1ra-1470/2017 — art. 42 alin. 2, art. 188 alin. 2 CP

1ra-1470/2017 — art. 42 alin. 2, art. 188 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-147/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

06 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti, Ala Cobăneanu, Dumitru

Visternicean,

a judecat, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de avocații

Medeleanu Roman, Munteanu Angela în numele inculpatului Șveț Andrei,

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 26 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Șveț Andrei Xxxx,

născut la xxxx, originar din r-nul Xxxx, s. Xxxx, fără

loc permanent de trai.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

fond);

până la 26.09.2017 (instanța de apel);

05.12.2017 – până la 06.03.2018 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă :

a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 42

alin.(2), 188 alin.(2) lit.b),d),e) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Procesul penal în privința lui Șveț Andrei în baza art.42 alin. (2), 164

alin. (2) lit. e) Cod penal a fost încetat, în legătură cu existența unei

circumstanțe care exclude posibilitatea atragerii la răspundere penală.

organul de urmărire penală Șveț Andrei a fost învinuit de faptul că la 24 iulie

2009, aproximativ la ora 23 40, aflându-se în s. Xxxx, r-nul Xxxx, acționând cu

intenție directă și urmărind scopul răpirii persoanei, împreună și prin

înțelegere prealabilă cu trei persoane neidentificate de organul de urmărire

1

penală, în timp ce se afla în locuința lui Xxxx, în prezența lui Xxxx și Xxxx, i-

au aplicat lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului lui

Xxxx, cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 165 „D”

din 12.08.2009, vătămări corporale ușoare. Ulterior, împotriva voinței lui

Xxxx, l-au scos din locuință, urcându-l cu forța pe bancheta din spate a unui

automobil de model nestabilit de organul de urmărire penală, condus de către

unul din complicii lui Șveț A., privându-l ilegal de libertate, transportându-l

în s. Xxxx, r-nul Xxxx, la marginea unei păduri, unde l-au bătut, dezbrăcat și

abandonat.

Tot el, este învinuit că la 24 iulie 2009, aproximativ la ora 2330, aflându-se în

s. Xxxx, r-nul Xxxx, acționând cu intenție directă și urmărind scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, împreună și prin înțelegere prealabilă cu trei persoane

neidentificate de organul de urmărire penală, a pătruns în locuința lui Xxxx,

unde intenționat l-au atacat pe ultimul și concubina acestuia Xxxx, aplicându-i

lui Xxxx, multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste cap și diferite părți ale

corpului, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 165 „D”

din 12.08.2009, vătămări corporale ușoare, iar lui Xxxx, aplicându-i lovituri cu

picioarele peste corp, cauzându-i dureri fizice, după care, în mod deschis, au

sustras de la Xxxx un telefon mobil de model „Xxxx” la prețul de 500 lei, care

aparținea lui Xxxx, cauzându-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de condamnare a

inculpatului în baza art. 42 alin.(2), 188 alin.(2) lit.b),d),e) Cod penal la 7 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, să fie

menținute dispozițiile sentinței privind încetarea procesului penal pe capătul de

învinuire în baza art. 42 alin.(2), 164 alin.(2) lit.e) Cod penal, în legătură cu

existența unei circumstanțe care exclude atragerea la răspundere penală.

A indicat că atât în cadrul urmăririi penale, cât și judecării cauzei au fost

aduse probe concludente și pertinente care confirmă că inculpatul a comis

infracțiunea de tâlhărie. Mai mult, din declarațiile părții vătămate Xxxx rezultă

că în drum spre automobil, inculpatul Șveț A. i-a luat din mîină, forțat, telefonul

mobil de model „Nokia” de culoare sură.

noiembrie 2016, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de procuror.

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, just ajungând la concluzia achitării

2

inculpatului. Astfel, probele administrate nu confirmă vina inculpatului în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2), 188 alin.(2) lit.b), d), e) Cod

penal.

Prima instanță corect a constatat că de către acuzatorul de stat nu au fost

prezentate probe concludente și pertinente care ar demonstra vinovăția lui Șveț

A. în infracțiunea de tâlhărie, pronunțând în acest sens o sentință de achitare, pe

motiv că fapta nu a fost săvârșită de inculpat.

Părțile vătămate Xxxx, Xxxx și Xxxx nu au indicat că telefonul mobil a fost

sustras deschis în timpul incidentului, ci doar că acesta a dispărut după ce Xxxx a

fost scos forțat din casă. Nici una din victime nu a declarat că ar fi văzut ca

făptuitorii să ia telefonul din mâinile lui Xxxx, precum și nici alte lucruri din

casă.

