ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 06.03.2018

1ra-15/2018 — art. 190 alin. 5 CP

HOTĂRÂRE

06.03.2018

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 190 alin. 5 CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6, 8, 15 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-15/2018 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-15/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Nadejda Toma,

Anatolie Țurcan,

judecând, fără participarea părților, recursurile ordinare declarate de către

inculpatul Burcă Igor și avocatul acestuia, Bodean Ion, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, în

cauza penală în privința lui

Burcă Igor XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în mun. XXXXX, str.

XXXXX XXXXX, XXXXX, XXXXX.

Termenul examinării cauzei:

instanța de fond: 01.07.2016-23.02.2017;

instanța de apel: 24.03.2017-17.05.2017;

instanța de recurs: 15.08.2017-06.03.2018,

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Prin sentința Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 23 februarie 2017,

Burcă Ig. a fost achitat pe capătul de învinuire privind dobândirea ilicită prin

înșelăciune și abuz de încredere a bunurilor SRL „Daconis”, pe motiv că fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii.

Burcă Ig. a fost condamnat în baza art. 190 alin. (5) Cod penal, la 9 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de demnitate publică pe un

termen de 4 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Acțiunea civilă înaintată de către reprezentantul părții vătămate, a fost

admisă parțial, fiind dispusă încasarea de la Burcă Ig. în beneficiul SA

„Consam”, a sumei de 2 559 116 lei, cu titlu de prejudiciu material și sumei de

2 000 lei, pentru cheltuielile de asistență juridică, în rest acțiunea a fost respinsă

ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, în perioada

lunii martie 2015 până în luna august 2015, data nu a fost posibil de stabilit cu

certitudine de către organul de urmărire penală, Burcă Ig., urmărind scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune și abuz de încredere,

sub pretextul efectuării lucrărilor de fațadă a unui imobil din str. Mihail

Sadoveanu, 15, mun. Chișinău, în mod ilegal a deposedat SA „Consam”, de

bunuri în sumă de 2 559 116 lei, valoarea a cinci apartamente.

Astfel, în temeiul contractului de antrepriză nr. 30/03-15 din 30.03.2015,

încheiat între SA „Consam”, în persoana lui Cuconescu N. și SRL „Masem-Grup”

în persoana lui Burcă Ig., ultimul s-a obligat să execute lucrări de finisare a

fațadei casei de locuit de pe str. Mihail Sadoveanu, 15, mun. Chișinău, în suma

totală de 3 792 283 lei, iar în schimb beneficiarul urma să se achite cu

antreprenorul prin transmiterea drepturilor investiționale asupra

apartamentelor: nr. 42, 51, 53, 57 și 60 din casa nou construită, în sumă totală de

3 843 900 lei. După începerea lucrărilor de construcție, administratorul SRL

„Masem-Grup”, Burcă Ig., a cesionat drepturile investiționale asupra 5

apartamente către persoane terțe, primind în acest sens și acordurile scrise ale

administrației SA „Consam”, convingându-i, că toate obligațiile companiei SRL

„Masem-Grup”, de executare a lucrărilor vor fi respectate cu strictețe.

Imediat după primirea acordurilor de cesionare a drepturilor

investiționale și înstrăinarea apartamentelor către alte persoane, administratorul

SRL „Masem-Grup”, Burcă Ig., a stopat lucrările de construcție, executând doar o

parte a lucrărilor de finisare a fațadei blocului locativ în sumă de 1 233 167 lei, ce

se confirmă prin procesul-verbal de cercetare a lucrărilor executate nr. 1, întocmit

de către reprezentanții companiei SA „Consam” și angajații SRL „Masem-Grup”

- contabila Turuta N. și dirigintele de șantier, Calarașan I.

Astfel, administratorul SRL „Masem-Grup”, în persoana lui Burcă Ig., de

la bun început nu a avut intenții să execute obligațiile asumate prin contractul de

antrepriză nr. 30/03-15 din 30.03.2015, iar după ce a primit acordul de înstrăinare

a 5 apartamente, le-a vândut altor persoane, iar banii primiți în urma vânzării

apartamentelor nu i-a reflectat în evidența contabilă a SRL „Masem-Grup”,

însușind în mod ilegal aceste sume bănești.

Ca urmare, profitând de încrederea acordată, fără a întreprinde careva

acțiuni în vederea executării lucrărilor de construcție în conformitate cu

prevederile contractului de antrepriză nr. 30/03-15 din 30.05.2015, încheiat cu SA

„Consam”, Burcă Ig. a însușit ilegal banii obținuți, în urma vânzării

apartamentelor cesionate, folosindu-i în scopuri personale, prin ce a dobândit

ilicit de la SA „Consam”, bunuri în valoare de 2 559 116 lei.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Burcă Ig. a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal.

Tot el, a fost învinuit de faptul că, urmărind scopul însușirii ilegale a

bunurilor altei persoane, în calitate de administrator al SRL „Masem-Grup”, în

temeiul contractului de vânzare-cumpărare nr. 23 din 14.05.2015, încheiat între

SRL „Masem-Grup”, în persoana lui Burcă Ig. și SRL „Daconis”, în persoana

administratorului Scutaru N., știind cu certitudine, că nu va achita mărfurile ce

urma să le primească, necăutând la faptul că la data încheierii contractului Burcă

Ig. deja cesionase drepturile patrimoniale asupra a două dintre apartamentele

primite de la SA „Consam”, în perioada 14.05.2015-13.08.2015, conform facturilor

fiscale, a primit de la SRL „Daconis”, materiale de construcție în sumă totală de

493 557 lei, dintre care materiale în sumă de 185 814 lei, au fost returnate

furnizorului SRL „Daconis”, iar restul mărfurilor în sumă totală de 307 742 lei, au

fost însușite în mod ilegal de către Burcă Ig., fără a fi achitate.

