1ra-666/2018 — Art. 186 alin. 5 CP

Prin sentința Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 29 martie 2012, Vladimir Guzun a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(5) Cod penal, la 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Prin aceeași sentință au fost condamnați și Andrei Lupașcu și Alexandru Gîscă, în privința cărora hotărârile judecătorești cu recurs ordinar nu se contestă. A fost dispusă încasarea, în mod solidar, de la Andrei Lupașcu și Vladimir Guzun, prejudiciul cauzat, în beneficiul lui Pavel Petcu - 253 865 lei, Olga Lupașco - 4 150 lei, Oxana Popa - 19 165 lei, Constantin Garabadgi - 121 800 lei.

Pentru a se pronunța, prima instanță a constatat în fapt că, Vladimir Guzun la 21 septembrie 2009, în perioada de timp 08.30 - 15.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Andrei Lupașcu, deteriorând geamul de la bucătărie, a pătruns în casa amplasată în xxxxx mun. Chișinău, care aparține lui Oxana Popa, de unde în mod tainic a sustras 4 400 lei, 10 euro care conform cursului valutar al BNM de 16,56 lei față de 1 euro, constituie 165 lei, un inel din aur la prețul de 10 000 lei, inel din aur cu piatră, la prețul de 2 500 lei, o cruciuliță din aur, la prețul de 1 500 lei, trei perechi de mărgele la prețul de 200 lei fiecare, în sumă totală de 600 lei, astfel cauzând părții vătămate o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 19 165 lei. Tot el, la 17 noiembrie 2009, în perioada de timp 07.30 - 17.30, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Andrei Lupașcu, prin forțarea geamului, a pătruns în casa de locuit, 1 amplasată în xxxxx mun. Chișinău, care aparține lui Pavel Petcu, de unde în mod tainic a sustras 12 000 euro, care conform cursului valutar al BNM de 16,56 lei față de 1 euro, constituie 198 720 lei, 50 000 lei, un telefon mobil de model „Sony Ericsson Z 520i”, la prețul de 1 000 lei, un telefon mobil de model „Sony Ericsson W 580i”, la prețul de 1 400 lei, un inel din aur la prețul 2 000 lei, o pereche de cercei din titan la prețul de 745 lei, cauzând părții vătămate Pavel Petcu, o daună materială în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 253 865 lei. Tot din casa nominalizată, Guzun Vladimir a sustras 3 550 lei și 50 dolari SUA care conform cursului valutar al BNM de 12,00 lei față de 1 dolar, constituie 600 lei, care-i aparțin lui Olga Lupașco, astfel cauzând ultimei o daună materială în proporții considerabile, în sumă totală de 4 150 lei. Tot el, la 30 noiembrie 2009, în perioada de timp 10.00 - 13.00, urmărind scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Andrei Lupașcu, prin spargerea geamului, a pătruns în casa de locuit nr.xxxxx, ce aparține lui Constantin Garabadgi, amplasată pe xxxxx mun. Chișinău de unde în mod tainic a sustras 22 000 lei, 6 000 euro care conform cursului valutar al BNM de 16,55 lei față de 1 euro, constituie 99 300 lei și un memory stick cu capacitatea de 1 GB, la prețul de 500 lei, astfel cauzând părții vătămate, o daună materială în proporții deosebit de mari, în sumă totală de 121 800 lei.

