers privind

aplicarea arestului preventiv, a decis să obțină în legătură cu exercitarea

atribuțiilor de serviciu, beneficii ce nu i se cuvin.

În continuare, urmărind scopul primirii bunurilor ce nu i se cuvin, în

perioada noiembrie 2011 - decembrie 2011, în biroul său de serviciu din incinta

Procuraturii raionului Florești, situate în str. Alexei Brînză, 15, or. Florești, sub

pretextul de a nu-l reține în temeiul art. 166 Cod de procedură penală pe un

termen de 72 de ore, precum și pentru a nu înainta în instanța de judecată un

demers privind aplicarea arestului preventiv, a pretins prin extorcare de la

Morgun Nicolai mijloace bănești în sumă de 3000 Euro.

Ulterior, într-una din zilele perioadei de 20.12.2011 - 30.12.2011, în

realizarea intențiilor sale infracționale, procurorul Dadu Mihail, în biroul de

serviciu din incinta Procuraturii raionului Florești, situate în str. Alexei Brînză,

15, or. Florești, pentru a nu-l reține în temeiul art. 166 Cod de procedură penală

și a nu înainta în instanța de judecată un demers privind aplicarea arestului

preventiv, a primit prin extorcare de la cet. Nicolai Morgun doar o parte din

mijloacele bănești anterior pretinse și anume 1500 dolari SUA, care potrivit

cursului oficial mediu de schimb stabilit de Banca Națională la acea perioadă,

constituia 17640,3 lei.

În baza acestor circumstanțe, organul de urmărire penală a considerat, că

Dadu Mihail a comis corupere pasivă manifestată prin pretinderea și primirea

prin extorcare a bunurilor ce nu i se cuvin de către o persoană cu funcție de

demnitate publică pentru a nu îndeplini anumite acțiuni în exercitarea funcției

sale, infracțiune prevăzută de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a considerat că:

- apelul depus de procuror, este nefondat la acest capitol. Inculpatul n-a

contestat acest capăt de acuzare, fiind de acord cu sentința de achitare, iar

9

instanța de fond pe acest capăt de acuzare a adoptat o sentință legală și

întemeiată;

- din materialele cauzei rezultă, că Morgun Nicolai la data de 24.12.2013

s-a adresat Procuraturii Generale prin intermediul telefonului de încredere,

invocând faptul extorcării și transmiterii lui Dadu Mihail a sumei de 1500 dolari

SUA, iar la 23.01.2012 a semnat și un proces-verbal de primire a plângerii;

- învinuirea lui Dadu Mihail pe acest capăt de acuzare fiind întemeiată în

mod exclusiv doar pe declarațiile lui Morgun Nicolai. Alte probe, care ar

confirma faptul de pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea

prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolai de către Dadu

Mihail lipsesc;

- în rechizitoriu, la acest capăt de învinuire, procurorul a făcut o analiză a

declarațiilor lui Morgun Nicolai după propria convingere, care-i bazată în

exclusivitate doar pe presupuneri, care nu coroborează veridic cu nici o probă,

iar la judecarea cauzei în fond și apel procurorul n-a prezentat probe de

învinuire în acest sens.

Studiind materialele cauzei, apelurile procurorului și al inculpatului Dadu

Mihail, prevederile legale în acest sens, instanța de apel a ajuns la concluzia, că

necesită a fi achitat Dadu Mihail de la învinuirea în baza art. 324 alin. (3) lit. a)

Cod penal, pentru pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea

prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolai, în temeiul

art. 390 alin. (1) pct. 3), 275 pct. 3) Cod de procedură penală, din motivul că

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, susținând în așa mod

concluzia instanței de fond în această privință.

Referitor la apelul inculpatului Dadu Mihail, Colegiul penal a considerat că

acesta nu este întemeiat și motivat sub aspectul achitării pe capătul de acuzare

cu implicarea lui Musteațe Ion, reieșind din circumstanțele de fapt și de drept

expuse mai sus, respingându-i argumentele în acest sens, după cum urmează:

- argumentele lui Dadu Mihail pe care le-a expus în apel și susținut în

ședința instanței de apel sunt neîntemeiate și contrare probelor administrate de

procuror și cercetate de instanța de fond;

- probele administrate demonstrează pe deplin vinovăția lui Dadu Mihail în

faptul de pretindere, acceptare și primire a sumei de 2000 lei în calitate de

remunerație ilicită de la Musteațe Ion cu folosirea situației de serviciu și semnel

contravenției prevăzute la art. 315 Cod contravențional și lipsa vinovăției pe

capătul de acuzare de pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și

primirea prin extorcare sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolai;

- probele cercetate sub toate aspectele, complet, obiectiv și examinate în

ansamblu prezintă o situație clară și fără de dubii a circumstanțelor de fapt ale

ambelor cazuri;

- inculpatul în apel a dat apreciere declarațiilor martorilor Trinchineț

Ruslan, Musteațe Tatiana și Musteațe Ion, selectând doar unele aspecte din

punct de vedere al apărării sale, fără a ține cont de analiza în ansamblu a

declarațiilor acestora date în cadrul urmăriri penale și judecării cazului, prin

10

coroborarea lor și cu alte probe, care confirmă aspecte importante ale cazului

de remunerație ilicită cu folosirea situației de serviciu și nicidecum nu atrag

nulitate, nu s-a stabilit ca aceste persoane să fi fost constrânse de a face

declarații. La toți le-a fost oferită posibilitatea de a citi declarații sale și a

confirma prin înscris personal, precum și semnătură, veridicitatea lor, ceia ce

rezultă din aceste acțiuni de urmărire penală;

- foaia de birou, raportul de expertiză nr. 23 din 23.01.2014, procesul-

verbal privind consemnarea măsurilor speciale de investigație din 16.01.2014,

procesul-verbal de examinare din 08.04.2014 și anexele acestora, au fost

obținute cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală și corespund

prevederilor art. 93-101 Cod de procedură penală demascîndu-l pe inculpat în

fapta dată de pretindere, acceptare și primire a sumei de bani respective de la

Musteațe Ion;

- învinuirea a fost expusă în ordonanță și rechizitoriu, reflectându-se toate

circumstanțele cazului și cuprinzând semnele faptei, pe care Colegiul penal a

apreciat-o ca contravenție, iar alta ca fiind nedovedită, fiind adusă la cunoștința

lui Dadu Mihail în modul stabilit de lege, în prezenta unui avocat. Dreptul la

apărare împotriva acestei învinuiri la urmărirea penală, la judecarea în fond și

apel a fost asigurat. Învinuirea face trimitere la probe legal administrate, fiind

respectat și principiul prezumției nevinovăției;

- declarațiile lui Musteațe Ion, a martorilor, examinarea comunicărilor

telefonice și comunicărilor interceptate creează o imagine clară, că Dadu Mihail

a pretins, apoi a acceptat și primit banii în sumă de 2000 lei, fiind just stabilită

fapta, doar că calificarea a fost greșit făcută de procuror și eronat modificată de

instanța de fond;

- inculpatul în apelul său a descris interpretarea științifică și legală a

noțiunilor de pretindere, acceptare și primire, dar fără a supune unei analize

ample probele administrate pe caz care demonstrează contrariul celor afirmate

de acesta;

- urmărirea penală a fost pornită în privința lui Dadu Mihail în modul

prevăzut de Codul de procedură penală. Argumentele lui Dadu Mihail referitor

la ilegalitatea pornirii urmăririi penale sunt în contradicție cu materialele

cauzei și prevederile legale existente la acest capitol;

- examinând probele în ansamblu s-a conchis cert, că n-a existat nici o

provocare. Ultima convorbire dintre Musteațe Ion și Dadu Mihail confirmă

prezența semnelor contravenției, ultimul expunându-se în mod clar că favoarea

nu-i gratis, iar mai apoi indicându-i și locul unde să pună banii. Esența acestei

convorbiri în coroborare cu materialul probant indică la intenția lui Dadu Mihail

de a primi totuși bani de la Musteațe Ion, chiar de și-a încheiat demult

obligațiunile pe caz;

- solicitarea lui Dadu Mihail referitor la excluderea probelor obținute prin

activități speciale de investigație nu poate fi admisă, deoarece acestea au fost

executate în conformitate cu prevederile legale și anume ele demonstrează, de

rând cu celelalte probe, vinovăția acestuia în comiterea faptei;

11

- sunt neîntemeiate și argumentele referitor la strămutarea ilegală a

examinării cauzei penale, deținerea ilegală în arest preventiv și ilegalitatea

probatoriului.