Ca urmare, profitând de încrederea acordată, fără achitarea mijloacelor

bănești pentru materialele primite de la SRL „Daconis”, Burcă Ig. a însușit ilegal

banii obținuți, a dobândit ilegal de la SRL „Daconis”, bunuri în sumă de 307 742

lei.

Acțiunile lui Burcă Ig., pe acest capăt al învinuirii, au fost calificate de

procuror conform art. 190 alin. (5) Cod penal.

Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul și avocatul acestuia,

Pleșca V. care au solicitat:

avocatul Pleșca V., casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatul

să fie achitat, deoarece fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

aspecte:

- fiind analizate acțiunile lui Burcă Ig. calificate în prezenta cauză penală

drept escrocherie, prin prisma probelor administrate în prezenta cauză penală se

constată că faptei lui nu-i corespund elementele componenței de infracțiune

prevăzută de art. 190 alin. (5) Cod penal;

- nu este stabilit asupra căror relații sociale și bunuri, care este valoarea

acestora, ar fi atentat inculpatul;

- inculpatul este judecat în baza unor copii;

- copiile unor acte contradictorii care nu justifică valoarea lucrărilor

executate și copii de documente contabile întocmite de persoane dubioase în

circumstanțe incerte, care nu ar fi fost suficiente pentru a da curs unei cereri de

chemare în judecată să-l condamne pe Burcă Ig. într-un proces penal;

- datele indicate în învinuire și sentința de condamnare precum că „imediat

după primirea acordurilor de cesionare a drepturilor investiționale și înstrăinarea

apartamentelor către alte persoane, administratorul SRL „Masem Grup”, Burcă Ig. a

stopat lucrările de construcție, executând doar o parte a lucrărilor de finisare a fațadei

blocului locativ în sumă de 1 233 167 lei. Astfel, administratorul SRL „Masem-Grup”,

în persoana lui Burcă Ig. de la bun început nu a avut intenții să execute obligațiile

asumate prin contractul de antrepriză nr. 30/03 din 30.03.2015”, nu corespund

adevărului și sunt combătute prin probele administrate în cadrul cercetării

judecătorești;

- acțiunea civilă înaintată de SA „Consam”, în valoarea indicată nu este

confirmată prin probe și în conformitate cu prevederile art. 225 alin. (2) Cod de

procedură penală, este pasibilă respingerii.

inculpatul, a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie

achitat, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat următoarele

argumente:

- instanța de judecată a descris toate probele prezentate de părți în cadrul

cercetării judecătorești, însă a analizat numai unele dintre acestea, invocând mai

multe critici cu privire la esența acestora și fără a se expune cu privire la celelalte

probe cercetate;

- instanța de fond neîntemeiat a dispus respingerea cererilor inculpatului

și ale avocatului acestuia cu privire la efectuarea expertizei tehnico-economică;

- instanța de fond a încălcat principiul egalității armelor și dreptul

inculpatului la apărare, punând la baza sentinței de condamnare procesul-verbal

de recepție a lucrărilor care a fost întocmit de către SA „Consam”;

- faptul că inculpatul a solicitat expertiza contra argumentează critica

instanței de fond asupra evenimentului precum că instanța a apreciat acțiunile

inculpatului fără fundamentare și a avut un caracter nerealizabil asupra

volumului dat de lucru, mai mult ca atât, era conștient de faptul că instanța de

fond nu îi va acorda posibilitatea să se prezinte adevărul de cost la astfel de

lucrare, dar a admis în mod nejustificat, procesul-verbal de recepție a lucrărilor

care este un document falsificat, punându-l la baza sentinței de condamnare

unde s-a admis în baza lui și acțiunea civilă;

- instanța de judecată s-a bazat pe declarațiile părții vătămate;

- instanța de fond a interpretat relațiile civile care sunt existente în orice

întreprindere, dintre doi antreprenori ca fiind o crimă. Faptul că inculpatul a fost

amăgit este reflectat prin dispunerea contractului de antrepriză, care prevede că

prețul nu poate fi majorat, ci doar micșorat, iar pct. 2.3. este indicat precum că

beneficiarul se achită în apartamente, adică bun imobil care deja are o evaluare

de preț, ci nu un bun viitor care corespunderea de preț nu este stabilită de piața

imobiliară. Blocul dat avea finalizare de 30-40 %, care, nici o companie de micro-

finanțare nu putea oferi preț mai mare de creditare. Mai mult ca atât, inculpatul

a îndeplinit lucru la 2/3 din tot volumul și calitativ.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 mai

2017, apelurile declarate au fost respinse ca fiind nefondate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

Instanța de apel a constatat că, prima instanță pe parcursul examinării

cauzei penale corect a aplicat normele legislației procesual-penale ce se referă la

examinarea multilaterală, obiectivă și completă a cauzei penale cu respectarea

principiului nemijlocirii, oralității și contradictorialității procesului penal, cu

verificarea împrejurărilor de fapt și constatarea aspectelor de drept importante

pentru justa soluționare a cauzei, printr-o cercetare amplă a probelor

administrate de organul de urmărire penală, cărora li s-a dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, utilității, veridicității concludenții și

coroborării reciproce.

