1ra-174/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j, k, 188 alin. 2 lit. b, d, e, 287 alin. 3 lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 145 alin. 2 lit. i, j, k, 188 alin. 2 lit. b, d, e, 287 alin. 3 lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 5, 6, 10, 12 CPP
1ra-174/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, j, k, 188 alin. 2 lit. b, d, e, 287 alin. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-174/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
14 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte - Petru Ursache,
judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
avocații Cucu Pavel și Josan Mihail în numele inculpatului Cozari Alexandru,
prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 29 martie 2016 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza
penală în privința lui
Cozari Alexandru XXXXX
Termenul de examinare a cauzei:
instanța de fond: 15.03.2016 - 29.03.2016;
instanța de apel: 18.04.2016 - 11.10.2017;
instanța de recurs: 08.12.2017 - 14.02.2018.
Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 29 martie 2016, adoptată în
ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Cozari Al-dru a fost
condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i), j), k) Cod penal, la 6 ani și 5 luni
închisoare; în baza art. 188 alin. (2) lit. b), d), e) Cod penal, la 3 ani și 4 luni
închisoare; în baza art. 217 alin. (3) lit. c) Cod penal, la 1 an și 4 luni închisoare,
iar în temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilit definitiv pedeapsa sub formă
de închisoare pe un termen de 10 ani, cu executare în penitenciar pentru minori
până la atingerea vârstei de 18 ani.
Acțiunea civilă înaintată de succesorul părții vătămate privind încasarea
prejudiciului material și moral a fost admisă în principiu, urmând ca asupra
cuantumului acesteia să se pronunțe instanța de judecată în procedură
contencioasă.
1
A fost dispus încasarea în mod solidar de la Racoviță N. și Cozari Al-dru a
sumei de 8 640 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată și, subsidiar de la părinții
acestora, până la atingerea majoratului.
1.1. Prin aceiași sentință a fost condamnat și Racoviță N., însă în privința
acestuia hotărârile judecătorești nu se contestă.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, în noaptea de
12.12.2015 spre 13.12.2015, în jurul orei 0300, minorii Cozari Al-dru a.n. 15.09.1999
și Racoviță N. a.n 10.04.1998, după un plan pregătit din timp, au pătruns în casa
cet. XXXXX, amplasat în s. XXXXX, r-nul Ungheni, cu scopul de a sustrage
bunuri materiale, unde în acel moment din casă a ieșit XXXXX și i-a surprins la
locul faptei. Astfel pentru a înlesni infracțiunea de sustragere și pentru a nu fi
identificați, ultimii folosind o rangă de metal în calitate de armă, pe care o aveau
cu ei, i-au aplicat lovituri peste diferite părți ale corpului victimei, totodată
Racoviță N. cu ajutorul unei sârme a strangulat partea vătămată în timp ce
Cozari Al-dru îl ținea imobilizat, cauzându-i conform raportului de expertiză
medico-legală nr. 118 cad. din 13.12.2015, leziunile corporale din prima grupă și
deces este legătură cauzală direct.
Tot el, în circumstanțele descrise supra, în noaptea de 12.12 spre 13.12.2015,
în jurul orelor 0300, împreună cu minorul Racoviță N., după un plan pregătit din
timp, au pătruns în casa cet. XXXXX și a soției sale, XXXXX, situat în s. XXXXX, r-
nul Ungheni, pentru a comite un atac tâlhăresc cu scopul de a sustrage bunuri
materiale, înarmându-se cu o rangă metalică de la domiciliul său și un cuțit de
bucătărie pe care l-au luat din gospodăria părților vătămate. Folosind obiectele
nominalizate în calitate de armă au amenințat părțile vătămate cu aplicarea
violenței periculoase pentru viața și sănătatea lor în scopul sustragerii bunurilor
materiale, ulterior cu aplicarea violenței periculoase pentru viața și sănătatea,
provocându-le părților vătămate conform raportului de expertiză medico-legală
nr. 118 cad. din 13.12.2015, leziunile corporale din prima grupă și deces, care
sunt în legătură cauzală directă, iar conform raportului de expertiză nr. 249 doc.
din 17.12.2015, leziuni corporale ușoare, cu dereglarea sănătății de scurtă durată.
