1ra-515/2018 — art. 352/1 CP

1ra-515/2018 — art. 352/1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-515/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 aprilie

2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017,

declarat de avocatul Adriana Eșanu, în numele inculpatului

Gorea Serghei XXXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare

instanța de fond: 15.04.2015 – 28.04.2018,

instanța de apel: 25.05.2017 – 24.10.2017,

instanța de recurs: 02.02.2018 – 14.03.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

procesul penal în privința lui Gorea Serghei pe art. 3521 Cod penal, în legătură cu

intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

Hotărârii Judecătoriei Ungheni din 23 iunie 2011 funcția de primar al comunei

Petrești, raionul Ungheni, fiind subiect al declarării, în temeiul art. 3 lit. a) al Legii nr.

1264 - XV din 19 iulie 2002 cu privire la declararea și controlul veniturilor și al

proprietății persoanelor cu funcții de conducere, fiind persoană cu demnitate publică

conform Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, la 25 februarie 2014 a întocmit declarația cu privire la venituri și

1

proprietate pentru perioada 01 ianuarie 2013 - 31 decembrie 2013, ulterior aceasta

fiind transmisă Comisiei Naționale de Integritate, în care intenționat n-au fost

declarate mai multe venituri și proprietăți. Urmare a verificărilor efectuate din oficiu

de către Comisia Națională de Integritate, la 30 decembrie 2014 a fost adoptat actul

de constatare, prin care au fost stabilite discrepanțe dintre starea de fapt și datele din

declarația depusă de către Gorea Serghei, exprimate prin nedeclararea la capitolul

bunuri imobile:

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,1699 ha, înregistrat pe

numele Gorea Serghei;

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,2346 ha, înregistrat pe

numele soției Gorea Tamara;

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,2347. înregistrat pe

numele soției Gorea Tamara;

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,951 ha, înregistrat pe

numele soției Gorea Tamara;

terenul cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 0,9508 ha, înregistrat pe

numele soției Gorea Tamara;

clădire pentru producere cu nr. cadastral XXXXX cu suprafața de 222.7

m2 cu adresa s. Petrești, raionul Ungheni, înregistrată pe numele lui Gorea Serghei și

a soției Gorea Tamara;

La capitolul bunuri mobile:

automobilul de model „Gaz 69” cu n/î XXXXX, înregistrat pe numele lui

Gorea Serghei;

La capitolul Active Financiare:

contul curent deschis la BC „ProCreditBank” pentru rambursarea creditului

nr. XXXXX în lei MDL cu rulajul de 63613 lei pentru anule 2013;

contul bancar în lei MDL deschis la BC „Energbank” cu nr. XXXXX cu

rulajul de 28094 lei pentru anul 2013.

Prin neindicarea în declarația cu privire la venituri și proprietate a bunurilor

indicate mai sus de către primarul s. Petrești, r-nul Ungheni, Gorea Serghei, au fost

încălcate prevederile art. 4 lit. b), d) din Legea nr. 124 din 19 iulie 2002 privind

declararea și controlul veniturilor și proprietății persoanelor cu funcții de demnitate

publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu

funcție de conducere.

Instanța a reținut că inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că nu a avut

vreun document după care să se conducă la completarea declarației. Abia pe

03.03.2015 la Consiliul Raional Ungheni s-a petrecut un seminar privind declarațiile

pe venit, cu reprezentanții Comisiei Naționale de Integritate. Automobilul „Gaz 69”,

fabricat în anul 1957, la momentul declarării avea 57 de ani și era dezmembrat, nu

cunoștea că este obligat să declare un bun care nu există. Cele 4 terenuri agricole ale

soției, au fost cotele socrilor transmise prin moștenire fiicei lui. Referitor la bunul cu

numărul cadastral XXXXX, a declarat doar terenul. Nu cunoștea că trebuie să

declare și conturile bancare. Cu referire la construcție, până la moment sunt achitate

doar 50.000 lei , iar 163.000 lei nu sunt achitate, prin urmare acest bun nu-i aparține.

2

Terenul cu nr. cadastral XXXXX la fel nu-i aparține, iar un alt bun care îi

aparține nu l-a declarat din motiv că toate aceste terenuri sunt încurcate.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, martorul Roșca Sergiu a declarat că, la Comisia Națională de Integritate

a parvenit la 23.09.2014 o sesizare din partea unui grup de consilieri a Primăriei

Petrești, că Gorea Serghei nu și-a declarat careva venituri și are o situație de

incompatibilitate. Agenția Națională de Integritate s-a autosesizat, fiind inițiat

controlul pe aspectul incompatibilității și declarării veniturilor și proprietăților pentru

anul 2013. A fost identificat un automobil de model „GAZ 69” pe numele lui Gorea

Serghei, cu număr de înmatriculare XXXXX, ce la fel a servit temei pentru

inițierea controlului. Ulterior, au fost remise către toate instituțiile din R. Moldova

demersuri și interpelări. La capitolul bunuri imobile au fost identificate 5 terenuri

agricole și o clădire de producere nedeclarate. La capitolul bunuri mobile s-a

identificat automobilul cu numărul de înmatriculare XXXXX și 6 conturi bancare

la rubrica active financiare. După finisarea controlului, a fost întocmit un proiect de

act de constatare în privința acestui caz, care a fost prezentat Comisiei Naționale de

Integritate. Inculpatul a fost invitat la Comisia Națională de Integritate unde a depus o

explicație prin care a relatat de ce nu a declarat aceste bunuri. Ca urmare, membrii

Comisiei Naționale de Integritate au decis în ședință sesizarea Procuraturii Generale,

în vederea examinării cazului prin prisma prevederilor art. 3521 Cod penal. Din anul

2012, există o instrucțiune privind completarea declarației cu privire la venituri și

proprietăți, plasată pe website-ul comisiei.

În actul de constatare nr. 03/266 din 30.12.2014, adoptat de Comisia Națională

de Integritate, sunt reflectate rezultatele controlului privind încălcarea regimului

juridic al declarării veniturilor și proprietăților pentru anul 2013 de către Gorea S.,

primar al comunei Petrești, raionul Ungheni.

Conform procesului-verbal din 18.02.2015, a fost ridicat dosarul de control nr.

03/172 pornit de Comisia Națională de Integritate în privința lui Gorea S., primar al

comunei Petrești, raionul Ungheni.

Dosarul de control nr. 03/172, conține informația privind controlul pornit de

Comisia Națională de Integritate în privința inculpatului Gorea S., primar al comunei

Petrești, raionul Ungheni.

Declarația cu privire la venituri și proprietate pentru perioada 01.01.2013 -

31.12.2013, a fost depusă și semnată de inculpat la data de 25.02.2014.