Prin urmare, acțiunile inculpatului și a celorlalți coparticipanți, de atac și

provocarea vătămărilor corporale ușoare s-au realizat cu scopul de a-l răpi și a se

răzbuna pe partea vătămată Xxxx, ceea ce se încadrează în componența

infracțiunii prevăzute la art. 164 Cod penal, dar nu cu scopul sustragerii

bunurilor ultimului.

După cum s-a constatat, atacul asupra părții vătămate Xxxx a fost efectuat

în scopul răpirii acestuia.

Astfel, prima instanță în mod just a dispus achitarea lui Șveț A. de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2), 188 alin.(2)

lit.b),d),e) Cod penal în baza temeiului că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii.

care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de

apel în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de judecată nu a ținut cont

și nu a apreciat probele ce confirmă vinovăția inculpatului în baza infracțiunii de

tîlhărie, eronat constatând lipsa scopului de sustragere a inculpatului și

complicilor acestuia în momentul pătrunderii în domiciliul lui Xxxx, cât și

ulterior. Astfel, instanța a ignorat declarațiile părții vătămate Xxxx, făcute în

cadrul urmăririi penale conform cărora în drum spre automobil, unul din

agresori, și anume Șveț A. i-a luat din mână, forțat, telefonul mobil de model

„Xxxx”, de culoare sură.

Astfel, partea vătămată Xxxx, în prima instanță a declarat că a dorit să

încuie ușa, însă nu a reușit și una din acele persoane a început să lovească, în

acest timp a încercat să telefoneze un prieten pentru ca să-i vină în ajutor, însă nu

3

a reușit întrucât era lovit cu pumnii și picioarele, iar ulterior l-au scos din casă și

l-au urcat într-un automobil de model „Xxxx” pe bancheta din spate care se afla

la o distanță de aproximativ 50 m. de locuința sa. Telefonul mobil, ce aparținea

concubinei sale, se afla la el în mână, însă nu l-a mai găsit după acest caz. În

cadrul instanței de apel, partea vătămată Xxxx, a declarat că susține declarațiile

date la faza urmăririi penale și în prima instanță.

2017, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță, în alt complet

de judecată.

Instanța de recurs a conchis că instanța de apel a constatat confuz, neclar și

absolut divergent că probele administrate nu confirmă vina inculpatului,

procurorul nu a prezentat probe care ar demonstra vinovăția lui Șveț A., instanța

de fond a pronunțat corect a sentință de achitare pe motiv că fapta nu a fost

săvârșită de inculpat, totodată a indicat temeiul de achitare că nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii.

Astfel, constatarea faptului că acțiunile inculpatului și a celorlalți

coparticipanți, de atac și provocarea vătămărilor corporale ușoare au fost

realizate nu în scopul sustragerii bunurilor ultimului ..., că atacul asupra victimei

a avut loc în scopul răpiriii acestuia, contravine faptului că – atacul este un

element al infracțiunii de tîlhărie, iar potrivit jurisprudenței naționale, tîlhăria se

consideră consumată din momentul atacului asupra unei persoane în scopul

sustragerii bunurilor.

Chișinău din 26 septembrie 2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată

parțial sentința contestată și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit

pentru prima instanță.

Șveț Andrei a fost condamnat în baza art. 42 alin.(2), 188 alin.(2) lit.b),d)

Cod penal la 7 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis. În rest, sentința a fost menținută.

comiterii de către Șveț A. a infracțiunii prevăzută de art. 42 alin.(2), 188 alin.(2)

lit.b),d) Cod penal – comiterea în calitate de autor a tîlhăriei, adică atacul săvârșit

asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență

periculoasă pentru sănătatea persoanei agresate, săvârșit de mai multe persoane,

prin pătrunderea în locuință, totodată a conchis că, soluția instanței de fond

privind achitarea inculpatului în baza normei date, este una neîntemeiată, care a

4

fost apreciată incorect (f.d. 34-35, vol.IV).

Astfel, instanța a reținut că nu poate fi luată în considerare versiunea

inculpatului privind nerecunoașterea vinei, aceasta fiind depusă cu scopul de a

prezenta o stare de fapt nereală și neplauzibilă care să-i atenuieze răspunderea

penală, precum și declarațiile inculpatului contravin cumulului de probe

cercetate și analizate. Prin urmare, Șveț A. a pledat nevinovat, explicând că în

seara indicată nu a fost în casă la partea vătămată, considerând că părțile

vătămate au indicat la el, din spusele inspectorului de sector.

