1ra-346/2018 — art. 201-1 alin. 2, lit. c CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 201-1 alin. 2, lit. c CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 6 CPP
1ra-346/2018 — art. 201-1 alin. 2, lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul 1ra-346/2018
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
14 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, prin care
se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10
octombrie 2017 în cauza penală în privința lui
Bolfun Ion XXXXX,
născut la XXXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,
r-nul XXXXX;
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
1.de la 05 aprilie 2017 - până la 26 iulie 2017 (instanța de fond);
de la 28 august 2017 -până la 10 octombrie 2017 (instanța de
apel);
de la 15 ianuarie 2018 - până la 14 martie 2018; (instanța de
recurs ordinar).
Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală
legal executată.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 26 iulie 2017, examinată
în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Bolfun Ion a fost
condamnat în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 160 ore muncă
neremunerată în folosul comunității
Pentru a pronunța sentința instanța a constatat că, Bolfun Ion la 11 ianuarie
2017, aproximativ la 2300, aflându-se la domiciliul tatălui său Bolfun Nicolae din
s. XXXXXX, r-nul XXXXXX, în urma unui conflict, i-a aplicat lui Bolfun Nicolai
câteva lovituri cu pumnii în regiunea feții, cauzându-i potrivit raportului de
expertiză medico-legală nr. 30D din 10.03.2017, vătămări corporale medii.
Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea
acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri cu dispunerea încasării din contul
inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 691,07 lei.
În argumentarea soluției solicitate s-a invocat că prima instanță urma să
încaseze cheltuielile de judecată din contul inculpatului în beneficiul statului, or
aceste cheltuieli au fost suportate în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în
1
prezenta cauză.
Consideră că cheltuielile suportate în legătură cu efectuarea expertizelor
medico-legale și costul filelor din dosar urmează a fi încasate de la inculpat în
conformitate cu prevederile art. 229 Cod de procedură penală, deoarece acestea
constituie cheltuieli judiciare în sensul art. 227 Cod de procedură penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie
2017 apelul declarata fost respins ca nefondat.
În motivarea soluției adoptate Colegiul a menționat că, vinovăția
inculpatului a fost dovedită pe deplin prin probele prezentate de acuzare, astfel că
instanța de fond just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar în consecință
acțiunile lui Bolfun I. corect au fost încadrate în baza art. 2011 alin. (2) lit. c) Cod
penal.
Tot aici Colegiul penal a reținut, că instanța de fond corect a ajuns la concluzia
că în cadrul urmăririi penale nu au fost suportate careva cheltuieli judiciare ce ar
putea fi încasate de la inculpat, or în conformitate cu prevederile ar. 143 Cod de
procedură penală, pentru a fi stabilit gradul de leziuni corporale cauzate părții
vătămate, organul de urmărire penală a dispus efectuarea expertizei medico-
legale. Astfel, Colegiul a menționat, că cheltuielile judiciare solicitate de acuzatorul
de stat care au fost necesare pentru efectuarea expertizei medico-legale sunt
cheltuieli trecute în contul statului, or normele procesuale nu prevăd achitarea din
contul condamnatului a cheltuielilor judiciare ce constituie cheltuieli pentru
efectuarea expertizei, care în speță este obligatorie.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a
contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând că hotărârea
contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia
instanței de respingere a solicitării privind încasarea din contul inculpatului în
beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 691,07 lei, este
neargumentată. Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin. (1) Cod
de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul inculpatului.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune
inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.
Potrivit art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, hotărârea instanței de apel
poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de
fond ori de apel.
2
Recurentul în recurs a invocat ca temei de casare a deciziei instanței de apel
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile
instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise
de instanțele de fond și de apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția.
Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la
examinarea recursului.
Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în
vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și
229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.227 alin.(1) și (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,
cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea
nu prevede altă modalitate.
La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei
medico-legală nr. 30 D din 10.03.2017, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi
penale întru acumularea probatoriului necesar și că acestea sunt trecute, de fapt, în
contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului, or, aceste acțiuni țin
de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de
depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică
făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în
procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării
procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit.
Or, într-o situație contrară, acest principiu nu-și mai are valoarea.
Totodată, cheltuielile judiciare pentru achiziționarea filelor din dosar la care
a făcut referire acuzatorul de stat, la fel nu constituie cheltuieli ce pot fi puse în
sarcina inculpatului, deoarece efectuarea urmăririi penale și asigurarea
desfășurării normale a acesteia ține de obligația organului de urmărire penală.
Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul remarcă că recursul
repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în
apel, iar instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora, examinându-le
în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de
procedură penală, pronunțându-se argumentat și detaliat asupra lor.
3
Subsecvent, Colegiul conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul
apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea apelului,
precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417
Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței
de apel fiind bine argumentată, motivată și în concordanță cu prevederile art.394
Cod de procedură penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată,
Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea
hotărârii judecătorești contestate.
Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul
în care constată că este vădit neîntemeiat.
În baza celor expuse, Colegiul penal conchide că temeiul invocat de către procuror
nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar da
temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate și,
potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea recursului,
ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procuroul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău, Scutelnic Cătălin, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui
Bolfun Ion, ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 06 aprilie 2018.
Președinte Petru Ursache
Judecătorii Constantin Alerguș
Vladimir Timofti
4