Potrivit răspunsului Agenției Relații Funciare și Cadastru, cu nr. 36/01 -

08/2214 din 11.12.2014, inculpatul și soția Gorea Tamara dețin bunuri care nu au fost

indicate în declarația cu privire la venituri și proprietăți, după cum urmează: terenul

cu nr. cadastral XXXXX, dobândit la data de 24.03.2005, cu o suprafață de

0,1699 ha, cota - parte de 100 %, dobândit prin titlu de autentificare a dreptului

deținătorului de teren, titular Gorea S.; terenul cu nr. cadastral XXXXX ha, cu

suprafața de 0,2346 ha, dobândit prin moștenire la 27.06.2006, cota - parte 100 %,

titular Gorea Tamara; terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața 0,2347 ha,

dobândit prin moștenire la 29.04.2004, cota - parte 100 %, titular Gorea Tamara;

3

terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,051 ha, dobândit prin

moștenire la 27.06.2006, cota - parte 100%, titular Gorea Tamara; terenul cu nr.

cadastral XXXXX, cu suprafața 0,9508 ha, dobândit prin moștenire la

29.04.2004, cota - parte 100 %, titular Gorea Tamara.

La fel, inculpatul la Categoria Bunuri imobile nu a indicat clădirea pentru

producere cu numărul cadastral XXXXX cu suprafața de 222,7 amplasată în

raionul Ungheni, comuna Petrești, care conform informației Agenției Relații Funciare

și Cadastru nr. 36/01 - 08/2214 din 11 decembrie 2014, este deținută de soții Gorea

Serghei și Gorea Tamara.

Conform informației oferite de BC „ProCreditBank”, inculpatul deține un cont

curent pentru rambursarea creditului nr. XXXXX în valută MDL, cu un

rulaj total de 63.613 lei, pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013 și un cont bancar în

valută MDL, nr. XXXXX la BC „EnergBank” SA, cu un rulaj total de 28.094,00

lei, pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013.

Deși la capitolul Bunuri mobile, inculpatul nu a indicat nimic, conform

informației din baza de date „Acces” ultimul deține în proprietate un automobil de

model „GAZ 69”, cu n/î XXXXX.

Bunurile enumerate, nu au fost indicate de către inculpat în declarația cu

privire la venituri și proprietăți depusă la data de 25.04.2014. Or, în conformitate cu

Legea nr. 1264 din 19 iulie 2002, în special art. 3 și art. 4, inculpatul fiind subiect al

declarării veniturilor și a proprietății și anume persoană care deține funcție de

demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la

statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, nu a declarat toate bunurile

imobile și mobile de toate tipurile, deținute în proprietate cu drept de uzufruct, de uz,

de abitație, de superficie ori aliate în posesia declarantului sau a membrilor familiei

lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare fiduciară, precum și

a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune, arendă, leasing,

comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și proprietate, precum și

activele financiare.

În conformitate cu art. 5 a Legii citate, exercitarea funcției de demnitate

publică se bazează pe principiile legalității, liberului consimțământ, transparenței,

exemplului personal, responsabilității și al loialității. Corespunzător, orice persoană

care deține funcție publică este obligată să-și desfășoară activitatea publică și privată

cu respectarea principiilor respective, aceste principii fiind lezate de către Gorea

Serghei, ceea ce a cauzat consecințe juridice în ce privește integritatea lui prin prisma

nerespectării acestor acte legislative, iar acțiunile lui corect au fost încadrate în baza

art. 3521 Cod penal și anume declarația necorespunzătoare adevărului, făcuta unui

organ competent în vederea producerii unor consecințe juridice, pentru sine sau

pentru o iertă persoană, atunci când, potrivit legii sau împrejurărilor, declarația

servește pentru producerea acestor consecințe.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale care țin de

activitatea normală a organelor de stat cu privire la asigurarea ordinii stabilite de

operare cu informații necesare.

4

Inculpatul a declarat necorespunzător adevărul, unui organ competent,

realitatea fiind denaturată, infracțiunea fiind consumată din momentul declarării

necorespunzătoare a adevărului.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, privind declararea și

controlul veniturilor și al proprietăților persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere, declarația cu privire la venituri și proprietate reprezintă un act personal și

irevocabil, care se face în scris, pe propria răspundere a declarantului, iar art. 14 alin.

(3) prevede expres că, indicarea intenționată în declarație a datelor inexacte sau

incomplete constituie infracțiune și se pedepsește conform art. 3521 Cod penal.

Astfel, art. 14 din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, stipulează că indicarea

intenționată în declarație a datelor inexacte sau incomplete-constituie infracțiune și se

pedepsește conform art. 3521 Cod penal, iar acuzarea era obligată să demonstreze

intenția inculpatului de a ascunde sau indica în declarație date vădit false, ce nu s-a

întâmplat.

Motivul invocat de inculpat că nu a fost instruit cu procedura de întocmire a

declarației privind veniturile și declarațiile, nu denotă inexistența intenției. Or,

declarațiile de nevinovăție ale inculpatului prezintă o metodă de apărare, în scop de a

se eschiva de la răspundere penală pentru fapta comisă.

Infracțiunea a fost consumată din momentul declarării necorespunzătoare a

adevărului, și anume la data de 25.04.2014.

Nu este credibilă afirmația inculpatului că declarația a fost făcută în mod

neintenționat, or, este nerațional a face ceva afirmând că nu a avut intenția de a face.

Mai mult, inculpatul a afirmat că nu a reflectat în declarație despre existența

bunurilor imobile, terenurile din motiv că acestea au aparținut socrilor acestuia, iar

clădirea de producție nu a indicat-o din motiv că a indicat terenul pe care este

edificată această construcție. Prin urmare, apărarea caracterizează aceste acțiuni ca

fiind o omisiune a inculpatului de a indica bunul accesoriu, considerând că, terenul și

construcția sunt un bun integru, iar indicarea bunului principal este suficient, iar

terenurile cu nr. cadastral XXXXX; XXXXX; XXXXX; XXXXX și

XXXXX aparțin soției inculpatului, și ultimul nu le-a indicat din motiv că, la

capitolul II „Bunuri imobile” nu este specificat că este necesar de a fi indicate și

bunurile ce aparțin membrilor familiei declarantului.

Această poziție urmează a fi apreciată critic, dat fiind că, necunoașterea legii

nu liberează de răspundere penală.

