1ra-529/18 — art. 327 alin.1; 324 alin.2 lit. b,c CP

1ra-529/18 — art. 327 alin.1; 324 alin.2 lit. b,c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-529/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Cahul, Mihail Tomița, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 23 octombrie

2017, în cauza penală în privința lui

Iusiumbeli Vitali Xxxxx, născut la xx

xxxxx xxxx, originar din Xxxxx, domiciliat

în Xxxxx,

și

Curîșin Serghei Xxxxx, născut la xx

xxxxx xxxx, originar din Xxxxx, domiciliat

în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.12.2013-13.11.2014;

instanța de apel: 17.12.2014-23.10.2017;

instanța de recurs: 05.02.2018-20.03.2018;

C O N S T A T Ă:

și Curîșin Serghei au fost achitați de sub învinuirea înaintată în baza art. 324 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal, pe motiv că acțiunile lor nu întrunesc elementele infracțiunii.

Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei au fost recunoscuți vinovați și condamnați

în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea pedepsei sub formă de închisoare pe

termen a câte 2 ani, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele și

instituțiile statului pe terme a câte 3 ani.

Conform art. 90 Cod penal, pedeapsa stabilită sub formă de închisoare, a fost

suspendată condiționat, fiindu-le stabilit ambilor termen de probă a câte 2 ani.

inculpații Isiumbeli Vitali și Curîșin Serghei sunt învinuiți de săvârșirea cu intenție a

1

faptelor penale, încadrate de procuror pe art. 324 alin. (2) lit. b), c), art. 327 alin. (1)

Cod penal.

Se pretinde că Isiumbeli Vitali activând în funcția de șef de post, ofițer superior

de sector al Postului de poliție nr.3 Vinogradovca al Inspectoratului de Poliție

Taraclia, numit în această funcție prin ordinul șefului Inspectoratului General de

Poliție nr.37ef din 07.03.2013, împreună cu Curîșin Serghei, care activând în funcția

de ofițer de investigații al Biroului zonal poliție criminală al sectorului de poliție nr.3

Vinogradovca al Inspectoratului de Poliție Taraclia, numit în această funcție prin

ordinul șefului Inspectoratului General de Poliție nr.37ef din 07.03.2013, ambii în

conformitate cu art.123 Cod penal, fiind persoane publice, acționând prin înțelegere

prealabilă, contrar prevederilor art. 22 alin. (1) lit. a), b), d), f), g) a Legii cu privire la

funcția publică și statutului funcționarului public nr.158 din 04.07.2008, conform

cărora funcționarul public este obligat să respecte Constituția, legislația în vigoare, să

respecte cu strictețe drepturile și libertățile cetățenilor, să fie loial autorității publice

în care activează, să îndeplinească cu responsabilitate, obiectivitate și promptitudine,

în spirit de inițiativă și colegialitate toate atribuțiile de serviciu, să respecte normele

de conduită profesională prevăzute de lege, să respecte regulamentul intern; contrar

prevederilor art. 4 a Legii cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr.320

din 27.12.2012, conform căruia activitatea Poliției se desfășoară exclusiv în baza și

pentru executarea legii, în interesul persoanei, al comunității și în sprijinul instituțiilor

statului, pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale și demnității umane,

prevăzute în Declarația universală a drepturilor omului, în Convenția europeană

pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, în Codul european de

etică al poliției și în alte acte internaționale, în conformitate cu principiile legalității

respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, imparțialității și

nediscriminării, controlului ierarhic permanent, răspunderii personale și

profesionalismului; art.28 alin. (1) lit. h) al aceiași Legi, conform căruia polițistului îi

este interzis să solicite sau să accepte cadouri, servicii, favoruri, invitații sau orice alt

avantaj, destinate personal acestuia sau familiei sale; p.15) lit. i), j) al Codului de

etică și deontologie a polițistului, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 481 din

10.05.2006, conform căruia colaboratorul de poliție este obligat să se opună tuturor

formelor de corupție în poliție, să informeze superiorii și celelalte organe competente

referitor la toate cazurile de corupție în poliție; au săvârșit acte de corupere pasivă și

abuz de putere și serviciu, în următoarele circumstanțe de fapt:

În perioada februarie - aprilie 2013, au stabilit o bănuială rezonabilă potrivit

căreia ar fi fost sustrase câteva foi de ardezie de pe o clădire părăsită a fostului

sovhoz din s. Ciumai, r-nul Taraclia, urmărind scopul primirii de bunuri, servicii și

privilegii sau alte avantaje sub orice formă ce nu li se cuvin, pentru sine, pentru a nu

îndeplini acțiuni în exercitarea funcțiilor sale, dându-și seama de caracterul

2

prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și dorind în mod conștient

survenirea acestor urmări, acționând în interes personal și cu intenție directă, sub

pretextul cercetării cazului dat, într-o seara aproximativ la orele 22:00, întâlnindu-i în

s.Ciumai pe minorii Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx,

pe care îi bănuiau că au sustras foile de ardezie, i-au dus la Inspectoratul de Poliție

Taraclia, amplasat în or.Taraclia, str.1 Mai, nr.69, unde fără a înregistra presupusa

infracțiune conform legii, cu ajutorul colegului lor de serviciu Victor Frolicov, care

activa în funcția de inspector superior pentru minori și moravuri al secției ordine

publică a CPR Taraclia, căruia Iusiumbeli Vitali și Curîșin Serghei nu i-au comunicat

despre intențiile lor, au acumulat explicații de la acești minori referitor la presupusa

sustragere. Ulterior, peste câteva zile Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei au pretins

de la reprezentanții minorilor Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx

Xxxxx mijloace bănești, iar după ce au primit, prin intermediul lui Culinscaia

Tatiana, de la bunica lui Xxxxx Xxxxx – Rudoi Valentina 1 400 lei, și de la mama lui

Xxxxx Xxxxx – Culinscaia Tatiana 1 500 lei, în vederea prezentării garanțiilor că

copiii nu vor fi trași la răspunderea penală, au rupt în bucăți explicațiile acumulate pe

cazul dat și au înmânat bucățile acestora cet.Culinscaia Tatiana, în schimbul sumei de

bani oferite;

Aceste acțiuni ale inculpaților Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei au fost

încadrate de procuror pe art. 327 alin. (1) Cod penal, conform indiciilor calificativi:

abuzul de putere și serviciu - folosirea intenționată de către o persoană publică a

situației de serviciu în interes material și personal, cauzând daune în proporții

considerabile intereselor publice precum și drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice;

Într-o zi din luna aprilie 2013 Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei, urmărind

scopul primirii de bunuri, servicii și privilegii sau alte avantaje sub orice formă, ce nu

li se cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcțiilor sale,

dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând urmările și

dorind în mod conștient survenirea acestor urmări, acționând în interes personal și cu

intenție directă, s-au apropiat către Caramalac Gheorghii, care activa în baza patentei

de întreprinzător la stația de vulcanizare, situată la intrarea în s. Xxxxx, r-nul Xxxxx,

