1ra-552/18 — art. 217/1 alin.4 lit. d CP

1ra-552/18 — art. 217/1 alin.4 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-552/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie

2017, în cauza penală în privința lui:

Osoianu Cătălin Xxxxx, născut la

xx.xx.xxxx, originar și locuitor în Xxxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 02.02.2017 - 07.06.2017;

Instanța de apel: 10.07.2017 - 14.11.2017;

Instanța de recurs: 08.02.2018 - 14.03.2018.

C O N S T A T Ă:

fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Osoianu Cătălin a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217/1 alin. (4) lit. d Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa sub formă de 4 (patru) ani 8 (opt) luni închisoare, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții care ar

permite accesul la substanțe psihotrope sau medicamentelor ce au circuit restrâns în

medicină pe termen de 3 (trei) ani.

Osoianu Cătălin a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 311 alin. (2)

lit. a) Cod penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de 1 (unu) an, cu executarea

acesteia în penitenciar de tip semiînchis.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Osoianu Cătălin i s-a aplicat pedeapsa definitivă de

4 (patru) ani 9 (nouă) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții care ar permite accesul la substanțe psihotrope

sau medicamentelor ce au circuit restrâns în medicină pe termen de 3 (trei) ani.

S-a încasat din contul lui Osoianu Cătălin în beneficiul statului suma de 1 590 (o

mie cinci sute nouăzeci) lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

parcursul anului 2015 până în luna iulie a anului 2016, împreună și de comun acord

cu mai multe persoane, au transportat, păstrat și distribuit, substanțe narcotice în scop

1

de înstrăinare mai multor locuitori din mun. Chișinău, dar și din localitățile r-lui

Dubăsari.

La 03.02.2016, cet. Osoianu Cătălin, împreună cu mai multe persoane, aflându-

se în mun. Chișinău, cu scopul de a transporta, păstra și distribui substanțe narcotice

au transmis lui Balan Ilie un pachet din polietilenă și unul din folie de staniol în care

se află substanțe psihotrope pentru a fi vândute în continuare pe teritoriul r-lui

Dubăsari. La 02.03.2016, cet. Balan Ilie s-a deplasat cu automobilul personal de

model „BMW xxx X” cu n/î XXX xxx în s. Xxxxx, r-nu1 Xxxxx, unde în preajma

hidrocentralei, în cadrul achiziției de control a realizat scopul comun, vânzând contra

sumei de 2.500 lei, un pachet din polietilenă și unul din folie de staniol în care se

aflau substanțe cu aspect de pulbere de culoare albă, care au fost ridicate în cadrul

acțiunilor de urmărire penală.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1 - R - 956 din 03

martie 2016 - substanța cu aspect de pulbere de culoare albă prezentată la examinare

într-un pachet de polietilenă și altul de staniol, depistate și ridicate la 02.03.2016 în

rezultatul percheziției autoturismului de model „BMW xxx”, cu n/î XXX xxx, ce

aparține cet. Balan Ilie, reprezintă amfetamină, care se atribuie la categoria

substanțelor psihotrope. Cantitatea substanței psihotropă (amfetamină) constituie în

total 3,401 a ( 3,298 și 0,103 g).

Potrivit listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe, depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora aprobată prin

Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea de 3,401 g de amfetamină se

atribuie la substanțe narcotice și constituie proporții deosebit de mari.

Tot el, Osoianu Cătălin, la 17.06.2016, urmărind aceleași intenții infracționale,

împreună și de comun acord cu alte persoane, aflându-se în mun. Chișinău, cu scopul

de a transporta, păstra și distribui substanțe narcotice, a preluat de la o persoană la

moment neidentificată un pachete din folie de staniol în care se aflau substanțe

psihotrope pe care a transportat-o la IP Dubăsari cu sediul în sat. Ustia, r-nu1

Dubăsari și le-a transmis ofițerilor de investigație a IP Dubăsari prezentându-le ca

substanțe psihotrope precum că procurate de la cet. Vicol Lilian în cadrul măsurii

speciale de investigație drept achiziție de control. În atare împrejurări, Osoianu

Cătălin, realizând scopul comun, a transmis pachetul indicat, în care se afla substanță

cu aspect de pulbere de culoare albă, ofițerului de investigație a BCG a SII a IP Dubi

Furmuzachi Dumitru, însușind astfel suma de 700 (șapte sute) lei, care i-au fost

transmiși pentru realizarea măsurii speciale - achiziției de control.