În acest sens, instanța de apel a stabilit că vinovăția inculpatului pe

episodul de escrocherie în privința părții vătămate SA „Consam” și-a găsit

confirmare prin probele administrate, ce au servit obiect de cercetare în instanța

de fond fiind suplimentar verificate în instanța de apel, iar nerecunoașterea

vinovăției de către inculpat a fost apreciată ca fiind o metodă de apărare în

vederea evitării răspunderii penale.

Instanța de apel analizând argumentele invocate de avocat și inculpat în

cererile de apel în susținerea poziției de nevinovăție a ultimului a constatat că,

acestea nu și-au găsit confirmare în cadrul cercetării judecătorești și se combat în

totalitate de probele administrate de acuzatorul de stat.

Așadar, în ceea ce privește capătul de acuzație incriminat inculpatului în

baza art. 190 alin. (5) Cod penal, instanța de apel a constatat că, inculpatul

neavând un suport economic bine organizat a încheiat contractul de antrepriză,

conform căruia s-a obligat să execute lucrări de finisare a fațadei casei de locuit

din mun. Chișinău, str. Mihail Sadoveanu, 15, în sumă totală de 3 792 283 lei. La

fel, s-a constatat că inculpatul nu dispunea de mecanisme specifice pentru

demararea lucrărilor, nu avea angajați și specialiști în domeniu, fapt care se

confirmă și prin declarațiile martorilor Călărășan I. și Vartic M., care au declarat

că au început lucrările ca urmare a unor înțelegeri verbale cu inculpatul în luna

aprilie 2015, însușii inculpatul a declarat că a început lucrările din surse proprii.

Mai mult ca atât, instanța de apel a reținut că, reprezentantul părții vătămate SA

„Consam”, Cuconescu N. a indicat că după fiecare acord în privința înstrăinării

apartamentelor lucrul companiei de construcție se activiza.

Totodată, instanța de a apel reținut că, modalitatea de înstrăinare a

apartamentelor nu era coordonată cu volumul lucrărilor executate, dar în

dependență de stabilirea persoanelor care doreau să procure apartamente.

Astfel, inculpatul a indicat că la înstrăinarea unui apartament a mai

adăugat bani proprii, care ulterior urmau să fie restituiți de Verlan I., apoi a

declarat că astfel a procedat când a fost înstrăinat două apartamente lui Bocan A.

Tot inculpatul, a declarat că apartamentele au fost înstrăinate la un preț

mult mai mic, iar banii obținuți din cesionarea apartamentelor chiar și cu un preț

mai mic i-a transmis lui Budurin V. și i-a investit în SRL „Eurovalcons”.

Din conținutul declarațiilor inculpatului rezultă că suma de 2 400 000 lei,

obținută ca urmare a înstrăinării apartamentelor nu a fost reflectată în evidența

contabilă, aceasta fiind o omisiune, dar a fost împrumutată persoanei fizice -

Burcă Ig. prin modalitatea încrederii, care la rândul său urma să presteze servicii

către SRL „Masem Grup”. A utilizat banii obținuți de la cesionarea

apartamentelor la alte obiecte în scopul măririi profitului întreprinderii, în baza

contractelor de antrepriză cu alte întreprinderi, iar banii parveniți de la celelalte

întreprinderi erau cheltuiți pentru necesitățile companiei SRL „Masem Grup”.

În acest sens, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelanților

precum că lucrările nu au fost finisate deoarece suprafața obiectului a fost mult

mai mare și că în procesul-verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor executate pe anul

2015, la complexul locativ situat în mun. Chișinău, str. Mihail Sadoveanu, 15 și

borderoul de construcție montaj, nu a fost indicată corect suprafața lucrărilor

efectuate, or, inculpatul însuși a confirmat faptul că a încheiat contractul de

antrepriză, cât și devizul local, de fapt propus de ultimul în calitate de ofertă.

Instanța de apel a precizat că, în cazul în care inculpatul ar fi acționat ca o

persoană de bună-credință, care urmărea scopul onorării obligațiunilor

contractuale se prezumă că până la semnarea contractului și acceptarea devizului

a făcut cunoștință cu volumul de lucru respectiv și devizul local, iar în caz de

constatare a unor neajunsuri, inculpatul în calitate de administrator al companiei

ce urma să presteze servicii de efectuare a lucrărilor de fațadă a unui imobil, în

conformitate cu pct. 9. din contract, urma să invoce aceste aspecte în adresa

administrației SA „Consam”.

În acest context, instanța de apel a stabilit intenția inculpatului de a

sustrage bunurile părții vătămate SA „Consam”, prin înșelăciune și abuz de

încredere, dânsul cu rea-credință a ignorat orice prevedere din contract, l-a

semnat, începând careva lucrări doar cu scopul intrării în posesia apartamentelor

pe care le-a înstrăinat, însușind în cele din urmă mijloacele bănești.

