1ra-723/2019 — art.172 alin. 3 lit. b CP

1ra-723/2019 — art.172 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr. 1ra-723/2019

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 august 2019 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Vladimir Timofti,

Judecători – Anatolie Țurcan, Elena Cobzac, Nadejda Toma, Victor Boico

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către avocatul Guțanu

Doina în numele inculpatului Gore Gheorghe, avocatul Nastas Victor în numele

inculpatului Dascălu Gheorghe, avocatul Hîncu Sergiu în numele inculpatului Lazăr

Nicolae și de către avocatul Malai Tatiana în numele inculpatului Lazăr Vasile, prin care

se solicită casarea sentinței Judecătoriei Ungheni din 02 iulie 2018 și deciziei Curții de

Apel Chișinău din 06 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui

Gore Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX;

Lazăr Vasile XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX;

Lazăr Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX

și

Dascălu Gheorghe XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în s. XXXXX, r-nul XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 13.10.2017– 02.07.2018;

Instanța de apel: 24.07.2018–06.12.2018;

Instanța de recurs: 21.02.2019– 13.08.2019.

Asupra recursurilor ordinare declarate, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

recunoscuți vinovați și condamnați în baza art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal:

-Gore Gheorghe, la 10 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis;

- Lazăr Nicolae, Dascălu Gheorghe și Lazăr Vasile, la câte 10 ani închisoare, fiecare,

cu executarea în penitenciar pentru minori.

împreună cu T. Spătaru, Gh. Dascălu, și N. Lazăr, în toamna anului 2015, știind cu

certitudine că, XXXXX, născut la XXXXX, nu a împlinit vârsta de 14 ani, conștientizând

1

caracterul ilegal al acțiunilor sale, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în formă

perversă, prin constrângere psihică manifestată prin impunerea voinței sale și profitând de

imposibilitatea victimei de a se apăra și exprima voința în legătură cu vârsta fragedă a

acestuia, aflându-se într-o casă părăsită din s. XXXXX, r-nul XXXXX, care a aparținut cet.

XXXXX, ultima fiind decedată, au întreținut un raport sexual în formă perversă contra

voinței cu D. Bulicanu.

Inculpatul minor V. Lazăr, în toamna anului 2015, știind cu certitudine că, minorul

XXXXX (a.n. XXXXX), locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX, nu a împlinit vârsta de 14

ani, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, urmărind scopul satisfacerii poftei

sexuale în formă perversă, prin constrângere psihică manifestată prin impunerea voinței

sale și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și exprima voința în legătură cu

vârsta fragedă a acestuia, aflându-se într-un câmp din s. XXXXX, r-nul XXXXX a

întreținut cu acesta un raport sexual în formă perversă contra voinței lui D. Bulicanu.

Tot el, la data de 08 mai 2016, aproximativ pe la orele 1000, știind cu certitudine că,

minorul XXXXX, (a.n. XXXXX), locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX, nu a împlinit

vârsta de 14 ani, conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, urmărind scopul

satisfacerii poftei sexuale în formă perversă, prin constrângere psihică manifestată prin

impunerea voinței sale și profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra și exprima

voința în legătură cu vârsta fragedă a acestuia, aflându-se în casa bunicii lui XXXXX,

situată în s. XXXXX r-nul XXXXX, a întreținut cu acesta un raport sexual în formă

perversă contrar voinței ultimului.

V. Lazăr, avocatul D. Guțanu în numele inculpatului Gh. Gore, avocatul V. Nastas în

numele inculpatului Gh. Dascălu și avocații T. Nastas și S. Hîncu în numele inculpatului

N. Lazar, care au solicitat:

 avocatul A. Snegur în numele inculpatului V. Lazăr - admiterea apelului cu

dispunerea numirii unei expertize psihologice în privința inculpatului.