Ca rezultat al acțiunilor criminale, de către ultimii a fost sustrasă suma de 600 lei.
Tot el, în toamna anului 2015, a transportat, păstrat și utilizat până la
13.12.2015, substanțe narcotice care în cadrul percheziției autorizate efectuate în
gospodăria cet. Cozari Al-dru din s. XXXXX, r-nul Ungheni, au fost depistate și
ridicate o pungă de polietilenă cu o masă vegetală uscată, de culoare verde cu
miros specific, astfel, conform raportului de expertiză nr. N-11602 din 29.12.2015,
în concluziile căreia s-a constatat că masa uscată, mărunțită de culoare verde este
Marijuana, care este inclusă în lista Nr. 1, tabelul Nr. 1 „Substanțele narcotice,
substanțele psihotrope neutilizate în scopuri medicale” aprobată prin HG Nr. 1088 din
05.10.2004”, în care a fost depistat componentul narcotic activ -
2
tetrahydrocannabinol, care prin urmare se atribuie către substanțe narcotice, cu
greutatea de 14,9 gr.
Împotriva sentinței au declarat apeluri inculpatul Cozari Al-dru și
avocații acestuia, Raileanu M., Josan M. și Cucu P., care au solicitat:
inculpatul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri
noi, prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.
În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a invocat că, a recunoscut pe
deplin vinovăția în comiterea infracțiunilor imputate și sincer s-a căit de fapta de
care este învinuit, considerând că pedeapsa stabilită de instanța de judecată este
prea aspră. În instanța de judecată de asemenea au fost stabilite unele
circumstanțe atenuante și anume: comiterea crimei de către un minor, recunoașterea
vinei, căința sinceră.
Inculpatul a menționat că, anterior nu a fost condamnat, a crescut și a fost
educat doar de un singur părinte.
avocatul Raileanu M., a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă
mai blândă.
În motivarea apelului declarat, autorul acestuia a menționat că, pe caz au
fost stabilite unele circumstanțe atenuante, cum ar fi comiterea infracțiunii de
către un minor, recunoașterea vinovăției, căința sinceră. Inculpatul anterior nu a
fost condamnat, a crescut și a fost educat în familie doar împreună cu mama. O
importanță deosebită constituie aportul lui Cozari Al-dru în comiterea
infracțiunilor imputate, în comparație cu cel al complicelui, este substanțial mai
mic, deoarece atât la comiterea jafului, cât și la comiterea omorului, nu el a dirijat
și îndeplinit acțiunile, având un rol pasiv.
avocații Josan M. și Cucu P., au solicitat casarea parțială a sentinței și
pronunțarea unei hotărâri noi, prin care în privința inculpatului să fie aplicate
prevederile art. 76 Cod penal, în coroborare cu prevederea art. 78 alin. (1), (2)
Cod penal, cu aplicarea unei pedepse minime.
Totodată, apelanții au menționat că, în speță sunt aplicabile prevederile art.
385 alin. (4) Cod de procedură penală, reieșind din faptul că, inculpatului i-au
fost încălcate drepturile în timpul urmăririi penale și în cadrul examinării cauzei
în instanța de fond, fapt care impune reducerea pedepsei aplicate.