Totodată, instanța de apel a reiterat, că instanța de fond neîntemeiat a

indicat sintagma prin extorcare la capătul de acuzare pretinderea, acceptarea și

primirea sumei de 2000 lei de la Musteate Ion, așa cum în învinuirea din

rechizitoriu aceasta nu-i indicată.

Versiunea inculpatului Dadu Mihail referitor la existenta unor înțelegeri cu

Musteațe Ion referitor la rețetele medicale și eventuala lor transmitere, instanța

de apel a apreciat-o critic, deoarece nici o probă administrată la etapa urmăririi

penale și judecării în fond a cazului nu o susține, cu atât mai mult ultima

discuție dintre acestea denotă contrariul. Modalitatea și esența ultimei lor

convorbiri, care de fapt a fost înregistrată, confirmă pretinderea, acceptarea și

primirea banilor, Dadu Mihail indicându-i și locul unde să-i pună și anume, în

agendă.

Mai mult ca atât, între declarațiile lui Dadu Mihail și Musteațe Ion sunt

divergențe esențiale referitor la faptul care și cui trebuia să-i dea rețetele, fapt

ce exclude ca fiind veridică asemenea versiune.

Referitor la apelul procurorului pe capătul de acuzare pretinderea,

acceptarea și primirea sumei de 2000 lei de la Musteațe Ion, instanța de apel l-a

considerat întemeiat doar sub aspectul de fapt, dar nu și a calificării ca

infracțiune, indicând la prezența componenței de contravenție, iar referitor la

capătul de acuzare pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea

prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolae este

neîntemeiat reieșind din circumstanțele de fapt și de drept expuse mai sus. În

concluzie, ținând cont de motivarea expusă mai sus, apelul a fost respins.

Instanța de apel a menționat și faptul că, potrivit materialelor cauzei Dadu

Mihail este căsătorit, crește, educă și întreține trei copii minori, la locul de trai

este caracterizat pozitiv, ocupă funcția de procuror, este o persoană

disciplinată, are cerințe mari față de sine și prieteni, este foarte comunicabil,

dispune de calități sportive foarte bune, fiind premiat cu diplome, se bucură de

autoritate bine meritată din partea prietenilor și concetățenilor, îi place munca

în colectiv, permanent se implică în activități organizatorice, se caracterizează

numai pozitiv și careva materiale negative la primărie și șeful de post n-au fost

înregistrate.

La locul de muncă Dadu Mihail se caracterizează negativ, în special

făcându-se referire la o sancțiune disciplinară aplicată în privința lui pentru

îndeplinirea necorespunzătoare a obligațiunilor de serviciu. Circumstanțe

agravante și atenuante n-au fost stabilite.

procurorul și inculpatul Dadu Mihail.

6.1. Procurorul, făcând trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și

12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel în alt complet de judecată.

12

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- prin sentință, Dadu Mihail pe episodul Morgun N. a fost achitat din motiv

că fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii, astfel, instanța de

apel, ajungând la concluzia corectitudinii soluției primei instanțe pe acest

epizod, urma să mențină dispozițiile instanței de fond fără modificări, fără să

adopte o soluție nouă;

- vina inculpatului pe episodul Morgun N. o consideră dovedită prin

declarațiile acestuia, care au fost lăsate fără apreciere și care se confirmă și prin

probele administrate la dosar pe acest capăt de acuzare, ele indicând la intenția

lui Dadu Mihail, modalitățile laturii obiective, locul și timpul comiterii

infracțiunii;

- argumentele inculpatului, precum că nu a avut posibilitate legală de a-l

reține pe Morgun Nicolai în cadrul urmăririi penale nr. 2011380398 pe un

termen de 72 de ore și înainta un demers în instanța de judecată pentru

aplicarea arestului preventiv, deoarece infracțiunea de comiterea căreia acesta

era învinuit se atribuia celor ușoare, sunt neîntemeiate și contrare probelor

legal administrate, or, infracțiunea imputată lui Morgun Nicolai (art. 201/1

alin. (1) Cod penal) prevede pedeapsa cu închisoare de până la 2 ani, iar potrivit

art. 166 alin. (1) Cod de procedură penală organul de urmărire penală, în cazul

dat procurorul, reieșind din prevederile art. 52 Cod de procedură penală are

dreptul să rețină persoana, dacă există o bănuială rezonabilă privind săvârșirea

unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe un termen

mai mare de 2 ani dacă martorul ocular, inclusiv victima, indică direct că anume

această persoană a săvârșit infracțiunea. În cazul din speță pedeapsă este cu

închisoare de până la 2 ani și victima indica direct asupra lui Morgun Nicolai că

anume el a comis infracțiunea și anterior pentru aceiași faptă acesta a fost

liberat de la răspundere penată cu tragerea la răspundere contravențională,

deci corectarea acestuia nu s-a realizat și ținând cont de acțiunile violente ale

acestuia și ca acesta ar putea iarăși să săvârșească alte infracțiuni, procurorul

Dadu Mihail dispunea de temeiuri legale pentru reținerea persoanei, fapt

prevăzut imperativ în prevederile art. 176 alin. (1) și (2) Cod de procedură

penală;

- au fost ignorate faptele constatate la urmărirea penală și în instanța de

judecată și anume că Dadu Mihail a extorcat banii în perioada lunilor noiembrie

2011 - decembrie 2011 (adică până la înaintarea acuzării și aplicării măsurii

preventive față de Morgun Nicolai) motivul extorcării fiind nereținerea acestuia

în temeiul art. 166 Cod de procedură penală pe un termen de 72 de ore, precum

și pentru a nu înainta în instanța de judecată un demers privind aplicarea

arestului preventiv. Deci, acțiunile infracționale ale inculpatului Dadu Mihail au

început în luna noiembrie 2011 și doar după acceptarea de către Nicolai

Morgun de a-i oferi mijloacele bănești extorcate, la 14.12.2011 Dadu Mihail a

aplicat față de acesta măsura preventivă - obligarea de a nu părăsi localitatea,

motiv pentru care în perioada 20 - 30 decembrie 2011 personal a primit doar o

parte din banii extorcați și anume 1500 USD;

13

- întocmirea rechizitoriului în cauza penală nr. 2011380398 de acuzare a

lui Morgun Nicolae în comiterea infracțiunii prevăzute de art.201/1 alin. (1)

Cod penal la data de 18.01.2012, însă expedierea cauzei penale în Judecătoria

Florești pentru examinare în fond tocmai la 09.02.2012, încă odată ne permite

de a trage concluzia că comportamentul învinuitului a fost unul corupt;

- ce ține de episodul Musteațe Ion, instanța de apel a considerat incorectă

calificarea de către acuzare a acțiunilor lui Dadu Mihail conform art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, calificare care nu corespunde situației de fapt, de drept

și nu s-a confirmat la judecarea cazului;

- instanța de apel a considerat incorectă și calificarea acțiunilor lui Dadu

Mihail conform art. 324 alin. (4) Cod penal de instanța de fond și în final, după

examinarea în fond a cazului, a culminat cu o soluție de încadrare a acțiunilor

lui Dadu Mihail conform art. 315 Cod Contravențional, concluzionând că nu s-a

determinat și constatat juridic just corespunderea exactă între semnele faptei

prejudiciabile și semnele componenței de infracțiune prevăzute de norma

penală. S-a făcut o aluzie la faptul, că acțiunile întreprinse de Dadu Mihail

conform învinuirii, nu intră în atribuțiile lui de serviciu, astfel, fiind posibilă

încadrarea acțiunilor conform normelor Codului Contravențional.