În argumentarea apelului s-au invocat:

 V. Lazăr cade sub incidența art.231 Cod penal, or conform raportului de expertiză

psihiatrică-legală acesta prezintă retardare mentală moderată, manifestând responsabilitate

redusă;

 cauza a fost examinată de instanța de fond cu derogări de la pct.12 din Hotărârea

plenului CSJ nr.39 din 22.11.2004 „Cu privire la cauzele penale privind minorii” ;

 în speță sunt prezente dubii referitor la chestiunea dacă vârsta biologică corespunde

dezvoltării psihice, or, este clar că nivelul dezvoltării inculpatului este sub minimul necesar

pentru răspunderea de 14 ani;

 expertiza psihiatrică a fost efectuată cu încălcarea procedurii penale, fiind numită

fără a da posibilitate părții apărării de a formula întrebări experților, nefiind adusă la

cunoștință ordonanța privind numirea expertizei;

 în instanța de fond a fost formulat un demers privind numirea unei expertize

psihologice cu întrebarea dacă corespunde dezvoltarea psihologică a inculpatului minor

vârstei biologice, însă instanța neîntemeiat a respins acest demers;

 la stabilirea pedepsei instanța nu a ținut cont de condițiile în care a crescut minorul

V. Lazăr, că acesta are responsabilitatea redusă, precum și de faptul că infracțiunea a fost

comisă la 14 ani, acestea fiind circumstanțe excepționale prevăzute la art.79 Cod penal;

 instanța de fond la stabilirea pedepsei a ignorat prevederile art. 79 Cod penal;

2

 avocatul D. Guțanu în numele inculpatului Gh. Gore și avocații T. Nastas și S. Hîncu

în numele inculpatului N. Lazar - casarea sentinței cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitare a inculpaților, argumentând următoarele:

 la materialele cauzei nu este prezentată nici o probă care ar confirma că infracțiunea

de care este învinuit Gh. Gore s-ar fi produs anume în toamna anului 2015;

 procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d.67) și procesul verbal de verificare a

declarațiilor victimei la fața locului (f.d.68) unde partea vătămată a comunicat că

evenimentele s-ar fi petrecut în 2015, au fost petrecute în lipsa și fără înștiințarea părții

apărării însă potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală (f.d.88-90 vol. I) minorul

poate face declarații doar cu suportul psihologului și nu poate comunica vechimea

evenimentelor. Astfel, pentru valabilitatea acțiunilor de verificare a declarațiilor la fața

locului a fost obligatorie prezența psihologului. Prin urmare rezultă că nu poate fi constatat

că infracțiunea ar fi fost săvârșită în toamna anului 2015;

 din probele prezentate de acuzare nu poate fi stabilit cu exactitate timpul

presupuselor acțiuni perverse cu caracter sexual, or martorii indică timpul când s-au

antrenat în acea casă veche și anume din 2012 până în 2013, perioadă în care Gh. Gore în

general nu avea împliniți 14 ani și respectiv nu era subiect al presupusei infracțiuni;

 din 24.09.2015 până la 27.03.2016, Gh. Gore nu s-a aflat în Republica Moldova,

acesta fiind plecat în Federația Rusă;

 nevinovăția lui Gh. Gore se confirmă și prin declarațiile celorlalți inculpați care au

confirmat că s-au antrenat în această casă din 2012 până în 2013, de atunci nu au mai fost

în acel loc deoarece între ei a apărut un conflict. La fel toți inculpații au relatat că D.

Bulicanu nici o dată nu a fost la acea casă;

 sentința de condamnare contrar prevederilor art.8 alin.(3) Cod de procedură penală,

este bazată pe presupuneri;

 avocatul V. Nastas în numele inculpatului Gh. Dascălu - casarea sentinței cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare, invocând următoarele argumente:

 instanța de fond l-a condamnat pe Gh. Dascălul și ceilalți inculpați în baza art. 172

alin.(3) lit. b) Cod penal- au cauzat contaminarea intenționată cu maladia SIDA, însă în

speță nu s-au constatat asemenea consecințe;

 acuzarea în calitate de probe care ar fi dovedi vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate a prezentat doar declarațiile părții vătămate, care însă nu au fost

confirmate și prin alte probe;

 sentința de condamnare a fost bazată în exclusivitate doar pe presupuneri, contrar

prevederilor art.8 alin.(3) Cod de procedură penală;

