1ra-138/2018 — art.188 alin.2 lit.b CP

1ra-138/2018 — art.188 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-138/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

20 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul lărgit în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

Țurcan Anatolie

judecând, fără citarea părților la proces, recursurile ordinare declarate de avocatul

Stăvilă Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail, de inculpatul Znaceni Mihail și de

avocatul Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian, prin care se solicită

casarea sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Telenești din 07 iunie 2017 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală în

privința lui

Cobîlaș Andrian Vasilii, născut la XXXXX,

domiciliat XXXXX;

Znaceni Mihail David, născut la XXXXX,

domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Andrian XXXXX și Znaceni Mihail XXXXX au fost recunoscuți vinovați și condamnați în

baza art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal la 8 (opt) ani închisoare, pentru fiecare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea în mod solidar din contul inculpaților Cobîlaș Andrian și

Znaceni Mihail în beneficului statului, cheltuielile judiciare în sumă de 132 (o sută

treizeci și doi) lei 80 bani.

Znaceni Mihail, împreună și de comun acord, la data de 08 iulie 2015, în jurul orei

17:00, intenționat, au atacat partea vătămată Ciocîrlan Ion XXXXX (a.n. XXXXX),

1

domiciliat în satul Selemet, raionul Cimișlia, aplicând violența periculoasă pentru

sănătatea persoanei, manifestată prin aplicarea loviturilor cu piciorul peste diferite

părți ale corpului, cauzând părții vătămate, conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 169D din 21.08.2015, vătămări corporale ușoare, și în mod deschis au

sustras din buzunarul pantalonilor părții vătămate bani în sumă de 340 lei și un telefon

mobil de model „Samsung GT 1081T” cu numărul de IMEI 355064041783919, în

valoare de 300 lei, cauzând, astfel, părții vătămate Ciocîrlan Ion, un prejudiciu material

în valoare totală de 640 lei.

Acțiunile lui Cobîlaș Andrian Vasilii și Znaceni Mihail David au fost încadrate în

baza art. 188 alin.(2) lit. b) Codul penal cu indicii calificativi: „Tâlhăria, adică atacul

săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșită de două persoane”.

inculpatului Cobîlaș Andrian și de avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului

Znaceni Mihail.

3.1. Avocatul Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian XXXXX

a solicitat, casarea sentinței, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie recalificată

fapta comisă de către Cobîlaș Andrian, conform indicilor infracțiunii prevăzute de

art. 187 Cod penal, din motiv că nu corespund exact semnelor faptei prejudiciabile

săvârșite de către inculpat și semnele componenței de infracțiune prevăzute de art. 188

alin. (2) Cod penal și să-i fie aplicată lui Cobîlaș Andrian o pedeapsă cât mai blândă, non

privativă de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod penal.

În motivarea apelului a invocat următoarele motive:

 la data de 31.03.2016, Cobîlaș Andrian a fost pus sub învinuire în temeiul

art.187 alin.(2) lit. b), e), f) Cod penal în lipsa învinuitului, însă la data de 16.12.2016 i-a

fost adusă la cunoștință ordonanța de punere sub învinuire în temeiul art.188 alin.(2)

lit. b) Cod penal, calificare cu care nici partea apărării nici inculpatul nu sunt de acord,

din motiv că nu corespund exact semnele faptei prejudiciabile săvârșite de către

inculpat și semnele componenței de infracțiune de tâlhărie;

 în cadrul examinării cauzei nu a fost demonstrat că săvârșirea atacului de

către inculpați a fost efectuat prin înțelegere între ei cu scop de sustragere a bunurilor

părții vătămate, iar în acele împrejurări care s-au creat s-a primit că telefonul a căzut

din buzunarul părții vătămate și Cobîlaș Andrian l-a ridicat;

 la aplicarea pedepsei, instanța de fond nu a luat în considerare că, la locul de

trai inculpatul se caracterizează pozitiv, la evidența medicului narcolog sau psiholog nu

se află, recunoaște fapta comisă, însă nu recunoaște vina conform indicilor infracțiunii

prevăzute de art.188 alin.(2) Cod penal, se căiește sincer în cele comise, promite că nu

va comite alte infracțiuni, în termenul de aflare în stare de arest a înțeles și a considerat

că a fost destul pentru ca inculpatul să se îndreptățească, să dovedească cu o

comportare exemplară și muncă cinstită încrederea care i se va acorda;