Instanța de apel a respins ca nefondate și argumentele apelanților precum

că în procesul de lucru au fost întocmite mai multe procese-verbale de recepție a

lucrărilor executate și anume pentru lunile aprilie, mai, iunie, iulie, iar cel de la

(f.d. 62-66), este doar pentru luna septembrie 2015, deoarece aceste afirmații

rezultă din declarațiile martorului Călărașan I. care de fapt a declarat că deja în

luna septembrie lucrările au fost stopate, fapt confirmat și de martorul Vartic M.,

care a participat la executarea lucrărilor.

În ceea ce privește argumentele apelanților precum că procesul-verbal din

luna septembrie 2015, nu a fost semnat de Burcă Ig. instanța de apel a reținut că,

SA „Consam”, avea obligațiunea de a construi blocul locativ, inclusiv și

efectuarea lucrărilor de fațadă, care urmau să fie îndeplinite de SRL „Masem

Grup”, însă din motivul că administratorul Burcă Ig. după ce a însușit banii nu s-

a mai prezentat la obiect, însă cu scopul de a continua aceste lucrări SA

„Consam” a fost nevoită să stabilească printr-un proces-verbal volumul de lucru

efectuat, care în lipsa administratorului a fost semnat de contabilul-șef, care a

eliberat factura fiscală.

De către instanța de apel au fost apreciate critic argumentele apelanților

precum că, inculpatul ar fi fost judecat în baza unor copii, iar în acest context

instanța a notat că, copiile actelor la care face referire apărarea și care au fost

anexate la materialele cauzei penale au fost confirmate ca fiind veridice

originalului de către SA „Consam”, mai mult ca atât, aceste acte nu au constituit

obiectul unui sesizări pe marginea veridicității acestora.

Cu referire la argumentele apelanților precum că în vederea stabilirii

obiective a volumului real al materialelor de construcție utilizate si lucrărilor de

finisare a fațadei casei de locuit de pe str. Mihail Sadoveanu, 15, mun. Chișinău

partea apărării a solicitat efectuarea expertizei tehnico-economice, care putea fi o

modalitate unică de stabilire a volumului real al lucrărilor executate în lipsa

documentelor acceptate de ambele părți, instanța de apel a notat că, atât prin

încheierea primei instanței din 02.02.2017, cât și prin încheierea instanței de apel

din 03.05.2016, s-a respins cererea apărării privind numirea expertizei tehnico-

economice.

La acest capitol, instanța de apel a notat că, respingerea demersului

menționat supra nu a lezat dreptul inculpatului la un proces echitabil, or, probele

administrate la cauza penală, dintre care declarațiile reprezentantului părții

vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, în conținutul cărora

sunt reflectate date despre materialele de construcții folosite, volumul de lucru

efectuat, care apreciate în coraport cu actele anexate la cauză sunt suficiente în

vederea stabilirii adevărului în cauza dată.

Instanța de apel a apreciat critic și argumentele apelanților referitoare la

existența unor relații civile între SA „Consam” și SRL „Masem Grup”, or, din

totalitatea probelor administrate la cauză s-a constatat că inculpatul în calitate de

administrator al S.R.L „Masem Grup”, parte contractantă nu a acționat cu bună-

credință, dânsul după ce a primit acordul de a fi înstrăinate 5 apartamente și

vânzându-le terțelor persoane, a însușit aceste mijloace bănești, fără a întreprinde

careva acțiuni în vederea executării lucrărilor de construcție în conformitate cu

prevederile contractului de antrepriză.

În contextul circumstanțelor menționate supra, instanța de apel a constatat

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute la 190 alin. (5) Cod

penal, a fost pe deplin dovedită prin probele administrate la cauza penală, care

au fost cercetate în instanța de fond și cercetate și verificate în instanța de apel,

iar careva temeiuri de a achitare a acestuia, instanța de apel nu a stabilit.

Împotriva deciziei instanței de apel declară recursuri ordinare inculpatul

și avocatul acestuia, Bodean I., care solicită:

inculpatul, fără a invoca vre-un temei de drept din cele prevăzute la art. 427

alin. (1) Cod de procedură penală, și-a exprimat dezacordul cu decizia instanței

de apel, prin care a fost menținută sentința de condamnare, menționând că nu

este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, fapt pe care îl va demonstra.

De asemenea, la 09.11.2017, a fost recepționată și înregistrată cererea

inculpatului, prin care ultimul a solicitat amânarea examinării admisibilității

recursurilor declarate, din motiv că la moment, în procedura organelor de resort

se află mai multe plângeri cu referire la netemeinicia sentinței adoptate în cauză.

avocatul Bodean I., invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei de către instanța de apel în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă argumente

similare celor indicate anterior în apel de partea apărării și descrise în pct. 3. al

prezentei decizii, suplimentar menționând că, în decizia contestată sânt

consemnate detaliat, alegațiile expuse în apelul inculpatului și al apărătorului,

însă, din conținutul acesteia rezidă că instanța a omis să se pronunțe integral

asupra lor. Toate aprecierile de fapt și de drept, precum și toate concluziile

instanței s-au rezumat la însușirea concluziilor și soluției adoptate de prima

instanță. Fiind solidară cu concluziile instanței de fond privind aprecierea

probelor puse la baza sentinței de condamnare, instanța de apel a reluat motivele

jurisdicției de primă instanță, fapt inacceptabil și contrar prevederilor legale.

Apărătorul susține că, instanța de apel a transcris faptele constatate de

prima instanță, însă, care vin în contradicție cu întreg materialul probator

administrat în instanța de fond și verificat în instanța de apel.