- toate probele administrate pe episodul cu Musteațe Ion coroborează între

ele și confirmă cu certitudine că pretinderea banilor a avut loc anterior emiterii

ordonanței de încetare a urmării penale, iar alegațiile lui Dadu Mihail referitor

la presupusa provocare, sunt nefondate și lipsite de probe, fiind inexplicabilă și

poziția inculpatului referitoare la versiunile considerate ca fiind veridice și

anume: versiunea de bază înaintată de Dadu Mihail era că nu a săvârșit

infracțiunea de care este acuzat. În același timp, Dadu Mihail miza pe existența

unei presupuse provocări din partea organelor de drept la comiterea acestei

infracțiuni care, potrivit lui nu a comis-o. Suspiciunea de comitere a infracțiunii

prevăzute la art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal a apărut anterior transmiterii

mijloacelor bănești inculpatului Dadu Mihail, bănuiala rezonabilă fiind

fundamentată pe actul de sesizare depus de martorul Musteațe Ion care indica

direct asupra comiterii unei infracțiuni. Musteațe Ion nu a avut calitatea de

investigator sub acoperire în cadrul prezentului proces penal. Au existat

temeiuri de a presupune rezonabil că infracțiunea săvârșită de procurorul Dadu

Mihail, în alternativa laturii obiective exprimate prin pretinderea banilor este

consumată, fapt ce impune concluzia că această infracțiune a fost comisă fără

concursul organelor de drept;

- probele acumulate și administrate atât în cadrul urmăririi penale, cât și în

cadrul cercetării judecătorești au confirmat existența tuturor semnelor

obligatorii ale componențelor infracțiunilor incriminate, demonstrând că prin

acțiunile sale intenționate Dadu Mihail a atentat la relațiile ce țin de buna

organizare și desfășurare a activității autorității publice, precum și la relațiile ce

țin de încrederea societății în organele autorității publice. Dadu Mihail prin

intenție directă a realizat latura obiectivă a infracțiunii de corupere pasivă

14

conștientizând că prin primirea banilor ce nu i se cuvin de la Morgun Nicolai și

Musteațe Ion comite infracțiunea de corupere pasivă.

6.2. Inculpatul Dadu Mihail, făcând trimitere la prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) și 12) Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărâri de achitare pe episodul cu

Musteațe Ion.

În motivarea recursului a invocat următoarele argumente:

- instanța de apel a pus la baza deciziei numai probele care sunt în

defavoarea inculpatului cărora le-a dat o apreciere prestabilită, iar probelor

care dovedesc nevinovăția inculpatului nu le-a dat nici o apreciere și a indicat că

sunt făcute în scopul de a exonera inculpatul de la răspundere penală, prin ce

instanța de apel în mod tendențios având o poziție de învinuire la emiterea

hotărârii nu a apreciat probele în urma examinării lor în ansamblu sub toate

aspectele și în mod obiectiv, dar selectiv a pus la baza hotărârii acele declarații

pe care le-a dorit, fiind din start predispuși la emiterea hotărârii în defavoarea

inculpatului;

- infracțiunea de corupere pasivă poate exista atunci când îndeplinirea sau

neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii sau grăbirea îndeplinirii acțiunii pentru

care coruptul pretinde, acceptă, primește, extorca remunerația ilicită face parte

din sfera atribuțiilor de serviciu ale acestuia sau este contrară atribuțiilor de

serviciu. Prin urmare procurorul Dadu Mihail a adoptat și semnat ordonanța de

încetare urmării penale la 13.12.2013, astfel la data de 13.12.2013 Dadu Mihail

a examinat în totalitate cazul penal și a îndeplinit acțiunile în exercitarea

funcțiilor sale deserviciu;

- martorul Musteațe Ion a relatat că asupra lui a fost aplicată presiunea

psihologică la urmărirea penală, din acest motiv el nu s-a prezentat în ședința

instanței de fond;

- urmărirea penală în privința lui Musteațe Ion a fost reluată la 13.12.2013

și încetată în aceiași zi pe motivul împăcării părților. Despre necesitatea

încetării urmăririi penale Musteațe Ion deja cunoștea, faptul dat a fost confirmat

și de avocatul Munteanu Ion;

- personal Dadu Mihail nu l-a căutat sub nici o formă pe Musteațe Ion

pentru a-l chema sau a-i impune careva cerințe, interdicții, dimpotrivă el îl

telefona, iar din 09.01.2014 deja sub controlul CNA;

- monitorizarea/documentarea flagrantului reprezintă o formă specifică de

investigație, care presupune, fără careva rezerve, doar acțiuni de fixare pasivă a

persoanelor implicate în comiterea unei fapte prejudiciabile - în actul de

corupție. Doar în aceste condiții activitatea specială nu este incompatibilă cu

dreptul la un proces echitabil, cu jurisprudența CtEDO. Atunci când, autoritățile

statului l-au determinat pe Musteațe Ion la săvârșirea infracțiunii de dare de

mită - art. 325 Cod penal, nu poate fi vorba de „flagrant”, dar de „provocare”. În

acest sens, măsurile speciale de investigație au avut menirea să documenteze

comportamentul simulat de autoritățile statului, dar nu acțiunile inculpatului;

15

- la dosar nu există nici o probă care ar dovedi că inculpatul Dadu Mihail a

pretins, acceptat și a primit suma de 2000 lei, iar datorită caracterului evident

al acțiunilor de provocare din partea autorităților statului, conform

constatărilor cu valoare de principiu, expuse la & 38 din Hotărârea în cauza

Sandu c. Moldovei; & 60 din cauza Romanauskas c. Lituaniei din dosar urmează

a fi excluse toate probele acuzării, ori, acestea nu pot fi puse la baza unei

sentințe de condamnare;

- instanța de judecată nu a ținut cont de faptul aflării ilegale în arest a lui

Dadu Mihail. Astfel, la 15.01.2014 ora 18.25 a fost reținut fiindu-i întocmit un

proces-verbal de reținere. Conform Deciziei(dispozitiv) Curții de Apel Chișinău

din 10.02.2014 a fost admis recursul procurorului, casată încheierea

Judecătorie Buiucani din 28.01.2014, admis demersul procurorului și prelungit

termenul de arest preventiv pe 30 zile, calculând acest termen din momentul

reținerii cu includerea lui în arest la domiciliu. Ținînd cont de conținutul

deciziei respective termenul ținerii în arest expirase la 14.02.2014 ora 18.25,

deoarece în privința lui nu a fost întocmit un alt proces-verbal, cele 30 zile

urmau a fi calculate din data 15.01.2014.

aprilie 2016 au fost admise recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Costaș Valentina și inculpatul Dadu

Mihail, casată total decizia atacată și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Mihail pe episodul Morgun N. a fost achitat din motiv că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, iar instanța de apel în partea descriptivă a

deciziei invocă: ” …Cu referire la capătul de acuzare și apelul depus de procuror,

Colegiul penal consideră că apelul este nefondat la acest capitol. Inculpatul n-a

contestat acest capăt de acuzare, fiind de acord cu sentința de achitare. Pe acest

capăt de acuzare instanța de fond a adoptat o sentință legală și întemeiată…..”.

Totodată instanța de apel a ajuns la concluzia, că necesită a fi achitat Dadu

Mihail de la învinuirea în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, pentru

pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea prin extorcare a

sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolai, în temeiul art. 390 alin. (1) pct.

3), 275 pct. 3) Cod de procedură penală, din motivul că fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii, susținând în așa mod concluzia instanței de

fond în această privință.

A menționat instanța de recurs că, potrivit dispozitivului deciziei, apelul

procurorului s-a respins ca fiind nefondat, apelul inculpatului Dadu Mihail a fost

admis, inclusiv din alte motive, casată sentința, rejudecată cauză, cu

pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

după cum urmează:

„Se achită Dadu Mihail de la învinuirea în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod

penal, pentru pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea prin

extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolae, în temeiul art. 390

16

alin. (1) pct. 3), 275 pct. 3) Cod de procedură penală, din motivul că fapta

inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii…”

Prin urmare, instanța de apel ajungând la concluzia corectitudinii soluției

primei instanțe pe acest episod, urma să mențină dispozițiile instanței de fond

fără modificări, fără să adopte o soluție nouă. Astfel, atât motivarea deciziei, cât

și dispozitivul acesteia sunt contradictorii, or, motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii și acesta este expus neclar, eroare ce face imposibilă

menținerea deciziei atacate și care nu poate fi corectată în instanța de recurs.

A mai reținut instanța de recurs că, instanța de apel a încetat procesul

penal în privința lui Dadu Mihail, învinuit în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod

penal, pentru pretinderea, acceptarea și primire a sumei de 2000 lei de la

Musteațe Ion, în temeiul art. 332 alin. (2) Cod de procedură penală pe motiv, că

fapta acestuia constituie o contravenție, recalificând acțiunile acestuia în baza

art. 315 Cod contravențional - primirea (luarea) în exercițiul funcțiunii de

recompensă nelegitimă sau de folos material, dacă fapta nu întrunește

elementele constitutive ale infracțiunii, însă fără a constata fapta

contravențională și doar indică că probele administrate pas cu pas de procuror

și cercetate în instanță creează o situație clară a evenimentelor care s-au

desfășurat și confirmă fără nici un dubiu, că Dadu Mihail a pretins, acceptat și

primit suma de 2000 lei și a utilizat statutul funcției, drepturile și avantajele pe

care le acordă aceasta pentru facilitarea contravenției.