 în afară de aceasta, în opinia apărării nu este corect a fi calificate acțiunile

comise exprimate, printr-o singură lovitură cu palma nici nu cu pumnul, drept ca

2

„acțiuni agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de violența periculoasă pentru

viața sau sănătatea persoanei agresate”, or, Cobîlaș Andrian l-a lovit pe Ciocîrlan Ion,

doar o singură dată cu palma peste față;

 a menționat că, în cadrul audierii martorilor în instanța de judecată, nici unul

din martori nu a declarat că, a fost la fața locului unde s-a comis fapta și nimeni nu a

fost martor ocular, ca să poată confirma cu certitudine vinovăția lui Cobîlaș Andrian;

 mai mult ca atât chiar și partea vătămată nu a indicat ferm cine i-a sustras

bunurile, or, în cadrul urmăririi penale a indicat că Cobîlaș Andrian, iar în ședința de

judecată că Znaceni Mihail;

 a considerat că instanța de fond eronat a apreciat critic declarațiile date în

cadrul cercetării judecătorești și a luat drept probatoriu declarațiile date în cadrul

urmăririi penale, contrar prevederilor art.384 alin.(4) Cod de procedură penală.

3.2. Avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail XXXXX a

solicitat casarea totală a sentinței primei instanțe, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, urmând a fi dispusă

achitarea acestuia, cu recalificarea acțiunilor în baza art. 78 alin. (3) Cod

Contravențional.

În motivarea apelului a invocat următoarele motive:

 instanța de fond, urma a analiza și a expune în sentința pronunțată, toate

problemele esențiale care au fost supuse spre judecată atât de către partea acuzării, cât

și de către partea apărării, deși pe bună dreptate argumentele expuse cu privire la

nevinovăția inculpatului au fost pertinente, concludente și utile cauzei;

 cu referire nemijlocită la fondul cauzei, a menționat că învinuirea este una

abstractă, formală, ceea ce înseamnă că organul de urmărire penală și acuzatorul de stat

au încălcat mai multe drepturi și chiar principii generale, care au menirea să asigure

dreptul la un proces echitabil în sensul art.6 par. 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel, este cert faptul că

informațiile conținute în actul de acuzație sunt insuficiente pentru a permite calificarea

faptei inculpatului conform normei penale și anume art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal;

 apărarea, analizând probele învinuirii a considerat că, învinuirea înaintată

inculpatului Znaceni Mihail, nu conține o faptă prejudiciabilă penală, ci una

contravențională pentru vătămarea intenționată ușoară a integrității corporale, care a

provocat părții vătămate o dereglare de scurtă durată a sănătății și în acest caz,

urmează a fi pedepsit în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional;

 având în vedere cele elucidate prin probatoriul administrat în cauza penală,

instanța de fond urma a conchide, că Znaceni Mihail prin acțiunile sale scoase la iveală,

anume în cadrul cercetării judecătorești, reprezintă subiect al unei contravenții, care

urma a fi obiect de soluționare în instanța de judecată în ordinea procedurii respective.

Anume în aceste condiții apărarea a solicitat ca inculpatul Znaceni Mihail să fie achitat

și anume din motiv că fapta incriminată acestuia nu întrunește elementele infracțiunii

(latura obiectivă și subiectivă), iar instanța de fond nu a desfășurat în hotărârea sa, în

3

mod argumentat, cu referire la prezența nemijlocită atât în drept cât și în fapt, în

acțiunile inculpaților a celor două elemente importante;

 apărarea a subliniat și faptul că, partea vătămată Ciocîrlan Ion pe parcursul

anchetei preliminare și examinării de judecată a cauzei a depus declarații

contradictorii, invocând la urmărirea penală că banii i-au fost sustrași de către Cobîlaș

Andrian, iar în cadrul examinării de judecată a declarat că acest lucru l-a făcut Znaceni

Mihail, ca până la urmă să se dovedească că bunurile respective au fost depistate de

către colaboratorii de poliție anume la Cobîlaș Andrian, precum și la suma care a fost

sustrasă, or, martorul Ciocîrlan Veaceslav, care este și fiul părții vătămate, înainte de a

pleca spre Chișinău, i-a lăsat tatălui 100 lei pentru a se aproviziona cu produse

alimentare de la magazinul local, iar partea vătămată a indicat că i-au fost sustrași din

buzunar și 300 lei. Astfel, în cazul dat, aceste declarații urmau să fie apreciate în mod

critic de către instanța de fond, ceea ce nu s-a întâmplat;

 apelantul a menționat că, nici într-un fel nu s-a dovedit faptul că incidentul dat

a avut ca scop deposedarea părții vătămate de careva bunuri materiale, adică scop de

profit, la mijloc fiind o simplă acțiune de huliganism mărunt între cele 3 persoane

implicate în conflict după consumarea în comun de băuturi alcoolice, ca rezultat al

ofenselor verbale inițiate de partea vătămată. În al doilea rând, după cum rezultă din

ancheta judecătorească, Znaceni Mihail, până la înfățișarea în fața colaboratorilor de

poliție, nici n-a știut de faptul că asupra lui Cobîlaș Andrian a fost depistat telefonul

mobil sustras de către acesta de la partea vătămată, fapt confirmat și de către Cobîlaș.