Instanța de apel s-a expus desfășurat în cuprinsul deciziei toate probele

cercetate în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, a descris detaliat

conținutul lor, le-a completat cu declarațiile făcute de părți la etapa judecării

apelurilor, însă, lipsește aprecierea amplă a probatoriului administrat în cauză

prin prisma argumentelor apelanților, în schimb sânt preluate concluziile primei

instanțe, care au și determinat menținerea sentinței.

Instanța de apel nu a supus analizei și nu a dat nici o apreciere

declarațiilor martorilor Turuța N. și Budurin V., care coroborează cu aspectele

relatate de către inculpat și anume că valoarea lucrărilor de finisare la executate

de SRL ”Masem Grup”, la complexul locative din str. Mihail Sadoveanu, 15,

după calculele efectuate ar constitui suma de 2 430 000 lei.

Mai mult, instanța de apel nu a oferit niciun răspuns plauzibil la alegația

apelanților referitoare la divergențele sumelor lucrărilor executate de SRL

”Masem Grup”, la fațada blocului locativ din str. Mihail Sadoveanu, 15.

Instanța de apel, respingând demersul apărării privind efectuarea

expertizelor a încălcat principiul contradictorialității, egalității părților în proces

și, contrar prevederilor art. 24 Cod de procedură penală, art. 6 CoEDO, a privat

apărarea de dreptul de a prezenta probe și a dovedi nevinovăția inculpatului, cu

încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În jurisprudența CtEDO s-a conturat standardul „dincolo de orice îndoială

rezonabilă”, care presupune că, pentru a putea fi pronunțată o soluție de

condamnare, acuzația trebuie dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Existența unor probe dincolo de orice îndoială rezonabilă constituie o

componentă esențială a dreptului la un proces echitabil și instituie în sarcina

acuzării obligația de a proba toate elementele vinovăției într-o manieră aptă să

înlăture dubiul (hotărârea Bragadireanu v. România, din 6.12.2006; hotărârea Orhan

v. Turcia din 18.06.2002; hotărârea Irlanda v. Regatul Unit din 18.01.1978). Adițional,

Curtea a menționat că, acest standard de probă poate fi pe deplin înțeles doar

prin raportare la principiul in dubio pro reo, care, constituie o garanție a

prezumției de nevinovăție. Astfel, potrivit art. 8 Cod de procedură penală,

concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot li întemeiate pe

presupuneri, iar toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se

interpretează în favoarea bănuitului. învinuitului, inculpatului.

Cele nominalizate sânt reflectate și în pct. 6 al HP CSJ „Privind sentința

judecătorească” nr.5 din 19.06.2006.

6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor ordinare declarate, solicitând inadmisibilitatea acestora ca fiind

vădit neîntemeiate și lipsit de temeiuri legale.

6.2. Referință a depus și directorul ”Consam” SA, Grișcenco D., care a

solicitat inadmisibilitatea recursurilor declarate ca fiind vădit neîntemeiate, cu

menținerea deciziei instanței de apel fără modificări.

Judecând recursurile ordinare declarate, în raport cu actele cauzei,

ținând cont de opiniile procurorului și a reprezentantul părții vătămate expuse în

referințe, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că acestea urmează a fi

respinse, ca inadmisibile, din următoarele considerente de fapt și de drept.

Potrivit prevederilor art. 434 Cod de procedură penală, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții

Supreme de Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din

dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularii

acestora.

În drept, raționamentele instanței care au stat la baza soluției de respingere

a recursurilor declarate se întemeiază pe dispoziția art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, potrivit căreia, judecând recursul, instanța este în drept să-l

respingă, ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate, în cazul în care se

constată că recursul nu a fost declarat cu respectarea condițiilor legale (este

tardiv sau inadmisibil) ori nu este întemeiat legal (este nefondat). Recursul este

nefondat atunci când hotărârea atacată este legală, întemeiată și motivată.

Pentru a statua asupra netemeiniciei cererilor de recurs depuse, instanța a

făcut verificările temeiurilor de casare invocate de părți, în raport cu actele

dosarului, constatând că hotărârea recurată este conformă legii, fără a prezenta

vreo lipsă, care să o afecteze, mai mult ca atât, nu există nici alte motive,

neinvocate de părți, care ar putea fi luate în considerare din oficiu, și ar fi de

natură să răstoarne soluția instanței de apel adoptate pe acest caz.

Astfel, analizând textual cererile de recurs declarate de inculpat și avocatul

Bodean I., se constată că aceștia își întemeiază pretențiile, în drept, pe temeiurile

de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală,

semnalând totodată și pct.15) a aceleiași norme procesual penale, pledând pentru

casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei de către

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În vederea susținerii acestei poziții, în particular, se invocă faptul că,

instanța de apel nu și-a motivat corespunzător soluția de menținere a sentinței de

condamnare adoptate în privința lui Burcă Ig. și nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea adoptată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, instanța de apel neîntemeiat a respins cererea privind numirea unei expertize

judiciare tehnico-economică în comisie, care ar fi stabilit cu certitudine volumul și

valoarea lucrărilor realizare de către SRL ”Masem Grup” în temeiul contractului de

antrepriză încheiat cu ”Consam” SA, iar prin toate acestea instanța de apel a încălcat

principiul contradictorialității, egalității părților în proces și, contrar prevederilor art. 24

Cod de procedură penală, art. 6 CoEDO, a privat apărarea de dreptul de a prezenta probe

și a dovedi nevinovăția inculpatului, cu încălcarea dreptului la un proces echitabil,

admițând astfel o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Față de cele invocate, Colegiul penal lărgit, amintește că, motivarea

hotărârii este un proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului, care

nu presupune în mod necesar expunerea tuturor elementelor de amănunt, atâta

timp cât sunt valorificate toate aspectele relevante din punct de vedere

probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei hotărâri penale

de condamnare, așa cum s-a procedat și în cauza de față. Fiind investită cu o

situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării judecătorești, a

expus situația de fapt reținută în cauză și a concluzionat corect că aceasta se

circumscrie încadrării juridice imputabile inculpatului de către partea acuzării.

