1ra-588/18 — Art. 179,172 CP

Prin sentința Judecătoriei Hîncești, sediul Central din 24 august 2017, Mîrza Oleg a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza: - art. 179 alin.(1) Cod penal la 1 (unu) an închisoare; - art. 172 alin.(1) Cod penal la 3 (trei) ani închisoare. Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, definitiv lui Mîrza Oleg i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 3 (trei) ani 6 (șase) luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Potrivit sentinței s-a constatat că, în noaptea de 11 spre 12 mai 2017, între orele 23.00-02.00, în s. xxxx, r-nul xxxx, str. xxxx, Mîrza Oleg fiind în stare de ebrietate, având scopul încălcării inviolabilității domiciliului Tatianei Tulbu, a pătruns ilegal la domiciliul ultimei, a rămas ilegal acolo și la cerința legitimă a acesteia de a părăsi domiciliul ei a refuzat de al părăsi. Tot el, continuându-și acțiunile sale ilegale, în noaptea de 11 spre 12 mai 2017, între orele 23.00 – 02.00, fiind în stare de ebrietate și aflându-se la domiciliul Tatianei Tulbu, având intenția și scopul satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, prin constrângere fizică, a întreținut cu ultima un raport sexual în formă perversă.

Împotriva sentinței a declarat apel avocatul Mihail Șura în numele inculpatului, prin care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare. 1 În motivarea cererii a invocat că: - instanța nu a oferit o apreciere obiectivă declarațiilor martorilor ce au fost audiați în cadrul urmăririi penală, cât și în instanța de fond; - instanța de fond urma să supună unei analize obiective modificările prezentate de către acuzatorul de stat în ordonanța de punere sub învinuire și în rechizitoriu, deoarece, atât în ordonanța de punere sub învinuire din 13.05.17, cât și în rechizitoriu din 19.05.17 nu există sintagma ,,în noaptea de 11 spre 12 mai 2017, între orele 23.00- 02.00”; - sentința de condamnare este bazată pe propria evaluare a instanței de fond în raport cu declarațiile contradictorii ale părții vătămate și martorilor acuzării, prin care se denotă ilegalitatea actului contestat, or, acuzatorul de stat nu a prezentat instanței probe pertinente, utile, concludente și veridice care ar fi demonstrat însuși fapta infracțiunii prevăzute de art. 172 alin.(1) Cod penal, care se presupune că ar fi fost săvârșită de către inculpat, la fel ca și vinovăția inculpatului de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 179 alin.(1) Cod penal, care într-un final a declarat instanței că nu se face vinovat de săvârșirea faptelor prejudiciabile de care este acuzat.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea sentinței fără modificări. 4.1. Instanța de apel a reținut că, instanța de fond corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia că inculpatul a săvârșit infracțiunile imputate, fapt confirmat prin probele anexate și cercetate în instanța de apel. În partea stabiliri pedepsei, Colegiul a indicat că prima instanță a ținut cont de toate circumstanțele reale și personale privind individualizarea pedepsei și anume, de caracterul prejudiciabil al infracțiunii, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, de persoana lui, de comportamentul acestuia de până la comiterea infracțiunii și după aceea, de faptul că nu și-a recunoscut vina, că prin acțiunile sale inculpatul a comis două infracțiuni, anterior a fost condamnat pentru infracțiune prevăzută de art. 179 Cod penal, la evidența medicului narcolog sau psihiatru nu se află, potrivit caracteristicii de la locul de trai acesta se caracterizează negativ, face abuz de băuturi spirtoase, are un comportament violent, au fost depuse plângeri în privința comportamentului său. În acest context, instanța de apel a considerat că, în privința inculpatului a fost aplicată o pedeapsă echitabilă, or, instanța de fond a ținut cont de faptul că termenul pedepsei stabilite și modalitatea de executare a acesteia, este individualizată în așa fel încât persoana vinovată să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în viitor a săvârșirii unor fapte similare dându-i inculpatului posibilitatea reintegrării în societate.

La 29.01.2018, partea vătămată a declarat recurs ordinar împotriva deciziei solicitând casarea acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care să-i fie aplicată inculpatului pedeapsă nonprivativă de libertate, deoarece pedeapsa aplicată de instanța de fond este prea aspră. 2 5.1. La 10.02.2018, a depus recurs ordinar și avocatul Bătrîncea Ion în numele inculpatului, prin care solicită casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

Procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursurilor ordinare declarate prin care a solicitat inadmisibilitatea acestora, deoarece sunt declarate peste termen.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora ca fiind declarate peste termen din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art. 422 Cod de procedură penală, termenul de recurs este de 30 de zile de la data pronunțării deciziei. După cum rezultă din materialele dosarului, cauza penală a fost judecată în ordine de apel cu participarea părții vătămate, inculpatului și a avocatului acestuia, dispozitivul deciziei fiind pronunțat la 16.11.2017, cu anunțarea participanților că pronunțarea integrală a deciziei motivate va avea loc la 21.12.2017, însă la data respectivă decizia motivată (21.12.2017) a fost pronunțată în lipsa părții vătămate, inculpatului și a avocatului acestuia, potrivit procesului-verbal al ședinței de judecată (f.d. 87-88, vol. II). Prin urmare, aceste momente certifică faptul că termenul de 30 de zile de contestare cu recurs ordinar al deciziei instanței de apel stabilit de art. 422 Cod de procedură penală nu a fost respectat, deoarece recursul ordinar a fost declarat de partea vătămată abia la 29.01.2018 (potrivit ștampilei de pe plic (f.d. 111, vol. II)), iar avocatul a declarat recurs la 10.02.2018 (potrivit ștampilei de pe plic (f.d. 116, vol. II)), astfel, Colegiul penal consideră că recursurile au fost depuse peste termen, or, termenul de recurs este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar recursul declarat după expirarea termenului se va respinge ca fiind declarat peste termen, deoarece legea procesual-penală ce reglementează procedura examinării recursului ordinar, nu prevede posibilitatea de repunere în termen a recursului. În atare împrejurări, termenul de declarare a recursului împotriva deciziei instanței de apel a expirat la 22.01. 2018, iar atât partea vătămată, inculpatul sau avocatul său au avut reala posibilitate de a face cunoștință cu materialele cauzei penale și de a declara recurs în termenul stabilit de lege. În această ordine de idei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră, că recursurile ordinare declarate sunt inadmisibile, ca fiind declarate peste termen.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 2) Cod de procedură penală, Colegiul penal, 3 DECIDE : Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către partea vătămată Tulbu Tatiana și avocatul Bătrîncea Ion în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 16 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Mîrza Oleg, pe motiv că sunt depuse peste termen. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată publicată la 12 aprilie 2018. Președinte: Nicolae Gordilă Judecători: Liliana Catan Ion Guzun 4