1ra-505/2018 — art.151 alin.4 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.151 alin.4 CP
- Temei legal
- art.427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-505/2018 — art.151 alin.4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-505/2018
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
14 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
președinte Ursache Petru
judecători Toma Nadejda
Cobzac Elena
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 08 noiembrie
2017, în cauza penală în privința lui
Ceban Veaceslav XXXXX, născut la
XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 05.06.2017 – 11.08.2017;
Instanța de apel: 29.08.2017 – 08.11.2017;
Instanța de recurs: 01.02.2018 – 14.03.2018.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Sîngerei din 11 august 2017, Ceban
Veaceslav XXXXX a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (4)
Cod penal la 13 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
S-a dispus ca cheltuielile judiciare în mărime de 6746 lei să fie trecute în contul
statului.
Pentru a pronunța sentința prima instanță a constatat că, Ceban Veaceslav, la
data de 04.12.2015, aproximativ la orele 19:40, fiind în stare de ebrietate alcoolică,
aflându-se în gospodăria lui Botnari Liuba, situată în raionul XXXXX, în cadrul unui
conflict inițiat între el și Botnari Liuba, sub pretextul sustragerii unui telefon mobil
de către ultima, urmărind scopul vătămării grave a integrității corporale și a
sănătății, care este periculoasă pentru viață, a aplicat față de Botnari Liuba o lovitură
cu un cuțit de bucătărie în regiunea umărului stâng, în rezultat cauzându-i acesteia,
conform raportului de expertiză medico-legală nr.116 din 04.02.2016, vătămare
corporală gravă, care a provocat decesul victimei Botnari Liuba.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, cu
indicii de calificare: vătămarea intențională gravă a integrității corporale sau a
sănătății, care este periculoasă pentru viață, care au provocat decesul victimei.
Sentința a fost atacată cu apeluri de procuror, de avocatul Ganușceac Larisa
în numele inculpatului Ceban Veaceslav și de inculpat.
1
3.1. Procurorul a solicitat casarea acesteia, în partea ce ține de cheltuielile
judiciare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri în această parte cu
obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 6746 lei în folosul
statului.
În motivare apelantul a indicat că, instanța de judecată la adoptarea sentinței
nu a luat în considerație faptul, că în cadrul cauzei penale de către stat au fost
suportate cheltuieli, ce urmau a fi încasate de la inculpat în beneficiul statului,
conform prevederilor art. 227-229 Cod de procedură penală, iar instanța, contrar
acestor prevederi, a dispus trecerea în contul statului.
3.2. Avocatul Ganușceac Larisa în numele inculpatului Ceban Veaceslav, care a
solicitat, casarea parțială a sentinței și recalificarea acțiunilor inculpatului în baza
art. 157 Cod penal cu stabilirea unei pedepse non privative de libertate, cu
menținerea sentinței în latura cheltuielilor judiciare.
În motivare a invocat că fapta comisă de inculpat se încadrează în norma penală
prevăzută de art.157 Cod penal, or, în rezultatul acțiunilor părții vătămate, i-au fost
cauzate din imprudență vătămări corporale grave, în ce inculpatul recunoaște vina
parțial, se căiește de cele comise, starea familială - tata lui este invalid, iar inculpatul
este unicul întreținător a familiei, participarea lui activă în cadrul anchetei,
inculpatul personal a chemat salvarea.
Totodată, a considerat că pedeapsa stabilită de instanța de fond este prea aspră
în raport cu circumstanțele constatate în instanță, și anume faptul că, partea
vătămată era în stare de ebrietate, agresivă, și singură a luat cuțitul, cu care îl
amenința pe inculpat, folosind cuvinte necenzurate.