și au solicitat de la el să le transmită venitul dintr-o zi din săptămână, care este de

200-300 lei, iar pe lună 800 - 1 200 lei, pentru a nu-i stopa activitatea lui de

antreprenor;

Tot ei, Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei, în perioada lunii iulie 2013,

urmărind scopul primirii bunurilor ce nu li se cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini

acțiuni în exercitarea funcțiilor sale, stabilind că minorul Xxxxx Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, folosește neregulamentar și conduce în lipsa permisului de conducere și a

dreptului de a conduce mijloace de transport motocicletă de model „IJ-P4”, cu

numărul de înmatriculare XX XX xxx, la 07.07.2013 au reținut acest mijloc de

3

transport, întocmind procesul-verbal nr.31, fără a înregistra cazul conform legii, iar

pentru restituirea acestuia, sub pretextul achitării unei amenzi, au pretins de la

minorul Xxxxx Xxxxx, care conform art. 16 Cod contravențional este pasibil de

răspundere contravențională, bani în sumă de 3 500 lei.

Aceste acțiuni ale inculpaților Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei au fost

încadrate de procuror pe art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, conform indiciilor

calificativi: coruperea pasivă - pretinderea de către o persoană publică de bunuri ce

nu i se cuvin, pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale,

săvârșită de două persoane, cu extorcare de bunuri.

3.1. Procurorul, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Iusiumbeli Vitali și Curîșin Serghei să fie

recunoscuți vinovați și condamnați:

- în baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă

de închisoare pe termen de 5 ani 6 luni, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

semiînchis, și amendă în mărime de 1 200 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice în organele și instituțiile publice de stat pe termen

de 3 ani;

- în baza art. 327 alin. (1) Cod penal cu stabilirea pedepsei sub formă de

închisoare pe termen de 2 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis,

cu privarea de dreptul de a ocupa funcții publice în organele și instituțiile ale statului

pe termen de 3 ani;

Conform art. 84 Cod penal, a stabili inculpaților pedeapsa definitivă, prin cumul

parțial al pedepselor, 6 ani și 6 luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip

semiînchis, și amendă în mărime de 1200 unități convenționale, cu privarea de

dreptul de a ocupa funcții publice în organele și instituțiile statului pe termen de 5 ani.

În motivarea apelului procurorul a invocat că vinovăția inculpaților de comiterea

faptelor încriminate este dovedită prin declarațiile martorilor Caramalac Gheorghii,

Xxxxx Xxxxx, Goncear Svetlana, Ianacoglo Valdislav, Rudoi Dmitrii, Jorba Oleg,

Manolov Fiodor, Caminschii Victor, Rudoi Valentina, Frolicov Victor, Gaidarlî

Elena, Gaidarlî Stepan, precum și prin probele anexate la cauză care sunt

consecvente, nu conțin contradicții esențiale, se completează reciproc și sunt

suficiente pentru constatarea faptului că Iusiumbeli Vitali și Curîșin Serghei au

pretins de la Caramalac Gheorghii și Xxxxx Xxxxx bani ce nu li se cuvin, pentru

îndeplinirea acțiunilor care intră în atribuțiile lor de serviciu.

Declarațiile martorului minor Xxxxx Xxxxx, care și-a schimbat declarațiile în

instanța de judecată în favoarea inculpaților, urmau a fi apreciate critic deoarce acesta

cunoștea că nu poate fi supus răspunderii penale pentru declarații false, iar instanța de

judecată urma să rețină declarațiile acestuia de la urmărirea penală, date citirii în

4

ședința de judecată. Mai mult, declarațiile martorului Xxxxx Xxxxx sunt combătute

prin declarațiile martorului Goncear Svetlana.

Cu referire la furtul foilor de ardezie de la clădirea solarului, inculpații acționând

în comun și din interes personal și material, după ce au luat explicații de la minorii

Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx, nu au înregistrat faptul furtului și nu

au transmis materialele organelor procuraturii după competență, dar, sub pretextul că

nu-i vor atrage la răspunderea penală pe aceștia, au păstrat explicațiile scrise pentru a

primi remunerație, s-au înțeles cu Culinscaia Tatiana și au primit de la ea suma de 2

900 lei, i-au transmis ultimei explicațiile, convingând-o că investigația a încetat și

ulterior nu vor fi întreprinse nici un fel de acțiuni din partea lor.

Instanța de judecată la emiterea sentinței s-a ghidat de criterii subiective în

aprecierea probelor și acțiunilor inculpaților Curîșin Serghei și Isiumbeli Vitali, dar

nu prin prisma pertinenței, concludenței și a coroborării probelor.

3.2. inculpatul Iusiumbeli Vitali, care a solicitat casarea parțială a sentinței, în

partea condamnării sale în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motivul

inexistenței în acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului inculpatul a indicat că urmărirea penală a fost efectuată cu

încălcări, or urmărirea penală în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, potrivit art. 269

Cod de procedură penală, se efectuează de colaboratorii Centrului Național

Anticorupție. Prin urmare, nu au fost respectate prevederile art. 271 alin. (1), (2) Cod

de procedură penală, conform cărora organul de urmărire penală, care a pornit

urmărirea penală, în speță, procurorul, era obligat să verifice competența sa, iar în

cazul în care nu era competent, să transmită cauza organului competent. Astfel,

instanța de fond eronat a reținut prevederile art. 270 alin. (9) Cod de procedură

penală, conform căruia procurorul poate personal să efectueze urmărirea penală pe

orice cauza penală.

În ordonanța de începere a urmăririi penale procurorul nu a indicat că va exercita

personal urmărirea penală, la materialele dosarului nu există nici un act procesual

prin care procurorul ar fi stabilit competența în vederea exercitării personale a

urmăririi penale. În temeiul art. 251 alin. (2) Cod de procedură penală, încălcarea

prevederilor legale cu privire la competența materială, implică nulitatea actului

procesual.

S-a invocat încălcarea de către procuror a dreptului apelantului la apărare în

cadrul urmăririi penale, dat fiind că acțiunile procesuale cu participarea acestuia au

fost petrecute în limba de stat, pe care apelantul nu o posedă, și nu a fost asigurat cu

interpret, iar instanța de fond eronat a reținut că nu a avut loc încălcarea dreptului la

apărare, motivând că la toate acțiunile procesuale a participat avocatul apelantului,

însă apelantul consideră că avocatul nu are atribuții de interpret.

5

Într-adevăr nu a înregistrat cazul cu privire la furtul foilor de ardezie, deoarece

nu exista plângerea victimei și nu era cunoscută valoarea prejudiciul. Însă, procurorul

acuzându-l de neînregistrarea infracțiunii, totuși până în prezent nu a întreprins

acțiuni în vederea înregistrării faptului furtului foilor de ardezie.