Este neîntemeiată și afirmația inculpatului cu referire la automobilul de model

„GAZ 69” cu n/î XXXXX din motiv că are 57 de ani, și este dezmembrată, or, în

modelul tip al declarației capitolul „Bunuri mobile” urma să fie indicat acest bun

mobil, indiferent dacă declarantul îl folosește sau nu. De fapt, avocatul inculpatului a

susținut că, întrucât bunul mobil nu există în natură, inculpatul a considerat irațional

de a consemna în declarație un bun imobil care de iure există, nu și de facto. Potrivit

informației din baza de date „Acces” rezultă că, inculpatul este posesorul

automobilului menționat, ce impune cerința obligatorie inculpatului de a declara toate

bunurile mobile deținute în proprietate.

5

Totodată, nu poate fi reținută poziția reflectată de către apărare precum că,

conturile bancare nr. XXXXX la BC „ProCreditBank” și contul nr.

XXXXX la BC „Energbank” nu au fost declarate din motiv că primul cont a fost

folosit cu scopul de a rambursa creditul nr. XXXXX, iar al doilea din motiv că a fost

deschis ca urmare a faptului că activitatea BC „ProCreditBank” din raionul Ungheni

a fost sistată, iar pentru a nu se deplasa de fiecare dată în or. Bălți, inculpatul a

deschis contul XXXXX la BC „Enegbank”. Or, aceste împrejurări nu reprezintă

un impediment pentru a indica în declarație conturile a căror titular este. Chiar și dacă

nu sunt efectuate operațiuni pe aceste conturi, urmează a fi indicate în declarație.

Pe lângă aceasta, inculpatul, sub semnătură personală a contrasemnat și sub

responsabilitatea personală asumată conform prevederilor legii pentru inexactitatea

sau caracterul incomplet al datelor menționate în declarație, care constituie act public,

depusă la 25.02.2014.

Având în vedere susținerile avocatului că, inculpatul a comis infracțiunea

prevăzută de art. 3521 Cod penal cu neglijență, întrucât nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei sale, se reține că, necunoașterea consecințelor acțiunilor sale de

către inculpat, nu denotă inexistența intenției, cu atât mai mult, că în lege este

menționată expres răspunderea penală pentru asemenea acțiuni, el fiind obligat să fie

destul de exigent și prudent la întocmirea declarației pentru a nu comite careva erori

sau omisiuni la perfectarea declarației.

Afirmația inculpatului, că nu cunoștea cum să îndeplinească declarația pe venit,

nu poate fi reținută, or necunoașterea legii nu absolvă de pedeapsă, mai mult, acesta a

avut posibilitatea de a se consulta preventiv în vederea excluderii anumitor

neclarități.

Probele materiale demonstrează că inculpatul cunoștea toate cele invocate de

el, că este proprietar, că a avut transferuri de peste hotare, chiar dacă nu era rezultatul

unor activități economice directe, însă constituiau un surplus pentru veniturile

familiei.

Prin prisma art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 3521 Cod penal,

este una ușoară.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă au expirat 2 ani din ziua săvârșiri unei infracțiuni ușoare.

În acest sens, se reține că, inculpatul a comis infracțiunea la data de

25.02.2014.

În conformitate cu art. 275 alin. (4) CPP, urmărirea penală nu poate fi pornită,

iar dacă a fost pornită, nu poate fi efectuată, și va fi încetată în cazurile în care a

intervenit termenul de prescripție sau amnistia.

Prin prisma normelor legal citate și art. 332 alin. (1) Cod de procedură penală,

procesul penal în privința inculpatului urmează a fi încetat, în legătură cu intervenirea

termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta lui

nu întrunește elementele infracțiunii.

6

Apelanta a indicat că instanța nu a administrat suficiente probe privind

determinarea tuturor semnelor constitutive ale infracțiunii incriminate, în special a

semnului obligatoriu al laturii subiective a infracțiunii - scopul infracțiunii.

Probele administrate demonstrează doar existența laturii obiective a

componenței infracțiunii de fals în declarații, nu și a laturii subiective.

Acuzarea nu a adus nicio probă în demonstrarea faptului că inculpatul a

acționat cu intenție directă calificată prin scop - producerea unor consecințe juridice,

pentru sine, atunci când potrivii legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru

producerea acestor consecințe.

Martorul Roșca S. doar a confirmat adoptarea unui act de constatare, fapt

cunoscut acuzării.

Din cercul de probe prezentate de acuzare, interes prezintă Actul de constatare

al CNI nr.03/266 din 30.12.2014. Din acest înscris rezultă că inculpatul a omis să

indice bunul accesoriu terenului cu nr. cadastral XXXXX, și anume clădirea

pentru producere cu același nr. cadastral XXXXX ca și terenul declarat, cu

suprafața de 222.7 m2 cu adresa s. Petrești. r-nul Ungheni. De fapt, declarantul-

inculpat a considerat că dacă a indicat bunul principal în Capitolul II - Bunuri mobile

(la rubrica 1 - Terenuri), nu mai este necesar să indice și bunul accesoriu - clădirea.

Or, inculpatul concepea terenul și clădirea de producție ca un tot întreg. Chiar și din

punct de vedere legal, atitudinea inculpatului cu privire la acest aspect,

fundamentează omisiunea indicării în Capitolul II - Bunuri mobile, la rubrica 2 -

Clădiri a construcției pentru producere cu nr. cadastral XXXXX. Avem în

vedere art. 292 alin. (3) Cod civil, potrivit căruia bunul accesoriu urmează situația

juridică a bunului principal. Deci. odată declarat bunul principal, se prezumă că

inculpatul nu a avut intenția de ascunde proprietatea sa, deci nu a avut scopul ca prin

omisiunea indicării clădirii de producție să se producă anumite consecințe juridice.

Contul bancar în lei MDL deschis la BC „Energbank” cu nr.XXXXX,

precum și contul curent deschis la „ProCreditBank”, nr.XXXXX în lei

MDL, erau destinate pentru achitarea creditului bancar nr.XXXXX, contractat cu

BC „ProCreditBank”, credit pe care inculpatul l-a indicat în Declarația cu privire la

venituri și proprietate pentru perioada 01.01.2013 - 31.12.2013. La momentul

întocmirii declarației, inculpatul a crezut că este suficient a indica creditul, fără a mai

consemna și conturile bancare ce asigură rambursarea datoriilor. Deci, omisiunea de a

indica contul bancar în lei MDL deschis la BC „Energbank” cu nr.XXXXX,

precum și contul curent deschis la BC „ProCreditBank”, nr.XXXXX în lei

MDL a fost săvârșită din neglijență, nu cu intenție directă.

Terenurilor cadastrale nedeclarate cu nr. XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX, sunt înregistrate pe soția inculpatului Gorea Tamara.