Mai mult ca atât, acest lucru l-a confirmat și Cobîlaș, care a negat orice implicare a lui

Znaceni în dispariția telefonului mobil în cauză, totodată, invocând că între ei doi

n-a fost nici o înțelegere prealabilă privind deposedarea lui Ciocîrlan Ion de bani sau de

alte bunuri materiale ale acestuia, și nici careva indicații în acest sens n-au fost primite

de la Znaceni;

 un alt argument, care dovedește faptul că Znaceni Mihail n-a săvârșit

infracțiunea incriminată este faptul, că martorul - cheie al acuzării - Enache Angela, care

la întrebarea acuzatorului de stat dacă primele ei declarații date ofițerului de urmărire

penală le-a dat benevol sau nu, ea a declarat, că ...nu chiar benevol..., iar deoarece

procesul verbal respectiv înainte de a-l semna nu l-a citit, se consideră că acesta a

inventat de la el cele descrise;

 în rezultat, învinuirea lui Znaceni Mihail se bazează numai pe declarațiile

părții vătămate, asupra sincerității cărora planează foarte multe semne de întrebare, în

primul rând din simplul motiv că, în afară de cele descrise supra, acesta nicidecum nu

putea să memorizeze cine din inculpați și ce i-ar fi sustras din buzunar, și dacă

într-adevăr i-a fost ceva sustras, din simplul motiv, că conform declarațiilor sale date în

instanță, după loviturile aplicate de cei doi, el și-a pierdut cunoștința;

 în afară de aceasta, partea apărării a menționat că, nicidecum nu poate să fie

negat faptul, că anume cu concursul inculpaților Znaceni și Cobîlaș a avut de suferit fizic

partea vătămată Ciocîrlan Ion, lucru pe care Znaceni îl recunoaște și în instanța de fond

4

oficial a înaintat scuze acestuia cu stimă că este o persoană cu vârstă înaintată, mai mult

ca atât, fiind băștinași din același sat;

 partea apărării a invocat că, în cadrul cercetării judecătorești n-a fost

acumulată nici o probă concludentă și pertinentă de săvârșire a unei infracțiuni de

tâlhărie de către Znaceni Mihail, adică nu este prezent nici un criteriu de aplicare a

normei prevăzute de prevederile art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal, acesta urmează a fi

pedepsit în baza art. 78 alin. (3) Cod contravențional pentru vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale, care a provocat o dereglare de scurtă durată a sănătății.

În acest context a reținut și faptul că, nici acuzatorul de stat n-a fost consecvent și

convins că Znaceni Mihail a săvârșit infracțiunea incriminată acestuia, inițial ultimul

fiind recunoscut ca bănuit în baza art. 187 alin (2) Cod penal;

 reieșind din rezultatul cercetării judecătorești și examinării materialelor

cauzei penale, în raport cu poziția acuzatorului de stat și a apărării, apelantul a

considerat că învinuirea incriminată inculpatului Znaceni Mihail nu și-a găsit

confirmare, deci acesta urmează fi achitat.

au fost admise, în același rând și din oficiu, conform prevederilor art. 409 alin. (2) Cod

de procedură penală, apelurile declarate de avocatul Lichii Maria în numele inculpatului

Cobîlaș Andrian și de avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail,

casată sentința parțial, în partea încasării cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizei medico - legale și pronunțată în această parte o nouă hotărâre, potrivit

modului stabilit, pentru prima instanță, prin care s-a respins ca nefondată, cererea

acuzatorului de stat de încasare a cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

medico - legale în sumă de 132,8 lei de la inculpații Cobîlaș Andrian XXXXX și Znaceni

Mihail XXXXX și de trecut aceste cheltuieli din contul mijloacelor bugetului de stat.

În rest, hotărârea atacată a fost menținută.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe

prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției

inculpaților Cobîlaș Adrian XXXXX și Znaceni Mihail XXXXX de săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal.

Deși inculpații Cobîlaș Andrian Vasile și Znaceni Mihail David au recunoscut vina

parțial, iar partea apărării invocă în cererile de apel despre lipsa componenței de

infracțiune în acțiunile acestora, instanța de apel a reținut că în ședința de apel, atât

inculpatul Cobîlaș Andrian cât și inculpatul Znaceni Mihail a susținut integral

declarațiile date în instanța de fond.

Prin justificarea probelor expuse instanței de fond, fiind verificată aprecierea

primei instanțe în acest context, instanța de apel a conchis că, în urma aprecierii și

analizei multilaterale a probelor în coroborare cu circumstanțele concrete ale cazului,

instanța de fond corect a concluzionat că acțiunile inculpaților Cobîlaș Andrian și

Znaceni Mihail întrunesc semnele faptei infracționale încadrate în baza art. 188 alin.(2)

5

lit. b) Cod penal, calificându-se ca „Tâlhărie, adică atacul săvârșit asupra unei persoane

în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violența periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei, săvârșită de două persoane”.