Confirmă faptul că a luat explicații scrise de la minorii Xxxxx Xxxxx, Xxxxx

Xxxxx și Xxxxx Xxxxx și le-a predat aceste explicații lui Culinscaia Tatiana - mama

lui Xxxxx Xxxxx, dar a făcut-o fără interes material.

Instanța de fond urma să ia în considerație declarațiile inculpaților și martorului

Caminschi Victor, care a fost prezent la discuțiile inculpaților cu martorul Culinscaia

Tatiana și a confirmat că inculpații nu au cerut bani de la aceasta, Culinscaia Tatiana

nu le-a transmis inculpaților bani și nu a auzit discuții despre bani.

Infracțiunea prevăzută de art. 327 Cod penal este o componență materială de

infracțiune și este consumată din momentul survenirii consecințelor în formă de

încălcare esențială a drepturilor și intereselor victimei sau intereselor publice, iar în

cazul în care lipsește un astfel de prejudiciu, sau dacă prejudiciul este neesențial, se

exclude și componența acestei infracțiuni.

Mai mult ca atât, această infracțiune poate fi doar în prezența interesului

material sau personal al făptuitorului. Iusiumbeli Vitali doar a deținut informația

operativă cu privire la sustragerea ardeziei de pe clădirea părăsită a fostei CAP

„Ciumai” și a încercat să stabilească proprietarul, însă proprietarul lipsește, fapt

confirmat prin adeverință Primăriei com.Vinogradovca din 25.08.2014. Inculpatul nu

a urmărit vre-un scop prin sistarea investigării, foile de ardezie și în prezent se află la

păstrare la Caminschi Victor, însă nimeni până în prezent nu le-a evaluat. Posibil că

prejudiciul lipsește, luând în considerație că clădirea este părăsită, respectiv lipsește și

faptul sustragerii, sau aceasta poate fi doar o contravenție, prin urmare se exclude

existența componenței de infracțiune prevăzută de art. 327 Cod penal. În cazul lipsei

prejudiciului, rezultă că nu a avut loc nici sustragerea și acțiunile lui pot fi calificate

maxim ca contravenție, și nicidecum nu ca faptă penală.

3.3. inculpatul Curîșin Serghei, care a solicitat casarea parțială a sentinței în

partea condamnării în baza art. 327 alin. (1) Cod penal, rejudecarea cauzei și

pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri, prin care să fie achitat, pe motivul

inexistenței în acțiunile sale a elementelor infracțiunii.

În motivarea apelului Curîșin Serghei a indicat exact aceleași argumente de fapt

și de drept, care sunt expuse în cererea de apel a inculpatului Iusiumbeli Vitali.

2017, s-a respins apelul declarat de către procuror.

S-au admis apelurile inculpaților Curîșin Serghei și Iusiumbeli Vitalii, cu

casarea parțială a sentinței, în partea constatării vinovăției și condamnării inculpaților

pe art. 327 alin. (1) Cod penal și s-a pronunțat în această parte o hotărîre nouă,

potrivit căreia s-a încetat procesul penal pe capătul acuzării inculpaților Iusiumbeli

6

Vitalii și Curîșin Serghei de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod

penal, dat fiind că fapta inculpaților constituie o contravenție prevăzută de art. 312

Cod contravențional.

S-a încetat procesul contravențional în privința lui Iusiumbeli Vitalii și Curîșin

Serghei, pe motiv că a intervenit termenul de prescripție pentru tragere la răspundere

contravențională.

În rest sentință a fost menținută.

4.1. La solicitarea procurorului, instanța de apel a verificat probele examinate de

prima instanță, care au fost invocate de procuror și puse de către prima instanță la

baza condamnării inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal. Totodată, la solicitarea

procurorului, instanța de apel a verificat și probele examinate de prima instanță, a

audiat din nou inculpații și martorii acuzării, declarațiile cărora constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze condamnarea inculpaților pe art. 324 alin. (2)

lit. b), c) Cod penal.

Pentru a facilita percepția aprecierilor și argumentelor puse la baza deciziei sale,

Colegiul judiciar a considerat util de a analiza cadrul probator distinct, pentru fiecare

infracțiune imputată inculpaților în parte.

Referitor la învinuirea înaintată inculpaților pe art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod

penal, Colegiul analizând și apreciind probele administrate, raportând acestea

criticilor invocate de procurorul-apelant, a acceptat poziția instanței de fond ca fiind

una corectă și argumentată cu referire la achitarea inculpaților pe învinuirea de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în

argumentarea poziției sale indicând următoarele.

Potrivit rechizitoriului, infracțiunea imputată inculpaților se realizează prin

„pretinderea, personal de către o persoană publică de bunuri, ce nu i se cuvin,

pentru sine, pentru a nu îndeplini acțiuni în exercitarea funcției sale, săvârșită de

două persoane, cu extorcarea bunurilor”. Calitatea de persoană publică a inculpaților

Iusiumbeli Vitali și Curîșin Serghei este în afara disputei, or aceasta se confirmă prin

ordinul IGP nr.37ef din 07.03.2013 de numire respectiv în funcțiile publice de șef de

post, ofițer superior de sector al postului de poliție Vinogradovca al Sectorului de

poliție nr.3 Vinogradovca al IP Taraclia, și ofițer de investigații al biroului zonal

poliție criminală al Sectorului de poliție nr.3 Vinogradovca al IP Taraclia, iar acest

statut al inculpaților nici nu se contestă de către partea apărării.

Procurorul, atât în prima instanță cât și în instanța de apel, susține că au fost

acumulate și prezentate suficiente probe pentru ca Iusiumbeli Vitali și Curîșin

Serghei să fie recunoscuți vinovați de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 324

alin. (2) lit. b), c) Cod penal, însă instanța a constatat că nu este dovedit faptul că

inculpații au pretins de la întreprinzătorul individual Caramalac Gheorghe venitul

acestuia pe o zi din săptămână, care constituie 200-300 lei (lunar câte 800 - 1 200 lei)

pentru a nu-i stopa activitatea de antreprenor al acestuia, nici că ar fi pretins de la

7

Xxxxx (anterior Xxxxx) Xxxxx bani în sumă de 3 500 lei pentru restituirea

motocicletei reținute “IJ-P4”, cu numărul de înmatriculare XX XX xxx, sub pretextul

achitării unei amenzi.

Colegiul a menționat că procurorul a susținut că vinovăția inculpaților e

confirmată prin materialele cauzei și declarațiile martorilor Caramalac Gheorghii,

Xxxxx Xxxxx, Goncear Svetlana, Ianacoglo Vladislav, Jorba Oleg, Manolov F., însă

din declarațiile lui Caramalac Gheorghe nu rezultă că inculpații au pretins careva

sume de bani de la el. Ba mai mult însuși martorul respectiv în ședința de judecată a

declarat că suma indicată în învinuire rezultă din calculele colaboratorilor de poliție și

procurorului, care investigau cazul pretinderii banilor de la el. Din declarațiile

aceluiași martor rezultă, că acțiunile inculpaților nu erau manifestate prin anumite

fapte, ci doar prin discuții verbale. Mai mult ca atât, în ședința de judecată Caramalac

Gheorghii a confirmat faptul că cumpăra cereale de la diferiți șoferi, fapt care se

confirmă și prin declarațiile inculpaților referitor la verificarea informațiilor operative

privind comercializarea ilegală a cerealelor de către acesta. Totodată, Caramalac

Gheorghe a mai declarat că niciodată inculpații nu au numit suma de bani, a fost doar

dat de înțeles că trebuie să se împartă. În viziunea Colegiului declarațiile martorului

Caramalac Gheorghii nu sunt suficiente pentru a constata cu certitudine fapta

prejudiciabilă a inculpaților.