În acest sens, instanța a indicat, că nu sunt temeiuri și probe de a considera

că părțile vătămate l-au calomniat pe Șveț A., or, victimele Xxxx, Xxxx și Xxxx, l-

au recunoscut pe Șveț A. ca persoana care a intrat în casă, l-a bătut pe Xxxx, l-a

dus cu forța, totodată i-a sustras telefonul mobil, declarații, care sunt

consecutive, și coroborează cu alte probe, acestea fiind veridice. Mai mult, părțile

vătămate, fiind avertizate de răspundere penală pentru darea declarațiilor false,

au dat declarații sub jurământ în instanța de fond, iar Xxxx și în instanța de apel,

a confirmat cu certitudine declarațiile date la urmărirea penală, conform cărora a

arătat la inculpatul Șveț A. ca la una din persoanele care au comis atacul

tâlhăresc împotriva lui, sustrăgându-i telefonul mobil, l-au bătut și răpit.

La fel, fiind audiat în instanța de fond și la urmărirea penală, Xxxx a

declarat că i-a dat telefonul mobil lui Xxxx, iar în timpul când a auzit că au strigat

la poartă, și când el a vrut să sune, s-a stins și lumina, fapt confirmat și prin

declarațiile părții vătămate Xxxx, care a declarat că Xxxx a luat telefonul de la

sora sa să sune la poliție, dar a fost bătut cu pumnii și picioarele, fiind scos afară.

Telefonul surorii sale a fost sustras de băieții în cauză, printre care era și

inculpatul, în momentul când au intrat în casă.

Totodată, instanța a respins, argumentele inculpatului precum că în

noaptea comiterii infracțiunii nu era printre agresori, deoarece acestea sunt

combătute prin declarațiile părților vătămate Xxxx, Xxxx și Xxxx, care în instanța

de apel, care a susținut declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale, conform

cărora l-a recunoscut pe inculpat ca una din persoanele care a comis atacul în

privința sa, luându-i telefonul mobil.

Medeleanu R. și Munteanu A. în numele inculpatului, care au solicitat:

- avocatul Medeleanu R., invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1)

pct.6),8), 12) CPP, solicită casarea acesteia cu remiterea cauzei la rejudecare.

A indicat că instanța de apel potrivit art. 414, 415 alin.(1) și 417 CPP, este

obligată să judece apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar

5

în decizie să expună fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției sale.

La judecarea apelului, instanța a admis erori procesuale și anume, potrivit

art. 415 alin.(21 ) CPP, judecând apelul împotriva sentinței de achitare, instanța

nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea

învinuitului prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie

acuzatorie.

Reieșind din materialele cauzei, instanța de apel, cu toate că a audiat

inculpatul, partea vătămată Xxxx care a depus declarații contradictorii, a făcut

referire și la declarațiile părților vătămate Xxxx, Xxxx, a martorului Ternovețchi

N. depuse în prima instanță, fără a-i audia pe viu în ședința de judecată, inclusiv

a examinat și alte probe în confirmarea vinovăției inculpatului, însă nu a cercetat,

verificat și apreciat în decizie declarațiile lui Șveț A., care nu a recunoscut vina,

precum nici nu le-a descris în hotărârea judecătorească.

Astfel, la baza deciziei de condamnare au fost puse aceleași declarații, care

au stat la baza soluției de achitare, însă fiindu-le date o altă apreciere, ceea ce

contravine dreptului la un proces echitabil, prin urmare fiind condamnat în baza

art. 188 alin.(2) lit.b),d) CP.

În speță, nu există elementele componenței de infracțiune incriminată

inculpatului, iar instanța de apel nu a ținut cont de principiul legalității

procesului penal, care potrivit art. 389 alin.(1) CPP, sentință de condamnare se

adoptă numai cu condiția în care în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului a fost confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța de

judecată. Nu a fost probată vina lui Șveț A., existând doar presupuneri, care nu

au fost înlăturate de către acuzare.

- avocatul Munteanu A., care invocând temeiul prevăzut la art. 427 alin.(1)

pct.6) și 8) CPP, solicită, casarea deciziei contestate și pronunțarea unei hotărâri

de achitare, pe motiv că nu sunt întrunite elementele infracțiunii.

În argumentarea recursului a menționat că la baza soluției de condamnare

instanța s-a bazat pe probele administrate și anume: declarațiile părților

vătămate Xxxx, Xxxx, Xxxx, ale martorului Tîrnovețchi N., precum și procesul-

verbal de audierea a lui Xxxx din 10.08.2009 și 28.01.2012, procesul verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie.

Însă, la aprecierea probelor instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt

care a afectat soluția instanței, deoarece Xxxx a declarat că nu-și aduce aminte

dacă în seara incidentului l-a văzut pe Șveț A. în casa surorii sale Xxxx. Sora sa și

6

concubinul acesteia Xxxx i-au spus că l-au recunoscut pe Șveț A. cum a întrat în

casă și de aceea a confirmat recunoașterea în procesul de prezentare spre

recunoaștere.