Conform raportului de constatare tehnico-științifică nr.34/12/1 - R - 4532 din 12

august 2C, substanța cu aspect de bulgări și pulbere prezentată la examinare ridicată

în rezultatul efectuării măsurii speciale de investigație achiziție de control, reprezintă

amfetamină care se atribuie la categoria substanțelor psihotrope. Cantitatea de

substanță psihotropă (amfetamin) constituie 0,664 g, respectiv, proporții mari.

Potrivit listei substanțelor narcotice, psihotrope și a plantelor care conțin astfel

de substanțe depistate în trafic ilicit, precum și cantitățile acestora aprobată prin

2

Hotărârea Guvernului nr.79 din 23.01.2006, cantitatea de 4,065 g (3,298 + 0,103 g +

0,664g) de amfetamină se atribuie la substanțe psihotrope și constituie proporții

deosebit de mari.

Instanța de fond a încadrat în drept acțiunile inculpatului în baza art. 217/1 alin.

(4) lit. d) Cod penal, după semnele calificative transportarea, păstrarea, distribuirea,

substanțelor narcotice în scop de înstrăinare, comisă în proporții deosebit de mari.

Tot el, Osoianu Cătălin, la 30.12.2016, aflându-se în incinta biroului nr. 1 din

sediul procurau Dubăsari, fiind preîntâmpinat conform art. 311 Cod penal - pentru

denunțul intenționat fals, după a audiat în calitate de învinuit în cadrul cauzei penale

nr.2016130238, cu scopul denunțării cu bună știință falsă, intenționat a declarat că

infracțiunea de punere în circulație a substanțelor narcotice care a fi comisă la

17.06.2016, a fost săvârșită de către Vicol Igor persoană, despre care în cadrul

urmăririi penale s-a constatat că nu a avut atribuții la săvârșirea acestei fapte

infracționale. Pentru realizarea infracțiunii Osoianu Cătălin a relatat că la 17 iunie

2016 a participat în calitate de investigator sub acoperire efectuarea unei achiziții de

control pentru care s-a deplasat în mun. Chișinău pe str. Xxxxx și cu banii primiți de

la organul de poliție, s-a ridicat la etajul 3 a unui bloc din apropiere, unde Vicol Igor

i-a vândut contra sumei de 700 lei un pachet în care se afla amfetamină. La întrebările

suplimentare, Osoianu Cătălin a schimbat declarațiile sale și a recunoscut că drogul

nu 1-a procurat de la Vicol Igor, ci de la un prieten de-al său pe nume Vasilache

Iulian cu care s-a întâlnit în aceeași zi în preajma blocului unde locuiește Vicol Igor.

Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 311 alin. (2) lit. a)

Cod penal - denunțarea cu bună știință falsă în scopul de a-l învinui pe cineva de

săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de

răspundere, care sunt în drept de a porni urmărirea penală, legată de învinuirea de

săvârșirea unei infracțiuni grave, deosebit de gravă sau excepțional de grave.

cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i fie stabilită o pedeapsă mai blândă.

În motivarea apelului a indicat că la etapa de urmărire penală a conlucrat cu

organul de urmărire penală, prin urmare instanța urma să aplice în privința sa

prevederile art. 217 alin. (5) Cod penal și să-l libereze de răspundere penală.

Totodată, consideră că în privința sa este aplicabilă Legea nr. 210 cu privire la

amnistie.

2017, s-a admis apelul declarat de către inculpat, s-a casat parțial sentința, inclusiv

din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, în partea încasării

cheltuielilor judiciare, cu pronunțarea în această parte a unei noi hotărâri prin care s-a

respins cererea înaintată de procuror în interesul statului privind încasarea de la

Osoianu Cătălin în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în mărime de 1 590 (o

mie cinci sute nouăzeci) lei, ca fiind neîntemeiată.

În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

3

4.1. Colegiul a constatat că la pronunțarea sentinței, instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și just a concluzionat că inculpatul este vinovat de

comiterea infracțiunilor încriminate, or, împrejurările ce dovedesc în afara oricăror

dubii culpabilitatea acestuia au fost elucidate și constatate din totalitatea de probe

acumulate, cercetate la dosarul respectiv, fiind corect apreciate, cu respectarea

prevederilor art. 101 Cod procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludentei, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Colegiul Penal constată că prima instanță nu a comis careva erori de fapt care ar

impune casarea sentinței adoptate în partea recunoașterii vinovăției inculpatului în

comiterea acțiunilor infracționale, prima instanță în sentința corect și justificat și-a

motivat soluția sub aspectul recunoașterii vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 217/1 alin. (4) Cod penal și art. 311 alin. (2) lit. a) Cod

penal Cod penal, luând în considerație probele administrate legal de către organul de

urmărire penală și cercetate în ședința de judecată la prezenta cauză penală, cu

respectarea prevederilor art. 100 al. (4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenței, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, și ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția inculpatului în comiterea faptei și prezența în acțiunile inculpatului a

elementelor infracțiunilor incriminate.