Prin urmare, Colegiul a constatat că în speță, nu s-a demonstrat nici o modalitate

de extorcare a bunurilor de către inculpați de la Caramalac Gheorghii, nefiind

stabilite careva fapte, care ar prejudicia interesele legitime a lui Caramalac Gheorghii,

și nici că inculpații i-ar fi afirmat martorului Caramalac Gheorghii despre careva

acțiuni opozabile sistării activității acestuia.

Concomitent, Colegiul a indicat că în ședința instanței de apel martorul Xxxxx

Xxxxx a declarat că nu a avut loc nici o extorcare, polițiștii l-au oprit pe

regulamentar, iar el a cerut bani de la mătușa Goncear Svetlana pentru a cumpăra

motocicleta. Inculpații l-au chemat doar odată la Primărie, unde i-au explicat

încălcările comise și despre amenda prevăzută pentru astfel de încălcări.

Astfel, instanța a relatat că partea acuzării pretinde în rechizitoriu că inculpații

nu au înregistrat în Registrul Inspectoratului de Poliție Taraclia informația privind

reținerea motocicletei condusă neregulamentar de Xxxxx Xxxxx, însă în viziunea

instanței, acest fapt, deși luat separat ar putea constitui o ilegalitate care a rămas fără

apreciere și încadrare juridică, nu confirmă că Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei au

extorcat mijloace bănești de la Xxxxx Xxxxx. Mai mult, în ședința de judecată a fost

constatat faptul că imediat după oprirea lui Xxxxx Xxxxx, a fot întocmit proces-

verbal privind reținerea mijlocului de transport iar motocicleta reținută au transportat-

o la Inspectoratul de Poliție Taraclia. Astfel, Colegiul a considerat lipsită de relevanță

orice alegație a părții acuzării precum că inculpații au pretins bani pentru

neînregistrarea cazului dat.

8

De asemenea, potrivit declarațiilor martorilor Caramalac Gheorghii, Goncear

Svetlana și Xxxxx (Xxxxx) Xxxxx, de către organul de urmărire penală nu le-a fost

propus să transmită inculpaților sub control mijloace bănești care se pretind a fi

estorcate de la aceștia, iar acest fapt atestă că cadrul probator al părții acuzării se

reduce doar la declarațiile afirmative ale acestor martori, fără a fi confirmate de alte

probe care ar consolida și confirma fără vre-o rezervă veridicitatea declarațiilor

martorului Caramalac Gheorghii și ale martorului Xxxxx (Xxxxx) Xxxxx date la faza

urmăririi penale.

În viziunea Colegiului, nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare

declarațiile martorului Goncear Svetlana, deoarece dânsa doar a reprodus

circumstanțele comunicate ei de martorul Xxxxx Xxxxx, care ulterior în ședințele de

judecată a schimbat declarațiile. Totodată, declarațiile martorilor Ianacoglo Vladislav,

Lediuc Denis, Zorba Oleg, Bondari Serghei și Manolov Fiodor, audiați la judecarea

cauzei în prima instanță, de asemenea nu pot fi luate în calcul și apreciate, deoarece

procurorul, contrar art. 415 alin. (21) Cod de procedură penală, nu a solicitat audierea

acestora în instanța de apel.

Colegiul a concluzionat că invocând în actul de acuzare că inculpații au pretins

ilegal bunuri ce nu i se cuvin de la Caramalac Gheorghii și Xxxxx Xxxxx, acuzarea

nu a adus nici o probă în acest sens, fapt care la rândul său vine în favoarea

prezumției nevinovăției. Ponderea probatorie a declarațiilor de acuzare ale martorilor

Caramalac Gheorghii, Goncear Svetlana, și Xxxxx Xxxxx, nu ating nivelul suficient

pentru a justifica condamnarea inculpaților pe art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

Prin urmare, concluzia instanței de fond privind achitarea inculpaților pe art. 324

alin. (2) lit. b), c) Cod penal, din motiv că fapta incriminată nu întrunește elementele

infracțiunii, Colegiul a considerat-o una justă, adoptată în baza tuturor probelor

administrate, care au fost corect apreciate prin prisma pertinenței, concludenței,

utilității și veridicității lor, iar în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor,

respectându-se prevederile art.101 Cod de procedură penală.

Referitor la învinuirea înaintată inculpaților în baza art. 327 alin. (1) Cod

penal, Colegiul, verificând corectitudinea adoptării de prima instanță a sentinței în

această parte, a considerat că instanța de fond incorect a ajuns la concluzia că fapta

inculpaților ar fi o infracțiune.

Din cumulul de probe administrate, Colegiul a conchis că fapta inculpaților, în

măsura în care acțiunile acestora și consecințele survenite sunt probate, constituie o

contravenție prevăzută de art. 312 Cod contravențional, din următoarele considerente.

Colegiul a menționat că infracțiunea imputată inculpaților se realizează prin

„folosirea intenționată de către o persoană publică a situației de serviciu, dacă

aceasta a cauzat daune în proporții considerabile intereselor publice sau drepturilor

și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice”.

9

Colegiul a reținut că acțiunile de pretindere a sumei bănești de către Iusiumbeli

Vitalii și Curîșin Serghei de la reprezentanții legali ai minorilor Xxxxx Xxxxx,

Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx, și ulterior primirea de la Culinscaia

Tatiana a banilor în sumă de 1 500 și 1 400 lei, reflectă elementele unei infracțiuni

distincte (art. 324 Cod penal), dar care nu a fost investigată de către organul de

urmărire penală, și inculpații nu au fost puși sub învinuire pentru o asemenea faptă, și

nu există o sentință de condamnare a acestora pentru acte de corupere pasivă.

Mai mult, Colegiul a menționat că fapta incriminată inculpaților nu și-a găsit

confirmare nici prin probele administrate, or martorul Culinscaia Tatiana, care se

pretinde că le-a transmis inculpaților banii, nu a fost audiată nici la judecarea cauzei

în prima instanță, nici la judecarea cauzei în instanța de apel, nefiind asigurată

prezența ei de către partea acuzării. Nici la urmărirea penală martorul Culinscaia

Tatiana nu a fost audiată în condiții speciale de către judecătorul de instrucție, nu au

fost petrecute confruntări ale acestui martor cu inculpații, fapt care face inadmisibilă

administrarea probei cu declarațiile martorului Culinscaia Tatiana de la urmărirea

penală.