În motivarea apelului declarat, autorii acestuia au invocat că, în timpul
urmăririi penale au fost admise următoarele încălcări:
- nu a fost prelungit termenul de urmărire penală de la 14.01.2016 până la
18.02.2016 și astfel au parvenit consecințele prevăzute de art. 230-234 Cod de
procedură penală;
- la înaintarea bănuielii și audierea lui Cozari Al-dru în calitate de bănuit
(f.d. 53-57, vol. I), la înaintarea învinuirii și audierea lui în calitate de învinuit
(f.d. 110-112, vol. I; f.d. 130-135, vol. II) și în ședința de judecată în cadrul primei
3
instanțe nu a fost asigurat cu pedagog sau psiholog, fapt ce contravine cerințelor
art. 479 Cod de procedură penală;
- la 28.03.2016, în ședința preliminară, instanța a dispus examinarea
cauzei în ordinea prevăzută art. 3641 Cod de procedură penală, având cererea
scrisă de către inculpatul Cozari Al-dru, însă nesemnată de apărătorul său
Raileanu M. și de asemenea nu a fost semnată de către reprezentantul său legal,
mama inculpatului, care nu a fost prezentă la judecarea cauzei, deoarece nu a
fost legal citată;
- inculpatului i-a fost încălcat și dreptul la apărare, or, avocatul Raileanu
M. a prezentat organului de urmărire penală mandatul nr. 0846157 din
13.12.2015, cu privire la apărarea intereselor minorului Cozari Al-dru, la faza
respectivă, însă nu a fost împuternicit pentru examinarea acesteia în instanța de
judecată, fără prezentarea Deciziei Coordonatorului OT Bălți al CNAJGS;
- în materialele cauzei sunt date ce îl caracterizează pozitiv pe Cozari Al-
dru, care este educat doar de un singur părinte, a săvârșit infracțiunea imputată
fiind minor, a contribuit activ la descoperirea infracțiunii și-a recunoscut pe
deplin vinovăția, circumstanțe ce se consideră atenuante.
Prin decizia Colegiul penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie
2017, apelurile declarate au fost respinse ca nefondate și menținută fără
modificări sentința.
Instanța de apel a reținut că, prima instanță, în baza probelor
administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de
judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală,
le-a dat o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de
vedere al pertinenței, utilității, concludentei, veridicității și coroborării reciproce,
stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, judecarea cauzei
având loc în baza prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, astfel
ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția lui Cozari Al-dru în
comiterea infracțiunilor imputate.
Astfel, instanța de apel menționat că, prin cererea, depusă în ședința
instanței de fond la 28.03.2016 (f.d. 191, vol.II) Cozari Al-dru a solicitat
examinarea cauzei în procedura art. 3641 Cod de procedură penală. Prin urmare,
instanța de apel a respins ca fiind nefondate argumentele apărării precum că,
instanța neîntemeiat a admis cererea inculpatului de examinare a cauzei în
procedură simplificată și a încălcat prevederile art. 3641 Cod de procedură
penală, or, în ședința instanței de apel inculpatul a confirmat, că vina o
recunoaște din dorință proprie, nu a fost forțat și influențat să recunoască vina, și
nu dorește să fie administrate noi probe, din care considerente invocările apărării
din instanța de apel precum că, inculpatul nu cunoștea esența cererii
nominalizate, nu pot fi reținute ca întemeiate, respectiva poziție a inculpatului
fiind una de apărare, urmărindu-se ca rezultat, atenuarea răspunderii pentru
4
fapta comisă. Totodată, faptul că cererea nu a fost semnată de avocatul
inculpatului, nu denotă că aceasta urma să fie respinsă de instanța de judecată,
atât timp cât inculpatul personal a contrasemnat cererea și a exprimat dorința de
a se examina cauza în procedură simplificată.
Potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 192-198, vol. II),
avocatul inculpatului de asemenea și-a dat consimțământul de a examina cauza
în procedură simplificată, or, acesta nu și-a expus dezacordul în acest sens.
Faptul că cererea nu a fost semnată de mama inculpatului, Movileanu A. la fel nu
indică incorectitudinea depunerii cererii date, or, după cum reiese din
materialele cauzei, la momentul depunerii, mama inculpatului se afla peste
hotarele țării, din care motiv la ședința de judecată a participat reprezentantul
legal al acestuia din cadrul DASPF Ungheni, Scripcari O., care a și semnat cererea
inculpatului privind judecarea cauzei în procedură simplificată.