Instanța a constatat că inculpatul este de acord cu starea de fapt stabilită de

prima instanță, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor sale, însă critică

hotărârea primei instanțe referitor la aplicarea unei pedepse prea dure. Analizând

acest temei în raport cu motivele invocate în apel, Colegiul a reținut că acesta nu și-a

găsit confirmarea la judecarea apelului declarat, lipsind temeiuri de implicare a

instanței de apel în sensul casării hotărârii contestate în partea individualizării și

stabilirii pedepsei.

Afirmațiile inculpatului precum că instanța de fond incorect a individualizat

pedeapsa, numindu-i o pedeapsă prea aspră, Colegiul le-a considerat neîntemeiate, or,

la stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond aținut cont de prevederile art. 61,

70, 75, 76-78, 90 alin. (4) Cod penal și art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, de

caracterul și gravitatea infracțiunii săvârșite, și anume de faptul că prin acțiunile sale

Osoianu Cătălin a comis o infracțiune mai puțin gravă și una deosebit de gravă prin

prisma art. 16 Cod penal, de persoana acestuia, care anterior nu a fost condamnat (f.d.

82, vol. I), de recunoașterea vinovăției, la evidența medicului narcolog și psihiatru nu

se află (f.d. 28, 45-46 vol. II), la locul de trai se caracterizează pozitiv (f.d. 29, 47 vol.

II).

Drept circumstanță atenuantă a fost reținută căința sinceră manifestată de către

inculpat, circumstanțe agravante, nefiind stabilite.

Prin urmare, instanța de fond a statuat corect că la caz, reieșind din limita

prevăzută de sancțiunea infracțiunii constatate, ținând cont de scopul restabilirii

4

echității sociale, reieșind din circumstanțele stabilite, din gradul prejudiciabil al

faptei, principiul individualizării pedepsei, persoana inculpatului, care este la prima

abatere de lege, este posibilă aplicarea pedepsei cu închisoarea, în acest sens poziția

instanței în mod prioritar s-a axat pe asigurarea principiului aplicării unei pedepse

echitabile, pornind de la evaluarea gradului influenței pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării inculpatului, apreciind obiectiv toate circumstanțele prezentei

cauze.

Colegiul a respins argumentul inculpatului precum că instanța de fond urma să-i

numească o pedeapsă mai blândă, deoarece a conlucrat cu organul de urmărire

penală, or la faza de urmărire penală Osoianu Cătălin și-a dat acordul de conlucrare

cu organul de urmărire penală în vederea contracărării fenomenului circulației ilicite

a substanțelor narcotice sau psihotrope (f.d. 184, vol. I), însă, prin comportamentul

său ulterior, nu a dat dovadă de căință sinceră (la faza de urmărire penală), de

conștientizare deplină a consecințelor acțiunilor sale, de contribuție activă la

descoperirea infracțiunii. Astfel, instanța de fond just a menționat că participând în

calitate de investigator sub acoperire la o măsură de achiziție sub control, Osoianu

Cătălin, cu bună știință a indus în eroare ofițerii de investigații și organul de urmărire

penală cu privire la persoana de la care a achiziționat amfetamină, și anume, 1-a

indicat pe Vicol Lilian ca fiind vânzător, deși în realitate a procurat de la o altă

cunoștință de a sa. Prin urmare, comportamentul inculpatului la faza urmăririi penale

este criticabil și nu constituie o premisă pentru aplicarea față de acesta a unei pedepse

mai blânde și aplicarea art. 217 alin. (5) cod penal.

Totodată, a fost respins argumentul inculpatului precum că față de el urmau să

fie aplicate prevederile Legii privind amnistia, or, instanța de fond a explicat că

infracțiunea prevăzută de art. 311 alin. (2) lit. a) Cod penal a fost comisă la

30.12.2016, pe când Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia, stipulează că

prevederile acesteia pot fi aplicate față de persoanele care au comis infracțiunea până

la adoptare - 29.07.2016.

Concomitent, instanța de fond a reținut că deși instanța de fond a încadrat corect

acțiunile inculpatului și a individualizat corect acestuia pedeapsa aplicată totuși

constată că instanța de fond în mod eronat a admis cererea procurorului și a încasat de

la inculpat în beneficiul statului suma de 1 590 (o mie cinci sute nouăzeci) lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare, din următoarele considerente.