Instanța de apel a considerat neîntemeiate argumentele apelanților, precum că

sentința instanței de fond este nemotivată și nu dovedește vinovăția inculpaților prin

argumente certe, or, verificând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe în

acest sens, s-a constatat că sentința pronunțată pe cauza dată corespunde integral

prevederilor art. 384 alin.(3) Cod de procedură penală, iar după cum rezultă din partea

descriptivă a sentinței, instanța de fond a analizat obiectiv probele administrate,

motivându-și soluția, indicând din care motive a ajuns la concluzia vinovăției

inculpaților în cele incriminate.

Mai mult, referitor la nemotivarea hotărârii instanței de fond, instanța de apel a

menționat practica CEDO (cazul Ruiz Torija vs Spania, 09.12.1994), unde Curtea a

indicat că instanțele judecătorești naționale trebuie să-și motiveze deciziile în temeiul

articolului 6§1 al Convenției. Totuși, instanțele judecătorești nu sunt obligate să ofere

răspuns detaliat la fiecare argument și extinderea la care se aplică această obligație de a

prezenta motive poate să varieze în dependență de caracterul deciziei. Motivele deciziei

pot fi, de asemenea, deduse din circumstanțele cauzelor, în alt caz (Coroi vs R. Moldova,

15.03.2011), Curtea a specificat că, este adevărat că decizia Curții de Apel a fost foarte

succintă și doar a menținut hotărârea primei instanțe. Totuși, având în vedere faptul că

fondul cauzei a fost examinat în mod corespunzător de către prima instanță și că

hotărârea acesteia este motivată suficient, precum și având în vedere natura motivelor

invocate de reclamant în cererea sa de recurs, Curtea nu consideră că respingerea

recursului fără o motivare detaliată constituie o violare a cerințelor articolului 6§1 al

Convenției.

Motivele apărătorilor prin care susține că instanța de fond a adoptat o hotărâre

nemotivată ține de modul de apreciere de către aceasta a probelor acuzării în alt mod

decât cel dorit de apelanți, iar faptul că instanța de fond nu a apreciat probele în modul

solicitat de autorii apelului nu constituie motiv de a afirma că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nemotivată.

Instanța de apel a considerat că instanța de fond corect a apreciat că declarațiile

părții vătămate Ciocîrlan Ion și martorilor, date în cadrul ședinței de judecată, urmează

a fi apreciate drept veridice, care se confirmă și se completează prin cumulul de probe

cercetate multilateral și obiectiv la examinarea cauzei, care raportate la circumstanțele

cauzei dovedesc vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii incriminate,

reținându-se că, spre deosebire de inculpați nici partea vătămată și nici martorii nu

și-au modificat declarațiile pe tot parcursul procesului penal.

Astfel, analizând declarațiile inculpatului Cobîlaș Andrian depuse în cadrul

urmăriri penale care a declarat despre faptul comiterii infracțiunii în raport cu cele date

în cadrul cercetării judecătorești, instanța de fond corect a apreciat că ultimul a depus

declarații contrare, or, fiind audiat în cadrul urmăririi penale acesta a recunoscut vina

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d) Cod penal. Mai mult acesta

a comunicat în detalii tot ce a declarat partea vătămată, iar în cadrul ședinței de

6

judecată în instanța de fond deja a negat că, ar fi aplicat violența fizică asupra părții

vătămate cu scopul de a-l deposeda de bunuri și nici bani nu a sustras de la partea

vătămată. Astfel, potrivit declarațiilor date în instanța de fond, acesta a menționat că, a

avut un conflict cu partea vătămată, în urma căruia i-a aplicat o lovitură cu palma în

regiunea feței, în rezultatul faptelor că a fost numit cu cuvinte necenzurate de către

ultimul. Totodată, a comunicat că telefonul l-a găsit jos și a dorit să-l restituie părții

vătămate, dar a refuzat să-l ia. Ulterior, telefonul la predat poliției.

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile inculpatului Cobîlaș Andrian, precum

că a găsit telefonul mobil de model „Samsung”, lângă barul din XXXXX, luându-l fără a

înștiința partea vătămată, cu scopul ca ulterior de a-l returna proprietarului, deoarece

argumentul menționat nu este însoțit de un substrat factologic, or, după cum rezultă din

declarațiile însăși a inculpatului date în ședința de judecată, acesta după incident nu a

restituit părții vătămate, deși avea telefonul mobil sustras, dar a fost predat, ulterior,

polițiștilor.