Instanța de apel a conchis că s-a demonstrat cu certitudine, că Dadu Mihail

a acționat în interesul său și în detrimentul imaginii pozitive a organelor de

procuratură pe care le reprezenta, precum și a interesului public, având scop de

profit și obținând ca rezultat o remunerație ilegală.

Prin urmare, instanța de recurs a considerat că se remarcă o încălcarea de

către instanța de apel a prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, care stipulează că partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie

să cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită,

indicându-se locul, timpul, modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție,

motivele și consecințele infracțiunii, or, conform art. 419 Cod de procedură

penală rejudecarea cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit

regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică

în mod corespunzător.

Tot la acest capitol, instanța de recurs a mai menționat că conform

prevederilor art. 324 Cod penal, în varianta tip, prevăzută la alin. (1) a acestui

articol, latura obiectivă a acestei infracțiuni se manifestă prin trei acțiuni

alternative – pretinderea, acceptarea sau primirea, astfel elementul material al

infracțiunii de corupere pasivă este realizat din momentul săvârșirii în mod

separat a unei singure acțiuni din cele trei menționate. Totodată se reține că

infracțiunea de corupere pasivă are un caracter formal și se consideră

consumată din momentul pretinderii, acceptării sau primirii, personal sau prin

mijlocitor, de către persoană publică de bunuri, servicii, ce nu i se cuvin, pentru

sine sau pentru o altă persoană, pentru a îndeplini sau nu, ori pentru a întârzia

17

sau grăbi îndeplinirea unei acțiuni în exercitarea funcției sale sau contrar

acesteia, nefiind condiționată de faptul dacă acțiunea de pretindere este urmată

sau nu de acțiunea de acceptare sau de primire a bunurilor sau serviciilor,

precum și dacă fiecare din aceste acțiuni au loc individual, în lipsa celorlalte

două alternative. La fel, se reține că în varianta agravată, prevăzută la art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, incriminată inculpatului conform rechizitoriului,

această infracțiune la fel este una formală și se consideră consumată din

momentul pretinderii în întregime a remunerației ilicite.

Instanța de apel pe episodul Musteațe Ion, reîncadrând acțiunile

inculpatului Dadu Mihail în baza art. 315 Cod Contravențional - primirea

(luarea) în exercițiul funcțiunii de recompensă nelegitimă sau de folos material,

însă își motivează decizia, invocând elementele laturii obiective ale infracșiunii

prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, care se realizează prin trei

acțiuni alternative de pretindere, primire și acceptare și, totodată, nu stabilește

fapta inculpatului, adică ce acțiuni a săvârșit inculpatul, care instanța de apel

le-a considerat drept contravenție, menționând că apelul procurorului la acest

capăt de acuzare este întemeiat sub aspectul de fapt, dar nu și calificării

infracțiunii, respingând acest apel.

De asemenea, instanța de apel reîncadrând acțiunile inculpatului în

contravenție motivează că: „la primirea banilor n-a fost realizat scopul de a

îndeplini ... etc. acțiuni în exercitarea funcției sale, așa cum asemenea acțiuni la

momentul primirii banilor erau deja executate, de aceia se exclude infracțiunea

prevăzută la art. 324 alin. (3 ) lit. a) Cod penal.”, în același timp menționează că:

”Examinând probele în ansamblu se conchide cert, că n-a existat nici o

provocare. Ultima convorbire dintre Musteațe Ion și Dadu Mihail confirmă

prezența semnelor contravenției, ultimul expunându-se în mod clar că favoarea

nu-i gratis, iar mai apoi indicându-i și locul unde să pună banii.

Esența acestei convorbiri în coroborare cu materialul probant indică la

intenția lui Dadu Mihail de a primi totuși bani de la Musteațe Ion, chiar de și-a

încheiat demult obligațiunile pe caz.”

Astfel, instanța de recurs a specificat că, în aceeași ordine de idei este

alogică și contradictorie și fraza invocată în decizie din care rezultă că inițial

probele dovedesc elementele laturii obiective a infracțiunii prevăzute de

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, ulterior fapta este calificată ca contravenție și

anume: „Declarațiile declarantului Musteațe Ion, a martorilor, examinarea

comunicărilor telefonice și comunicărilor interceptate creează o imagine clară,

că Dadu Mihail a pretins, apoi a acceptat și primit banii în sumă de 2000 lei,

fiind justă stabilită fapta, doar că calificarea a fost greșit făcută de procuror și

eronat modificată de instanța de fond.

Inculpatul în apelul său a descris interpretarea științifică și legală a

noțiunilor de pretindere, acceptare și primire, dar fără a supune unei analize

ample probelor administrate pe caz, care demonstrează contrariul celor

afirmate de acesta.

18

Cumulul de probe administrate de procuror și studiate de instanța de

judecată confirmă cu certitudine prezența elementelor contravenției.”

Totodată, instanța de recurs a menționat că, instanța de apel casând total

sentința instanței de fond, a rejudecat cauza potrivit modului stabilit pentru

prima instanță, a audiat participanții la proces și a cercetat suplimentar probele

administrate, însă în decizie contrar prevederilor art. 394 alin. (2) Cod de

procedură penală nu a descris probele pe care se întemeiază concluziile

instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte probe, or,

ele au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel însă nu au fost

reflectate în decizia acesteia.

Astfel, conform textului deciziei, instanța de apel nu a descris declarațiile

inculpatului, a martorilor, nu face o apreciere și asupra unui șir de probe

cercetate în ședința de judecată din 23.12.2015, care au fost consemnate în

procesul-verbal (f. d. 45-verso, Vol. IV).

Or, potrivit apelului declarat de către procuror se face referire la:

- ”declarațiile martorilor Tatiana Musteațe, Ruslan Trinchineț și Feodora

Ursu, date în cadrul urmării penale, probe care în ansamblu coroborează între

ele;

- declarațiile martorului Musteațe Ion, făcute la 04.02.2014 în prezența

avocatului Moraru Adrian în cadrul confruntării cu învinuitul Dadu Mihail,

declarații ce urmează a fi apreciate critic, deoarece au fost făcute urmare a

determinării acestuia de către Ciobanu Ion care este cumătru cu inculpatul

Dadu Mihail, în scopul favorizării intereselor acestuia și în special pentru a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă.

La baza acestor concluzii rezonabile este analiza operațională privind

legăturile telefonice efectuate între Mihail Dadu, Ion Musteațe, Ion Ciobanu și

avocatul Adrian Moraru (f.d.69-74,v.II).

Din informația menționată relevă incontestabil că la 31.01.2014 Ion

Ciobanu a comunicat telefonic cu învinuitul Mihail Dadu, iar la 03.02.2014 în

diferite perioade de timp a discutat și cu martorul Ion Musteațe.

Ulterior pe parcursul zilei de 04.02.2014 (până la începerea confruntării

între martorul Ion Musteațe și învinuitul Mihail Dadu), Ion Ciobanu a comunicat

telefonic cu martorul Ion Musteațe și cu avocatul acestuia Adrian Moraru. În

continuare, la orele 18.16, după terminarea confruntării efectuate între

martorul Ion Musteațe și învinuitul Mihail Dadu care potrivit procesului-verbal

din 04.02.2014 s-a terminat la orele 16.25, Ion Musteațe l-a apelat pe Ion

Ciobanu și au discutat 51 de secunde. Discuții telefonice între aceștia fiind și pe

parcursul zilei de 05.02.2014.”

Astfel, instanța de recurs a constatat că, instanța de apel în nici un fel nu s-a

expus asupra acestor probe în decizie, or, declarativ s-a referit asupra

declarațiile martorilor Tatiana Musteațe, Ruslan Trinchineț, fără a le descrie și a

le aprecia conform prevederilor art. 101 Cod de procedură penală repetat se

contrazice și pripit invocând că: ” … analiza în ansamblu a declarațiilor acestora

date în cadrul urmăriri penale și judecării cazului, prin coroborarea lor și cu alte

19

probe, care confirmă aspecte importante ale cazului de remunerație ilicită cu

folosirea situației de serviciu și nicidecum nu atrag nulitate”.