 învinuirea imputată lui Gh. Dascălu nu a fost confirmată prin probe pertinente;

 urmărirea penală a fost efectuată de către organul de urmărire penală contrar

prevederilor art.19 alin.(3) Cod de procedură penală;

 partea vătămată minoră a declarat că o persoană numită „Dascăl” alta numită „Gicu”

și a treia persoană necunoscută i-ar fi făcut ceva în casa părăsită fără aplicarea violenței,

însă din depozițiile acestuia nu rezultă că este vorba anume Gh. Dascălu, precum și nu

rezultă vârsta persoanelor, timpul săvârșirii faptelor, or, în s. XXXXX locuiesc mai multe

persoane cu numele de familie „Dascăl”, de aceea nu poate fi prezumat că persoana

menționată de partea vătămată este anume Gh. Dascălu. Mai mult, nu a fost efectuată nici o

acțiune de prezentare a persoanei spre recunoaștere, care ar fi înlăturat dubiile apărute;

 din declarațiile martorilor P. Creciun și Gh. Cortac precum și a inculpaților Gh. Gore,

N. Lazăr și Gh. Dascălu rezultă că ei s-au antrenat în casa părăsită în anul 2013, iar după ce

3

au dispărut careva bunuri din acea locuință, antrenamentele s-au terminat și casa nu au mai

frecventat-o. În anul 2013 Gh. Dascălu și N. Lazăr aveau 12-13 ani, iar D. Bulicanu nici o

dată nu a fost pe acolo;

 minorul D. Bulicanu a fost audiat în condițiile art.1101 CPP încălcând dreptul

bănuiților de a participa la această audiere, urmând a fi elucidate mai multe circumstanțe;

 probele care au fost enumerate de instanța de fond în conținutul sentinței nu

demonstrează vinovăția inculpatului N. Lazăr în comiterea infracțiunii incriminate.

apelurile declarate au fost admise, casată parțial sentința, în partea stabilirii pedepsei

inculpaților și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care inculpaților Gh. Gore, N. Lazăr, Gh. Dascălu și V. Lazăr, recunoscuți vinovați de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal, prin aplicarea art.art.70

alin.(3) și 79 alin.(1) Cod penal, li s-a stabilit pedeapsa închisorii pe un termen de câte 6

ani pentru fiecare.

Pedeapsa stabilită lui Gh. Gore, N. Lazăr și Gh. Dascălu urmează a fi executată în

penitenciar de tip închis, iar V. Lazăr urmează a executa pedeapsa în penitenciar pentru

minori.

În rest sentința a fost menținută.

Cod de procedură penală, a verificat complet, sub toate aspectele și în mod obiectiv

circumstanțele cauzei, a dat probelor administrate o apreciere legală din punct de vedere al

pertinenței și concludenței, corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal, care se confirmă prin

probele acumulate la dosar și cercetate în ședințele de judecată, probe, care sunt pertinente,

concludente, utile, veridice și coroborează între ele.

Colegiul penal a menționat că, în speță nu există temei pentru a da o nouă apreciere

probelor cercetate instanța de apel, fiind solidar cu concluziile cuprinse în sentință, fiindcă

sunt motivate temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpaților în săvârșirea

infracțiunii imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul procesului penal.

Instanța de apel a respins versiunea inculpaților înaintată în cursul procesului penal,

deoarece nu are acoperire probatorie și se combate complet prin împrejurările stabilite și

probele administrate în cauză, iar nerecunoașterea vinovăției nu echivalează cu achitarea

acestora, de vreme ce probele prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate și apreciate în

modul cuvenit, demonstrează cu certitudine participarea acestora la săvârșirea infracțiunii

imputate. Astfel, motivele invocate în apeluri, sub aspectul nevinovăției inculpaților,

reprezintă opinia subiectivă a părții apărării și, în consecință, o tentativă de a evita

răspunderea penală pentru fapta comisă.