Inculpatul a contestat cu apel sentința, solicitând repunerea în termen a apelului dat fiind faptul că cauza penală a fost examinată în lipsa sa, a fost reținut la data de 15 iulie 2017, se află în Penitenciarul nr. 13 - Chișinău, casarea sentinței cu pronunțarea unei hotărâri de achitare. În motivarea apelului a invocat că, nu a săvârșit infracțiunea imputată, sentința de condamnare este neîntemeiată; în anul 2010 a fost bănuit, învinuit de comiterea unor furturi și anume de la cet. Valeriu Chibac, Larisa Popa și Ion Tataru, sustrageri de bunuri, pe care le-a recunoscut, a restituit prejudiciul cauzat, iar la 31 mai 2010 procurorul pe aceste trei capete de învinuire a dispus încetarea urmăririi penale din motivul împăcării. La data de 15 iulie 2017, făcând cunoștință cu sentința de condamnare din 29 martie 2012, a constatat că a fost recunoscut vinovat și de sustragerea bunurilor de la cet. Valeriu Chibac, Larisa Popa și Ion Tataru, acestea fiind menționate în sentință în primele trei episoade. Referitor la episoadele privind părțile vătămate Oxana Popa, Pavel Petcu, Olga Lupașco și Constantin Garabadgi, nu recunoaște vinovăția deoarece nu a săvârșit aceste furturi, la organul de urmărire penală nu a recunoscut vina, la fel Andrei Lupașcu nu a recunoscut că aceste sustrageri au fost comise de către Vladimir Guzun. Părțile vătămate Oxana Popa, Pavel Petcu, Olga Lupașco și Constantin Garabadgi, atât la organul de urmărire penală cât și în instanța de judecată, nu au indicat că l-au văzut la fața locului. Declarațiile părților vătămate sunt declarative și nu pot sta la baza învinuirii ca probe în dovedirea vinovăției sale. Totodată, inculpatul a menționat că, martorul Margareta Garabadgi nu a indicat direct asupra faptului că anume Vladimir Guzun a participat la comiterea furtului, respectiv această probă nu poate fi pusă la baza sentinței de condamnare. La fel, celelalte probe, procesul-verbal de cercetare la fața locului, de examinare, de ridicare a obiectului, de verificare a declarațiilor, nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, întrucât aceste acte procesuale constată doar comiterea 2 infracțiunii nu și persoana care a săvârșit-o, nu au o valoare probatorie din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor, conform art.101 alin.(1) Cod de procedură penală. În opinia apelantului, acuzarea nu a prezentat suficiente probe care ar confirma cu certitudine că Vladimir Guzun a participat la săvârșirea infracțiunilor incriminate, iar în conformitate cu prevederile art.8 Cod de procedură penală, concluziile despre vinovăția persoanei de săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul, cu menținerea sentinței. 4.1. Cu referire la termenul de declarare a apelului, instanța cu trimitere la prevederile art.art.402 alin.(1), 403 alin.(1) Cod de procedură penală, a indicat că într-adevăr cauza penală a fost examinată în absența inculpatului, acesta fiind anunțat în căutare și reținut la data de 15 iulie 2017 (f.d.181, Vol. II), constatând că întârzierea termenului de declarare a apelului a fost determinată de motive întemeiate și, în atare situație, există temei pentru repunerea în termen a apelului pentru a fi judecat în fond. 4.2. Totodată, în motivarea soluției sale, instanța de apel a reținut că, prima instanță a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare materialului probator administrat. Instanța de apel a respins poziția inculpatului care a invocă faptul, că nu a comis infracțiunea imputată, solicitând achitarea, deoarece la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente și concludente prin care se atestă vinovăția acestuia în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(5) Cod penal. La fel, au fost apreciate critic declarațiile inculpatului, considerând a fi neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, deoarece acestea se contrazic prin întregul sistem de probe cercetate în prima instanță, care combat în întregime versiunea inculpatului. Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul apelantului potrivit căruia nu este de acord cu condamnarea sa pe cazul sustragerii bunurilor de la Oxana Popa, Pavel Petcu, Olga Lupașco și Constantin Garabadgi, dat fiind faptul că nu a comis aceste furturi, iar părțile vătămate atât la organul de urmărire penală cât și în instanța de judecată, nu au indicat că l-au văzut la fața locului sau l-au recunoscut, deoarece vina inculpatului este deplin dovedită prin ansamblul de probe cercetate și verificate în modul stabilit. Potrivit procesului-verbal de prezentare spre recunoaștere a persoanei din 10.03.2010, Margareta Garabadgi l-a recunoscut pe Vladimir Guzun și Andrei Lupașcu, ca fiind peroanele ce se aflau în preajma casei părții vătămate până la săvârșirea infracțiunii (f.d.23-26 Vol. II), conform raportului de expertiză nr.55 din 22.02.2010, o urmă de deget copiată de pe suprafața pervazului geamului de la bucătărie, depistată și ridicată în cadrul cercetării la fața locului a casei xxxxx mun. Chișinău, a fost creată de cet. Vladimir Guzun cu degetul inelar al mâinii drepte 3 (f.d.149 Vol. I), anume pe această adresă își are domiciliul Constantin Garabadgi. Conform raportului de expertiză nr.67 din 23.02.2010, urma de deget depistată și ridicată în cadrul cercetării la fața locului a casei xxxxx mun. Chișinău, a fost creată de Vladimir Guzun cu degetul mijlociu al mâinii drepte (f.d.101 Vol. I), la adresa menționată își are domiciliul Olga Lupașco și Pavel Petcu. Mai mult, coroborând probele administrate și verificate în ședința de judecată împreună cu declarațiile celorlalți martori și a părților vătămate, instanța de apel a conchis că acestea combat versiunea inculpatului Vladimir Guzun și-l demască în săvârșirea infracțiunii imputate lui. Totodată, a fost respins ca neîntemeiat argumentul apelantului precum că, făcând cunoștință cu sentința de condamnare din 29 martie 2012, a constatat că a fost recunoscut vinovat și de sustragerea bunurilor de la cet. Valeriu Chibac, Larisa Popa și Ion Tataru, cu toate că, pe aceste 3 capete de acuzare a recunoscut vina și la 31.05.2010 a fost emisă ordonanța de încetare a procesului penal din motivul împăcării părților, deoarece potrivit actului de învinuire „...În rezultatul acțiunilor sale criminale, în perioada de timp 21.09.2009 - 30.11.2009, Guzun Vladimir prin intenție unică și acțiuni prelungite, în mod tainic a sustras de la părțile vătămate Popa Oxana, Petcu Pavel, Lupașco Olga și Garabadgi Constantin, bani și bunuri materiale în sumă de totală de 398 980 lei, ceea ce constituie 19949 unități convenționale”. 4.3. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel cu trimitere la prevederile art.art.7, 16, 61, 75 Cod penal, a indicat că, prima instanță corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoare, care este echitabilă și proporțională infracțiunii săvârșite.