În același timp, concluzia instanței de apel asupra apelului declarat de

procuror, precum că „referitor la capătul de acuzare pretinderea, acceptarea și

primirea sumei de 2000 lei de la Musteațe Ion este întemeiat doar sub aspectul

de faptă, dar nu și a calificării ca infracțiune, fapta din urmă indicând la

prezența componenței de contravenție, iar referitor la capătul de acuzare

pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea prin extorcare a

sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolae este neîntemeiat reieșind din

circumstanțele de fapt și de drept expuse mai sus. În concluzie, ținând cont de

motivarea expusă mai sus, apelul procurorului urmează a fi respins.”, este o

concluzie de ordin general, fără a se expune concret care din probele prezentate

de acuzare se resping și din ce motive se resping, așa cum se stipulează în

art. 394 alin. (1) pct. 2) și alin. (3) pct.2) Cod de procedură penală.

A mai menționat instanța de recurs că, instanța de apel adoptând o

hotărâre de încetare pe un episod și una de achitare pe alt episod, în decizie

inutil face referire la personalitatea inculpatului și la circumstanțele cauzei,

condiție valabilă în cazul stabilirii pedepsei.

Generalizând cele menționate la acest capitol, instanța de recurs a reținut,

că modalitatea de motivare a soluției în cauză este una contradictorie, fără

verificarea suplimentară și clară a probelor, fără elucidarea divergențelor

depistate în declarațiile martorilor date la orice etapă a procesului și denotă

faptul că instanța de apel a pronunțat o soluție care conține erori de drept,

deoarece o motivare a soluției trebuie să rezulte și dintr-o administrare legală a

probelor, în special atunci când se pronunță o nouă hotărâre, după regulile

pentru judecarea în primă instanță.

a fost admis apelul procurorului din alte motive decât cele invocate, a fost admis

și apelul inculpatului, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, după cum urmează:

În baza art. 390 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală Dadu Mihail a fost

achitat pe art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în cazul lui Morgun Nicolai, din

motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

În baza art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală Dadu Mihail a fost

achitat pe art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, în cazul lui Musteațe Ion, din lipsa

elementelor infracțiunii.

art. 8, 389 Cod de procedură penală, sentința nu a fost bazată pe probe veridice,

care au fost prezentate și cercetate în cadrul judecării cauzei, instanța

acceptând și preluând concluziile organului de urmărire penală cu privire la

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (4)

Cod penal pe episodul lui Musteațe Ion, precum și eronat a reținut ca motiv de

achitare a inculpatului pe art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal pe episodul lui

Morgun Nicolai, lipsa elementelor infracțiunii.

20

Instanța de apel a menționat că, în ședința instanței de apel au fost

cercetate probele scrise prezente la materialele cauzei:

- procesul-verbal de primire a plângerii de la cet. Musteațe Ion din data de

09.01.2014 în care ultimul denunță asupra acțiunilor ilegale de pretindere de

către Dadu Mihail a banilor în sumă de 2000 lei pentru încetarea urmării penale

pe cauza penală în privința lui (v. 1, f.d.5);

- procesul-verbal de ridicare din 16.01.2014 a mijloacelor tehnice de

înregistrare DVD de model Titanum cu nr. inventariere 1264 cu fișierele care

conțin înregistrările audio și video și stenogramele discuției avută loc la

15.01.2014 între Musteațe Ion și Dadu Mihail;

- conținutul procesului-verbal din 15.01.2014 privind efectuarea

percheziției în biroul de serviciu al procurorului Dadu Mihail, conform

împrejurărilor reținute în acest proces-verbal pe masa de birou al acestuia

într-o agendă de culoare azurie s-au depistat și ridicat 10 bancnote cu

nominalul a câte 200 lei, seria și numărul cărora coincide integral cu cele

reflectate în procesul-verbal de examinare a mijloacelor bănești din aceeași

dată, transmise lui Musteațe Ion;

- concluzia raportului de expertiză nr. 34 din 23.01.2014, conform căruia

cele 10 bancnote cu nominalul a câte 200 lei depistate în agenda din biroul de

serviciu al procurorului Dadu Mihail au fost confecționate la întreprinderea

specializată pentru confecționarea banilor și hârtiilor de valoare;

- fila de hârtie recunoscută în calitate de corp delict pe cauza penală pe care

Dadu Mihail personal a indicat numele, prenumele și numărul său de telefon

mobil și transmisă lui Musteațe Ion, de la care a fost ridicată;

- prin circumstanțele indicate în procesul-verbal din 21.01.2014 de

examinare a materialelor cauzei penale cu nr. 2012380300 reiese că cauza dată

a fost pornită la 05.09.2012 la cererea cet. Crețu Eugenia în privința lui

Musteațe Ion conform art.186 alin. (2) lit. d) Cod penal. La 13.12.2013

urmărirea penală pe cauza dată a fost reluată și în aceeași zi în prezența

avocatului V. Munteanu procurorul Dadu Mihail i-a adus la cunoștință lui

Musteațe Ion învinuirea, audiindu-l în calitate de învinuit. Tot atunci,

examinând cererea cet. Crețu Eugenia de încetare a urmăririi penale pe motivul

împăcării părților, procurorul Dadu Mihail a emis ordonanța de încetare a

urmăririi penale;

- ordonanța emisă cu data de 13.12.2013 și semnată de procurorul Dadu

Mihail privind încetarea urmăririi penale pe cauza cu nr. 2012380300 pornită

în privința lui Musteațe Ion conform art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal,

autentificată cu ștampila cu blazon al Procuraturii raionului Florești și care a

fost ridicată de la Musteațe Ion la 25.03.2014 (vol.1, f.d.79-83);

- procesul-verbal din 08.04.2014 de examinare a informației convorbirilor

telefonice de către Dadu Mihail de la nr. 069277355.

Astfel, instanța de apel a statuat că, analizând probele cercetate, după

evaluarea integrală a lor, a ajuns la concluzia, că există dubii rezonabile în ceea

ce privește, că infracțiunea prevăzută de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal pe

21

episodul lui Morgun Nicolai a fost comisă de inculpatul Dadu Mihail, respectiv

acțiuni ce i s-au reținut de către organul de urmărire penală.

Prin urmare, instanța de fond, contrar prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, n-a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei și n-a dat probelor administrate o apreciere legală din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor.

Concluzia organului de urmărire penală privind constatarea vinovăției lui

Dadu Mihail în săvârșirea infracțiunii imputate, nu se racordă la probele,

anexate la dosarul penal în cauză. Cu referire la capătul dat de acuzare și apelul

depus de procuror, instanța de apel a considerat, că apelul privind

recunoașterea vinovăției inculpatului și cerința de condamnare a lui este

neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Totodată, instanța de apel a considerat

necesar a admite apelul procurorului din alte motive decât cele invocate, și

anume pentru a schimba temeiul de achitare a inculpatului.

Din materialele cauzei rezultă, că Morgun Nicolai la data de 24.12.2013 s-a

adresat Procuraturii Generale prin intermediul telefonului de încredere,

invocând faptul extorcării și transmiterii lui Dadu Mihail a sumei de 1500 dolari

SUA, iar la 23.01.2012 a semnat și un proces-verbal de depunere a plângerii.

Învinuirea lui Dadu Mihail în acest capăt de acuzare se întemeiază în mod

exclusiv doar pe declarațiile lui Morgun Nicolai.

Alte probe, care ar confirma faptul de pretindere prin extorcare a sumei de

3000 euro și primirea prin extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun

Nicolai de către Dadu Mihail lipsesc.

Nici materialele cauzei și nici rechizitoriul întocmit de procuror nu conțin

probe, care ar putea întemeia învinuirea și vinovăția inculpatului în acest sens.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului Morgun Nicolai,

care nu pot fi acceptate din punct de vedere a veridicității și concludenței.

Declarațiile date nu conțin date certe despre evenimentele pretins comise de

către inculpat. Martorul nu știe timpul în care a fost comisă pretinsa infracțiune,

acesta nu a expus amănunte credibile despre aceste evenimente, cu atât mai

mult, că martorul are o atitudine ostilă față de inculpat, care i-a intentat mai

multe cauze penale.

Martorul Schibin S. în declarațiile sale date la urmărirea penală și în

instanța de judecată nu indică nici un fapt, care ar menține învinuirea înaintată

lui Dadu Mihail și ar confirma vinovăția acestuia.