Cât privește declarațiile lui xxxx a reținut că aceasta nu l-a văzut, sau

recunoscut printre persoanele care l-au atacat pe Șveț A.

Despre participarea lui Șveț A. la comiterea tîlhăriei nu cunoaște, nu l-a

văzut, dar i-a comunicat Xxxx, cu care a discutat după cele întîmplate.

Xxxx a relatat că telefonul surorii sale a fost sustras de băieții care au intrat

în casă, însă aceasta nici la urmărirea penală, cât și judecarea cauzei nu a afirmat

că telefonul mobil a fost sustras de către Șveț A.

Prin urmare, invocarea declarațiilor părții vătămate Xxxx în susținerea

concluziei că Șveț A. a sustras telefonul mobil a lui Xxxx este o eroare a

circumstanțelor de fapt, ceia ce este inadmisibil.

Necătând la faptul că partea vătămată Xxxx a fost audiat sub jurământ,

acesta a declarat că nu a recunoscut pe nimeni din atacatori, deoarece era

întuneric. Fiind vizat de către polițistul de sector i-a declarat că cu siguranță a

fost Șveț A.

Mai mult ca atât, însăși Xxxx a relatat că după ce l-a văzut pe Șveț A. și-a

dat seama că făptașul nu este el.

Astfel, deoarece polițistul de sector a depus declarația menționată mai sus,

partea vătămată Moisei S. în procesul urmăririi penale a declarat că Șveț A. l-a

răpit și a sustras telefonul mobil al părții vătămate Xxxx.

Totodată, declarațiile lui Tîrnovețchi N. la fel au fost influențate de

colaboratorul de poliție, care i-a comunicat că a găsit persoanele ce l-au lovit pe

Xxxx, printre care era și Șveț A.

Telefonul mobil pretins că ar fi fost sustras de către Șveț A. nu a fost

depistat la acesta, iar nici o persoană audiată nu a indicat că ar fi văzut telefonul

mobil la inculpat.

Recunoașterea lui Șveț A. după fotografie, nu confirmă sustragerea de

către el a telefonului mobil.

Acțiunile lui Șveț A. nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

incriminate, iar probele administrate au fost apreciate incorect.

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursurilor declarate de către avocați în numele inculpatului, considerându-

le inadmisibile, ca fiind vădit neîntemeiate, invocând că recurenții consideră

că fapta incriminată nu întrunește elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-

7

a dat o încadrare juridică greșită, însă instanța de apel, rejudecând cauza, just

a constatat circumstanțele de drept și de fapt ale cauzei și corect, au încadrat

acțiunile făptuitorului. Astfel, recurenții nefiind de acord cu modalitatea de

apreciere a probelor, însă motivele date nu se conțin în temeiul prevăzut de

art. 427 alin.(1) CPP.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție consideră că acestea urmează a fi

respinse, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurenți și este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Recurenții în recursurile declarate au invocat temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin.(1) pct.6), 8) și 12) Cod de procedură penală, care

prevede că, hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a

repara erorile comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța de

judecată a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, nu au

fost întrunite elementele infracțiunii și faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită.

Colegiul constată că nici unul din temeiurile, la care se referă autorii

recursurilor, nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării

deciziei instanței de apel.

Cu referire la temeiul pentru recurs, prevăzut de art. 427 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, invocat de către avocatul Medeleanu R., Colegiul

penal îl apreciază ca fiind formal indicat, nefiind desfășurat, deoarece nu a

nominalizat care anume situație, prevăzută la prevederea legală a temeiului

menționat, este incidentă în cauză.

Sub acest aspect, instanța de recurs constată că temeiul pentru recurs

nominalizat a fost indicat pur declarativ și este neîntemeiat, deoarece

recurentul nu a specificat concret în ce constau erorile prevăzute de

respectivul temei pentru recurs.

8

Starea de fapt reținută și de drept apreciată de către instanța de apel

concordă cu circumstanțele stabilite și probele administrate, relatate și

examinate în cuprinsul hotărârii atacate.

Din textul deciziei recurate rezultă că instanța de apel și-a motivat

soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat

de acuzatorul de stat, precum și se vede că dispozitivul deciziei nu contrazice

cu motivarea soluției, acesta este expus destul de clar.

Instanța de apel, examinând apelul declarat, a supus unei cercetări

suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar, inclusiv a

audiat inculpatul, partea vătămată Xxxx, a verificat și cercetat actele cauzei,

care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și cu celelalte probe, au

permis instanței de apel de a conchide că vina lui Șveț A. în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2), 188 alin.(2) lit. b), d) Cod penal, este

dovedită.