Mai mult, instanța de apel a relevat că, la întrebările adresate inculpatului Cobîlaș

Andrian, acesta a declarat că a dat declarații benevol, nu a fost influențat sau impus de

nimeni, asupra sa nu au fost exercitate presiuni fizice sau psihice și nu a fost aplicată

violență.

Deci, instanța de apel a concluzionat, că prima instanță corect a apreciat că

declarațiile inculpaților date în instanța de fond nu sunt veridice, dar sunt date cu

scopul de a induce în eroare instanța, alegând o metodă de apărare, cu scopul de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, or, argumentele apelanților în

acest sens sunt absolut nefondate, luând ca fiind întemeiat în drept probatoriu -

declarațiile date în cadrul urmăririi penale.

Mai mult, instanța de apel a considerat argumentele apărătorului Lichii Maria

referitor la recalificarea infracțiunii săvârșite de inculpatul Cobîlaș Andrian, ca fiind

neîntemeiate, deoarece aceasta a interpretat eronat circumstanțele de fapt, precum că,

partea vătămată, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 142D din

31.07.2015, a avut o dereglare a sănătății de scurtă durată și în baza acestui criteriu se

califică ca vătămare corporală ușoară, iar potrivit de raportului expertiză medico-legală

nr.169D din 20.08.2015, s-a constatat ca o vătămare corporală ușoară.

În acest context, instanța de apel a menționat că drept periculoasă pentru viața

sau sănătatea persoanei se are în vedere violența care s-a soldat cu vătămare medie sau

ușoară a integrității corporale sau a sănătății. Așadar, atât vătămarea intențională

medie a integrității corporale sau a sănătății, cât și vătămarea intenționată ușoară a

integrității corporale cade sub incidența prevederilor art.188 Cod penal.

În afară de aceasta, din materialele dosarului, instanța de apel a reținut că în

cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine că, inculpatul Znaceni Mihail a

participat nemijlocit la atacul asupra părții vătămate, în cadrul căruia l-a lovit pe

ultimul, cu capul în regiunea feței. Inculpatul a negat că ar fi avut intenția de a-l

deposeda de bunuri pe Ciocîrlan Ion și nu a luat de la acesta bani sau telefon mobil.

Aceste argumente, fiind respinse de instanță, or, reieșind din declarațiile părții

vătămate depuse în cadrul urmăririi penale și în cadrul ședinței de judecată, ultimul a

7

declarat cu lux de amănunte că inculpații au băgat mâina în buzunar și au sustras banii

și telefonul mobil.

Referitor la poziția adoptată de partea apărării Stăvilă Vasile privind achitarea

inculpatului Znaceni Mihail, instanța de apel a reținut că nerecunoașterea vinovăției de

către ultimul nu echivalează și nu semnifică achitarea acestuia în cele comise, mai mult

decât atât la materialele dosarului există probe certe, pertinente și concludente, care în

ansamblu, din punct de vedere al coroborării lor, dovedesc cu certitudine vinovăția

inculpatului Znaceni Mihail.

În acest context, instanța de apel a considerat nefondate argumentele apelanților,

precum că acțiunile lui Znaceni Mihail reprezintă obiect al unei contravenții, care urma

a fi obiect de soluționare în instanța de judecată în ordinea procedurii respective,

deoarece fapta incriminată acestuia nu întrunește elementele infracțiunii (latura

obiectivă și subiectivă), or, pentru combaterea acestor afirmații ale apărătorului,

instanța de apel a notificat prevederile doctrinale privind infracțiunea prevăzută de

art. 188 Cod penal, subliniind că inculpații Cobîlaș A. și Znaceni M. au acționat împreună

și în comun, acțiunile lor erau coordonate și îndreptate anume asupra sustragerii

bunurilor părții vătămate Ciocîrlan I., și aceasta se demonstrează, în afară de întreaga

sistemă de probe analizată, chiar și de către inculpați, care au declarat că Ciocîrlan I. i-a

spus fiului său că a fost bătut de către inculpați pe motivul că ultimul nu le-a dat cartofi

și palete, adică nu a transmis benevol inculpaților cartofi și palete, or, faptul că

inculpații Cobîlaș A. și Znaceni M. au sustras, prin atac cu aplicarea violenței periculoase

pentru viață și sănătate, de la partea vătămată bani și telefonul mobil nu schimbă

încadrarea juridică a faptelor inculpaților, or, neprimind de la partea vătămată bunurile

solicitate, dânșii au sustras de la partea vătămată bani și telefonul mobil.

Deci, latura subiectivă de către inculpatul Znaceni Mihail s-a realizat atunci când

acesta a atacat partea vătămată împreună cu Cobîlaș A., iar latura subiectivă, fiind

manifestată prin intenția directă, fapt recunoscut de inculpatul Znaceni Mihail prin

aplicarea loviturilor și cauzarea vătămărilor corporale părții vătămate.