În aceeași ordine de idei, se notează că instanța de apel și-a motivat

decizia, în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală, care stipulează limitele judecării cauzei, astfel, decizia cuprinde

temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la soluția expusă în pct. 4. din

prezenta decizie.

Mai mult, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la

examinarea cauzei, a ținut seama în deplină măsură de prevederile art. 27, 99-101

Cod de procedură penală, a cercetat sub toate aspectele probele administrate,

fapt care se confirmă prin procesul-verbal al ședințelor de judecată, le-a verificat

minuțios, dându-le o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludenții,

utilității și veridicității lor, care în ansamblul lor au confirmat vinovăția

inculpatului Burcă Ig. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, iar careva temeiuri de a dispune achitarea ultimului, pe acest capăt de

acuzare, nu s-au stabilit nici de instanța de recurs.

Deci, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor

legii de procedură penală, iar instanța de apel a dat răspuns argumentelor

decisive invocate de părți, specificând motivele pe care și-a întemeiat soluția.

Pe de altă parte, se consemnează că, deși avocatul Bodean I. face trimitere

la temeiurile de casare din pct. 6), totuși acesta a eșuat să motivează in concreto

căror anume circumstanțe de fapt ale prezentei cauze acestea sunt subsecvente,

or, una din condițiile de bază pe care trebuie să le întrunească cererea de recurs

se referă la motivarea acesteia prin prisma erorilor de drept. Prin alte cuvinte,

invocarea unor pretinse erori admise de instanța de apel urmează a fi precedate

de o motivare corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă

asupra căror anume motive trebuia, dar nu s-a pronunțat instanța prin decizie, în

caz contrar acestea nu sunt preluate spre examinare de instanța de recurs.

În continuare, avocatul Bodean I., făcând trimitere la eroarea de drept din

pct. 8) specifică că, atât în cadrul urmăririi penale, cât și în cadrul judecării cauzei

de instanțele de fond, nu s-a dovedit faptul că inculpatul ar fi comis careva fapte

ce contravin legii. Indubitabil că, principala problemă pusă în discuție pe orice

cauză penală se referă la existența sau inexistența vinovăției persoanei trimise în

judecată în raport cu faptele pentru care aceasta este acuzată. În cauza de față,

problema vinovăției inculpatului, pe capătul de acuzare privind deposedarea SA

„Consam”, de bunuri în sumă de 2 559 116 lei, a fost minuțios verificată la etapa

judecării apelurilor, corect statuându-se în acest sens că, ultimul se face vinovat

de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5) Cod penal, fiind

sancționat la 9 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de

demnitate publică pe un termen de 4 ani, cu executare în penitenciar de tip

închis.

Pe aceiași linie de considerente, în contradicție cu poziția recurenților,

Colegiul penal reamintește că aprecierea probelor, ca operațiune finală a

activității de probațiune, permite judecătorului să determine măsura în care

probele reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în

ansamblul lor, judecătorul își formează convingerea cu privire la temeinicia sau

netemeinicia acuzației înaintate, cu privire la măsura în care prezumția de

nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de vinovăție și dacă se

impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

La caz, fiind respectate aceste cerințe, instanța de apel, prin judecarea

cauzei și analizarea minuțioasă a tuturor probelor cercetate, justificat a statuat că,

Burcă Ig. se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin. (5)

Cod penal, iar sentința de condamnare în privința acestuia urmează a fi

menținută, motivându-și detaliat și clar soluția adoptată.

Or, modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești

poate varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina

circumstanțelor cauzei (Hiro Balani vs. Spania, din 09.12.1994).

Totodată, după cum se învederează din conținutul cererilor de recurs,

titularii acestora se focusează preponderent pe critici care țin nemijlocit de

chestiunea de apreciere a probelor, afirmând că instanța de apel nu a dat o

apreciere corespunzătoare probatoriului ajungând eronat la concluzia de

vinovăție a inculpatului pe capătul de acuzare privind deposedarea SA

„Consam”, de bunuri, totuși față de aceste critici urmează de consemnat că în

cadrul cercetării judecătorești se administrează probe pentru lămurirea faptelor

și împrejurărilor cauzei sub toate aspectele în condiții de nemijlocire, publicitate

și contradictorialitate. Din atare considerente, ține exclusiv de competența

instanțelor de fond de a se expune asupra probatoriului din dosar și de a-i da o

apreciere corespunzătoare acestuia, ceea ce la caz s-a și realizat.