Procesul-verbal de examinare a cauzei penale din 04.03.2014 și 27.03.2014

confirmă doar faptul, că procurorul a examinat cauza penală nr.2011380398 și

a extras copii, pe care le-a anexat la dosar.

Procesul-verbal de examinare a cauzei penale din 27.03.2014 confirmă

doar faptul, că procurorul a examinat cauza penală nr.2011380309 și a extras

copii, pe care le-a anexat la dosar.

Copiile anexate confirmă acțiunile care au fost efectuate în interiorul acelor

cauze penale, și anume, că la 04.11.2011 în privința lui Morgun Nicolai a fost

pornită urmărirea penală nr. 2011380398 în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal,

22

fiind confirmată de procurorul Dadu Mihail, că pe cazul dat a fost efectuată

urmărirea penală care s-a încheiat la 18.01.2012 cu întocmirea rechizitoriului,

care a fost înmânat învinuitului Morgun Nicolai, că pe data de 09.02.2012 cauza

penală nr.2011380398 a fost transmisă în Judecătoria Florești, că prin sentința

Judecătoriei Florești din 22.12.2013 Morgun Nicolai a fost achitat de sub

învinuirea de săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 2011 alin. (1), 2011

alin. (1) și 287 alin. (3) Cod penal pe motiv că n-a constatat existența faptei

infracțiunii și că împotriva acestei sentințe la 05.11.2013 a declarat apel

procurorul Dadu Mihail, dar nicidecum nu demonstrează fapta de corupere

pasivă incriminată inculpatului.

A mai specificat instanța de apel că, Morgun Nicolai s-a adresat

procuraturii doar după ce Dadu Mihail a declarat la 05.11.2013 apel împotriva

sentinței judecătoriei Florești din 22.10.2013, prin care acesta a fost achitat.

Astfel, studiind materialele cauzei, apelurile procurorului și inculpatului,

prevederile legale în acest sens, instanța de apel a ajuns la concluzia, că Dadu

Mihail urmează a fi achitat de sub învinuirea în baza art. 324 alin. (3) lit. a) Cod

penal, adică pretindere prin extorcare a sumei de 3000 euro și primirea prin

extorcare a sumei de 1500 dolari SUA de la Morgun Nicolai, în temeiul art. 390

alin. (1) pct. 1), art. 275 pct. 3) Cod de procedură penală, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

Referitor la capătul de acuzare privind pretinderea, acceptarea și primirea

sumei de 2000 lei de la Musteațe Ion, instanța de apel a reținut că, în speță se

constată erori de drept, iar hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția în partea constatării inexistenței instigării inculpatului la

săvârșirea infracțiunii.

În acest sens, instanța de apel menționat că, argumentele invocate de către

inculpat și-au găsit confirmare și se atestă că, instanța inferioară nu a constatat

și nu a apreciat circumstanțele de fapt și de drept referitoare la infracțiunea

incriminată inculpatului în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și de drept material, în coraport cu prevederile art. 6 din

Convenție și jurisprudența CtEDO, în cauzele (Pareniuc vs. Moldova din 01 iulie

2014, Teixeira de Castro vs Portugalia din 09 iunie 1998, Ramanauskas contra

Lituaniei din 05 februarie 2008, Khudobin c. Rusiei din 26 octombrie 2010 și

Sandu c. Moldovei din 11 februarie 2014) și pct. 25.4 din Hotărârea Plenului

Curții Supreme de Justiție nr. 11 din 22 decembrie 2014 ,,Cu privire la aplicarea

legislației referitoare la răspunderea penală pentru infracțiunile de corupție”.

Generalizând asupra jurisprudenței Curții Europene pentru Drepturilor

Omului (hotărârea Teixeira de Castro contra Portugaliei, din 09 iunie 1998,

hotărârea Ramanauskas contra Lituaniei, din 05 februarie 2008, hotărârea

Khudobin contra Rusiei, din 26 octombrie 2010 și hotărârea Sandu contra

Moldovei, din 11 februarie 2014 etc.), instanța de apel a menționat, că se reține

existența provocării la acte de corupere, dacă sunt întrunite următoarele

condiții cumulative:

23

- acțiunea presupusă ca act de corupere tinde să fie probată prin solicitarea

care provine de la o persoană ce avea sarcina să descopere infracțiunea sau

când există o determinare directă la comiterea unui act de corupere din partea

unui denunțător;

- lipsesc indici obiectivi că fapta ar fi fost săvârșită fără această intervenție

a agenților statului, care nu s-au limitat la investigarea activității infracționale

ale unui suspect într-un mod esențialmente pasiv, însă au exercitat o influență

pentru a provoca săvârșirea unei infracțiuni;

- nu există suspiciuni obiective că persoana ar fi implicată în acte de

corupție înainte de implicarea agenților statului sau, după caz, a persoanelor

private care acționează sub supravegherea agenților statului.

Astfel, instanța de apel a indicat că, în speța dată sunt întrunite toate aceste

trei condiții pentru a fi recunoscută instigarea și provocarea infracțiunii.

Instanța de apel a reținut, că inculpatul a fost condamnat în temeiul

probelor obținute în cadrul activității speciale de investigații din 15.01.2014,

atunci când Musteațe Ion, fiind echipat de organul de urmărire penală cu

dispozitive speciale de înregistrare a convorbirii și cu banii – 2000 lei marcați,

i-a transmis bani lui Dadu Mihail, banii fiind puși la dispoziție de organul de

urmărire penală.

Din probele aduse de acuzare nu reiese că până la 09.01.2014 –

15.01.2014, organul de urmărire penală ar fi dispus de vreo probă - informație

obiectivă precum că, Dadu Mihail a fost implicat anterior în acțiuni de corupție.

În plângerea sa din 09.01.2014 depusă la Procuratura Anticorupție (f. d. 5,

vol. I) Musteațe Ion a susținut, că inculpatul a pretins de la el o anumită sumă de

bani. Însă, stenograma convorbirilor dintre ei (f. d. 25, vol. I), în cadrul

operațiunii sub acoperire, indică contrariul, anume Musteațe Ion a fost

persoana care insistent l-a instigat pe inculpat să primească banii, i-a comunicat

că a adus banii și totul este normal, la ce ultimul nu a oferit nici un răspuns clar

de acceptare a cărorva sume de bani, reieșind din probele administrate.

Aceasta, în opinia instanței apel, demonstrează clar că inculpatul a fost

supus unei acțiuni de convingere, instigare și provocare flagrantă de a se

implica în activitatea infracțională de care a fost condamnat, în lipsa vreunui

indiciu că infracțiunea ar fi fost săvârșită fără această instigare și provocare.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că probele ce au stat la baza

condamnării lui Dadu Mihail de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (3) lit. a) Cod penal, sunt lovite de nulitate, deoarece până la momentul

provocării și implicării colaboratorilor CNA, prin intermediul lui Musteațe Ion,

nu au existat suspiciuni obiective confirmate prin probe, că Dadu Mihail ar fi

fost implicat în acțiuni de corupție.

Ca urmare, probele administrate la caz începând cu data de 09.01.2014, în

conformitate cu art. 94 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, nu pot fi

admise ca probe, acestea fiind obținute prin instigarea insistentă și provocarea

persoanei la săvârșirea infracțiunii și prin urmare se exclud din dosar și nu pot

fi puse la baza sentinței de condamnare.

24

La acest capitol, reieșind din cele menționate, instanța de apel a constatat

că partea apărării începând de la faza judecării în prima instanță (f. d. 159 - 163,

vol. III), mai apoi în cererea de apel (f. d. 210 -220, vol. III) și de recurs ordinar

(f. d. 94 - 103, vol. III), a susținut că inculpatul a fost victima unei provocări, iar

în această situație ținea de obligația acuzării de a demonstra faptul că nu a

existat nici o provocare. În absența unor asemenea dovezi, era de obligația

primei instanțe să examineze circumstanțele cauzei și să întreprindă acțiunile

necesare pentru stabilirea adevărului și existenței sau nu a actului de instigare

și provocare. Astfel, instanța nu și-a motivat soluția prin prisma argumentelor

părții apărării privind instigarea și provocarea inculpatului, fără a ține cont de

jurisprudența CtEDO.

În opinia instanței de apel faptul provocării, facilitării și încurajării

persoanei la săvârșirea infracțiunii în speță dată, rezultă din următoarele probe:

- declarațiile martorului Musteațe Ion; Trinchineț Ruslan; Hominschi

Tatiana; Despert Zinaida.