Reieșind din cele analizate supra, instanța de apel a conchis că acțiunile

inculpatului Znaceni Mihail nicidecum nu se încadrează în prevederile art.78 alin. (3)

Cod Contravențional, pe motiv că în acțiunile acestuia sunt prezente elementele

constitutive ale infracțiunii de tâlhărie.

Verificând legalitatea pedepsei aplicate inculpaților, instanța de apel a considerat

că prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75 Cod penal, de

gravitatea infracțiunii săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal se califică ca infracțiune

gravă, de persoana celor vinovați, care anterior au fost condamnați de nenumărate ori,

însă antecedentele penale sunt stinse, de circumstanțe atenuante care nu au fost stabilite

în speță, iar ca circumstanță agravantă, fiind reținută săvârșirea infracțiunii în stare de

ebrietate (art.77 alin.(1) lit. j) Cod penal).

Tot în acest context, s-a menționat că, inculpatul Cobîlaș Andrian Vasilii nu se află

la evidența medicului narcolog și psihiatru, la locul de trai se caracterizează pozitiv, iar

inculpatul Znaceni Mihail David la locul permanent de trai se caracterizează negativ, ca

o persoană care duce un mod de viață amoral, consumă băuturi alcoolice, este o

8

persoană implicată în conflicte, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu se află,

însă antecedentele penale stinse arată la modul antisocial de viață a inculpaților.

Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță corect le-a stabilit inculpaților

pedeapsa sub formă de închisoare, cu executarea efectivă a acesteia, care este echitabilă

în raport cu circumstanțele cauzei și va duce la corectarea și reeducarea inculpaților,

precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestora, cât și a altor

persoane.

Prin urmare, din aceste considerente, instanța de apel a considerat solicitarea

apărătorului Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian privind stabilirea unei

pedepse cât mai blânde, non privativă de libertate cu aplicarea prevederilor art.90 Cod

penal, nefondată.

Totuși, reieșind din prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală,

instanța de apel din oficiu, a considerat că hotărârea primei instanțe urmează a fi casată

parțial, doar în partea încasării cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei

medico-legale, or, solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpații

Cobîlaș Andrian XXXXX și Znaceni Mihail XXXXX a cheltuielilor judiciare pentru

efectuarea expertizei medico legale în sumă de 132,8 lei, a fost respinsă ca nefondată,

subliniind că acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpaților în

săvârșirea infracțiunii incriminate, astfel că, cheltuielile date au fost trecute în contul

statului, or, aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are rol

activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc acțiunea și

identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare

în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului

penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Or, într-o situație

contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.

Totodată, fiind reținut, că normele procedural penale nu prevăd expres achitarea

din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, care se constituie din cheltuieli

pentru efectuarea expertizei judiciare.

În acest context, instanța de apel a considerat, că prevederile legale la care face

trimitere acuzatorul de stat, se referă la acțiunea civilă înaintată de către partea

vătămată ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate în dispoziția art. 227 alin. (2)

Cod de procedură penală, nu prevăd astfel de cheltuieli. Astfel, aceste norme

procedurale invocate de acuzatorul de stat nu reglementează încasarea din contul

inculpaților a mijloacelor bănești pentru cheltuieli de expertiză, care sunt achitate din

bugetul de stat.

este atacată cu recursuri ordinare de avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului

Znaceni Mihail, de inculpatul Znaceni Mihail și de avocatul Lichii Maria în numele

inculpatului Cobîlaș Andrian.

6.1. Avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

precum și a hotărârii primei instanțe, cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul

9

Znaceni Mihail să fie achitat de sub învinuirea imputată, și recalificarea acțiunilor

acestuia în baza art.78 Cod contravențional, indicând aceleași motive care au fost expuse

în cererea de apel.

6.2. Inculpatul Znaceni Mihail, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct.4), 6) și

pct.8) Cod de procedură penală, casarea acesteia, precum și a hotărârii primei instanțe,

rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie achitat de sub

învinuirea imputată, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea recursului invocă aceleași motive ca și avocatul său, considerând că

instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor indicate de apărarea sa,

totodată, nefiind de acord cu concluzia instanței de apel prin faptul că probele

administrate în cauză dovedește pe deplin vinovăția lui în săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie.

Suplimentar, invocă încălcarea dreptului la un proces echitabil a părții vătămate,

care nu a fost înștiințată despre judecarea cauzei în apel, or, în materialele cauzei nu

există careva document care ar confirma că i s-a comunicat despre data judecării

apelurilor și nici nu i-a fost expediată copia de pe apeluri. Mai mult ca atât, nu a fost

înștiințat nici avocatul părții apărării.

Consideră că în așa mod a fost încălcat și dreptul lui, a inculpatului Znaceni Mihail,

la un proces echitabil, deoarece nu a avut posibilitatea de a adresa părții vătămate

anumite întrebări în sprijinul susținerii poziției sale de nevinovăție în cele imputate.