În contextul celor relatate, instanța de apel a apreciat ca neîntemeiate
argumentele expuse de partea apărării și solicitarea achitării inculpatului,
precum și versiunea inculpatului Racoviță N., precum că el singur a săvârșit
omorul părții vătămate, poziție care se combate prin ansamblul de probe și
circumstanțe stabilite în cazul din speță, urmând a fi apreciate ca o metodă de
apărare a inculpatului Cozari Al-dru. Cu atât mai mult, că în ședințele ulterioare
a instanței de apel, ultimul a renunțat la această poziție și a declarat că
recunoaște pe deplin vinovăția în săvârșirea celor incriminate și solicită doar
aplicarea în privința sa a unei pedepse mai blânde.
La fel ca fiind neîntemeiate, instanța de apel a respins și argumentele
inculpaților, precum că au recunoscut vina în cadrul urmăririi penale și în
instanța de fond, fiind influențați de exponenții organelor de drept, or, în urma
controlului efectuat de procurorul participant în instanța de apel, cele invocate
de inculpați nu s-au adeverit, prin actele procesuale: încheierea Judecătoriei
Ungheni (f.d. 75, vol. III), decizia Curții de Apel Bălți (f.d. 103, vol. III), ordonanța
privind neînceperea urmăririi penale (f.d. 105, vol. III), ordonanța procurorului
ierarhic superior (f.d. 113, vol. III), au fost respinse plângerile lui Cozari Al-dru
prin care s-a pretins că a fost influențat.
Instanța de apel a considerat că, nu-s temei de a considera ca fiind nule
acțiunile procesuale și actele întocmite cu participarea reprezentantului legal al
inculpatului, or, în lipsa mamei inculpatului, Scripcari O. a fost desemnată ca
reprezentant al DASPF Ungheni, care face parte din secția protecție a familiei și
copilului, anume pentru apărarea intereselor inculpatului Cozari Al-dru, care la
acel moment era minor. Mai mult, la întocmirea actelor procedurale cu
participarea reprezentantului legal al inculpatului, Scripcari O., inculpatul a fost
asistat de apărător, care nu a obiectat și a fost de acord cu participarea
reprezentantului, și nici nu a solicitat anularea acestor acte.
5
Astfel, nu au putut fi acceptate argumentele apelanților referitoare la
încălcarea dreptului la apărare inculpatului în cadrul urmăririi penale și judecării
cauzei în prima instanță, or, la materialele cauzei este anexat mandatul
avocatului Raileanu M. din 13.12.2015 (f.d. 53, vol.I), care confirmă că acesta a
fost desemnat pentru apărarea intereselor lui Cozari Al-dru. Totodată, instanța
de apel a conchis că sunt neîntemeiate argumentele apărării, precum că
procurorul avea dubii în calitatea apărării minorului oferite de către avocatul
Raileanu M., or, după cum reiese din mandatul ultimului, cît și din ordonanța
procurorului privind numirea apărătorului din oficiu (f.d. 129, vol.I), avocatul
Raileanu M. a fost desemnat în calitate de apărător al lui Cozari Al-dru în acțiuni
de urgență, din care motiv procurorul a și adoptat ordonanța nominalizată,
același avocat fiind desemnat în continuare pentru apărarea drepturilor
inculpatului. Cu atât mai mult, în cadrul înaintării bănuirii și învinuirii lui Cozari
Al-dru, acestuia i-au fost înmânate drepturile sale procedurale, inclusiv dreptul
de a solicita recuzarea avocatului și a solicita participarea unui alt avocat, însă
inculpatul nu a solicitat participarea unui alt avocat, iar în ședința primei
instanțe a fost de acord ca interesele sale să fie apărate de același avocat, Raileanu
M.