Procurorul în ședința instanței de fond a întemeiat cheltuielile judiciare invocate

pentru efectuarea expertizelor judiciare și întocmirea Raportului de expertiză 34/12/1-

/-956 din 03.03.2016 - în sumă de 510 lei, întocmirea Raportului de expertiză

34/12/1-R-1546 - 360 lei; Raportului de expertiză 34/12/1-R-1547 din 31.03.2016 -

360 lei și Raportului de expertiză 34/12/1-R-1519 din 30.03.2016 - câte 360 lei, în

total în sumă de 1080 lei.

Astfel, instanța de fond a constatat că expertizele date au fost dispuse de organul

de urmărire penală în baza art. 143 Cod de procedură penală pentru a determina

natura substanțelor ridicate prin achiziție de control și cantitatea acestora. Astfel,

5

efectuarea rapoartelor nominalizate constituie o măsură procesuală ce ține de

administrarea probatoriului și formularea învinuirii, care sunt puse în sarcina părții

acuzării. Prin urmare, cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat care

au fost necesare pentru efectuarea expertizelor judiciare sunt cheltuieli efectuate în

cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli

ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din

contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli de expertiză.

Prin urmare, Colegiul a considerat necesar a respinge cererea procurorului privind

încasarea din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în mărime de 1 590 lei, ca

fiind neîntemeiată.

invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea parțială a acesteia, în partea respingerii cererii procurorului privind încasarea

cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, cu menținerea sentinței în această

parte.

În susținerea recursului procurorul indică că efectuarea cheltuielilor judiciare

într-o cauză penală este provocată de săvârșirea unei infracțiuni care impune

desfășurarea urmăririi penale și a judecării cauzei pentru aplicarea legii penale celui

ce a comis-o. Ca urmare cheltuielile judiciare sunt imputabile inculpatului pentru

săvârșirea infracțiunii, temeiul juridic fiind vinovăția sa infracțională, deoarece fără

săvârșirea infracțiunii astfel de cheltuieli nu s-ar fi efectuat.

În circumstanțele expuse, acuzarea consideră că cheltuielile de judecată

suportate de către stat în cauza penală de învinuirea lui Osoianu Cătălin urmează să

fie încasate din contul acestuia.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept întru casarea deciziei

recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală ce prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare în urma cercetării materialelor cauzei,

cu atât mai mult că recurentul invocă de fapt dezacordul cu soluția instanțelor de fond

prin care cheltuielile de judecată în mărime de 1590 lei pentru efectuarea expertizelor

judiciare și întocmirea rapoartelor de expertiză, au fost trecute în contul statului.

Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de

6

condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste

cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lor.

Potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuieli

judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a

procesului penal. Cheltuielile judiciare cuprind sumele plătite sau care urmează a fi

plătite martorilor, părții vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor,

interpreților, traducătorilor și asistenților procedurali. Cheltuielile judiciare se plătesc

din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 alin. (1) Cod de procedură penală, cheltuielile privind efectuarea

expertizelor judiciare și întocmirea rapoartelor de expertiză în privința inculpatului,

solicitate de către organul de urmărire penală, nu se includ în categoria cheltuielilor

judiciare care urmează a fi achitate de către condamnat. Mai mult, Colegiul indică că,

în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire penală sau de

către instanța de judecată la solicitarea procurorului, plățile necesare pentru

efectuarea expertizei, vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului de stat

prin prisma prevederilor art. 227 Cod de procedură penală.

Astfel, suma de 1590 lei solicitată de către procuror ca să fie încasată de la

inculpat în folosul statului, constituie cheltuieli care au fost suportate pentru

efectuarea expertizelor judiciare și întocmirea Raportului de expertiză 34/12/1-/-956

din 03.03.2016 - în sumă de 510 lei, întocmirea Raportului de expertiză 34/12/1-R-

1546 - 360 lei; Raportului de expertiză 34/12/1-R-1547 din 31.03.2016 -360 lei și

Raportului de expertiză 34/12/1-R-1519 din 30.03.2016 - câte 360 lei, în total în

sumă de 1080 lei.

Potrivit prevederilor art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, expertiza

se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, în cazuri când prin alte probe nu

poate fi stabilit adevărul în cauză.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat. Împrejurările

enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a comis erori de drept în

raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată cuprinde motive clare și

legale pe care se întemeiază soluția, astfel, recursul ordinar este unul vădit

neîntemeiat.

Soluția adoptată de instanța de apel corespundea prevederilor art. 7 alin. (1) Cod

de procedură penală, iar modificarea ulterioară a legislației la capitolul cheltuielilor

de judecată nu poate servi temei de implicare în decizia definitivă.

7

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Osoianu Cătălin, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 12 aprilie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

8