Argumentele avocaților Medeleanu R. și Munteanu A. în numele

inculpatului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și unilateral

probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de

recurenți sunt nefondate, întrucât vinovăția lui Șveț A. în săvârșirea

infracțiunii incriminate se dovedește indubitabil din probele acumulate,

nefiind comisă nici o gravă eroare de fapt de către instanța de apel la

judecarea cauzei, care ar duce la casarea acesteia și adoptarea unei alte soluții.

Pentru a constitui temei de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte

să fie vădită, neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de

apreciere a probelor, ci discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul

real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente ce au avut drept

consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o

susține.

Din conținutul hotărârii judecătorești contestate rezultă că această

concluzie s-a tras, având în vedere declarațiile părții vătămate Xxxx, care în

cadrul ședinței instanței de apel a declarat că susține declarațiile date anterior

în cadrul urmăririi penale, unde a relatat că se află cu inculpatul în relații de

prietenie. La data de 24.07.2009, ora nu își amintește, era seara târziu, s-a

întors de la o zi de naștere împreună cu concubina sa, Xxxx. Pregătindu-se de

culcare au auzit câinele. A ieșit la ușă și a văzut patru persoane necunoscute

9

care s-au pornit spre ușa casei. Persoanele date vorbeau în limba rusă. Curtea

nu era luminată, iar persoanele date au deconectat lumina de la contorul

electric. Însă, aceștia luminau de la brichetă. A vrut să închidă ușa, însă nu a

reușit, iar una din acele persoane a început să-l lovească. În acel timp a

încercat să telefoneze unui prieten, însă nu a reușit, deoarece era lovit cu

pumnul și picioarele. Ulterior, a fost scos din casă și urcat într-un automobil

de model „Xxxx” pe bancheta din spate. Telefonul mobil de pe care a încercat

să telefoneze era la el în mână, însă după acest caz nu l-a mai găsit. Telefonul

aparținea concubinei sale și nu cunoaște dacă i-a fost restituit. A fost

transportat într-o direcție necunoscută, după care au coborât jos și aceștia au

continuat să-l lovească, în urma căruia și-a pierdut cunoștința. Când și-a

revenit nu știa unde se află, era întuneric, însă a mers și a dat de o harbuzărie

ce aparținea lui Tîrnovețchi N., care a apelat la serviciu medical. În ședința

instanței de fond victima a relatat că a fost vizitat de colaboratorul de poliție

cărora le-a comunicat că nu a recunoscut pe nimeni din persoanele care l-au

atacat, deoarece era întuneric. Acesta i-a spus că cu siguranță la comiterea

infracțiunii a participat Șveț A., afirmație cu care a fost și el de acord. În vizită

la spital a venit și concubina sa, care l-a fel i-a spus că Catană I. a fost la ea și i-

a spus că una din persoanele care a aplicat lovituri era Șveț A. Astfel, după ce

l-a văzut pe inculpat și-a dat seama că nu era el făptașul. Față de inculpat nu

are careva pretenții; - declarațiile părții vătămate Xxxx, care a declarat că în an.

2008 sau 2009, lunile iunie-iulie, fiind în ospeție la sora sa Xxxx, în casa unde

locuia cu Xxxx, aproximativ la ora 2200 – 2300, cum ședea și citea o carte, a auzit

voci strigând „Serîi”. După câteva minute s-a stins lumina. În casă au intrat 4

băieți. În camera din spate dormea sora sa, copilul și cu Serghei, iar în prima

odaie dormea ea. După ce s-a stins lumina, în odaie au intrat 4 băieți, care

luminau de la bricheta. Au început să-l bată pe Xxxx. Sora sa s-a implicat în

conflict, unde a fost lovită și ea, după care au dat-o într-o parte. Ulterior dânsa

a intrat în odaie și l-a împins pe unul din băieți, spunându-i surorii sale să

fugă cu copilul. După ce Xxxx a ieșit din cameră, ea a rămas în odaie, unde a

fost lovită. Aceștia l-au luat pe Xxxx, l-au scos afară unde l-au bătut, apoi, l-au

dus într-o direcție necunoscută. Înainte de aceasta ea i-a transmis telefonul

mobil lui Serghei, în timpul când a auzit că au strigat la poartă, telefonul a fost

cerut de Serghei. Când Xxxx a vrut să sune, s-a stins și lumina. Dimineața

aproximativ la ora 0400, Xxxx a fost adus acasă, era bătut foarte tare. Cu Xxxx

10

și sora au au discutat despre cele întâmplate, și ei i-au spus că l-au recunoscut