În formularul Declarației cu privire la venituri și proprietate, la Capitolul II –

„Bunuri imobile”, nu se face mențiunea consemnării și a bunurilor ce aparțin

membrilor de familie a declarantului, așa cum de exemplu se prevede expres în

tabelul din Capitolul I – „Venituri” din declarație, indicându-se rubrica veniturile

soțului/soției, precum și a copiilor. Astfel privite lucrurile, discrepanța vădită a

formularului Declarației cu venituri și proprietate și a art.4 alin.(1) lit.b) al Legii

7

nr.1264 din 19.07.2002 (abrogată), reprezintă un dubiu care trebuie să fie interpretat

în favoarea inculpatului, or, o asemenea abordare indică din nou asupra unei

neglijențe a declarantului la momentul întocmirii Declarației cu privire la venituri și

proprietate.

Nedeclararea terenului cadastral cu nr.XXXXX cu suprafața de 0,1699 ha,

înregistrat pe numele inculpatului se justifică prin inexistența titlului de proprietate în

privința acestui teren, motiv din care inculpatul eronat a crezut că obligația declarării

terenurilor se referă doar la acele bunuri imobile asupra cărora există titluri de

proprietate.

La fel, nedeclararea automobilului de model „Gaz 69”, cu nr. de înmatriculare

XXXXX, înregistrat pe numele inculpatului, se justifică prin lipsa în natură a

acestuia, automobilul fiind dezmembrat de aproape 6 ani calculați la data depunerii

declarației. Întrucât nu mai există în natură, inculpatul a considerat irațional de a

consemna în declarație un bun mobil care doar de iure există, nu și de facto.

Apare ca firească întrebarea: oare constatarea vinovăției persoanei cu funcție

de demnitate publică pentru omisiunea de a indica în Declarația cu privire la venituri

și proprietate un bun mobil, anul fabricării 1959, care nu mai există în natură, este în

concordanță cu scopul Legii nr.1264 din 19.07.2002 (abrogată), prin care de fapt s-a

instituit procedura declarării bunurilor?

În perioada anilor 2013 - 2014 (ani relativi la infracțiunea pretinsă a fi comisă),

inculpatul nu a fost supus instruirii privind modul de completare a declarațiilor cu

privire la venituri și proprietate. Deci, necunoașterea modului de completare a

declarației depuse la 25.02.2014, guvernează atitudinea psihică a inculpatului, nu însă

intenția.

Instanța a apreciat critic această poziție, statuând că necunoașterea legii nu

liberează de răspundere penală, fapt cu care nu suntem de acord. Or, instanța nu face

distincția dintre principiul nemo consetur legem ignorare, ceea ce presupune că

rămâne fără semnificație în materia răspunderii penale invocarea unei eventuale erori

de drept penal, pe de o parte, și vinovăția cerută de norma de incriminare ca cerință a

laturii subiective a componenței infracțiunii, pe de altă parte.

Infirm că apărarea ar fi susținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de

art. 3521 Cod penal cu neglijență. De fapt, apărarea a pledat că fapta a fost comisă din

neglijență.

Inculpatul nu a declarat bunuri mobile și imobile ce constituie obiect al

declarării, ceea ce presupune declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui

organ competent, însă această faptă a fost comisă din neglijență, întrucât inculpatul în

calitatea sa de declarant al veniturilor și proprietăților, nu a conștientizat caracterul

prejudiciabil al faptei sale, însă trebuia și putea să o conștientizeze. Deci, există latura

obiectivă a infracțiunii imputate, însă nu există latura subiectivă specifică

componenței infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal (redacția veche), întrucât

lipsește intenția directă și scopul special cerut de dispoziția incriminatorie - scopul

producerii unor consecințe juridice, pentru sine, atunci când potrivit legii sau

împrejurărilor, declarația servește pentru producerea acestor consecințe. Astfel,

condamnarea inculpatului în baza de art. 3521 Cod penal, fără constatarea intenției

8

directe și a scopului special cerut de norma de incriminare precitată, denotă

încălcarea flagrantă de către instanța de judecată a principiului incriminării

subiective, consfințit în art. 6 Cod penal.

octombrie 2017, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanța a de apel a reținut că instanța de fond corect a stabilit circumstanțele

de fapt și de drept, și just a concluzionat că inculpatul a săvârșit infracțiunea

incriminată.

Astfel, vina inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate este dovedită prin

probe administrate, și anume:

declarațiile martorului Roșca Sergiu;

actul de constatare nr. 03/266 din 30.12.2014, adoptat de Comisia Națională de

Integritate, în care sunt reflectate rezultatele controlului privind încălcarea regimului

juridic al declarării veniturilor și proprietăților pentru anul 2013 de către Gorea S.,

primar al comunei Petrești, raionul Ungheni;

procesul-verbal de ridicare din 18.02.2015, prin care a fost ridicat dosarul de

control nr. 03/172 pornit de Comisia Națională de Integritate în privința lui Gorea S.,

primar al comunei Petrești, raionul Ungheni;

dosarul de control nr. 03/172 pornit de Comisia Națională de Integritate în

privința lui Gorea S., primar al comunei Petrești, raionul Ungheni.

Instanța de judecată întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpatului,

calificându-le drept o metodă de apărare aleasă de către ultimul în scop de a se

eschiva de la răspunderea penală pentru fapta comisă, versiune ce nu coroborează cu

probele administrate.

Declarațiile inculpatului sunt combătute de întregul suport probator prezentat

în instanță.

Latura obiectivă a infracțiunii specificate la art. 3521 Cod penal, constă în

fapta prejudiciabilă exprimată în acțiunea de prezentare a unei declarații

necorespunzătoare adevărului unui organ competent.

Declarația trebuie prezentată în fața unui organ competent, care reprezintă

autoritatea publică centrală sau autoritatea publică locală. Prezentarea declarației se

exprimă fie în înfățișarea acesteia unor persoane cu funcție de răspundere

corespunzătoare din cadrul unui organ competent, fie în depunerea declarației la un

organ competent, în a cărui gestiune va rămâne.

Latura subiectivă a infracțiunii de fals în declarații se caracterizează prin

intenție directă. Scopul acestei infracțiuni este unul special: scopul producerii unor

consecințe juridice pentru făptuitor sau pentru o terță persoană. Pentru ca fapta să fie

calificată în baza art. 3521 Cod penal, nu este necesar ca scopul în cauză să fie efectiv

realizat.

Astfel s-a stabilit că inculpatul, la data de 25.02 2014 a depus Declarația cu

privire la venituri și proprietate pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013.

Potrivit procesului-verbal de inițiere a procedurii de control din oficiu nr.