Inculpatul, a contestat cu recurs ordinar hotărârile adoptate, solicitând casarea acestora cu rejudecarea cauzei. În motivarea cerințelor sale a invocat că, nu recunoaște vina în săvârșirea faptelor imputate, nu a luat cunoștință de materialele cauzei penale, nu i-a fost înmânată copia rechizitoriului, iar examinarea cauzei și pronunțarea sentinței au avut loc în lipsa sa.

Asupra recursului declarat a prezentat referințe partea vătămată Constantin Garabadgi, care s-a expus pentru respingerea acestuia, deoarece vinovăția inculpatului a fost dovedită. 6.1. Referință asupra recursului inculpatului a prezentat și procurorul, care s-a expus pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat și lipsit de temeiuri legale.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs este în drept să decidă asupra inadmisibilității recursului în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Deși în recursul declarat, recurentul nu indică concret un temei din cele prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, pentru declararea recursului, totuși din conținutul acestuia se constată că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul pct.4), potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului 4 pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când judecata a avut loc fără participarea procurorului, inculpatului, precum și a apărătorului, interpretului și traducătorului, când participarea lor era obligatorie potrivit legii, invocând că judecarea cauzei în prima instanță și pronunțarea sentinței au avut loc în lipsa sa. Verificând circumstanțele cauzei în raport cu norma de drept citată, Colegiul constată că acest temei nu-și găsește confirmare în speța dedusă judecății. Potrivit art.321 Cod de procedură penală, judecarea cauzei în primă instanță și în instanța de apel are loc cu participarea inculpatului, cu excepția cazurilor când: 1) inculpatul se ascunde de la prezentarea în instanță; 2) inculpatul, fiind în stare de arest, refuză să fie adus în instanță pentru judecarea cauzei și refuzul lui este confirmat și de apărătorul lui; 3) examinării unor cauze privitor la săvârșirea unor infracțiuni ușoare, când inculpatul solicită judecarea cauzei în lipsa sa. În cazul judecării cauzei în lipsa inculpatului, participarea apărătorului și, după caz, a reprezentantului lui legal este obligatorie. În caz de neprezentare a inculpatului în instanță, judecarea cauzei se amână, cu excepția cazurilor menționate supra. Instanța, în cazul neprezentării nemotivate a inculpatului la judecarea cauzei, este în drept să dispună aducerea silită a inculpatului și să-i aplice o măsură preventivă sau să o înlocuiască cu o altă măsură care va asigura prezentarea lui în instanță, iar la demersul procurorului, să dispună anunțarea inculpatului în căutare. Astfel, prima instanță, respectând prevederile art.321 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală, corect a dispus examinarea cauzei în lipsa inculpatului Vladimir Guzun, din motiv că acesta în mod repetat se ascunde de la prezentarea în instanță, fiind anunțat în căutare cu intentarea dosarului de căutare. Faptul ascunderii inculpatului Vladimir Guzun de la prezentarea în instanță este confirmat obiectiv prin aceia că dânsul a părăsit Republica Moldova și a fost reținut pe teritoriul Federației Ruse, fiind ulterior extrădat. La fel, Colegiul penal respinge ca neîntemeiat argumentul recurentului prin care se susține că, nu a luat cunoștință de materialele cauzei penale și nu i-a fost înmânată copia rechizitoriului. Astfel, potrivit procesului-verbal din 08 iulie 2010 de anunțare a învinuitului despre terminarea urmăririi penale și de prezentare a materialelor dosarului penal pentru luarea cunoștinței (f.d.160 Vol. II), ordonanței din 08 iulie 2010 de respingere a cererii învinuitului Vladimir Guzun (f.d.161 Vol. II) și recipisei din 08 iulie 2010 (f.d.176 Vol. II), rezultă că Vladimir Guzun, fiind recunoscut în calitate de învinuit, și-a utilizat drepturile sale legale la apărare, a luat cunoștință de materialele cauzei penale și a primit copia rechizitoriului. În atare circumstanțe, raportând situația reținută în cauză la prevederile art.432 alin.(2) Cod de procedură penală, rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărârii contestate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În corespundere cu art.432 alin.(1), (2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : 5 Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Guzun Vladimir xxxxx, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 18 aprilie 2018. Președinte /semnătura/ Nadejda Toma Judecători /semnătura/ Anatolie Țurcan /semnătura/ Vladimir Timofti Copia corespunde originalului, Judecător Anatolie Țurcan 6