3.3. Inculpatul Ceban Veaceslav, care și-a exprimai dezacordul său cu
calificarea acțiunilor sale în baza art. 151 alin. (4) Cod penal, considerând că,
acuzarea și instanța de judecată nu au luat în considerație cele declarate de martorii
Cazacu Maria și Mihail, care au fost la fața locului, declarațiile acestora fiind
schimbate cu alte cuvinte. A solicitat să-i fie încadrate acțiunile în baza unui articol
mai ușor, deoarece nu dorește să-și strice viața la închisoare, părinții lui sunt bolnavi
și nu are cine să-i ajute.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 07 noiembrie
2017 au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea hotărârii
atacate.
În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că prima instanță
corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de
probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al
pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra
vinovăției inculpatului Ceban Veaceslav de săvârșirea infracțiunii prevăzute de
art. 151 alin.(4) Cod penal, deoarece în acțiunile acestuia sunt întrunite elementele
infracțiunii imputate.
Instanța de apel a indicat, că vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin
cumulul de probe administrate de către organul de urmărire penală, examinate de
către instanța de fond și verificate de către instanța de apel, astfel, reținând că,
instanța de fond a făcut o analiză amplă a probelor cercetate, iar concluziile făcute de
2
instanța de fond privind vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii reținute în
sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost dată a apreciere legală
sub toate aspectele, complet și obiectiv.
Astfel că, argumentele părții apărării precum că, partea vătămată singură a luat
cuțitul și îl amenința pe inculpat, și din imprudență i-au fost cauzate leziunile
corporale grave, nu au fost reținute de instanța de apel, or, conform raportului de
expertiză medico-legală nr.116 din 07.12.2015, efectuat de expertul V. Cojocaru,
preîntâmpinat de răspunderea penală în conformitate cu art. 312 Cod penal,
urmează că, decesul cet. Botnari L. a survenit de la șocul hemoragic ca urmare a
plăgii penetrante de cuțit a hemitoracelui stâng cu lezarea plămânului stâng,
hemotorace (2000,0) pe stânga.
La fel, conform raportului de expertiză medico-legală în comisie nr. 121 din
16.09.2016, efectuată de experți, care au fost preîntâmpinați de răspunderea penală
în conformitate cu art.312 Cod penal urmează că, conform datelor din raportul de
expertiză medico-legală Nr. 116 din 07.12.2015, decesul cet. Botnari Liuba Vasile,
a.n. XXXXX, a survenit în rezultatul șocului hemoragic consecință a plăgii înțepat-
tăiate a umărului stâng, penetrante cavitatea toracică stângă, manifestată prin
lezarea țesuturilor moi a umărului stâng, lobului superior a pulmonului stâng,
hemotorace în volum de 2000 ml. Canalul de rănire are o direcție superior-inferior,
posterior-anterior, de la stânga spre dreapta și a fost produs cu o putere suficientă ca
să cauzeze lezarea țesuturilor moi a umărului stâng, țesuturile moi a hemitoracelui
stâng și lobul superior a pulmonului stâng.
În momentul cauzării leziunilor corporale victima putea să se afle în orice
poziție anatomică față de agresor, cu excepția decubitului posterior (culcată pe
spate) și decubitului lateral stânga (culcată pe fața laterală stângă a corpului).
Regiunea anatomică în care a fost depistată plaga, înțepat-tăiată nu este o zonă
accesibilă mâinilor proprii (nu a putut fi produsă cu nici o mână a victimei).
Totodată, instanța de apel a menționat că, din motivul lipsei secvențelor video
pe CD-ul prezentat, de la procesul verbal de reconstituirea faptei, nu este posibil de
apreciat în ce moment a fost produsă victimei plaga înțepat-tăiată (f.d.39-42, vol. II).
De asemenea, instanța de apel a considerat că sunt neîntemeiate argumentele
inculpatului, precum că declarațiile martorilor Cazacu Maria și Cazacu Mihai au fost
interpretate eronat de procuror, deoarece aprecierea declarațiilor martorilor la
etapa examinării cauzei în instanță, ține doar de competența instanței de judecată și
nu a procurorului.