În combaterea circumstanțelor de acuzare, sunt declarațiile martorului

Caminschii Victor, care a declarat că a fost prezent la discuția inculpaților cu

martorul Culinscaia Tatiana, dar nu a văzut ca ultima să le fi transmis inculpaților

mijloace bănești, și nici să fie purtate discuții despre bani. Martorul Gaidarlî Elena a

declarat că a discutat cu Culinscaia (Garbuziuc) Tatiana când ultima a invitat-o în bar,

acolo mai era și Rudaia Valentina, dar nu au avut discuții despre bani și nu a transmis

bani nimănui. Culinscaia Tatiana nu i-a spus că Isiumbeli și Curîșin pretind bani

pentru a nu-i supune pe copii răspunderii penale. Declarațiile martorilor Gheorghieva

Valentina și Rudaia Valentina nu sunt suficiente pentru a constata faptul pretinderii și

primirii mijloacelor bănești, or acești martori nu au contactat cu inculpații și au relatat

circumstanțele din informațiile comunicate lor de către martorul Culinscaia Tatiana.

Gheorghieva Valentina a declarat că personal nu a văzut nici banii fiicei Culinscaia

Tatiana 150 dolari care urmau a fi transmiși, nici cum Rudaia V. și Gaidarlî E. i-ar fi

transmis fiicei Culinscaia Tatiana mijloace bănești, pe când martorul Rudaia

Valentina a declarat că nu a contactat cu inculpații, iar despre pretinderea banilor i-a

comunicat Culinscaia Tatiana, cu care s-a întâlnit și i-a transmis 1 400 lei pentru ca

apoi Culinscaia T. să-i transmită inculpaților.

Totodată, instanța a relatat că nu și-a găsit confirmare nici faptul, că inculpații ar

fi rupt în bucăți explicațiile acumulate pe faptul furtului foilor de ardezie, or acest

fapt nu este confirmat de nici un martor, ba chiar este infirmat de către martorul

Caminschii Victor, dar în același timp este constatat cu certitudine faptul transmiterii

Tatianei Culinscaia de către inculpați a foilor de hârtie integre cu explicațiile

acumulate pe faptul furtului foilor de ardezie, care nici nu este negat de inculpați.

10

Astfel, în cadrul examinării cauzei, atât în instanța de fond cât și în instanța de

apel nu s-a constatat că prin acțiunile inculpaților au fost aduse daune în proporții

considerabile intereselor publice sau drepturilor și intereselor persoanei fizice

Culinscaia Tatiana sau minorilor Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și

Xxxxx Xxxxx, la materialele cauzei lipsind și careva acte, probe cu privire la

evaluarea foilor de ardezie sustrase de către minorii menționați.

Deși în materialele cauzei penale unicul act care indică asupra cantității

bunurilor sustrase de către minori este recipisa scrisă de la numele Caminschii V.

/f.d.83 vol .I/, în care figurează cantitatea de 20 foi de ardezie pe care acesta s-a

obligat să le păstreze, în rechizitoriu procurorul a indicat că inculpații Iusiumbeli

Vitalii și Curîșin Serghei „au stabilit o bănuială rezonabilă potrivit căreia ar fi fost

sustrase câteva foi de ardezie …, într-o seara aproximativ la orele 22:00, întâlnindu-

i în s.Ciumai pe minorii Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx., pe

care îi bănuiau că au sustras foile de ardezie, i-au dus la Inspectoratul de Poliție

Taraclia, … unde fără a înregistra presupusa infracțiune conform legii, … în vederea

prezentării garanțiilor că copiii nu vor fi trași la răspundere penală, au rupt în

bucăți explicațiile acumulate pe cazul dat …”.

S-a indicat că procurorul nu a prezentat nici o probă care ar fi indicat asupra

faptului că cantitatea bunurilor sustrase și valoarea acestora ar fi plasat fapta săvârșită

de către minori ca fiind o infracțiune, or răspunderea penală pentru fapta prevăzută de

art. 186 Cod penal survine doar în cazul în care valoarea bunurilor sustrase depășește

1 000 lei, în caz contrar fapta acestora ar putea constitui doar o contravenție

prevăzută de art. 105 Cod contravențional /sustragerea în proporții mici din avutul

proprietarului/.

Nu a confirmat cu probe partea acuzării nici faptul, că bunurile sustrase ar fi

prezentat în genere valoare materială, or în cadrul cercetării judecătorești cu

certitudine s-a constatat, că foile de ardezie au fost sustrase de pe acoperișul unei

construcții abandonate de mulți ani și nu este cunoscut dacă ele mai au valoare

reziduală. Aici s-a reținut argumentul părții apărării, că, necătând la aceia că

inculpaților le este imputată neînregistrarea faptului sustragerii foilor de ardezie,

însăși procurorul nu a dispus înregistrarea acestui fapt, și până în prezent organul de

urmărire penală nu a întreprins nici un fel de investigații asupra acestuia, nici prin

prisma legii penale, nici prin prisma legii contravenționale, faptul în cauză nu a fost

încadrat juridic de către organul de urmărire penală.

Mai mult, nu a fost identificat nici proprietarul foilor de ardezie sustrase, or

indicarea de către procuror în rechizitoriu a unei întreprinderi inexistente la momentul

comiterii actului de sustragere - fostul sovhoz din s. Ciumai, r-nul Taraclia, nici pe

departe nu poate fi asimilată cu proprietarul actual al foilor de ardezie, în cazul în

care acesta există.

11

Astfel cauzarea prejudiciului material - element calificativ al componenței

infracțiunii imputate inculpaților, prevăzut de art. 327 alin. (1) Cod penal, nu și-a

găsit confirmare, iar constatarea dată exclude prin sine orice alegații cu privire la

caracterul considerabil, sau neconsiderabil, al prejudiciului material care se pretinde a

fi cauzat în actul de acuzare.

Procurorul nici nu a indicat în rechizitoriu în ce ar consta cauzarea prejudiciului

considerabil intereselor publice, și nici nu a identificat persoanele fizice cărora le-ar fi

fost cauzat prejudiciu considerabil. În actul de învinuire nu se aduc aprecieri asupra

legalității aducerii minorilor la Inspectoratul de poliție Taraclia și audierii acestora,

nu se invocă careva încălcări ale legii procesual-penale în legătură cu aceste acțiuni.

Prin urmare, prima instanță în lipsa unor probe pertinente, concludente și utile, a

constatat eronat unele circumstanțe, cum ar fi pretinderea și primirea de către

inculpați a sumei bănești de la Culinscaia Tatiana și că prin fapta inculpaților ar fi

fost cauzat un prejudiciu considerabil, iar în consecință eronat a constatat vinovăția

inculpaților de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal.

