ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție

Sursă originală

CSJ 06.04.2018

1ra-411/2018 — art. 189 al. 1, 312 al. 2, lit. b,, 311 alin. 2 lit. b, 352 al. 3 lit. c CP

HOTĂRÂRE

06.04.2018

Pe scurt

Instanță: Curtea Supremă de Justiție
Obiect: art. 189 al. 1, 312 al. 2, lit. b,, 311 alin. 2 lit. b, 352 al. 3 lit. c CP
Temei legal: art. 427 alin. 1 pct. 6,8,12 CPP

RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2018
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

1ra-411/2018 — art. 189 al. 1, 312 al. 2, lit. b,, 311 alin. 2 lit. b, 352 al. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-411/18

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic,

inculpatul Severin Andrei și avocatul acestuia Iachimciuc Alexandru, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17

octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Severin Andrei XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în or. XXXXX

str. XXXXXX XX, ap. XX.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

de la 08 noiembrie 2013 - până la 05 iulie 2016

(instanța de fond);

de la 11 august 2016 - până la 17 octombrie 2017

(instanța de apel);

de la 24 ianuarie 2018 – până la 21 martie 2018

(instanța de recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 05 iulie 2016,

Severin Andrei a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 352 alin. (3) lit. c) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, iar în baza art. 189 alin. (1), 311 alin. (2) lit. b) și 312 alin. (2) lit. b) Cod

penal, pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, a fost condamnat în baza art. 3621 alin.(2) lit. c) Cod penal, la

amendă în mărime de 600 unități convenționale, echivalentul a 12 000 lei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții sau de exercita o anumită activitate ce țin

de migrațiune pe un termen de 1 an.

De către organul de urmărire penală, Severin Andrei a fost învinuit de

faptul că, acționând intenționat și urmărind scopul obținerii în viitor de beneficii

materiale exprimate în primirea în proprietatea sa a sumei de 2 400 de euro, în

perioada de timp 18.06.2013 - 31.07.2013, amenințând cu aplicarea violenței și

defăimare, precum și cu atragerea la răspundere penală a lui Moiseev Eugeniu pe

cauza penală nr.XXXXXXXX, pentru comiterea infracțiunii de furt, i-a cerut și l-a

impus pe Moiseev Eugeniu de a săvârși acțiuni cu caracter patrimonial în favoarea

sa și anume, de a-i perfecta un contract de împrumut.

La 31 iulie 2013, Severin A. realizându-și intenția sa, în biroul notarului

public Victoria Iftodi, situat pe str.XXXXXXX nr.XX, mun. Chișinău, a încheiat cu

Moiseev E. contractul de împrumut înregistrat în Registru actelor notariale sub

nr.XXXXX, pe suma de XXXX euro, atunci când de fapt, Moiseev Eugeniu primise

anterior în împrumut de la Severin A. doar suma de XXXX euro, iar suma de XXXX

euro, fiind estorcată drept recompensă pentru modificarea declarațiilor, care

urmează a fi depuse la Procuratura sect. Rîșcani și prin care el ar afirma precum

că nu a avut loc infracțiunea de furt și Moiseev E. nu i-a sustras bani în sumă de

XXXXX euro și XXXXX lei.

În acest mod Severin A., prin șantaj, i-a cerut și a impus victima să

întreprindă acțiuni cu caracter patrimonial favorabile lui și anume de a încheia un

contract de împrumut, prin care să-i transmită în proprietate suma de XXXX de

euro, ce conform cursului oficial al Băncii Naționale constituie suma de XXXXXX

lei, amenințându-l cu violența și cu defăimarea sa prin atragerea la răspunderea

penală pentru furt.

Tot el, Severin A. este învinuit de către organul de urmărire penală, precum

că ultimul acționând din interes material și urmărind scopul învinuirii unei

persoane de comiterea unei infracțiuni, care ca atare nu a avut loc, conștientizând

caracterul ilegal al acțiunilor sale, precum și a consecințelor care pot surveni în

rezultatul depunerii denunțului fals și dorind aceste urmări, la data de 18.06.2013,

fiind preîntâmpinat de reprezentantul organului de urmărire penală al IP s.