Colegiul penal a respins motivele invocate de inculpați și avocați, precum că actele

de urmărire penală sunt încheiate cu încălcarea normelor de procedură penală, or,

ordonanțele de învinuire sunt întocmite în conformitate cu prevederile art.281 Cod de

procedură penală, fiind înaintată acuzarea învinuiților în conformitate cu prevederile

art.282 Cod de procedură penală. Rechizitoriul corespunde prevederilor art.296 Cod de

procedură penală.

Aici instanța a reținut că, potrivit proceselor verbale de informare a învinuiților despre

terminarea urmăririi penale și de prezentare a materialelor de urmărire penală, inculpații

minori fiind asistați de reprezentanți legali și de apărători, au înaintat cereri prin care au

solicitat încetarea procesului penal din motiv că faptele nu întrunesc elementele

4

constitutive ale infracțiunii imputate indicând că, la materialele cauzei nu există suficiente

probe care confirmă învinuirea înaintată (vol. II, f. d. 109, 113, 117, 121). Cererile în

cauză, prin ordonanțele procurorului au fost respinse ca nefondate. Ordonanțele respective

nu au fost contestate în modul prevăzut de art.313 Cod de procedură penală. Prin urmare,

aceste încălcări nu cad sub incidența prevederilor art.251 alin.(2) Cod de procedură penală

și atrag nulitatea actului doar în cazul în care au fost invocate în cursul efectuării acțiunii.

când partea este prezentă sau la terminarea urmăririi penale, sau când partea ia cunoștință

de materialele cauzei. În speță însă s-a constatat că, la terminarea urmăririi penale, când

învinuiții care au fost asistați de reprezentați legali și de apărători au luat cunoștință cu

materialele cauzei, nu s-au invocat motive privind nulitatea actelor procedurale efectuate

pe parcursul urmăririi penale, fapt care prezumă că dânșii au fost de acord cu legalitatea

acestor acte procesuale.

Colegiul a apreciat ca fiind nefondate, motivele invocate de apelanți cu privire la

declararea nulității procesului verbal de audiere a părții vătămate minore XXXXX în

conformitate cu prevederile art.1101 Cod de procedură penală din 02 iunie 2016 (vol. I,

f.d.63-66), procesului verbal de cercetare la fata locului din 08 iunie 2016 (vol. I, f.d.67)

și procesului verbal de verificare a declarațiilor la locul infracțiunii din 08 iulie 2016. sub

aspectul că părții apărării nu i-a fost asigurat dreptul de a formula întrebări, cererii prin ce

le-a fost încălcat dreptul la apărare. La acest capitol instanța de apel a reținut că, acțiunile

respective au fost îndeplinite în strictă conformitate cu legislația și s-a remarcat că la

02 iunie 2016 și 08 iunie 2016 - zilele când au fost efectuate acțiunile de urmărire penală

cu întocmirea actelor contestate, în speță nu erau recunoscute careva persoane în calitate

de bănuiți, iar respectivele acțiuni au fost întreprinse de procuror și judecătorul de

instrucție în vederea colectării probelor necesare cu privire la existența infracțiunii, la

identificarea făptuitorului sau, după caz, făptuitorilor.

În continuare instanța de apel a respins ca nefondate argumentele invocate de apelanți

ce vizează starea de responsabilitate a inculpaților minori și a părții vătămate minore, pe

motiv că în speță în condițiile legii, s-au dispus și, respectiv, s-au efectuat: raportul de

expertiză psihiatrică-legală nr.702a-2016 din 04 august 2016, din care rezultă că: „ ...

minorul XXXXX de careva maladii psihice cromice nu suferă, prezintă diagnosticul

„retardare mentală ușoară”, 1) la momentul comiterii asupra lui a acțiunilor violente cu

caracter sexual, el careva tulburări psihice de intensitate psihotică nu a evidențiat, putea

percepe acțiunile ce aveau loc cu el și în prezent le poate reda, dar nu înțelegea caracterul

și semnificația acțiunilor, îndreptate asupra sa - în virtutea vârstei și dezvoltării sale

intelectuale. XXXXX poate reproduce evenimentele, ce au avut loc cu el reieșind din

nivelul dezvoltării sale și poate depune declarații pe marginea cazului dat, cu suportul

psihologului. Declarațiile, depuse de către minorul XXXXX, pot fi puse în baza unei

hotărâri pe cauza penală dată (vol. 1, f.d.96-99); raportul de expertiză judiciară nr.44a din