03/172 din 02.10.2014, Comisia Națională de Integritate s-a autosesizat din oficiu pe

marginea petiției unui grup de consilieri ai primăriei com. Petrești din raionul

9

Ungheni, înregistrată cu nr. An-84/2014 din 23.09.2014 privind încălcarea regimului

juridic al incompatibilităților și al veniturilor și proprietăților de către Gorea S.,

primar al comunei Petrești din raionul Ungheni.

Potrivit răspunsului nr. 36/01 - 08/2214 din 11.12.2014 din partea Agenției

Relații Funciare și Cadastru, inculpatul și soția sa Gorea Tamara dețin și alte bunuri

care nu au fost indicate în declarația cu privire la venituri și proprietăți, după cum

urmează: terenul cu nr. cadastral XXXXX, dobândit la data de 24.03.2005, cu o

suprafață de 0,1699 ha, cota - parte de 100 %, dobândit prin titlu de autentificare a

dreptului deținătorului de teren, titular Gorea Serghei; terenul cu nr. cadastral

XXXXX ha, cu suprafața de 0,2346 ha, dobândit prin moștenire la 27 iunie 2006,

cota - parte 100 %, titular Gorea Tamara; terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu

suprafața 0,2347 ha, dobândit prin-moștenire la 29.04.2004, cota - parte 100 %,

titular Gorea Tamara; terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața de 0,051 ha,

dobândit prin moștenire la 27.06.2006, cota - parte 100 %, titular Gorea Tamara;

terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața 0,9508 ha, dobândit prin moștenire la

29.04.2004, cota - parte 100 %, titular Gorea Tamara.

La fel, inculpatul la Categoria Bunuri imobile, nu a indicat clădirea pentru

producere cu numărul cadastral XXXXX, cu suprafața de 222,7 amplasată în

raionul Ungheni, comuna Petrești, care conform informației Agenției Relații Funciare

și Cadastru nr. 36/01 - 08/2214 din 11.12.2014, este deținută de soții Gorea Serghei și

Gorea Tamara.

La fel conform informației oferite de BC „ProCreditBank”, inculpatul deține

un cont curent pentru rambursarea creditului nr. XXXXX în valută MDL,

cu un rulaj total de 63.613 lei, pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013 și un cont

bancar în valută, nr. XXXXX la BC „EnergBank” SA, cu un rulaj total de

28.094,00 lei, pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013.

Deși la capitolul Bunuri mobile inculpatul nu a indicat nicio informație,

conform informației din baza de date „Acces” s-a stabilit că ultimul deține în

proprietate un automobil de model „GAZ 69” cu n/î XXXXX.

Din informația oferită de BC „VictoriaBank” s-a constatat că, la data de

21.05.2013, soția inculpatului a primit prin transfer mijloace bănești în mărime de

100 de Euro, sumă care la data de 21.05.2013, conform cursului BNM constituie

1595 lei, de la cet. Sinani Banush din Italia.

Prima instanță a statuat corect că s-a demonstrat că inculpatul la data de

23.06.2011 a fost angajat în calitate de primar al s. Petrești r-nul Ungheni. Prin

urmare, inculpatul din data de 23.06.2011 deținea calitatea de subiect al declarării

veniturilor și proprietății în temeiul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1264-XV din

19.07.2002 privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu

funcții de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a

unor persoane cu funcție de conducere și în temeiul art. 3 alin. (1) lit. f) din Legea

privind declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de

demnitate publică, judecătorilor, procuror, funcționarilor publici și a unor persoane cu

funcție de conducere nr. 1264 din 19.07.2002, potrivit căruia subiecți ai declarării

veniturilor și a proprietății sunt funcționarii publici inclusiv cei cu statut special.

10

În conformitate cu Legea nr. 1264 din 19.07.2002, în special art. 3 și art. 4,

inculpatul fiind subiect al declarării veniturilor și a proprietății și anume persoană

care deține funcție de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr. 199 din

16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, nu a

declarat toate bunurile imobile și mobile de toate tipurile, deținute în proprietate cu

drept de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului

sau a membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de

administrare fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință

(locațiune, arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la

venituri și proprietate, precum și activele financiare.

Potrivit art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, privind declararea și

controlul veniturilor și al proprietăților persoanelor cu funcții de demnitate publică,

judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu funcție de

conducere, declarația cu privire la venituri și proprietate reprezintă un act personal și

irevocabil, care se face în scris, pe propria răspundere a declarantului, iar art. 14 alin.

(3) prevede expres că, indicarea intenționată în declarație a datelor inexacte sau

incomplete constituie infracțiune și se pedepsește conform art. 3521 Cod penal.

Astfel, art. 14 din Legea nr. 1264 din 19.07.2002, stipulează că indicarea

intenționată în declarație a datelor inexacte sau incomplete-constituie infracțiune și se

pedepsește conform art. 3521 Cod penal.

Instanța de fond just a reținut că, în acțiunile inculpatului se conține latura

obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal, exprimată prin nedeclararea

tuturor bunurilor imobile și mobile de toate tipurile, deținute în proprietate cu drept

de uzufruct, de uz, de abitație, de superficie ori aflate în posesia declarantului sau a

membrilor familiei lui în baza contractelor de mandat, de comision, de administrare

fiduciară, precum și a contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune,

arendă, leasing, comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și

proprietate, precum și activele financiare.

Urmează a fi respinse alegațiile apărării precum că nu a fost demonstrată

vinovăția inculpatului, și intenția acestuia directă, or potrivit materialelor cauzei,

ultimul intenționat nu a indicat în declarația cu privire la venituri, pe propria

răspundere toate bunurile de care dispune.

La fel argumentul apărării în ce privește bunurile soției inculpatului, precum că

ultimul nu le-a declarat deoarece nu cunoștea despre acest fapt, este lipsit de logică,

or o persoană cu demnitate publică, activând în funcția de primar din 2011, cu studii

superioare, având în subordine un personal calificat, era obligat să cunoască

prevederile legale, mai mult ca atât potrivit Legii nr. 1264 din 19.07.2002 privind

declararea și controlul veniturilor și al proprietății persoanelor cu funcții de demnitate

publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor persoane cu

funcție de conducere art. 3 (1) Subiecți ai declarării veniturilor și a proprietății sunt:

a) persoanele care dețin funcții de demnitate publică prevăzute în anexa la Legea nr.