Ca urmare a excluderii circumstanțelor care nu și-au găsit confirmare în cadrul

cercetării judecătorești, Colegiul a reținut fapta prejudiciabilă în culpa inculpaților

astfel:

Iusiumbeli Vitalii, deținând funcția de șef de post, ofițer superior de sector al

Postului de poliție nr. 3 Vinogradovca al Inspectoratului de Poliție Taraclia, împreună

cu Curîșin Serghei, care deținea funcția de ofițer de investigații al Biroului zonal

poliție criminală al sectorului de poliție nr. 3 Vinogradovca al Inspectoratului de

Poliție Taraclia, ambii numiți în aceste funcții prin ordinul șefului Inspectoratului

General de Poliție 37ef din 07.03.2013, fiind persoane publice, în perioada februarie -

aprilie 2013, au stabilit o bănuială rezonabilă potrivit căreia ar fi fost sustrase câteva

foi de ardezie de pe o clădire părăsită a fostului sovhoz din s. Ciumai, r-l Taraclia,

acționând în interes personal și cu intenție directă, sub pretextul cercetării cazului dat,

într-o seara, aproximativ la ora 22:00, întâlnindu-i în s. Ciumai pe minorii Xxxxx

Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx pe care îi bănuiau că au

sustras foile de ardezie, i-au dus la Inspectoratul de Poliție Taraclia, amplasat în or.

Taraclia, str. 1 Mai 69, unde fără a înregistra presupusa faptă ilicită conform legii, cu

ajutorul colegului lor de serviciu Victor Frolicov, care activa în funcția de inspector

superior pentru minori și moravuri al secției ordine publică a CPR Taraclia, au

acumulat explicații de la acești minori referitor la presupusa sustragere. Ulterior,

peste câteva zile Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei, în vederea prezentării

garanțiilor că copiii nu vor fi atrași la răspundere, i-au transmis Tatianei Culinscaia

explicațiile acumulate pe cazul dat, cauzând intereselor publice un prejudiciu care nu

este considerabil.

Instanța de apel a indicat că comiterea acestor fapte este dovedită prin

declarațiile inculpaților, care au recunoscut că nu au înregistrat cazul furtului foilor de

12

ardezie, din motiv că nu a fost posibil de a stabili proprietarul, prin probele scrise,

care au fost examinate în prima instanța, precum și în instanța de apel, inclusiv:

raportul de constatare tehnico-științifică nr. 5816 din 03.09.2013, prin care s-a

constatat că una sută șaptezeci și nouă de fragmente de hârtie prezentate la

examinare, au constituit un tot întreg, care prezintă explicațiile minorilor Xxxxx

Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx și raportul de expertiză nr.

464 din 25.11.2013.

În viziunea Colegiului, inculpații au prejudiciat interesul public prin abținerea de

la înregistrarea și demararea investigațiilor pe faptul sustragerii foilor de ardezie, însă

acest prejudiciu nu poate fi calificat ca fiind unul considerabil, așa cum însăși

procurorul nu a dispus înregistrarea și investigarea acestui caz, și astfel nu a prezentat

instanței de judecată informații de concretizare, care ar da temei de a califica fapta

săvârșită de minori ca infracțiune ori ca contravenție, ori ca o faptă care nu poate fi

încadrată penal sau contravențional.

Instanța a relatat că inculpaților le este imputată neînregistrarea presupusei fapte

ilicite și sistarea investigațiilor asupra acestei fapte, dar pentru a constata existența

unui prejudiciu considerabil intereselor publice, partea acuzării în mod inevitabil

urma să demonstreze, că fapta care nu a fost investigată ar constitui o infracțiune sau

o contravenție. Lipsa unor astfel de probe și neconstatarea unor astfel de circumstanțe

constituie un impediment pentru a aprecia prejudiciul cauzat intereselor publice ca

fiind unul considerabil, or abținerea unei persoane publice competente de la

înregistrarea și investigarea unei fapte, care posibil s-ar putea întâmpla că nu

constituie o faptă infracțională sau contravențională, evident că nu putea produce un

prejudiciu considerabil interesului public.

Colegiul a admis argumentul folosirii intenționate a situației de serviciu într-un

mod care contravine ordinii publice, deoarece aceste circumstanțe și-au găsit

confirmare în cadrul examinării cauzei, însă aceste acțiuni sunt reglementate de legea

contravențională, și nu este posibil de suplinit acest semn calificativ cu semnul daune

în proporții considerabile, dacă acest semn calificativ nu poate fi determinat în

acțiunile lui Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei.

Dacă fapta de folosire abuzivă a situației de serviciu nu implică producerea uni

prejudiciu considerabil intereselor publice, se exclude componența infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal. Fapta inculpaților nu întrunește elementele

infracțiunii indicate, iar elementele acestei fapte expuse în rechizitoriu nu admit

reîncadrarea acesteia conform altei componențe de infracțiune din partea specială a

Codului penal.

Conform Codului de procedură penală, „sentința de achitare se adoptă dacă

fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, însă în speță nu există temei

pentru adoptarea unei asemenea sentințe în privința inculpaților.

13

Colegiul a considerat că totuși există prejudiciu cauzat intereselor publice, însă

în lipsa confirmării daunelor în proporții considerabile și în lipsa părții vătămate,

acțiunile inculpaților urmează să fie încadrate în baza art. 312 Cod contravențional,

potrivit indiciilor calificativi: „folosirea intenționată a situației de serviciu într-un

mod care contravine intereselor publice sau drepturilor și intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice și juridice, dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii”.

Respectiv, Colegiul a stabilit necesitatea încetării procesului penal în privința

inculpaților, pe motiv că inacțiunile acestora (neînregistrarea informației despre o

pretinsă faptă ilicită), nu constituie o infracțiune prevăzută de art. 327 alin. (1) Cod

penal dar o contravenție prevăzută de art. 312 Cod contravențional.

Totodată instanța a ajuns la concluzia a înceta procesul contravențional pe

motivul expirării termenului de prescripție, or potrivit art. 30 Cod contravențional (în

redacția actuală comiterii contravenției), „termenul general de prescripție a

răspunderii contravenționale este de 3 luni. Termenul de prescripție curge de la data

săvârșirii contravenției”.

De către Colegiu nu a fost reținut argumentul apărării, precum că urmărirea

penală ar fi fost efectuată de către procuror cu încălcarea competenței, și nu de

organului de urmărire penală CNA, în acest sens indicând că potrivit art. 270 alin. (9)

Cod de procedură penală, “în caz de necesitate procurorul poate exercita personal

urmărirea penală în orice cauza penală”. Norma citată nu stabilește emiterea

ordonanței cu privire la efectuarea urmăririi penale de către procuror, astfel nu au fost

reținute argumentele apărării precum că la materialele dosarului nu se regăsește

ordonanță de efectuare a urmăririi penale de către procuror.