10 martie 2017, prin care comisia de expertiza psihiatrică-legală ambulatorie a concluzionat

că „inculpatul minor Lazăr N. de maladii psihice cronice nu suferă, este fără dereglări

psihice, careva dereglări psihice temporare de intensitate psihologică nu manifestă, la

momentul săvârșirii infracțiunii avea păstrată capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale, putea acționa cu discernământ, nu este necesară aplicarea față de Lazăr

N. a tratamentului forțat, poate fi anchetat și supus răspunderii penale (vol. II, f.d.55-

58); raportul de expertiză judiciară nr.43 a din 10 martie 2017 din care rezultă că...

„Dascălu Gh. de maladii psihice cronice nu suferă, este fără dereglări psihice. În perioada

săvârșirii infracțiunii imputate careva dereglări psihice temporare de intensitate

5

psihologică nu manifesta, avea păstrată capacitatea de prevedere și deliberare a acțiunilor

sale, putea acționa cu discernământ, nu este necesară aplicarea față de Gh. Dascălu a

tratamentului forțat, poate fi anchetat și supus răspunderii penale (vol. II, f.d.44- 47);

raportul de expertiză judiciară nr.26 din 16 mai 2017 din care rezultă că... „V. Lazăr

prezintă diagnoza „Retardare mentală moderată". În perioada comiterii infracțiunii ce i

se impută, a acționat în condiții de discernământ redus, având capacitatea de prevedere și

prognozare a acțiunilor sale limitată, incompletă, nu necesită aplicarea măsurilor de

constrângere cu caracter medical, iar în caz de detenție se recomandă evidența psihiatrului

de penitenciar (vol. II, f.d.74-77).

Totodată, Colegiul penal a respins ca nefondate alegațiile apelantului prin care se

indică că Gh. Gore în perioada 24.09.2015-27.03.2016 a fost plecat peste hotarele țării și

nu a comis această infracțiune, argumentând că această versiune a fost combătută prin

declarațiile părții vătămate minore și reprezentantului legal al acesteia, iar timpul indicat

nu se suprapune peste timpul săvârșirii infracțiunii constatat prin sentință.

În continuare, instanța de apel a menționat că sunt întemeiate argumentele apelanților

referitor la faptul că prima instanță la stabilirea termenului de pedeapsă nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art.art.7, 61, 70, 75 și 79 Cod penal și nu a reținut circumstanța

excepțională importantă și evidentă, ce se întrevede în speță – minoratul făptuitorilor.

Astfel, s-a constatat că inculpații, la timpul comiterii infracțiunii, erau minori, iar

prezența minoratului, prin prisma prevederilor art.79 alin.(1) Cod penal, reprezintă o

circumstanță excepțională, care trebuie luată în considerație, în mod obligatoriu, la

aplicarea pedepsei penale.

Soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, instanța de apel ținând cont

de circumstanțele cauzei, de personalitatea inculpaților precum și de gravitatea infracțiunii

și consecințele survenite, a concluzionat că, scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin

stabilirea unei pedepse privative de libertate, cu aplicarea prevederilor art.79 Cod penal.

în numele inculpatului Gh. Gore, avocatul V. Nastas în numele inculpatului Gh. Dascălu și

avocatul S. Hîncu în numele inculpatului N. Lazăr, care invocând temeiurile de drept

prevăzute la art.427 alin.(1) pct.4), 6), 8) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia

cu pronunțarea unei hotărâri de achitare.