6.3. Avocatul Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian, invocând

prevederile art. 427 alin. (1) pct.8) și 12) Cod de procedură penală, casarea acesteia, cu

adoptarea unei noi hotărâri, prin care să fie recalificată fapta comisă de către Cobîlaș

Andrian, conform indicilor infracțiunii prevăzute de art. 187 Cod penal, din motiv că nu

corespund exact semnelor faptei prejudiciabile săvârșite de către inculpat și semnele

componenței de infracțiune prevăzute de art. 188 alin. (2) Cod penal și să-i fie aplicată

lui Cobîlaș Andrian o pedeapsă cât mai blândă, non privativă de libertate cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, fiind invocate aceleași argumente care au fost expuse în

cererea de apel.

Suplimentar, atrage atenția la faptul că, instanța de apel și-a motivat soluția sa de

condamnare la fel ca și instanța de fond, cu aceleași aprecieri care au fost cercetate doar

în prima instanță, deși a indicat în Decizie că „pronunță în acest sens o nouă hotărîre,

potrivit modului stabilit pentru prima instanță”, de aceea consideră că s-a încălcat

dreptul la apărare și anume, faptul că s-a examinat ședința fără a fi citați repetat partea

vătămată, apărătorul acestuia, martorii, motivul neprezentării acestora la ședința de

judecată nu sunt necunoscute. Menționează că, acest lucru a fost solicitat în instanța de

apel, deoarece aveau întrebări față de partea vătămată, răspunsurile la care ar fi

elucidat pe deplin circumstanțele cauzei și ceea că inculpatul Cobîlaș Andrian nu a

comis infracțiunea de tâlhărie.

declarat, solicitând inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate.

concluzionează, că acestea urmează a fi respinse ca inadmisibile, din următoarele

10

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală, judecând recursul

instanța este în drept să respingă recursul ca inadmisibil, cu menținerea hotărârii

atacate.

8.1. Colegiul lărgit consideră că, alegațiile recurenților sunt nefondate, deoarece,

analizând decizia atacată, conchide că temeiurile invocate de aceștia, prevăzute în

pct. 6), 8) și 12) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nu și-au găsit confirmare

la examinarea recursurilor declarate, și în acest sens, se menționează că, potrivit

normelor art. 414 alin.(1) Cod de procedură penală instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel.

Prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală stabilesc că instanța de apel

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit prevederilor art. 417 alin.(8) Cod de procedură penală, decizia instanței

de apel trebuie să conțină temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la

respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Referitor la temeiul prescris la pct. 8) alin. (1) din art.427 Cod de procedură

penală, precum că în acțiunile inculpaților Cobîlaș Adrian Vasile și Znaceni Mihail David

nu sunt întrunite elementele infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal,

Colegiul lărgit menționează că, potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Instanța de recurs reține că, acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă

prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost

stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei inculpații Cobîlaș Adrian Vasile și Znaceni

Mihail David au fost puși sub învinuire, recunoscuți vinovați și condamnați de instanța

de fond în baza art. 188 alin. (2) lit. b) Cod penal, după indicii calificativi: tâlhăria, adică

atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei, săvârșită de două persoane, soluție

menținută de către instanța de apel, care a constatat că, prima instanță corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin рrisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra vinovăției inculpaților de

săvârșirea infracțiunii imputate.

Analizând decizia atacată, Colegiul lărgit consideră, că instanța de apel legal și

întemeiat a menținut concluzia primei instanțe privind vinovăția inculpaților în

11

săvârșirea infracțiunii constatate, deoarece la judecarea apelurilor declarate de

avocatul Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian și de avocatul Stăvilă

Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail, a verificat legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor

din cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de

procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază soluția

pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie soluție pe care instanța

de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul că, argumentele invocate de

recurenți referitor la nevinovăția acestora în comiterea infracțiunii imputate cu

solicitarea reîncadrării acțiunilor acestora, au constituit obiect al examinării la

judecarea cauzei în prima instanță și în instanța de apel, iar asupra acestora instanțele

judecătorești s-au expus argumentat în hotărârile pronunțate.

8.2. În ce privește solicitarea avocatului Lichii Maria privind stabilirea în privința

inculpatului Cobîlaș Andrian a unei pedepse mai blândă, non privativă de libertate cu

aplicarea prevederilor art.90 Cod penal, Colegiul lărgit menționează că, de asemenea, a

constituit obiect al examinării în instanța de apel și asupra acesteia s-a expus

argumentat în decizia sa, motivându-și soluția în acest sens (f.d.194, vol. II), soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară, or,

această solicitare se referă în cazul reîncadrării acțiunilor inculpatului Cobîlaș Andrian

în baza art. 187 Cod penal, ceea ce în speță, nu se întrevede.