pe Șveț A. cum a intrat în casă, fapt care l-au confirmat și la prezentarea spre

recunoaștere. A înțeles că a avut loc o ceartă între Xxxx și Șveț A, însă nu

cunoaște detaliile; - declarațiile părții vătămate Xxxx, depuse în cadrul instanței de

fond, care a explicat că cu Xxxx s-a aflat în relații de concubinaj timp de un an,

au locuit împreună. Pe data de 28 iunie sau iulie, anul nu și-l amintește precis

era 2008 sau 2009, în jurul orelor 2330, la ei în ospeție era sora sa, Xxxx, care a

stat cu copilul. S-au culcat, apoi au auzit la poartă strigând în limba rusă

,,Serghei, Serioja". A strigat o persoana de gen masculin. După care, s-a stins

lumina de la contor și au intrat 4 băieți în casă, prin odaia unde dormea sora

sa, au lovit-o pe ultima. În acel moment ea l-a sculat pe Xxxx, și el a cerut să

sune la poliție. Pentru aceasta el a luat telefonul de la sora sa. În acest timp ea

a fost trasă de păr, târâtă pe jos și lovită în burtă de băieții care au intrat în

casă. A fost strânsă de gât și atunci a pierdut sarcina. După care, l-au luat pe

Xxxx care era îmbrăcat doar în lenjeria de corp și l-au scos afară. Dânsa s-a

pornit după ei, dar unul din băieți a îndreptat pistolul spre ea și i-a spus să nu

se amestece unde nu trebuie, în limba rusă. Aproximativ la ora 04 00, Xxxx a

fost adus acasă lovit, fiind transportat de către o persoană care l-a găsit într-o

harbuzărie. A discutat după incident cu xxxx, care i-a spus că a fost lovit de

către Șveț A. și fratele lui, care încă era cu cineva, însă nu l-a recunoscut.

Telefonul surorii sale a fost sustras de către băieții care au intrat în casă.

Printre persoanele care au intrat în casă în seara incidentului era și Șveț A.

împreună cu alți trei băieți. Ea și sora sa au fost amenințate când au fost la

poliție de către Șveț A. că dacă vor spune de cine au fost bătute, le va găsi și

din pământ. În acea seară, inculpatul a lovit cu picioarele în concubinul său

împreună cu alte persoane; - declarațiile martorului Ternovețchi N., care a relatat

că deține un hectar de pământ unde erau cultivați pepeni roții. La ora 01 00 , a

fost telefonat de către feciori, care i-au spus că este o persoană dezbrăcată.

Persoana depistată a fost oprită de câinii care păzesc teritoriul. L-a urcat în

automobil și de la început nu l-a recunoscut, după care a înțeles că este Moisei

S. Acesta i-a spus că a fost lovit, era dezbrăcat și avea nasul spart. A doua zi a

venit polițistul de sector, Catană I., care i-a comunicat că a găsit persoanele ce

l-au lovit pe Xxxx, printre care era Șveț A. fără a nominaliza numele acestuia

sau alte persoane implicate, precum și probele materiale – plângerea lui Xxxx

din 30.07.2009, potrivit căreia solicită atragerea la răspundere a persoanelor

11

necunoscute, printre care l-a recunoscut doar pe Șveț A.; - procesul-verbal de

audiere a părții vătămate Xxxx din 10.08.2009 și cel suplimentar din 28.01.2013, din

care rezultă, că victima cu certitudine declară că unul din persoanele care au

intrat în casă, l-au atacat, bătut și i-au luat telefonul mobil, este inculpatul Șveț

A.; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din 21.01.2013,

unde Xxxx a recunoscut persoana sub nr.3 – acesta fiind Șveț A, ca unul dintre

persoanele ce au pătruns în locuința din s. Xxxx, l-au bătut pe Moisei S.,

luându-l cu forța. Această acțiune procesuală a fost petrecută în prezența

avocatului și nu a fost contestată, prin urmare temei de a o declara nulă

lipsește; - procesul-verbal de recunoaștere a persoanei după fotografie din

21.01.2013, prin care Xxxx a menționat că recunoaște persoana sub nr. 1,

acesta fiind Morăraș S.; - raportul de expertiză medico-legală nr. 165 D din

11.08.2009, potrivit căreia lui Xxxx i-au fost cauzate vătămări corporale ușoare

care au dus la dereglarea sănătății de la 6 până la 21 de zile sau de scurtă

durată.

Colegiul menționează, că instanța a făcut o analiză amplă probelor

acumulate pe cauză, a indicat pentru care motive s-au admis unele probe și

s-au respins altele, argumentând detaliat hotărârile adoptate. Prin urmare,

toate probele administrate au primit o apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Dezacordul autorilor recursurilor cu aprecierea probelor dată de către

instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de

art.427 Cod de procedură penală.