Revenind la conținutul recursurilor declarate, Colegiul lărgit reține că,

avocatul Bodean I. susține că, instanța de apel neîntemeiat a respins cererea

privind numirea expertizei judiciare tehnico-economică în comisie, care ar fi

stabilit cu certitudine volumul și valoarea lucrărilor realizare de către SRL

”Masem Grup”, în temeiul contractului de antrepriză încheiat cu ”Consam” SA,

Colegiul apreciază criticile respective ca fiind neîntemeiate, deoarece potrivit

încheierii Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 02.02.2017 (f.d. 129, 130,

vol.IV), se constată că cererea avocatului Pleșca V. privind numirea expertizei

tehnico-economice în cauză a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece ”(...)cererea

poartă doar un caracter de tergiversare a examinării pricinii, dar nu de elucidare a unor

aspecte (…)”, ulterior, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul a

solicitat repetat dispunerea efectuării expertizei tehnico-economice în vederea

stabilirii cuantumului echivalent bănesc asupra lucrului efectuat de compania

SRL ”Masem Grup” față de ”Consam” SA, la obiectul situat pe str. Mihail

Sadoveanu, 15, mun. Chișinău, iar prin încheierea Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03.05.2017 (f.d. 45-49, vol. V), cererea inculpatului a fost

respinsă ca fiind neîntemeiată, cu specificarea:”(...)motivele invocate de către

inculpatul la dispunerea efectuării expertizei tehnico-economice nu sunt pertinente și,

respectiv, nu pot constitui temei pentru a dispune efectuarea expertizei date, or,

declarațiile reprezentantului părții vătămate, declarațiile martorilor, declarațiile

inculpatului, precum și totalitatea de acte care au fost administrate la cauza penală

reprezintă probe în cadrul procesului penal (art. 93 alin. (2), pct. 1) Cod procedură

penală), respectiv, instanța de apel urmează să aprecieze pertinența, concludenta și

veridicitatea acestor probe.”

Prin urmare, instanța de apel corect a notat că respingerea demersului

apărării privind efectuarea expertizei tehnico-economice nu lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil (art. 6§1 CoEDO), or, probele administrate la

cauza penală, dintre care declarațiile reprezentantului părții vătămate,

declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, în conținutul cărora sunt

reflectate date despre materialele de construcții folosite, volumul de lucru

efectuat, care apreciate în coraport cu actele anexate la cauză sunt suficiente în

vederea stabilirii adevărului în cauza dată.

Tot aici este relevant de a specifica că, din conținutul declarațiilor

inculpatului, rezultă că suma de 2 400 000 lei, obținută ca urmare a înstrăinării

apartamentelor nr. 42, 51, 53, 57 și 60, amplasate pe str. Mihail Sadoveanu, 15,

mun. Chișinău, nu a fost reflectată în evidența contabilă, aceasta fiind o

omisiune, dar a fost împrumutată persoanei fizice - Burcă Ig. prin modalitatea

încrederii, care la rândul său urma să presteze servicii către SRL ”Masem Grup”.

A utilizat banii obținuți de la cesionarea apartamentelor la alte obiecte în scopul

măririi profitului întreprinderii, în baza contractelor de antrepriză cu alte

întreprinderi, iar banii parveniți de la celelalte întreprinderi erau cheltuiți pentru

necesitățile companiei SRL ”Masem Grup”.

La fel, potrivit declarațiilor inculpatului, rezultă că dânsul a propus oferta,

calcul devizului fiind efectuat de persoana cu prenumele „Elena” la rugămintea

lui, astfel devizul lucrărilor fiind micșorat cu 100 000 lei mai puțin decât cel mai

mic deviz propus de alte întreprinderi, doar pentru a fi încheiat contractul de

antrepriză cu SRL ”Masem Grup”.

De asemenea, potrivit declarațiilor Turuța N., banii obținuți din vânzarea

apartamentelor nu au fost reflectați în contabilitatea firmei și în calitate de șef-

contabil nu a participat la actul de încheiere a lucrărilor executate de către SRL

”Masem-Grup” în beneficiul ”Consam” SA. Personal nu a văzut dacă lucrările au

fost efectuate deoarece niciodată nu a fost la obiect. Nu își amintește când a

semnat și nici de către cine i-au fost înmânate documentele pentru a fi semnate.

În acest context, Colegiul lărgit reține și acțiunile inculpatului întreprinse

pentru a căpăta încrederea de la administratorul SA ”Consam” și de a încheia

contractul de antrepriză, care s-au realizat prin diferite convorbiri cu persoane

care nu sunt angajați la întreprinderea SA ”Consam”, or, inculpatul a indicat că a

achitat diferite sume de bani pentru semnarea contractului în cauză. În

ansamblu, aceste acțiuni denotă cu certitudine faptul că Burcă Ig. intenționând să

intre în posesia bunurilor SA ”Consam” a întreprins diferite acțiuni, scopul

cărora era semnarea contractului, iar ulterior dobândirea bunurilor părții

vătămate.

Prin urmare, Colegiul penal susține concluzia privind temeinicia acuzării

referitoare la prezența în acțiunile inculpatului Burgă Ig. a elementelor

constitutive ale infracțiunii imputate pe capătul de acuzare privind deposedarea

de bunuri a SA „Consam”, faptele acestuia corect fiind încadrate în prevederile

art. 190 alin. (5) Cod penal. Prezența în acțiunile inculpatului atât a elementelor

care caracterizează latura obiectivă a infracțiunii imputate, cât și a celor care

caracterizează latura subiectivă a acestei infracțiuni, au fost demonstrate prin

probele acumulate la faza urmăririi penale și examinate în cadrul ședințelor

instanțelor de fond.