Argumentele apărării privind încălcarea dreptului la apărarea inculpatului

Iusiumbeli Vitalii în cadrul urmăririi penale, Colegiul le-a considerat neîntemeiate, or

din materialele cauzei rezultă că toate acțiunile procesuale au fost petrecute cu

participarea apărătorului inculpaților, mai mult ca atât fiind audiați în calitate de

bănuiți, ulterior în calitate de învinuiți, inculpații nu au avut obiecții asupra faptului

că nu este prezent interpretul. S-a mai menționat că Curîșin Serghei și Iusiumbeli

Vitalii, grație statutului lor de persoane publice, în mod obligatoriu trebuie să

cunoască limba de stat iar argumentul necunoașterii limbii de stat nefiind absolut

probat.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 12 ) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu remiterea cauzaei la rejudecare, pe motiv că erorile judiciare nu

pot fi corectate de către instanța de recurs.

În motivarea recursului procurorul indică:

Pe epizodul de învinuirea inculpaților pe art. 324 alin. (2) lit. b),c) Cod penal:

De către organul de urmărire penală au fost aduse probe suficiente ce atestă

14

faptul pretinderii de către inculpați a bunurilor ce nu i se cuvin, iar ponderea

probatorie a declarațiilor de acuzare ale martorilor Caramalac Gheorghii, Goncear

Svetlana și Xxxxx (Xxxxx) Xxxxx, ating nivelul suficient pentru a justifica

condamnarea inculpaților Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei pe art. 324 alin. (2)

lit. b),c) Cod penal.

Instanțele de fond nu au ținut cont de faptul că inculpații nu au înregistrat în

Registrul Inspectoratului de Poliție Taraclia informația privind reținerea motocicletei

condusă neregulamentar de Xxxxx Xxxxx, fapt ce confirmă că inculpații au extorcat

mijloace bănești de la Curdov Maxim. În ședința de judecată s-a constatat că imediat

după oprirea lui Curdov Maxim, a fot întocmit proces-verbal privind reținerea

mijlocului de transport și motocicleta reținută inculpații au transportat-o la

Inspectoratul de Poliție Taraclia, fapt făcut ca să-l sperie și mai tare pe Xxxxx

Xxxxx.

Declarațiile martorilor Caramalac Gheorghii, Goncear Svetlana și Xxxxx

(Xxxxx) Xxxxx, atestă cadrul probator al părții acuzării și acestea în cumul și în

coroborare cu plângerile lui Caramalac Gheorghi din 25.06.2013 și 26.07.2013 /f.d.

12,15 vol.I/, plângerea lui Xxxxx Xxxxx din 12.07.2013, /f.d.5 vol.l/ și procesul-

verbal de reținere a mijlocului de transport din 07.07.2013 /f.d.87 vol.I/, confirmă

veridicitatea declarațiilor martorilor Caramalac Gheorghii și Xxxxx (Xxxxx) Xxxxx

date la faza urmăririi penale.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului procurorului că toate

probele prezentate de acesta și cercetate în cadrul ședințelor de judecată urmează

a fi apreciate nu numai fiecare separat, dar și toate în coroborare, conform art.101

Cod de procedură penală.

Concluzia instanței de apel precum că nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare declarațiile martorului Goncear Svetlana, deoarece dânsa doar a

reprodus circumstanțele comunicate de martorul Curdov Maxim, care ulterior în

ședințele de judecată a schimbat declarațiile, este neîntemeiată, or, declarațiile

Svetlanei Goncear confirmă circumstanțele comunicate ei de către martorul

Curdov Maxim și fixate în cadrul urmăririi penale.

Pe epizodul de învinuirea inculpaților pe art. 327 alin. (1) Cod penal:

Instanța de apel a menționat: „Colegiul judiciar constată, că acțiunile de

pretindere a sumei bănești de către Iusiumbeli Vitalii și Curîșin Serghei de la

reprezentanții legali ai minorilor Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx

Xxxxx și ulterior primirea de la Culinscaia Tatiana a banilor în sumă de 1 500 lei și

1 400 lei, reflectă elementele unei infracțiuni distincte (art. 324 Cod penal), dar care

nu a fost investigată de către organul de urmărire penală, și inculpații Iusiumbeli

Vitalii și Curîșin Serghei nu au fost puși sub învinuire pentru o asemenea faptă, și nu

există o sentință de condamnare a acestora pentru acte de corupere pasivă aferent

15

pretinderii și primirii mijloacelor bănești de la reprezentanții legali ai minorilor

Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și Xxxxx Xxxxx”, însă inculpații se

învinuiesc în comiterea abuzului de serviciu care constă în faptul că au rupt în

bucăți explicațiile minorilor acumulate pe cazul dat și au înmânat bucățile

acestora cet. Culinscaia Tatiana, în schimbul sumelor de bani oferite de bunica

lui Xxxxx Xxxxx - Rudoi Valentina 1 400 lei, și de mama lui Xxxxx Xxxxx -

Culinscaia Tatiana 1 500 lei, în vederea prezentării garanțiilor că copiii nu vor fi

trași la răspundere penală.

Faptul pretinderii și primirii de către inculpați a mijloacelor bănești de la

reprezentanții legali ai minorilor Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx, Xxxxx Xxxxx și

Xxxxx Xxxxx și-a găsit confirmare în probele administrate, or declarațiile

martorilor Gheorghieva Valentina și Rudoi Valentina nu sunt suficiente pentru a

constata faptul pretinderii și primirii mijloacelor bănești, or acești martori au

contactat cu inculpații Garbuziuc (Culinscaia) Tatiana și au relatat circumstanțele

din informațiile comunicate lor de către martorul Culinscaia Tatiana.

Infracțiunea prevăzută de art. 327 alin. (l) Cod penal, este una materială și se

consideră consumată din momentul producerii daunelor în proporții considerabile

drepturilor și intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice. În cadrul

examinării prezentei cauze, a fost constatat că prin acțiunile lor, inculpații au

adus daune în proporții considerabile drepturilor și intereselor persoanei fizice

Culinscaia Tatiana și Rudoi Valentina, iar instanța de apel, contrar probelor și

argumentelor prezentate de acuzare neîntemeiat a recalificat acțiunile acestora în

baza art. 312 Cod contravențional.

materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis,

din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Potrivit dispoziției art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora trebuie să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit instanței de

apel, se referă la următoarele aspecte: dacă fapta reținută a fost săvârșită ori nu, dacă

16

fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă, dacă există

circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală. În ce privește chestiunile de drept pe care urmează

să le soluționeze instanța de apel, acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele

infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual sau penal au fost

corect aplicate.

Din conținutul deciziei rezultă că instanța de apel la examinarea cauzei a comis

un șir de erori și anume:

În primul rând, apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât

odată exercitat, produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control

integral atât în fapt, cât și în drept numai la persoana care l-a declarat, la calitatea

acesteia în proces și la persoana împotriva căreia este îndreptat de către jurisdicția de al

doilea grad asupra hotărârii primei instanțe. Dispozitivul deciziei instanței de apel

trebuie să corespundă concluziilor făcute de instanță în partea descriptivă.

Așadar, instanța de apel prin decizia sa a dispus respingerea apelului

procurorului cu menținerea sentinței în partea achitării inculpaților de sub învinuirea

înaintată în baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal.