În argumentarea recursurilor s-au invocat următoarele:

- examinarea cauzei în instanța de apel a început în lipsa inculpatului minor V. Lazăr

și reprezentantului legal al acestuia;

- sentința de condamnare se bazează doar pe depozițiile părții vătămate minore și

reprezentantului legal al acestuia, aceste declarații nefiind confirmate prin alte probe;

- din materialele cauzei s-a constatat că Gh. Gore, Gh. Dascăl, N. Lazăr, Gh. Cortac

și P. Craciun s-au antrenat în casa părăsită de care avea grijă familia Dascăl, însă în perioada

2012-2013. Totodată, toți inculpații inclusiv și martorii Gh. Cortac și P. Craciun au relatat

că pe XXXXX nici o dată nu l-au văzut în această casă;

- din declarațiile directorului de școală și reprezentantului legal al părții vătămate

rezultă că XXXXX a fost diagnosticat cu retard mintal, lui îi vine greu să spună lunile și

anotimpurile. Astfel, reprezentantul legal al părții vătămate minore a relatat că copilul

i-a comunicat că a mai existat încă o dată un asemenea caz, însă cu mult timp în urmă era

primăvara sau toamna că afară ploua, era glod, era vreme urâtă;

- probele puse la baza hotărârilor de condamnare nu demonstrează vinovăția

inculpaților Gh. Gore, Gh. Dascălu și N. Lazăr în săvârșirea infracțiunii incriminate;

6

- partea vătămată minoră a fost audiată în conformitate cu prevederile art.1101 Cod de

procedură penală, însă în lipsa inculpaților și apărătorilor acestora care nu au avut

posibilitate de a acorda întrebări și a elucida mai multe circumstanțe, prin urmare consideră

că aceste declarații nu pot fi puse la baza unei hotărâri de condamnare;

- instanța de apel a indicat că, audierea părții vătămate minore, a avut loc înainte de a

fi recunoscuți în calitate de bănuiți careva persoane în cauza dată, însă apărarea consideră

că era obligația organului de urmărire penală de a efectua repetat aceste acțiuni procesual

penale;

- procesul verbal de cercetare la fața locului (f.d.67) și procesul verbal de verificare a

declarațiilor victimei la fața locului (f.d.68), unde partea vătămată a comunicat că

evenimentele s-ar fi petrecut în 2015, au fost petrecute în lipsa psihologului și părții

apărării. Potrivit raportului de expertiză psihiatrică-legală (f.d.88-90 vol. I) minorul poate

face declarații doar cu suportul psihologului și nu poate comunica vechimea evenimentelor.

Astfel, pentru valabilitatea acțiunilor de verificare a declarațiilor la fața locului a fost

obligatorie prezența psihologului. Prin urmare, rezultă că nu poate fi constatat că

infracțiunea ar fi fost săvârșită în toamna anului 2015;

- Gh. Gore în perioada 24.09.2015-27.03.2016 s-a aflat peste hotarele Republicii

Moldova și prin urmare, nici nu putea comite fapta incriminată;

- deși Gh. Gore nu are antecedente penale și se caracterizează pozitiv, în sentința de

condamnare este indicat contrariul și anume - că acesta se caracterizează negativ;

- hotărârile de condamnare, contrar prevederilor art.8 CPP, sunt bazate în exclusivitate

pe presupuneri;

- atât prin sentință cât și prin decizia instanței de apel inculpații au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal – care prevede că, prin

acțiunile sale, au cauzat contaminarea intenționată cu maladia SIDA, însă în speță nu

s-au constatat asemenea consecințe;

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra încălcărilor invocate în apel cum ar fi:

audierea părții vătămate minore și verificarea declarațiilor la fața locului fără participarea

psihologului (prescripție a expertizei psihiatrică-psihologică); numirea expertizelor fără

înștiințarea despre acest fapt a părții apărării; efectuarea acțiunilor de urmărire penală,

audierea părții vătămate minore și verificarea declarațiilor la fața locului, fără înștiințarea

și participarea părții apărării;

- nici o probă scrisă, pe care le-a enumerat instanța de fond, nu confirmă că N. Lazăr

ar fi comis infracțiunea incriminată;

- în instanța de apel avocatul S. Hîncu a înaintat un demers, prin care a solicitat să fie

audiată în calitate de martor directorul școlii L. Ghiorghica, însă instanța de apel a respins

fără nici o argumentare acest demers.