În ședința instanței de apel au fost cercetate probele scrise prezente la

materialele cauzei:

- procesul-verbal din 16.01.2014, privind consemnarea rezultatelor

măsurilor speciale de investigații efectuate cu ajutorul metodelor și mijloacelor

tehnice de înregistrare, precum și rezultatele obținute și înregistrate pe DVD-R

de model „Titanum” cu nr. de inventariere 1264, pe care se conțin fișierele cu

denumirea „2014-01-15 14-00-44T”, „2014-1-15 14-0-58T” și

„file_5_(2014_01_15-14_00-43)_T” care conțin în sine înregistrările audio și

video propriu-zise și stenogramele discuției (f.d.24, vol. I);

- stenograma comunicărilor audio interceptate care au fost purtate de către

Musteațe Ion și Dadu Mihail la 15.01.2014 (f.d.25, vol. I).

Analizând aceste probe, instanța de apel a constatat, că în conținutul

convorbirilor din stenograma anexată la dosar și declarațiile martorilor expuse

supra sunt contradicții esențiale și nu se conține în stenogramă careva date

precum că Dadu Mihail ar fi cerut, cu atât mai mult extorcat suma de bani de la

Musteațe Ion, adică a comis latura obiectivă a infracțiunii, fapt ce afectează grav

credibilitatea acestor martori.

La fel, din conținutul stenogramei convorbirilor (f. d. 25, vol. I) nu rezultă

clar cu ce a fost de acord Dadu Mihail, când Musteațe Ion a menționat că iată a

adus, tot normal, ori în stenogramă după cuvintele: „Eu iaca am adus tot

normal…”, inculpatul răspunde: „cu tine or…”, aceste puncte provoacă bănuieli,

la fel din stenogramă nu rezultă că inculpatul a fost de acord ca suma de 2000

lei să-i fie transmisă pentru a-i elibera lui Musteațe Ion ordonanța de încetare a

urmăririi penale.

Din stenogramă se atestă că nu este clar pentru ce Musteațe Ion a dat banii

și nu există careva date concrete ce ar indica la încercarea inculpatului de a

pretinde, accepta, primi și extorca bani de la Musteațe Ion.

Totodată, Colegiul penal invocă că chiar dacă în înregistrarea video se vede

cum inculpatul arătă lui Musteațe Ion unde să pună banii, această probă nu

25

poate fi admisibilă în speța dată, fiindcă banii – 2000 lei, au fost oferiți și

marcați de CNA (f. d. 36, vol. I), adică organul de urmărire penală a depășit

gradul de cercetare pasivă a unei activități infracționale oferind banii – 2000 lei,

iar din conținutul acestor înregistrări, se observă cum Musteațe Ion din proprie

inițiativă instigă inculpatul, scoate banii, îi numără și într-un interval de câteva

minute când inculpatul nu se afla în birou a pus banii în agendă, astfel

instigând-l pe inculpat, discutând între timp cu inculpatul modul de lecuire și

medicamente pentru soția lui Musteațe Ion, prin ce se confirmă atitudinea

evidentă de provocare a acesteia, or, din stenograme rezultă că inculpatul nu a

întreprins acțiuni active și nu a cerut nicicând să fie înmânate careva sume de

bani de către Musteațe Ion, pentru careva acțiuni.

Cu referire la credibilitatea declarațiilor denunțătorului, martorului

Musteațe Ion, descrise deja, s-a statuat că nu se confirmă declarațiile martorului

Musteațe Ion referitor la faptul, precum că, Dadu Mihail a pretins de la el suma

de 2000 lei, fiindcă acestea se combat prin conținutul convorbirilor din

stenograma anexată la dosar din care rezultă, că inculpatul nu a cerut nicicând

suma invocată de martor ca pretinsă a fi extorcată. Instanța de apel a invocat că

aceste contradicții esențiale în declarațiile lui Musteațe Ion, inclusiv în coraport

cu alte probe pun la dubiu rezonabil credibilitatea denunțătorului și declarațiile

acestuia, care nu pot fi apreciate ca o probă veridică și pertinentă, la fel nu pot fi

puse la baza unei sentințe de condamnare, or, dubiile în privința acestora nu pot

fi înlăturate și conform prevederilor art. 8 alin. (3) Cod de procedură penală,

acestea se interpretează în favoarea inculpatului.

Instanța de apel a mai remarcat și faptul, că martorul Musteațe Ion este

martorul denunțător decisiv în speța dată, adică persoana, care a declarat

despre săvârșirea pretinsei infracțiuni, și respectiv în acest sens, Musteațe Ion

rămâne la propriu cu calitatea de persoană interesată în finalul cauzei și în atare

circumstanțe numai declarațiile sale nu pot fi puse la baza unei hotărâri de

condamnare ca probă de vinovăție în lipsa altor probe.

În baza celor expuse supra, instanța de apel a constatat cert că acțiunile lui

Musteațe Ion în privința inculpatului au avut efectul provocării, iar infracțiunea

nu putea fi comisă fără intervenția provocatorului, pe episodul dat urmând a fi

adoptată soluția de achitare a inculpatului, deoarece fapta inculpatului nu

întrunește elementele infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod

penal, și anume nu a fost confirmată latura subiectivă – intenția, precum și

latura obiectivă a infracțiunii, pretinderea, acceptarea și primirea banilor de

către inculpat, în acest sens nefiind prezentate careva probe admisibile,

pertinente, concludente și utile care ar demonstra vinovăția inculpatului.

declară recurs ordinar procurorul în Procuratura de Circumscripție Bălți,

Formusatii Andrei, prin care solicită admiterea recursului, casarea deciziei

instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare.

În motivarea recursului, invocând temei de drept prevăzut de pct. 6)

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, a indicat următoarele argumente:

26

- instanța de apel, la adoptarea deciziei de achitare, a făcut aprecieri a

probelor care nu se racordă la valoarea acestora, a reținut inutilitatea unor

probe, care întrunesc toate calitățile unei probe ce poate fi pusă la baza unei

sentințe de condamnare, a făcut aluzii care nu se racordă la ansamblul

probatoriu acumulat la cauză;

- nu este de acord cu constatarea făcută de către instanța de apel, deoarece

comiterea infracțiunilor incriminate inculpatului se confirmă prin cumul de

probe veridice, utile, concludente, care se află într-o coroborare reciprocă,

administrate de către organul de urmărire penală.

lărgit concluzionează că acesta urmează a fi respins ca inadmisibil, din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală, judecând recursul instanța este în drept să respingă recursul ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

Conform art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit recursului declarat, recurentul invocă ca temei de casare a deciziei

instanței de apel art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, potrivit

cărora, hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când: 6)

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, instanța

de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Însă, aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la judecarea recursului declarat, nefiind stabilite presupusele erori

de drept invocate de recurent.

Analizând decizia instanței de apel prin prisma erorilor de drept prevăzute

de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, invocat de către recurent,

și anume: instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței, Colegiul lărgit relevă, că instanța de apel, respectând prevederile

art. 414 Cod de procedură penală, judecând apelurile declarate, a verificat

minuțios legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

de prima instanță, conform materialelor din dosar, fiind cercetate suplimentar

probele administrate de prima instanță, astfel ajungând la concluzia corectă

enunțată supra, expusă la pct. 9 al deciziei prezente, și pe larg motivată în

pct. 10.

La fel, în sensul prevederilor art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, decizia instanței de apel cuprinde temeiurile de fapt și de drept și

motivele adoptării soluției.

27

Deși recurentul invocă ca temei prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de

procedură penală, din conținutul recursului ordinar declarat, Colegiul lărgit

constată, că în acesta de către recurent nu se argumentează ilegalitatea

hotărârii judecătorești din punct de vedere al erorii de drept comise la

judecarea cauzei în apel, dar se face referire la procedura de apreciere a

probelor și dezacordul cu modalitatea de apreciere a acestora înfăptuită de

către instanța de apel, invocându-se că acestea dovedesc faptul, că în acțiunile

inculpatului sunt prezente elementele componenței infracțiunilor incriminate.

Colegiul lărgit reține, că, instanța de apel, analizând probele administrate

de către organul de urmărire penală, cercetate și verificate de către instanțele

de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură

penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării

reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungând la concluzia corectă cu privire la achitarea inculpatului Dadu Mihail

învinuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal,

în cazul lui Morgun Nicolai din motiv că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, iar în cazul lui Musteațe Ion, din lipsa elementelor infracțiunii.