Or, inculpatul profitând de încrederea acordată SA ”Consam”, fără a

întreprinde careva acțiuni în vederea executării lucrărilor de construcție în

conformitate cu prevederile contractuale, dându-și seama că prin aceasta

produce o pagubă a urmărit împlinirea acestui scop, care se identifică cu

realizarea unui folos material injust, ceea ce la caz definește intenția criminală, pe

care o poseda anterior acțiunilor sale.

În acest sens, Colegiul lărgit va aprecia critic argumentele recurenților

precum că lucrările nu au finisate deoarece suprafața obiectului a fost mult mai

mare și că în procesul-verbal nr. 1 de recepție a lucrărilor executate pe anul 2015

la complexul locativ situat în mun. Chișinău, str. Mihail Sadoveanu, 15, și

borderoul de construcție montaj, nu a fost indicată corect suprafața lucrărilor

efectuate, or, inculpatul însuși a confirmat faptul că a încheiat contractul de

antrepriză, cât și devizul local, de fapt propus de ultimul în calitate de ofertă.

Astfel, administratorul SRL ”Masem-Grup”, în persoana lui Burcă Ig., de la

bun început nu a avut intenții să execute obligațiile asumate prin contractul de

antrepriză nr. 30/03-15 din 30.03.2015, iar după ce a primit acordul de înstrăinare

a celor 5 apartamente, le-a vândut altor persoane, iar banii primiți în urma

vânzării apartamentelor nu i-a reflectat în evidența contabilă a SRL ”Masem-

Grup”, însușind în mod ilegal aceste sume bănești.

La fel, nu poate fi reținută afirmația apărării precum că, instanța de apel a

comis mai multe erori de drept procedural, prin încălcarea dispozițiilor din art.

24, 100 alin. (4), 101, 414 alin. (1), (5) Cod de procedură penală, întrucât

supunând verificării decizia recurată în acest sens, Colegiul nu a stabilit că atare

încălcări ar fi fost admise, mai mult că recurenții nici nu indică în ce concret

constau aceste încălcări și căror anume circumstanțe de fapt ele sunt subsecvente.

Din cererea de recurs declarată de inculpat se relevă și poziția certă a

acestuia de nerecunoaștere a vinovăției pe capătul de acuzare privind

deposedarea SA „Consam”, de bunuri, susținută pe tot parcursul procesului

penal, totuși, de facto, nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu dispunerea

achitării în privința inculpatului, atâta timp cât prin probe concludente și

pertinente vinovăția acestuia a fost cu certitudine dovedită de către procuror.

Adică, faptul nerecunoașterii vinovății nu-l absolvă pe inculpat de la

răspunderea penală pe care acesta o poartă pentru faptele prejudiciabile comise.

În partea ce ține de invocarea de avocatul Bodean I. a jurisprudenței

CtEDO, instanța de recurs consideră că precedentele invocate au avut ca obiect

de discuție alte circumstanțe decât cele existente în prezenta cauză. Astfel,

prevederile art. 6§1 CoEDO, în speță nu sunt aplicabile.

În final, urmează de reiterat că, la etapa precedentă de judecare a prezentei

cauze, toate chestiunile disputate în procedură de recurs au fost puse în discuție

de instanța de apel, respectiv în decizia adoptată se conțin deja argumentele

privitor la netemeinicia criticilor aduse de avocatul Bodean I. și inculpat, care

pledează pentru achitare.

Instanța de recurs se raliază argumentelor expuse în hotărârea contestată,

totodată, notând că, potrivit jurisprudenței constante a CtEDO se admite

însușirea concluziilor instanțelor ierarhic inferioare de către instanțele ierarhic

superioare, în cazul când constatările acestora sunt fundamentate în fapt și în

drept, fiind amplu prezentate în hotărârile atacate, constatându-se că la

administrarea probelor nu au fost încălcate drepturile și libertățile constituționale

ale participanților la proces, iar probele puse la baza hotărârilor nu conțin erori

procesuale ce ar putea influența autenticitatea concluziilor formulate de instanțe.

Față de cele ce preced, în opinia Colegiului penal lărgit, în speța dată,

instanța de apel, rezultând din ansamblul probator administrat și cercetat în

cadrul ședințelor de judecată, corect a respins alegațiile părții apărării precum că

Burcă Ig. urmează a fi achitat pe toate capetele de acuzare, deoarece procurorul a

adus suficiente probe pentru a confirma vinovăția acestuia.

În esență, toate acestea conturează și convingerea fermă a instanței de

recurs că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate acestuia,

urmând să execute pedeapsa stabilită de instanța de fond, în volum deplin.

Pe cale de consecință, Colegiul penal lărgit menționează că la judecarea

cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante,

prescrise de art.414-417 Cod de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală

și întemeiată, neexistând careva temeiuri pentru admiterea recursurilor ordinare

în sensul declarat de recurenți.

În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de către inculpatul

Burcă Igor și avocatul acestuia, Bodean Ion, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 17 mai 2017, în cauza penală în privința lui Burcă

Igor XXXXX, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 aprilie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Dosarul nr. 1ra-15/2018

O P I N I E S E P A R ATĂ

a judecătorilor Constantin Alerguș și Vladimir Timofti

(Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza penală în

privința lui BURCĂ Igor XXXXX)