199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate

publică; art. 4 Persoanele menționate la art. 3 declară: a) veniturile obținute împreună

cu membrii familiei pe parcursul perioadei de declarare; b) bunurile mobile și imobile

11

de toate tipurile, deținute în proprietate, cu drept de uzufruct, de uz, de abitație, de

superficie ori aflate în posesia declarantului sau a membrilor familiei lui în baza

contractelor de mandat, de comision, de administrare fiduciară, precum și a

contractelor translative de posesie și de folosință (locațiune, arendă, leasing,

comodat) la data depunerii declarației cu privire la venituri și proprietate; c) bunurile

realizate prin persoane interpuse sau transmise cu titlu oneros către ascendenți,

descendenți, frați, surori și afinii de același grad, precum și cele transmise cu titlu

gratuit către orice persoană; d) activele financiare, adică conturile bancare, fondurile

de investiții, formele echivalente de economisire și investire, plasamentele,

obligațiunile, cecurile, cambiile, certificatele de împrumut, alte documente care

incorporează drepturi patrimoniale ale declarantului sau ale membrilor familiei lui,

investițiile directe în monedă națională sau în valută străină făcute de el sau de

membrii familiei lui, precum și alte active financiare; e) cota-parte în capitalul social

al societăților comerciale a declarantului și a membrilor familiei lui;f) datoriile sub

formă de debite (inclusiv taxe neachitate), ipoteci, garanții emise în beneficiul unor

terți, împrumuturi și credite.(3) Evaluarea proprietății se efectuează, conform

legislației, prin indicarea valorii (costului) menționate în documentul care certifică

proveniența proprietății (înstrăinare, schimb, donație, moștenire, privatizare etc).

La fel urmează a fi respinse alegațiile apărării că inculpatul nu a declarat

automobilul de model Gaz 69 cu n/î XXXXX din motiv că este dezmembrat și nu

a considerat necesar declararea acestuia, or, automobilul respectiv este cu titlu de

proprietate a inculpatului, fapt ce demonstrează că ultimul urma în mod obligatoriu să

declare bunul respectiv. Potrivit informației din baza de date „Acces” rezultă că,

inculpatul este posesorul automobilului menționat, ce impune cerința obligatorie

inculpatului de a declara toate bunurile mobile deținute în proprietate.

Instanța de fond întemeiat nu a susținut poziția reflectată de către avocatul

inculpatului precum că, conturile bancare nr. XXXXX la BC

„ProCreditBank” și contul nr. XXXXX la BC „Energbank” nu au fost declarate

din motiv că primul cont a fost folosit cu scopul de a rambursa creditul nr. XXXXX

iar al doilea din motiv că a fost deschis ca urmare a faptului că activitatea BC

„ProCreditBank” din raionul Ungheni a fost sistată, iar pentru a nu se deplasa de

fiecare dată în or. Bălți, inculpatul a deschis contul XXXXX la BC „Energbank”.

Chiar și dacă nu sunt efectuate operațiuni pe aceste conturi, urmează a fi indicate în

declarație.

La caz sunt administrate suficiente probe, care coroborând între ele, în cumul

confirmă pe deplin culpa inculpatului, iar utilitatea și veridicitatea acestora nu

trezește îndoieli nici în instanța de apel.

Argumentele din apelul apărării, nu pot fi reținute ca temei justificativ de

casare a sentinței contestate, deoarece împrejurările în care inculpatul a săvârșit

infracțiunea au fost constatate prin probele administrate și care au fost corect

apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor.

12

Acțiunile de urmărire penală pe caz au fost efectuate în strictă corespundere cu

legislația penală și procesual-penală, iar în procesul judecării cauzei în instanța de

fond de asemenea au fost respectate.

Potrivit art. 16 Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 3521 Cod penal, se

califică ca una ușoară, întrucât sancțiunea prevăzută la acest articol este amendă în

mărime de până la 950 unități convenționale sau închisoare de până la 1 an, cu

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate

pe un termen de până la 5 ani.

Potrivit art. 60 alin. (1) lit. a) Cod penal, persoana se liberează de răspundere

penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni ușoare au expirat 2 ani.

În acest sens, inculpatul a comis infracțiunea la data de 25.02.2014.

Astfel, instanța de fond corect a încetat procesul penal în privința inculpatului,

în legătură cu intervenirea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală.

hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care

inculpatul să fie achitat, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Recurenta a invocat că probele administrate atestă doar latura obiectivă a

componenței infracțiunii de fals în declarații (art. 3521 Cod penal), nu și latura

subiectivă.

Martorul Roșca S. doar a confirmat adoptarea unui act de constatare, fapt

cunoscut acuzării.

Din cercul de probe prezentate de acuzare, interes prezintă Actul de constatare

al CNI nr.03/266 din 30.12.2014. Din acest înscris rezultă că inculpatul a omis să

indice bunul accesoriu terenului cu nr. cadastral XXXXX, și anume clădirea

pentru producere cu același nr. cadastral XXXXX ca și terenul declarat, cu

suprafața de 222.7 m2 cu adresa s. Petrești, r-nul Ungheni. De fapt, declarantul-

inculpat a indicat bunul principal în Capitolul II - Bunuri mobile, la rubrica 1 -

Terenuri, omițând să indice și bunul accesoriu - clădirea. În principiu, inculpatul

concepea terenul și clădirea de producție ca un tot întreg. Chiar și din punct de vedere

legal, atitudinea inculpatului cu privire la acest aspect, fundamentează omisiunea

indicării în Capitolul II - Bunuri mobile, la rubrica 2 - Clădiri a construcției pentru

producere cu nr. cadastral XXXXX.

Ținând cont de prevederile art. 292 alin. (3) Cod civil, bunul accesoriu urmează

situația juridică a bunului principal. Deci, odată declarat bunul principal, se prezumă

că inculpatul nu a avut intenția de ascunde proprietatea sa, deci nu a avut scopul ca

prin omisiunea indicării clădirii de producție să se producă anumite consecințe

juridice.

Nici instanța de fond și nici instanța de apel nu au luat în calcul această

explicație, mai mult, nici nu au combătut-o, lăsând fără apreciere argumentele

apărării.

Contul bancar în lei MDL deschis la BC „Energbank” cu nr.XXXXX,

precum și contul curent deschis la „ProCreditBank”, nr.XXXXX în lei

MDL, erau destinate pentru achitarea creditului bancar nr. XXXXX, contractat cu

BC „ProCreditBank”, credit pe care inculpatul l-a indicat în Declarației cu privire la

13

venituri și proprietate pentru perioada 01.01.2013 - 31.12.2013. La momentul

întocmirii declarației, inculpatul a crezut că este suficient a indica creditul, fără a mai

consemna și conturile bancare ce asigură rambursarea datoriilor. Deci, omisiunea de a

indica contul bancar în lei MDL deschis la BC „Energbank” cu nr. XXXXX,

precum și contul curent deschis la BC „ProCreditBank”, nr. XXXXX în lei

MDL a fost săvârșită din neglijență, nu cu intenție directă.