Instanța de recurs mai menționează, că potrivit prevederilor art. 424 alin.

(2) Cod de procedură penală instanța de recurs examinează cauza numai în limitele

temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor

neinvocate, fără a agrava situația condamnaților, iar în acest sens se atestă, că

recursul procurorului nu conține invocarea unor argumente critice cu referire

la concluziile instanței de apel, prin care s-a constatat existența în speța dată a

provocării inculpatului Dadu M. pe episodul Musteațe Ion, deși la baza achitării

inculpatului au fost puse anume aceste concluzii ale instanței de apel.

Mai mult, instanța de recurs subliniază, că reieșind din practica judiciară

constantă și jurisprudența CtEDO este obligația acuzării de a demonstra faptul

că nu a existat nici o provocare, iar în speță se constată însăși lipsa cărorva

invocări în recurs a netemeiniciei concluziilor privind provocarea inculpatului

Dadu M. pe episodul Musteațe Ion.

În aceste condiții, argumentele recurentului, prin care susține, că inculpatul

Dadu Mihail a comis infracțiunile ce i se incriminează, au format obiect de

examinare la judecarea cauzei în apel și, cărora instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și expusă în prezenta decizie la pct. 10,

soluție, pe care instanța de recurs o însușește și a cărei reluare consideră că nu

se mai impune.

Prin urmare, temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea

soluției instanței de apel privind achitarea inculpatului Dadu Mihail învinuit în

comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, din

motivul că nu au fost întrunite elementele constitutive ale infracțiunii în cazul

lui Musteațe Ion, iar în cazul lui Morgun Nicolai, din motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii, instanța de recurs nu a constatat, fiind solidară în

acest sens cu concluziile instanțelor ierarhic inferioare.

28

Mai mult decât atât, Colegiul penal lărgit consideră necesar a menționa că,

potrivit prevederilor art. 27, 414 alin. (1) și (2) Codului de procedură penală,

judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și

în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel și poate da o nouă

apreciere probelor din dosar. Astfel, că aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei așa cum îl propune recurentul este o competență și

prerogativă legală a instanțelor de fond și aceasta nu constituie un temei de

drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală,

prin urmare, invocarea acestei chestiuni drept temei de casare în recursul

ordinar este lipsită de suport legal.

Astfel, reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal lărgit a ajuns la

concluzia că, temeiurile invocate de recurent, nu și-au găsit confirmare la

examinarea recursului declarat. Astfel de erori de drept în speța examinată nu

s-au comis, prin urmare, hotărârea atacată este una legală și întemeiată,

considerente din care recursul declarat urmează a fi respins ca inadmisibil, cu

menținerea deciziei atacate.

procedură penală, Colegiul lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar, declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe Dadu Mihail XXXXX, cu menținerea deciziei atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Țurcan Anatolie

Cobzac Elena

29

20 martie 2018 Dosar nr.1ra-116/2018

O p i n i e s e p a r a t ă

a judecătorului Cobzac Elena

Conform art. 339 alin (7), 340 alin (3) Cod de procedură penală

în cauza penală privindu-l pe Dadu Mihail XXXXX.

2018, s-a respins ca inadmisibil recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de Circumscripție Bălți, Formusatii Andrei, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 13 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Dadu Mihail, cu menținerea deciziei atacate.

dezacordul cu majoritatea completului de judecată, deoarece consider că recursul

procurorului urma a fi admis, Decizia Curții de Apel Bălți casată parțial pe episozul

învinuirii inculpatului Dadu Mihail pentru faptul pretinderii, acceptării și primirii a 2000

lei de la Musteațe Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel,

în alt complet de judecată.

3.Pe episodul în care Dadu Mihail a fost achitat de învinuirea înaintată în baza

art. 324 alin. (3) lit. a) Cod penal, la cererea lui Morgun Nicolae de pretindere prin

extorcare a 3000 euro și primirea sumei de 1500 dolari SUA, pe motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii, consider soluția instanței de apel fondată. Or, din

analiza probelor cercetate în acțiunile inculpatului nu s-a constat existența faptei

infracțiunii. Învinuirea adusă inculpatului pe acest capăt de învinuire se întemeiază doar

pe declarațiile lui Morgun Nicolai. Alte probe, ce ar confirma faptul pretindere prin

extorcare a 3000 euro și primirea sumei de 1500 dolari SUA, de la Morgun Nicolai de

către Dadu Mihail lipsesc.

4.Totodată, pe episodul pretinderii, acceptării și primirii a 2000 lei de la Musteațe

Ion, consider că recursul procurorului în această parte este întemeiat și urma a fi admis

cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Consider că la caz sunt prezente temeiurile prevăzute la art.427 alin.(l)

pct.pct.6) CPP, deoarece instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția, fiind admisă o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Or, instanța de apel nu și-a argumentat soluția, nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, și nu a dat apreciere tuturor probelor administrate pe

parcursul judecării cauzei în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, sub toate aspectele, complet și obiectiv și anume:

- declarațiilor martorilor Musteațe Ion, Ruslan Trinchineț, Tatiana Homițchi

(Musteațe), Feodora Ursu și Mariana Simonova,

-informației privind convorbirile telefonice, stenogramelor convorbirilor

telefonice, conform cărora, abonatul Mihail Dadu a comunicat cu cet. Ion Musteațe,

înainte de emiterea ordonanței de încetare a urmăririi penale împotriva lui Musteațe Ion,

30

ceea ce a fost confirmat prin declarațiile lui Ion Musteațe și Tatiana Musteațe și anume

că primul a discutat telefonic cu procurorul Mihail Dadu, comunicându-i că la moment

nu dispune de bani, convenind să se întâlnească când o să dispună de bani,

-filei de hârtie pe care procurorul Mihail Dadu, personal a scris numele,

prenumele și numărul său de telefon mobil, fila transmisă lui Ion Musteațe pentru a fi

telefonat în scopul întâlnirii și transmiterii banilor în sumă de 2000 lei pretinși pentru

emiterea ordonanței de încetare a cauzei penale, probe care confirmă declarațiile lui

Mustețe Ion că a transmis lui Dadu Mihail suma de 2000 lei.

-cererii cet.Ion Musteațe cu nr.l401MUIO000881 din 09.01.2014, din care

relevă că cet.Ion Musteațe a solicitat Direcției informații și statistică a

Serviciului tehnologii informaționale al Ministerului Afacerilor Interne

eliberarea cazierului judiciar, însă în aceiași zi i-a fost refuzat pe motivul că este

anunțat în căutare în cadrul cauzei penale pornite la cererea cet.Eugenia Crețu,

fapt confirmat și de către martorul Feodora Ursu care i-a solicitat să prezinte un

act cu soluția adoptată în acel dosar penal.

Astfel, instanța de apel în nici un fel nu s-a expus asupra acestor probe în decizie,

pe unele nici nu le-a descris, iar declarațiile martorilor Musteațe Ion, Ruslan Trinchineț,

Tatiana Homițchi (Musteațe), Feodora Ursu și Mariana Simonova, doar le-a descris

întocmai cum au fost declarate în ședința instanței de apel, fără a le aprecia conform

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, (pag.25-28 a deciziei).

Instanța de apel și-a argumentat soluția, constatînd la caz o provocare, bazîndu-se

selectiv, pe unele probe cercetate în cadrul ședinței de apel, însă lăsînd fără apreciere

altele, care confirmă că pretinderea banilor de către inculpatul Dadu Mihail de la

Musteațe Ion a avut loc anterior emiterii ordonanței de încetare a urmăririi penale,

concluzia instanței de apel fiind de ordin general, fără a se expune concret motivele de

respingere a probelor indicate, așa cum se stipulează în art. 394 alin. (1) pct. 2) și alin.

(3) pct.2) Cod de procedură penală.

Pentru aceste motive am propus soluția de admitere a recursului ordinar declarat,

cu casarea parțială a deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 13.09.2017 pe

cauza penală de învinuire a lui Dadu Mihail XXXXX în baza art.324 alin.(3) lit. a), pe

capătul de acuzare pretinderea, acceptarea și primirea sumei de 2000 lei de la Musteațe

Ion, cu dispunerea rejudecării cauzei în această parte, în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată. În rest sunt decarord cu decizia adoptată.

Judecător Cobzac Elena

31