8.3. Referitor la alegațiile avocatului Lichii Maria, precum că instanța de apel și-a

motivat soluția sa de condamnare la fel ca și instanța de fond, cu aceleași aprecieri care

au fost cercetate doar în prima instanță, deși a indicat în Decizie că „pronunță în acest

sens o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță”, de aceea consideră

că s-a încălcat dreptul la apărare și anume, faptul că s-a examinat ședința fără a fi citați

repetat partea vătămată, apărătorul acestuia, martorii, motivul neprezentării acestora

la ședința de judecată nu sunt necunoscute, argument invocat și de către inculpatul

Znaceni Mihail, indicând prevederile art. 427 alin. (1) pct.4) Cod de procedură penală,

Colegiul lărgit consideră că sunt nefondate, or, potrivit art. 412 alin. (5) Cod de

procedură penală, neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică

examinarea cauzei.

Din materialele cauzei Colegiul constată că, partea vătămată Ciocîrlan Ion a fost

legal citat, or, la data de 10 iulie 2017 în adresa acesteia a fost expediată citația, prin

care i s-a comunicat despre prezența în ședința instanței de apel la data de

03 octombrie 2017 ora 12:00, fiind recepționată la data de 17 iulie 2017, fapt confirmat

prin aviz de recepție (f.d.160;163, vol. II), însă la ședința de judecată nu s-a prezentat.

Potrivit procesului-verbal întocmit în ședința de judecată a instanței de apel

avocații au solicitat amânarea ședinței, pentru a fi prezentă partea vătămată și a adresa

acesteia careva întrebări, deoarece sunt divergențe în declarațiile date la urmărirea

penală și cele din instanța de fond, însă Colegiul penal adresând întrebări către avocatul

Stăvilă V. și ascultând opinia procurorului, a dispus examinarea cauzei în lipsa părții

12

vătămate (f.d.170, vol. II).

În acest context, Colegiul lărgit atrage atenția la faptul că, la judecarea cauzei în

prima instanță partea vătămată Ciocîrlan Ion a fost audiată la data de 05 mai 2017, iar

ulterior, inculpații sau avocații acestora nu au solicitat audierea suplimentară a părții

vătămate, având acest drept, pentru a avea posibilitatea de a acorda întrebări,

depistând faptul că sunt divergențe în declarațiile acesteia.

Cu referire la alegațiile recurentului, precum că instanța de apel și-a motivat

soluția sa de condamnare la fel ca și instanța de fond, cu aceleași aprecieri care au fost

cercetate doar în prima instanță, deși a indicat în Decizie că „pronunță în acest sens o

nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță”, Colegiul lărgit consideră

necesar de a sublinia că, instanța de apel a menținut hotărârea primei instanțe în latura

penală, adică încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților în baza art. 188 alin. (2) lit. d)

Cod penal și pedeapsa penală stabilită acestora, însă, din oficiu, conform prevederilor

art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, a casat sentința parțial, în partea încasării

cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizei medico - legale și pronunțată în

această parte o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care s-a respins ca nefondată, cererea acuzatorului de stat de încasare a cheltuielilor

judiciare pentru efectuarea expertizei medico - legale în sumă de 132,8 lei de la inculpații

Cobîlaș Andrian Vasilii și Znaceni Mihail David și de trecut aceste cheltuieli din contul

mijloacelor bugetului de stat.

În ce privește temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.4) Cod de procedură

penală indicat de către inculpatul Znaceni Mihail, Colegiul lărgit nu se va expune,

deoarece acest temei poate fi invocat doar atunci când judecata a avut loc fără

participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și

traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii, or, în acest sens nu a

fost motivat de către recurent.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Subsidiar, Colegiul penal subliniază că, potrivit jurisprudenței CtEDO nu se mai

impune o reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu

prisosință soluția dată de instanțele inferioare. Or, în cazul în care acestea și-au motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției acestor instanțe (hotărîrea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.Finlandei).

Din considerentele expuse, Colegiul lărgit conchide că, la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursurile ordinare declarate de

avocatul Stăvilă Vasile în numele inculpatului Znaceni Mihail, de inculpatul Znaceni

Mihail și de avocatul Lichii Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian urmează a fi

respinse, ca inadmisibile.

13

lărgit,

D E C I D E :

Se resping ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de avocatul Stăvilă Vasile

în numele inculpatului Znaceni Mihail, de inculpatul Znaceni Mihail și de avocatul Lichii

Maria în numele inculpatului Cobîlaș Andrian, cu menținerea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Cobîlaș

Andrian XXXXX și Znaceni Mihail XXXXX .

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 20 aprilie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Timofti Vladimir

Judecător Alerguș Constantin

Judecător Țurcan Anatolie

14