De vreme ce conturile nedeclarate nu se atribuie la venituri și proprietăți în

sensul strict al legii, nu-i putem incuba declarantului-acuzat obligația de declarare, a

priori nu-i putem imputa vinovăția, atât timp cât nu se atestă un spor, adaos sau

majorare a patrimoniului, exprimat în drepturi patrimoniale sau în orice alt folos

patrimonial.

Terenurile cadastrale nedeclarate cu nr. XXXXX, XXXXX,

XXXXX, XXXXX sunt înregistrate pe soția inculpatului Gorea Tamara.

Însă, în formularul Declarației cu privire la venituri și proprietate, la Capitolul

II – „Bunuri imobile”, nu se face mențiunea consemnării și a bunurilor ce aparțin

membrilor de familie a declarantului, așa cum de exemplu se prevede expres în

tabelul din Capitolul I – „Venituri” din declarație, indicându-se rubrica veniturile

soțului/soției, precum și a copiilor. Astfel privite lucrurile, discrepanța vădită a

formularului Declarației cu privire la venituri și proprietate și a art. 4 alin. (1) lit. b) al

Legii nr.1264 din 19.07.2002 (abrogată), reprezintă un dubiu care trebuie să fie

interpretat în favoarea inculpatului, context în care se impune regula in dubio mitius,

potrivit căreia în cazul unor norme juridice îndoielnice, operează norma în favoarea

făptuitorului.

O asemenea abordare indică din nou asupra unei neglijențe a declarantului la

momentul întocmirii Declarației cu privire la venituri și proprietate.

Nedeclararea terenului cadastral cu nr.XXXXX cu suprafața de 0,1699 ha,

înregistrat pe numele inculpatului se justifică prin inexistența titlului de autentificare

în privința acestui teren, motiv din care inculpatul a crezut că obligația declarării

terenurilor se referă doar la acele bunuri imobile asupra cărora există titluri de

proprietate.

La fel, nedeclararea automobilului de model „Gaz 69” cu nr. de înmatriculare

XXXXX, înregistrat pe numele inculpatului, se justifică prin lipsa în natură a

acestuia, automobilul fiind dezmembrat de aproape 6 ani calculați la data depunerii

declarației, întrucât nu mai există în natură, inculpatul a considerat irațional de a

consemna în declarație un bun mobil care doar de iure există, nu și de facto.

Apare ca firească întrebarea: oare constatarea vinovăției persoanei cu funcție

de demnitate publică pentru omisiunea de a indica în Declarația cu privire la venituri

și proprietate un bun mobil, anul fabricării 1959, care nu mai există în natură, este în

concordanță cu scopul Legii nr.1264 din 19.07.2002 (abrogată), prin care de fapt s-a

instituit procedura declarării bunurilor?

Instanța de apel a reținut unele circumstanțe de fapt cu denaturarea învinuirii,

ce constituie o eroare gravă de fapt. La concret, în decizia instanței de apel din

24.10.2017 se consemnează că s- a stabilit cu certitudine că, la data de 21.05.2013,

soția inculpatului a primit prin transfer mijloace bănești în mărime de 100 Euro, sumă

14

care la data de 21.05.2013, conform cursului BNM constituia 1595 lei, de la cet.

Sinani Banush din Italia, venit pe care inculpatul nu l-a consemnat în declarația cu

privire la venituri și proprietate. De reținut că potrivit rechizitoriului datat cu

08.04.2015, inculpatul nu este învinuit în nedeclararea transferului de mijloace

bănești în mărime de 100 Euro, avându-l ca destinatar pe un membru de familie al

declarantului. Prin această stare de lucruri, instanța de apel a neglijat prevederile art.

409 CPP, în conformitate cu care se consacră efectul devolutiv al apelului. La fel,

prin recunoașterea vinovăției inculpatului în nedeclararea acestui venit, instanța de

apel a încălcat limitele judecării cauzei, înscrise în art.325 CPP, afectând grav și

dreptul la apărare al acuzatului, implicit lezând echitatea procedurii în sensul art.6 din

Convenția Europeană. Fiind prezentă o gravă eroare de fapt, urmează restabilirea

echității procedurii prin înlăturarea acestei erori.

Pronunțarea unei soluții de încetare a procesului penal este lipsită de

fundament juridic, atât timp cât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au

administrat suficiente probe privind constatarea vinovăției inculpatului, în special a

semnului obligatoriu al laturii subiective a infracțiunii - scopul infracțiunii.

Acuzarea nu a adus nici o probă în demonstrarea faptului că inculpatul a

acționat cu intenție directă calificată prin scop - producerea unor consecințe juridice,

pentru sine, atunci când potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru

producerea acestor consecințe.

Concluziile despre vinovăția persoanei în săvârșirea infracțiunii nu pot fi

întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi

înlăturate legal, se interpretează în favoarea inculpatului.

În perioada anilor 2013, 2014 (ani relativi la infracțiunea pretinsă a fi comisă),

inculpatul nu a fost supus instruirii privind modul de completare a declarațiilor cu

privire la venituri și proprietate. Necunoașterea modului de completare a declarației

depuse la 25.02.2014 guvernează atitudinea psihică a acuzatului, nu însă intenția.

Instanța de fond a apreciat critic această poziție, statuând că necunoașterea legii

nu liberează de răspundere penală, ce nu este corect. Or, instanța nu face distincția

dintre principiul nemo censetur legem ignorare, ce presupune că rămâne fără

semnificație în materia răspunderii penale invocarea unei eventuale erori de drept

penal, pe de o parte, și vinovăția cerută de norma de incriminare ca cerință a laturii

subiective a componenței infracțiunii.

Apărarea nu a susținut că inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art. 3521

Cod penal cu neglijență. Apărarea a pledat că fapta a fost comisă din neglijență.

Inculpatul nu a declarat bunuri mobile și imobile ce constituie obiect al

declarării, ce presupune declarația necorespunzătoare adevărului, făcută unui organ

competent, însă această faptă a fost comisă din neglijență, întrucât nu a conștientizat

caracterul prejudiciabil al faptei sale, însă trebuia și putea să o conștientizeze. Există

latura obiectivă a infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată și recunoscut

vinovat, însă nu există latura subiectivă specifică componenței infracțiunii prevăzute

la art. 3521 Cod penal (redacția veche), întrucât lipsește intenția directă și scopul

special cerut de dispoziția incriminatorie - scopul producerii unor consecințe juridice,

pentru sine, atunci când potrivit legii sau împrejurărilor, declarația servește pentru

15

producerea acestor consecințe. Astfel, recunoașterea vinovăției în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 3521 Cod penal a inculpatului, fără constatarea în bază

de probe a intenției directe și a scopului special cerut de norma precitată, denotă

încălcarea flagrantă de către instanțele de judecată, a principiului incriminării

subiective, consfințit în art. 6 Cod penal.