De asemenea, ca fiind neîntemeiate instanța de apel a respins alegațiile
părții apărării privind comiterea încălcărilor la faza urmăririi penale, adică
nefiind prelungit termenul urmăririi penale. Potrivit materialelor cauzei (f.d 49,
71, vol.II), prin ordonanțele procurorului din 11.01.2016 și 12.02.2016 a fost fixat
termenul de efectuare a urmăririi penale până la 11.02.2016 și respectiv
12.03.2016, urmărirea penală fiind finisată la 09.03.2016, părțile fiind înștiințate
despre acest fapt.
Instanța de apel a considerat necesar de a respinge și argumentele
apelanților în privința aplicării unei pedepse mai blânde față de inculpat,
menținând fără modificări dispozițiile instanței de fond, or, instanța de fond la
stabilirea pedepsei inculpaților s-a condus de prevederile art. 61 Cod penal, la fel
și de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 7 și 75
Cod penal.
Pedeapsa stabilită inculpatului a fost numită în limitele sancțiunilor
prevăzute la articolele corespunzătoare din Codul penal, prin coroborare cu art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală, precum și art. 70 Cod penal și care este
adecvată celor comise, care se racorda la toate circumstanțele stabilite. La
aplicarea pedepsei inculpatului instanța corect a luat în considerație minoratul
acestuia la momentul săvârșirii infracțiunii, astfel, limita maximă a pedepselor
stabilite le-au fost redusă la jumătate.
Totodată instanța de fond la aplicarea pedepsei a ținut cont că pe cauză
este un concurs de circumstanțe agravante și atenuante, din acest motiv în
6
corespundere cu prevederile art. 78 alin. (4) Cod penal, n-a coborât pedeapsa
până la minimul și nu a ridicat-o până la maximum.
Din motivele indicate, instanța de apel a considerat că, în speță lipsește
temei pentru atenuarea pedepselor stabilite de instanța de fond inculpatului,
pedeapsa aplicată fiind corect individualizată, reieșind din toate circumstanțele
stabilite pe cauză, precum și rolul fiecărui inculpat, iar pretinsele încălcări
procesuale ale dreptului inculpatului, care ar face posibilă reducerea pedepsei în
baza art. 385 alin. (4) Cod de procedură penală, nu au fost stabilite de către
instanța de apel. Argumentele părții apărării privind pretinsele încălcări
procesuale nu și-au găsit confirmare.
Împotriva hotărârilor nominalizate declară recurs ordinar avocații Cucu
P. și Josan M. în numele inculpatului, care invocând temei de drept prevederile
art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 10), 12) Cod de procedură penală, solicită casarea
acestora cu remiterea cauzei la rejudecare de către instanța de apel, în alt complet
de judecată.
În motivarea recursului declarat, autorii acestuia invocă argumente
similare celor menționate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii,
suplimentar menționând următoarele:
- prezenta cauză a fost examinată în prima instanță cu încălcarea
prevederilor art. 480 și 479 Cod de procedură penală, or, judecata a avut loc fără
participarea reprezentantului legal al inculpatului - mama acestuia, care nu a fost
citată (f.d. 175, vol. II) și în lipsa pedagogului sau psihologului, fiind prezent
doar juristul DASPF Ungheni, Scripcari O. (f.d. 130, vol. I);
- la înaintarea bănuielii și audierea lui Cozari Al-dru în calitate de bănuit
(f.d. 53-57, vol. I), precum și la înaintarea învinuirii și audierea lui în calitate de
învinuit (f.d. 110-112, vol. I; f.d. 130-135, vol. II), tot nu i-a fost asigurat prezența
pedagogului sau psihologului, încălcări care atrag nulitatea actelor procedurale;
- în cauză nu a fost prelungit termenul de urmărire penală de la 14.01.2016
până la 18.02.2016;
- la 28.03.2016, la ședința preliminară, instanța de judecată a dispus
judecarea cauzei în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, în
lipsa reprezentanților expres prevăzut de lege și nici semnată de apărătorul sau
reprezentantul său legal, care nu a fost prezentă la judecarea cauzei, deoarece nu
a fost legal citată, fapt care constituie o încălcare gravă, care contravine CoEDO;
- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în
apel și instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
- instanța de fond neîntemeiat a indicat că, inculpatul a săvârși infracțiunea
în stare de ebrietate, pe când din concluzia expertului medico-legist (f.d. 179-180
vol. I), în sângele lui nu s-au depistat urme de alcool, fapt ce constituie o eroare
gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, fiind aplicate pedepse
individualizate contrar prevederilor legale;
7
- dacă cauza s-ar fi judecat în procedură generală, s-ar fi constatat cu
certitudine circumstanțele de fapt și de drept al cauzei, ar fi fost de față
necesitatea recalificării acțiunilor inculpatului, deoarece fiind interogat la
urmărirea penală și în instanțele de judecată a declarat, că ”(...) a avut intenție de
jaf și nu de omor”, s-ar fi stabilit și excesul la cauza dată și astfel apărarea
consideră că faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.