În acest sens, dacă instanța de apel respinge apelul procurorului, partea

descriptivă a deciziei urma să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat pronunțând

hotărârea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi reapreciate, admise ori

respinse ca probe, or instanța de apel nu invocă circumstanțele care au stat la baza

concluziei sale și își întemeiază soluția doar prin descrierea probelor, însă la

adoptarea hotărârii e rezonabilă expunerea circumstanțelor faptelor comise, luându-se

în considerație cronologia evenimentelor și probele ce susțin concluziile instanței

privind vinovăția sau nevinovăția și aprecierea juridică a faptei. În acest caz, după

aprecierea probelor și încadrarea juridică a acțiunilor vinovatului instanța la

motivarea deciziei trebuie să argumenteze concluzia generală privind volumul

învinuirii dovedite în privința inculpatului și privind încadrarea juridică a acțiunilor

lui.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Colegiul menționează că probele administrate în cadrul urmăririi penale, precum

și cele din ședințele de judecată, urmează a fi verificate în strictă conformitate cu

prevederile art. 101 Cod de procedură penală și anume, prin cercetarea lor din punctul

de vedere al coroborării. Instanța de recurs nu susține poziția instanței de apel precum

că declarațiile martorului Goncear Svetlana nu pot fi puse la baza sentinței de

condamnare dat fiind că dânsa doar a reprodus circumstanțele comunicate ei de

martorul Xxxxx Xxxxx, or potrivit art. 102 alin. (2) Cod de procedură penală, nu pot

17

servi ca mijloace de probă datele comunicate de persoană dacă aceasta nu poate arăta

sursa informațiilor sale, pe când, în speță, sursa declarațiilor Svetlanei Goncear este

însăși martorul Xxxxx Xxxxx. Prin urmare, instanța de apel urma a face o analiză a

acestora și a le da aprecierea cuvenită, deoarece art. 94 Cod de procedură penală,

stipulează direct care date nu pot fi admise ca probe și nu pot fi puse la baza sentinței

sau a altor hotărâri judecătorești și prin urmare se exclud din dosar. Respectiv

declarațiile martorului Goncear Svetlana nu cad sub incidența normei procesual

penale menționate.

În decizia sa instanța de apel menționează: „declarațiile martorilor Ianacoglo

Vladislav, Lediuc Denis, Zorba Oleg, Bondari Serghei și Manolov Fiodor, audiați în

prima instanță, nu pot fi luate în calcul și apreciate, or procurorul contrar art. 415

alin. (21) Cod de procedură penală, nu a solicitat audierea acestora în instanța de

apel”, în acest sens Colegiul reține că însăși faptul că procurorul nu a solicitat

audierea acestora, nu se prezumă că s-a dezis de acești martori, iar motivarea soluției

de către instanța de apel fără a fi evaluate și valorificate probele administrate în

cauză, constituie o eroare judiciară, în sensul că a fost încălcat modul de apreciere a

probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, instanța urmând să-și expună

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii în baza

evaluării proprii și juste a acestora și ca urmare să rețină starea de fapt, vinovăția sau

nevinovăția inculpaților și încadrarea juridică a faptelor acestora.

În aceiași ordine de idei, Colegiul reține că instanța de apel, menținând soluția

de achitare a inculpaților în baza art. 324 alin. (2) lit. b), c) Cod penal, în decizia sa

face doar o copiere a părții descriptive a sentinței instanței de fond, și fără a da o nouă

apreciere probelor administrate, apriori a mers pe ideea preconcepută a instanței de

fond care a statuat asupra nevinovăției inculpaților, limitându-se doar la acceptarea

poziției instanței de fond ca fiind una corectă și argumentată.

Motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care

înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, acordând părților din proces

posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției

adoptate, iar instanțelor de recurs elementele necesare pentru exercitarea controlului

judecătoresc. Motivarea hotărârilor de către instanțele naționale constituie o obligație

impusă acestora și prin prevederile art. 6 din CEDO, pe când în cauză, instanța de apel

nu și-a motivat decizia pronunțată, examinând cauza penală fără aprecierea probele care

urmau să fie cercetate sub toate aspectele.

În al doilea rând, Colegiul constată că instanța de apel, în partea dispozitivă a

deciziei, a dispus încetarea procesului penal pe capătul acuzării inculpaților de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (1) Cod penal, deoarece fapta

acestora constituie contravenție prevăzută de art. 312 Cod contravențional, totodată

procesul contravențional fiind încetat pe motiv că a intervenit termenul de prescripție

18

de tragere la răspundere contravențională, pe când în partea descriptivă a acesteia, se

presupune că a constatat ca fiind dovedită în acțiunile inculpaților fapta

contravențională prevăzută de art. 312 Cod contravențional. Colegiul menționează că

fapta contravențională expusă de către instanța de apel este una neclară, ce contravine

textului contravenției prevăzute de art. 312 Cod contravențional.

Astfel, au fost încălcate cerințele art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură

penală potrivit căruia, partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să

cuprindă descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită și art. 395 alin.

(1) pct. 2) și 3) Cod de procedură penală potrivit căruia, în dispozitivul sentinței de

condamnare trebuie să fie arătate constatarea că inculpatul este vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de legea penală, categoria și mărimea pedepsei

aplicate inculpatului pentru fiecare infracțiune constatată ca dovedită, astfel,

inculpații au fost considerați vinovați pentru o faptă neconstatată de către instanța de

apel.

Situația descrisă mai sus, nu poate fi corectată în recurs, fiind constatată o

încălcare flagrantă de către instanța de apel a prevederilor art. 394 și 395 Cod de

procedură penală, or, conform art. 419 Cod de procedură penală - rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător, prin urmare

constatându-se că motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice

dispozitivului hotărârii, temei ce se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6)

Cod de procedură penală.

Reieșind din cele expuse, instanța de recurs ajunge la concluzia că cele enunțate

nu pot fi corectate în instanța de recurs, urmând a admite recursul declarat de către

procuror, cu casarea deciziei instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile

menționate, să țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a

soluției adoptate și în strictă conformitate cu prevederile art. 414 Cod de procedură

penală să verifice legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

administrate în instanța de judecată, inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor

apelului, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre legală și

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură penală.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare și limitele

acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu prevederile legii

procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze

profund probele administrate în instanța de fond și cea de apel în strictă conformitate

cu cerințele legii, să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau

inadmisibilității fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru

19

soluționarea justă și promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii

înaintate, să analizeze la modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpaților în

comiterea infracțiunilor imputate și ținând cont de motivele casării deciziei atacate,

de legislația în vigoare și prevederile constituționale, să înlăture omisiunile admise și

să pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, în conformitate cu prevederile art. 417

Cod de procedură penală.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de circumscripție

Cahul, Mihail Tomița, casează total decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel

Cahul din 23 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Iusiumbeli Vitali și

Curîșin Serghei și dispune rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 18 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

20