Cât privește argumentele avocaților inculpatului că decizia de

condamnare este una neîntemeiată, acuzatorul de stat nu a prezentat nici o

probă care ar confirma vinovăția lui Șveț A., declarațiile părții vătămate Xxxx

sunt contradictorii, deoarece de la bun început a relatat că nu a recunoscut pe

nimeni din atacatori, deoarece era întuneric, apoi după ce a fost vizitat de

polițistul de sector acesta a declarat că cu siguranță a fost Șveț A., prin

urmare, a făcut și el declarația menționată de polițist că Șveț A. l-a răpit și a

sustras telefonul mobil a părții vătămate Xxxx, inclusiv și declarațiile că după

ce l-a văzut pe Șveț A. și-a dat seama că făptașul nu este acesta, Colegiul penal

reține că, în speță lipsesc careva temeiuri și probe de a considera că părțile

vătămate l-au calomniat pe inculpat, or, atât Xxxx, Xxxx, cât și Xxxx, l-au

recunoscut pe Șveț A. ca persoana care a intrat în casă, l-au bătut pe Xxxx, l-au

12

dus cu forța și i-au sustras telefonul mobil, declarații care sunt consecutive și

coroborează cu celelalte probe, acestea fiind veridice.

Mai mult ca atât, părțile vătămate, au fost avertizate de răspunderea

penală pentru darea declarațiilor false, unde au depus declarații în instanța de

fond, iar victima Xxxx inclusiv și în cadrul instanței de apel, unde a confirmat

cu certitudine declarațiile sale depuse la urmărirea penală, potrivit căreia a

indicat la inculpatul Șveț A. ca la una din persoanele care au comis atacul tîlhăresc

împotriva lui, sustrăgându-i telefonul mobil, lovindu-l și l-au răpit.

Prin urmare, toate probele prezentate și cercetate în mod legal în cadrul

ședinței instanței de apel au indicat la confirmarea vinovăției inculpatului

Șveț A. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(2), 188 alin. (2) lit.

b), d) Cod penal, iar temeiuri pentru casarea hotărârii judecătorești lipsesc.

Totodată, instanța de apel, corect a menționat că Șveț A. s-a aflat în

căutare, fiind reținut în Federația Rusă, iar în temeiul demersului

Procurorului General din 03.10.2013 a fost extrădat în R. Moldova și potrivit

sentinței din 27.04.2015 a fost încetat procesul penal în privința lui Șveț A. în

baza art. 42 alin.(2), 164 alin.(2) lit.c) Cod penal, fără temei de reabilitare, în

legătură cu existența unei circumstanțe care exclude posibilitatea atragerii la

răspundere penală – lipsa consimțământului statului străin care l-a extrădat

pe inculpat pentru atragerea acestuia la răspundere penală în baza art. 42

alin.(2), 164 alin.(2) lit.e) Cod penal, soluție care nu a fost contestată de

inculpat, având puterea lucrului judecat.

La fel, Colegiul conchide ca neveridice argumentele inculpatului

precum că în noaptea comiterii infracțiunii el nu era printre agresori, dar se

afla în Chișinău, or, acesta nu a prezentat careva probe care ar confirma

versiunea sa, mai mult că declarațiile lui Șveț A. se combat prin declarațiile

părților vătămate, care au relatat cu lux de amănunte evenimentele petrecute

și care l-au recunoscut pe inculpat ca fiind una din persoanele care a comis

atacul tîlhăresc.

Cu referire la temeiurile de casare prevăzute de art. 427 alin.(1) pct.8) și

12) Cod de procedură penală, prin care se invocă lipsa elementelor

constitutive ale infracțiunilor incriminate inculpatului, Colegiul penal

reiterează că temeiul invocat de recurenți - „nu sunt întrunite elementele

infracțiunii” este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza a comis în

această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea

judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost

stabilite faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor

13

constitutive ale infracțiunii respective.

Prin urmare, temeiul, la care se face trimitere în recursuri, nu este

aplicabil în speța examinată din punctul de vedere al prezenței erorii de

drept, care ar determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

La caz, fiind cert că conținutul probelor și valoarea lor probatorie este

analizată detaliat și multiaspectual în textul deciziei instanței de apel, iar

careva temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au

stabilit, deoarece ele au fost obținute cu respectarea normelor de procedură

penală.