6.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de
procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra
recursului ordinar declarat, solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit
neîntemeiat.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport
cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat
împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra
inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Din conținutul recursului declarat se constată că titularii acestuia invocă
temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 5), 6), 10), 12) Cod de procedură
penală, care stipulează că hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului
pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de fond ori de apel, atunci
când cauza a fost judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți
sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța
despre această imposibilitate; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței;
s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale; faptei săvârșite i s-a dat o
încadrare juridică greșită.
Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs,
Colegiul penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la
examinarea recursului declarat.
Astfel, se relevă că, instanța de apel întemeiat a reținut circumstanțele de
fapt și de drept stabilite de instanța de fond și just a concluzionat că, inculpatul a
săvârșit infracțiunea imputată. Aceste împrejurări au fost constatate din
totalitatea de probe acumulate în cauza penală, fiind corect apreciate,
respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de
vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu
- din punct de vedere al coroborării lor.
În cadrul examinării cauzei în instanța de fond, inculpatul a înaintat cerere
prin care a declarat că recunoaște în totalitate fapta imputată în rechizitoriu și
solicită judecarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală
(f.d. 191, vol. II). Ca urmare, instanța de fond a admis demersul declarat,
8
dispunând prin încheierea inclusă în conținutul procesului-verbal din 28.03.2016,
examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de procesual penal (f.d. 198, vol. II).
În aceste circumstanțe, Colegiul consideră justă concluzia instanței de apel
precum că, vinovăția inculpatului este dovedită prin probele administrate în
cadrul urmăririi penale, specificate în rechizitoriu și susținute de inculpat.
Analizând materialele cauzei, instanța de apel întemeiat a concluzionat că,
instanța de fond, în mod corect, a stabilit situația de fapt și vinovăția inculpatului
Cozari Al-dru, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptelor
săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat -
art. 145 alin. (2) lit. i), j), k) Cod penal, adică, omorul intenționat a unei persoane,
după indicii: de două persoane, cu deosebită cruzime, cu scopul de a înlesni comiterea
unei alte infracțiune; art.188 alin. (2) lit. b) ,d) și e) Cod penal, adică, tâlhăria, adică
atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență
periculoasă pentru viață și sănătatea persoanei agresate, prin pătrundere, cu aplicarea
altor obiecte folosite în calitate de armă, de mai multe persoane; art. 217 alin. (3) lit. c)
Cod penal, adică, circulația ilegală a substanțelor narcotice fără scop de înstrăinare,
păstrarea, transportarea și utilizarea substanțelor narcotice.
Cât privește alegațiile recurenților precum că, judecarea cauzei în prima
instanță a avut loc fără participarea reprezentantului legal al inculpatului - mama
acestuia, care nu a fost citată (f.d. 175, vol. II) și în lipsa pedagogului sau
psihologului, în consecință fiind încălcate prevederile art. 480 și 479 Cod de
procedură penală, or, după cum reiese din materialele cauzei, la momentul
depunerii cererii, mama inculpatului se afla peste hotarele țării, din care motiv la
ședința de judecată a participat reprezentantul legal al acestuia din cadrul
DASPF Ungheni, care face parte din secția protecție a familiei și copilului, anume
pentru apărarea intereselor inculpatului, care la acel moment era minor și care a
semnat cererea ultimul privind judecarea cauzei în procedura prevăzută de art.