În contextul celor expuse supra, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu
poate fi reținută solicitarea apelanților privind reîncadrarea acțiunilor inculpatului
în baza art. 157 Cod penal.
Verificând legalitatea pedepsei stabilite, instanța de apel a conchis, că instanța
de fond a ținut cont de prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii
săvârșite, care potrivit art.16 Cod penal se califică ca infracțiune deosebit de gravă,
de persoana celui vinovat, care anterior a fost condamnat, nu s-a căit de cele comise,
precum și prezența circumstanței agravante - comiterea infracțiunii de către o
persoană aflată în stare de ebrietate alcoolică, iar circumstanțe atenuante în speță nu
3
au fost reținute, astfel, fiindu-i corect aplicată pedeapsa sub formă de închisoare, care
este echitabilă și va duce la corectarea și reeducarea inculpatului.
Cu privire la solicitarea acuzatorului de stat de a încasa cheltuielile de judecată
compuse din plățile pentru efectuarea expertizelor din contul inculpatului, instanța
de apel a considerat-o nefondată, și notificând prevederile art. 227 Cod de procedură
penală a subliniat că, aceste cheltuieli au fost suportate pentru efectuarea expertizei
în vederea acumulării probelor necesare, ce demonstrează vinovăția și identifică
persoana vinovată în comiterea unei infracțiuni. Astfel că, concluzia instanței de fond
privind trecerea cheltuielilor judiciare în contul statului este întemeiată și legală.
Decizia este atacată cu recurs ordinar de către procuror, care solicită casarea
parțială a acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, invocând
prevederile de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală –hotărârea atacată
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, indică aceleași motive ca și în
instanța de apel (pct.3.1. din decizie), considerând că soluția instanței de apel
contravine normelor procesual penale în vigoare, deoarece în opinia acestuia, în
conformitate cu art. 229 alin. (2) Cod de procedură penală, cheltuielile judiciare
urmau a fi încasate din contul inculpatului și nicidecum să fie trecute în contul
statului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității
acestuia din următoarele considerente.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva
hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în
cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Analizând decizia atacată, Colegiul penal consideră că sunt nefondate alegațiile
acuzatorului de stat privind menținerea de către instanța de apel a hotărârii primei
instanțe în ce privește trecerea în contul statului a cheltuielilor judiciare, deoarece la
judecarea apelului declarat de procuror, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii
atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din
cauza penală, respectând prevederile art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de
procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând motivele pe care se întemeiază
soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din prezenta decizie, soluție pe care
instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu o consideră necesară.
Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de
recurent au constituit obiect al examinării la judecarea cauzei în prima instanță și
instanța de apel, și asupra acestora instanțele judecătorești s-au expus argumentat în
hotărârile pronunțate (f.d.124, f.d. 161, vol. II).
Totodată, Colegiul penal reține, că nici prevederile art. 229 Cod de procedură
penală, la care se referă procurorul în recurs, nu sunt aplicabile și în acest sens se
atrage atenția asupra faptului că, potrivit alin. (1) art. 229 Cod de procedură penală,
cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului,
iar alin. (2) al normei indicate supra, statuează că, instanța de judecată poate obliga
4
condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu excepția sumelor plătite
interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul asigurării inculpatului
cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci când aceasta o cer
interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare. Achitarea
cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat de
pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința
căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare.
Subsidiar, se menționează că alin.(1) al normei indicate supra, expres
stipulează că cheltuielile judiciare sînt suportate de condamnat sau sînt trecute în
contul statului.
În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența
în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a
instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.
Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în
ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de
art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar declarat de
procuror se declară inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu art. 432 alin. (1), (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
circumscripție Bălți, Dubăsari Valeriu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de
Apel Bălți din 08 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Ceban Veaceslav
XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la data de 20 aprilie 2018.
Președinte Ursache Petru
Judecător Toma Nadejda
Judecător Cobzac Elena
5