Referitor la alegațiile avocatului Medeleanu R., care a menționat că

necătând la faptul că instanța de apel a audiat inculpatul, care nu a recunoscut

vina, inclusiv și partea vătămată Xxxx care a dat declarații contradictorii,

instanța a făcut referire și la declarațiile părților vătămate Xxxx, Xxxx și a

martorului Ternovețchi N., care au fost depuse în cadrul instanței de fond,

însă aceștia nu au fost audiați pe viu în instanța de apel, Colegiul penal reține

următoarele. Cu toate că, declarațiile părților vătămate Xxxx, Xxxx și

martorului respectiv, reprezintă în sensul art. 415 alin. (21) Cod de procedură

penală, o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod

substanțial condamnarea inculpatului, din conținutul procesului-verbal al

ședințelor de judecată în instanța de apel, rezultă că acuzatorul de stat a

întreprins măsurile prevăzute de legea procesual-penală, care ar fi asigurat

prezența părților vătămate Xxxx, Xxxx în instanța de judecată, astfel, fiind

restituit avizul de la Oficiul Poștal s. Iurievca, r-nul Cimișlia, care confirmă că

victimele nominalizate sunt plecate din sat, iar în privința martorului

Ternovețchi N. acesta fiind citat legal, în cadrul ședinței nu s-a prezentat (f.d.

6-7-verso, 24-26, vol.IV). Prin urmare, fiind verificate declarațiile, probele

materiale de prima instanță prin citirea acestora, fapt cu care atât inculpatul,

cât și apărătorul acestuia au fost de acord (f.d. 27, vol.IV). Totodată, la etapa

cercetării probelor, procurorul a solicitat verificarea declarațiilor părților

vătămate Xxxx, Xxxx și martorului Ternovețchi N., care potrivit procesului-

verbal al ședinței instanței de apel au fost date citirii și la care nu au

parvenit completări din partea celorlalți participanți la proces.

Mai mult, la finisarea cercetării judecătorești avocatul și inculpatul nu

au înaintat obiecții, iar procesul-verbal al ședinței de judecată, ulterior nu a

fost obiectat de către părți în ordinea prevăzută de legislația procesuală.

Prin urmare, în contextul în care partea apărării consideră că instanța de

14

apel a pus la baza soluției de condamnare a inculpatului Șveț A. declarațiile

contradictorii ale părților vătămate Xxxx, Xxxx, se menționează că avocatul nu

a fost lipsit de dreptul de a solicita în instanța de apel cercetarea acelor

declarații care, în opinia lui, îi dezvinovățește pe inculpat, or, instanța de apel

corect a statuat că declarațiile părților vătămate nominalizate sunt veridice și

relatează adevărul, sunt consecvente pe tot parcursul procesului penal și

coroborează cu celelalte probe scrise și probele materiale, care în cumul

dovedesc incontestabil vinovăția lui Șveț A. în săvârșirea infracțiunii

incriminate.

Totodată, instanța de recurs constată că temeiurile invocate de autori cu

referire că fapta nu a fost săvârșită de inculpat, se combat prin materialele

cauzei și nu se semnalizează în esență presupusa eroare de drept, astfel încât,

hotărârea atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, care în

totalitatea lor resping argumentele acestora, precum că Șveț A. nu ar fi

săvârșit infracțiunea imputată. Prin urmare, în cauză, semnele faptei

prejudiciabile coincid cu semnele componenței infracțiunii prevăzute de

norma juridico-penală și fapta reținută în seama inculpatului poartă un

caracter definit și cert.

Aprecierea probelor ține de soluționarea fondului cauzei de către

instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru recurs, cu

excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea probelor au admis

încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale, ce a condiționat

comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți cu aprecierea

probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare

a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestor probe

nu s-au stabilit de către instanța de recurs.

Colegiul penal conchide că instanța de apel condamnându-l pe Șveț A.

corect a constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de drept, respectând

prevederile art. 414-417 Cod de procedură penală, principiul

contradictorialității în procesul penal, precum și ținând cont de dispozițiile

art. 6 din Convenție, și anume că după o hotărâre de achitare instanța de apel

nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare, bazându-se exclusiv

pe dosarul din prima instanță, întemeiat concluzionând asupra vinovăției

acestuia în baza art. 42 alin.(2), 188 alin.(2) lit.b),d) Cod penal, bazându-și

soluția pe probele legal administrate și verificate în ședința de judecată a

15

instanței de apel, indicând că probele prezentate în probarea învinuirii și-au

găsit confirmare în ședința de judecată.

Astfel, instanța reține că temei legal pentru admiterea recursurilor

ordinare declarate de avocații Medeleanu R. și Munteanu A. în numele

inculpatului Șveț A. nu există și, potrivit legii, se impune respingerea acestora

ca inadmisibile, cu menținerea hotărârii atacate.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de avocații

Medeleanu Roman, Munteanu Angela în numele inculpatului Șveț Andrei,

împotriva decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Șveț Andrei, cu menținerea

hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 05 aprilie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

Ala Cobăneanu

Dumitru Visternicean

16