În drept, recursul este întemeiat în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite elementele

infracțiunii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar, în

care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din decizie), se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod concludent

că instanțele legal și întemeiat au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind învinuirea înaintată inculpatului, și încadrarea juridică corectă a

acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate cu prevederile normelor de

procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, inclusiv declarațiile inculpatului, care a relatat că întradevăr nu a

completat în mod corespunzător respectiva declarație dar din cauza incompetenței,

declarațiile martorului Roșca S.; actul de constatare nr. 03/266 din 30.12.2014,

adoptat de Comisia Națională de Integritate, privind rezultatele controlului încălcării

regimului juridic al declarării veniturilor și proprietăților pentru anul 2013 de către

Gorea S.; procesul-verbal din 18.02.2015 de ridicare a dosarului de control nr.

03/172 pornit de Comisia Națională de Integritate în privința lui Gorea S.; dosarul de

control nr. 03/172, pornit de Comisia Națională de Integritate în privința inculpatului;

declarația cu privire la venituri și proprietate pentru perioada 01.01.2013 -

31.12.2013, depusă și semnată de inculpat la data de 25.02.2014; răspunsul

Agenției Relații Funciare și Cadastru, cu nr. 36/01 - 08/2214 din 11.12.2014, că

inculpatul și soția Gorea T. dețin bunuri care nu au fost indicate în declarația cu

privire la venituri și proprietăți, după cum urmează: terenul cu nr. cadastral

XXXXX, dobândit la data de 24.03.2005, cu o suprafață de 0,1699 ha, cota -

parte de 100 %, dobândit prin titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren,

16

titular Gorea S., terenul cu nr. cadastral XXXXX ha, cu suprafața de 0,2346 ha,

dobândit prin moștenire la 27.06.2006, cota - parte 100 %, titular Gorea T., terenul

cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața 0,2347 ha, dobândit prin moștenire la

29.04.2004, cota - parte 100 %, titular Gorea T., terenul cu nr. cadastral

XXXXX, cu suprafața de 0,051 ha, dobândit prin moștenire la 27.06.2006, cota -

parte 100%, titular Gorea T., terenul cu nr. cadastral XXXXX, cu suprafața 0,9508

ha, dobândit prin moștenire la 29.04.2004, cota - parte 100 %, titular Gorea T.;

informația Agenției Relații Funciare și Cadastru, cu nr. 36/01 - 08/2214 din

11.12.2014, că soții Gorea S. și Gorea T. dețin clădirea pentru producere cu numărul

cadastral XXXXX cu suprafața de 222,7 amplasată în r-nul Ungheni, c.

Petrești; informația BC „ProCreditBank”, că inculpatul deține un cont curent pentru

rambursarea creditului nr. XXXXX în valută MDL, cu un rulaj total de

63.613 lei, pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013 și un cont bancar în valută

MDL, nr. XXXXX la BC „EnergBank” SA, cu un rulaj total de 28.094,00 lei,

pentru perioada 01.01.2013 – 31.12.2013; informația din baza de date „Acces”, că

inculpatul deține în proprietate automobilul „GAZ 69”, n/î XXXXX, toate probele

fiind apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și

coroborării lor, instanțele de fond și de apel indicând argumentat și detaliat motivele

pentru care au respins versiunile și dovezile apărării, instanța de apel pronunțându-se

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apelul de pe rol, probele administrate

pe caz demonstrând cu concludență prezența în acțiunile inculpatului a elementelor

infracțiunii prevăzute la art. 3521 Cod penal (pct. 2. - 5. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua motivele

jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c. Finlandei).

Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o examinare

efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu excepția cazului în

care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării deciziilor, impusă

instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca impunând formularea unui

răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO, pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de

Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele de fond și de apel au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din

decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a Codului

de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa convingere,

formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de apel, judecând

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate

17

de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel,

activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea

probelor și circumstanțelor cauzei, în alt sens decât cel pe care îl propune apărarea

este o competență și prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei

de drept separat din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și,

astfel, invocarea acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei

legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul de pe rol au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 2, 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform jurisprudenței

CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie

2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Or, argumentele recurentei că bunul accesoriu urmează situația juridică a

bunului principal, conturile bancare erau destinate pentru achitarea creditului

bancar indicat în declarație și omisiunea de a le indica a fost săvârșită din

neglijență, nu cu intenție direct, conturile nedeclarate nu se atribuie la venituri și

proprietăți în sensul strict al legii, terenurile nedeclarate sunt înregistrate pe soția

inculpatului și în formularul declarației nu se face mențiunea consemnării și a

bunurilor ce aparțin membrilor de familie a declarantului, un teren nu are titlul de

autentificare, automobilului „Gaz 69”, înregistrat pe numele inculpatului, nu mai

există în natură, sunt neîntemeiate, deoarece reprezintă o estimare juridică proprie a

circumstanțelor cauzei, dar care contravine prescripțiilor Legii nr. 124 din 19 iulie

2002 privind declararea și controlul veniturilor și proprietății persoanelor cu funcții

de demnitate publică, judecătorilor, procurorilor, funcționarilor publici și a unor

persoane cu funcție de conducere, rigorilor din art. 3521 Cod penal, probelor și

împrejurărilor cauzei apreciate corect și potrivit competenței atribuite prin legea

procesual-penală de către instanțele de fond și de apel, în conformitate cu prevederile

art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală, adică din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării lor.

Sunt nefondate și argumentele recurentei că instanța de apel a reținut unele

circumstanțe de fapt cu depășirea limitelor învinuirii, ce constituie o eroare gravă de

fapt - la data de 21.05.2013, soția inculpatului a primit prin transfer mijloace bănești

în mărime de 100 euro, venit pe care inculpatul nu l-a consemnat în declarația cu

privire la venituri și proprietate, deoarece în descriptivul hotărârilor contestate aceste

circumstanțe nu se regăsesc și în descrierea faptelor criminale comise de inculpat,

considerate ca fiind dovedite, conform prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de

procedură penală.

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, că în acțiunile

18

inculpatului au fost întrunite elementele infracțiunii imputate, și că recursul ordinar

este unul vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este

vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta urmează

a fi declarat inadmisibil.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Adriana Eșanu,

împotriva sentinței Judecătoriei Chișinău din 28 aprilie 2017 și deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, în privința inculpatului

Gorea Serghei XXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

19