5.1. Decizia instanței de apel a fost contestată cu recurs ordinar și de către avocatul

T. Malai în numele inculpatului V. Lazăr, care invocând temeiurile de drept prevăzute la

art.427 alin.(1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu pronunțarea

unei hotărâri de achitare sau dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet

de judecată, argumentând următoarele:

- la soluționarea chestiunii privind aplicarea pedepsei inculpatului instanța nu a

acordat deplină eficiență prevederilor art.art.7, 61, 75, 76, 90 Cod penal;

- în speță, instanța într-o formă stereotipizată a indicat că, careva circumstanțe

atenuante nu s-au stabilit;

7

- atât prin sentință cât și prin decizia instanței de apel inculpații au fost recunoscuți

vinovați și condamnați în baza art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal - au cauzat contaminarea

intenționată cu maladia SIDA, însă în speță nu s-au constatat asemenea consecințe. Mai

mult, prin rechizitoriu inculpaților li s-a incriminat săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal;

- instanța de apel nu a luat în considerație că, în privința inculpatului V. Lazăr sunt

aplicabile prevederile art.231 Cod penal, or, conform expertizei psihiatrică-legală s-a

stabilit că V. Lazăr prezintă diagnoză retardare mentală moderată, a acționat în condiții de

discernământ redus, având capacitate redusă a acțiunilor sale, care este limitată și

incompletă;

- instanța de apel i-a stabilit lui V. Lazăr aceiași pedeapsă ca și celorlalți inculpați, fără

a ține cont de faptul că în perioada comiterii faptei V. Lazăr abia avea împlinită vârsta de

14 ani;

- instanța a ignorat faptul că, apărarea a solicitat numirea unei expertize psihiatrică-

psihologică legală repetată în privința lui V. Lazăr, apreciind această solicitare ca fiind

nefondată care urmărește scopul tergiversării examinării cauzei, însă scopul apărării a fost

de a examina obiectiv cauza penală. Consideră că, în speță, urma a fi admisă cererea privind

stabilirea unei expertize psihiatrice, pentru a se răspunde la întrebările menționate în cerere

de către avocat luând în considerație concluzia expertizei și IQ-ul minorului.

motivele invocate, ținând cont de opinia acuzatorului de stat invocată în referință, Colegiul

penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise, din următoarele considerente.

Potrivit prevederilor art. 424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art.427, fiind în drept să judece

și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația condamnaților.

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, în baza prevederilor art.434 Cod

de procedură penală, verifică legalitatea hotărârilor atacate pe baza materialelor cauzei și

se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de fond și cea

de apel, în temeiul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, când hotărârea atacată nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de drept

formal și material.

Sub acest aspect Colegiul penal reține că în conformitate cu prevederile art.385 alin.

(1) pct. 1) - 4), 394 alin.(1) pct. 1), 2), 4) și 5) Cod de procedură penală, la adoptarea

sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă a avut loc fapta de săvârșirea

căreia este învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat, dacă fapta

întrunește elementele infracțiunii și de care anume lege penală este prevăzută ea, dacă

inculpatul este vinovat de săvârșirea acestei infracțiuni.

Partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă descrierea faptei

criminale, considerată ca fiind dovedită, indicând-u-se locul, timpul, modul săvârșirii ei,

forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii, probele pe care se

întemeiază concluziile instanței de judecată și motivele pentru care instanța a respins alte

probe, în cazul când o parte a acuzației este considerată neîntemeiată – temeiurile pentru

8

aceasta, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului, motivele pentru modificarea

învinuirii dacă la judecată s-a efectuat așa ceva.

Prescripțiile normelor de drept enunțate au fost sfidate de către instanța de fond.

Or, conform pârții descriptive a sentinței atacate, aceasta a conchis „”vina

inculpaților Gore Gheorghe, Lazăr Nicolae, Dascălu Gheorghe și Lazăr Vasile în

săvârșirea infracțiunii violente cu caracter sexual, adică, satisfacerea poftei sexuale în

formă perversă săvârșite prin constrângere psihică a persoanei, profitând de

imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșite de două sau

mai multe persoane asupra unei persoane despre care se cunoștea cu certitudine că nu a

atins vârsta de 14 ani a fost dovedită pe deplin, iar acțiunile lor se încadrează în

prevederile art.172 alin.(3) lit. a) Cod penal.”, iar în dispozitivul hotărârii instanța a dispus

condamnarea inculpaților în baza art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal, adică în temeiul unui

semn calificativ care în general nu a fost incriminat prin actul de sesizare a instanței.