3641 Cod de procedură penală, iar la întocmirea actelor procedurale cu
participarea reprezentantului legal, Scripcari O., inculpatul a fost asistat de
apărător, care nu a obiectat și a fost de acord cu participarea reprezentantului.
La fel, urmează a fi respinse ca fiind neîntemeiate argumentele
recurenților, cu referire la neprelungirea termenului de urmărire penală, or, în
speță nulitatea actelor și acțiunilor procedurale nu a fost ridicată în termenul
prevăzut de lege.
Colegiul penal reiterează că, procesul în cauză a fost examinat în baza
probelor administrate în faza de urmărire penală, la cererea inculpatului, cu
recunoașterea în totalitate a faptei imputate în rechizitoriu.
Împotriva sentinței adoptate de prima instanță în urma judecării în
procedura simplificată părțile pot exercita calea de atac a apelului, de regulă, sub
aspectul individualizării pedepsei, inculpatul neputând renunța la opțiunea de a
fi judecat potrivit procedurii simplificate.
9
Astfel, în instanța de apel inculpatul și-a menținut poziția recunoașterii
faptelor indicate în rechizitoriu, solicitând admiterea apelului și aplicarea unei
pedepse mai blânde, poziție care a fost susținută și de avocații acestuia (f.d 156,
vol. III).
La acest capitol instanța de recurs reține că, în situația aplicării de către
prima instanță a dispozițiilor art. 3641 Cod de procedură penală, instanța de apel
este obligată să verifice în principiu îndeplinirea cerințelor dispozițiilor art. 3641
alin.(1) și (4) Cod de procedură penală și nu poate reține o altă situație de fapt și
o altă încadrare juridică decât cea reținută în rechizitoriu și de către prima
instanță, cerință îndeplinită de către instanța de apel, și ca urmare, respingând ca
nefondat apelul declarat.
Astfel, în instanța de recurs, partea apărării solicită rejudecarea cauzei, pe
motivul neexpunerii de către instanța de apel asupra motivelor invocate în
cererea de apel, menționând în acest sens că, în speță urmărirea penală a fost
efectuată cu încălcări grave, care atrag nulitatea actelor și acțiunilor întreprinse, iar în
cadrul examinării cauzei în prima instanță, au admise mai multe erori.
Aici, Colegiul evidențiază că din momentul pronunțării încheierii, privind
admiterea cererii de judecare a cauzei în baza art. 3641 Cod de procedură penală,
inculpatul și apărătorul lui nu mai pot renunța pe parcursul procesului penal
asupra opțiunii sale de a fi judecată cauza potrivit procedurii simplificate, cu
judecarea cauzei conform procedurii generale.
Colegiul constată că, în principiu, partea apărării prin recursul declarat,
solicită renunțarea asupra opțiunii de judecare a prezentei cauze în procedură
simplificată, fapt ce nu poate fi admis.
Deci, Colegiul atestă că recurenții au indicat temeiuri (art. 427 alin. (1) pct.
5), 12) Cod de procedură penală), care nu pot fi invocate în instanța de recurs, în
cadrul procesului penal examinat în baza art. 3641 Cod de procedură penală.
Mai mult ca atât, Colegiul stabilește că partea nemulțumită de soluția
adoptată în prima instanță, declarând apelul, nu a invocat problema încadrării
juridice greșite a acțiunilor inculpatului, ea fiind invocată direct în faza procesuală
a recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod de procedură
penală. Deci, motivul invocat de recurent, nu a constitut obiect de discuție în
instanța de apel, astfel, nu este în drept să le invoce în recurs.
Cu referire la temeiul prevăzut de pct. 10) alin. (1) a art. 427 Cod de
procedură penală, semnalat în recursul ordinar declarat, Colegiul atestă că, o
astfel de eroare în speța dată de asemenea nu se constată, deoarece, supunând
verificării decizia instanței de apel, Colegiul atestă că, în cadrul ședinței în
instanța de apel, inculpatul a susținut integral declarațiile date la urmărirea
penală, declarații potrivit cărora recunoaște săvârșirea faptelor indicate în
rechizitoriu, însă a solicitat aplicarea unei pedepse mai blânde (f.d. 156, vol. II).
10
Astfel, în opinia Colegiului, examinând apelul declarat instanța de apel just
a considerat că, instanța de fond, la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă
inculpatului, a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale la
individualizarea pedepsei, aplicându-i acestuia o pedeapsă corectă, echitabilă și
legală, asupra speței date, în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de
procedură penală, potrivit cărora „inculpatul care a recunoscut săvârșirea faptelor
indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă
prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoarea", aplicându-i astfel, o pedeapsă sub
formă de închisoare, pe un termen de 10 ani.
De asemenea, la stabilirea categoriei și măsurii de pedeapsă aplicate
inculpatului instanța de apel în mod corect a reținut că, ”Pedepsele stabilite
inculpaților au fost corect individualizate, luându-se în considerație circumstanțele
cauzei și particularitățile comiterii infracțiunii, precum și personalitatea inculpaților,
astfel, temeiuri pentru atenuarea pedepsei nu sunt. În acest sens vor fi respinse
solicitările apelanților privind aplicarea unei pedepsei mai blânde. Din aceste
considerente nu pot fi admise argumentele apelanților privind atenuarea pedepsei
inculpaților prin aplicarea prevederilor art. 76, 78 Cod penal. Or, circumstanțele
atenuante reținute de prima instanță, adică comiterea infracțiunii de către un minor,
recunoașterea vinei, căința sinceră, pe deplin au fost luate în considerație la stabilirea
pedepsei, inculpații beneficiind de reducerea limitelor pedepselor în baza prevederilor art.
3641 alin. (8) Cod de procedură penală și art. 70 alin. (3) Cod penal”, circumstanțe, ce
au permis instanței de apel just să concluzioneze că, reeducarea și corectarea lui
este posibilă numai în condițiile izolării de societate iar, argumentele invocate în
apelul declarat de avocați, instanța de apel le-a considerat ca fiind nefondate,
deoarece poartă un caracter declarativ, fiind îndreptate exclusiv spre diminuarea
pedepsei penale aplicate.
Cât privești, alegațiile recurenților precum că, instanța de fond neîntemeiat
a indicat că, inculpatul a săvârși infracțiunea în stare de ebrietate, pe când din
concluzia expertului medico-legist (f.d. 179, 180 vol.I), în sângele lui nu s-au
depistat urme de alcool, fapt ce constituie o eroare gravă de fapt, or, potrivit art.
6 pct. 111) Cod de procedură penală, eroare gravă de fapt constituie - stabilirea
eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor
care le confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu
reprezintă o apreciere greșită a probelor.
Reieșind din argumentele sus-menționate, Colegiul conchide că în speța
dată nu se constată eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală.
Concomitent, instanța de recurs remarcă, că criticile formulate de recurent,
au format obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel, cărora
instanța le-a dat o motivare clară și argumentată expusă în pct. 5. al prezentei
11
decizii, soluție, care este susținută și de instanța de recurs și a cărei reluare nu se
mai impune (cauza CtEDO, Rebait și alții c. Franței, din 25.02.1995, nr. 26564/1995).
În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiurile invocate de
recurenți nu sunt aplicabile speței din punct de vedere al prezenței erorilor de
drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii
adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind
vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocații Cucu Pavel și
Josan Mihail în numele inculpatului Cozari Alexandru, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală în
privința lui Cozari Alexandru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 februarie 2018.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
12