Împrejurările specificate atestă faptul că, prima instanță nu a soluționat aspectele de

fapt și de drept ale învinuirii înaintate inculpaților în condițiile legii.

Conform prevederilor art.art.414 alin.(1), 417 alin.(1) pct. 8) Cod de procedură

penală, instanța de apel este obligată să examineze aspectele de fapt și de drept ale cauzei.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă motivele adoptării soluției date.

În sensul cerințelor art.414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra

cărora s-a pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost săvârșită

ori nu; dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost comisă.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel, acestea

sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii; dacă normele de drept procesual și penal

au fost corect aplicate. În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale

referitoare la chestiunile menționate, hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată,

cu rejudecarea cauzei.

Aceste prevederi au fost ignorate de către instanța de apel.

Or, potrivit părții descriptive a deciziei sale, instanță de apel nu a reacționat în nici

un fel asupra erorilor de drept comise de instanță de fond și enunțate mai sus. Acestea sunt,

astfel, valabile și pentru instanța de apel.

Mai mult, la fel ca prima instanță, și instanța de apel a specificat pripit că inculpații

sunt corect condamnați în baza: „art.172 alin.(3) lit. b) Cod penal”, fără a ține cont de

prevederile art.325 alin. (1) Cod de procedură penală, or, potrivit rechizitoriului inculpaților

nu li s-a incriminat satisfacerea poftei sexuale în formă perversă săvârșite prin

constrângere psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori

de a-și exprima voința, săvârșite de două sau mai multe persoane, acțiuni ce au cauzat

contaminarea intenționată cu maladia SIDA.

Acestea fiind menționate Colegiul penal lărgit constată, că, instanța de apel a adoptat

o decizie ce contravine prevederilor art.414 alin.(5) Cod de procedură penală, care

stipulează că, instanța de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate

în apel. Nepronunțarea instanței de apel asupra tuturor motivelor invocate echivalează cu

nerezolvarea fondului apelului, iar decizia urmează a fi casată cu rejudecarea cauzei în apel,

cum cere art.435 Cod de procedură penală, întrucât asemenea eroare judiciară nu poate fi

corectată în instanța de recurs.

Generalizând cele menționate Colegiul penal lărgit constată că, instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra motivelor indicate în apeluri, care vizează erorile de drept expuse mai

9

sus, circumstanțe care denotă în mod lucid că, instanța de fond nu a soluționat învinuirea

imputată inculpaților în conformitate cu rigorile legii, iar instanța de apel nu a judecat

apelurile în condițiile legii, deoarece nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate și

a adoptat o hotărâre, care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția.

Conform art.435 alin.(1) pct.2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de recurs

casează hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul

în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către ambele

instanțe, constituie erori de drept, prescrise în art.427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură

penală și care nu pot fi corectate de către instanță de recurs, se impune soluția - admiterii

recursurilor ordinare de pe rol, casării totale a deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

9.În conformitate cu prevederile art.art.434, 435 alin.(1) pct. 2) lit. c) Cod de

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Guțanu Doina în numele

inculpatului Gore Gheorghe, avocatul Nastas Victor în numele inculpatului Dascălu

Gheorghe, avocatul Hîncu Sergiu în numele inculpatului Lazăr Nicolae și de către avocatul

Malai Tatiana în numele inculpatului Lazăr Vasile, casează total decizia Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 06 decembrie 2018, în cauza penală în privința lui Gore

Gheorghe, Lazăr Vasile, Lazăr Nicolae și Dascălu Gheorghe și dispune rejudecarea

cauzei de către aceeași instanță, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 29 august 2019.

Președinte Vladimir Timofti

Judecători Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

Nadejda Toma

Victor Boico

10