Rîșcani A. Caraman în conformitate cu prevederile art. 311 CP despre răspunderea

penală pentru denunț calomnios, a depus cu bună știință în adresa IP s. Rîșcani

mun. Chișinău o plângere falsă, prin care îl denunță pe Moiseev E., învinuindu-l

pe acesta în comiterea la 18 iunie 2013 a furtului de bani în sumă XXXX euro și

XXXXX lei, bani care precum că se aflau în automobilul de model "BMV" cu

numărul de înmatriculare XXXXX, parcat lângă casa nr.XXXX din str. XXXX XXXX

din mun. XXXXXX, unde dânsul domicilia, iar drept consecință a depunerii

denunțului în cauză, la data de 02 iulie 2013 de către organul de urmărire penală

al IP s. Rîșcani, mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală pe cauza penală

nr.XXXXXX, conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit.b),c),d)

Cod penal.

Ulterior, Severin A., realizându-și interesul său material, prin șantaj

determinându-l pe Moiseev E. la 31.07.2013, la încheierea unui contract de

împrumut prin care i-a transmis în proprietate suma de XXXXX euro, în schimbul

modificării declarațiilor sale în calitate de parte vătămata pe cauza penală, la data

de 05 august 2013 a depus la Procuratura s. Rîșcani mun. Chișinău o cerere, prin

care și-a modificat declarațiile și a solicitat încetarea cauzei penale nr.XXXXXX, pe

motivul că și-a găsit banii anunțați anterior ca fiind sustrași în apartamentul său.

Drept consecință a depunerii cererii în cauză, la data de 14.08.2013,

Procuratura Rîșcani, mun. Chișinău a clasat urmărirea penală, deoarece nu s-a

adeverit sustragerea bunurilor lui Severin A., precum și pe motivul lipsei

elementelor componenței de infracțiune.

Tot el, Severin A. se învinuiește de către organul de urmărire penală, că

ultimul acționând din interes material și urmărind același scop de învinuire a lui

Moiseev E. de comiterea unei infracțiuni, care ca atare nu a avut loc, conștientizând

caracterul ilegal al acțiunilor sale precum și a consecințelor care pot surveni în

rezultatul depunerii de declarații intenționat false și dorind aceste urmări, la

18.06.2013 ora 02.40, fiind recunoscut și audiat în calitate de parte vătămată,

precum si la data de 18.06.2013, ora 17.30, fiind audiat suplimentar în calitate de

parte vătămată pe cauza penală nr.XXXXXX, pornită în baza denunțului său

conform semnelor infracțiunii prevăzute de art.186 al.(2) lit. b), c) ,d) CP, fiind

preîntâmpinat de reprezentantul organului de urmărire penală A. Caraman în

conformitate cu prevederile art.312 CP despre răspunderea penală pentru

declarațiile mincinoase, a depus cu bună știință depoziții false, prin care îl învinuia

pe Moiseev E., precum că la 18 iunie 2013 din automobilul de model "BMV" cu

numărul de înmatriculare XXXXXXX, parcat lângă casa nr.XXXX din str. XXXXX

XXXXX din mun. Chișinău, unde dânsul domicilia, i-a sustras pe ascuns bani în

sumă XXXXX euro și XXXXX lei, astfel, cauzându-i o daună în proporții

considerabile.

Ulterior, Severin A., realizându-și interesul său material, prin șantaj

determinându-l pe Moiseev E. la 31 iulie 2013, la încheierea unui contract de

împrumut, prin care i-a transmis în proprietate suma de XXXXX euro, în schimbul

modificării declarațiilor sale în calitate de parte vătămată pe cauza penală, la 05

august 3013 a depus la Procuratura Rîșcani mun. Chișinău o cerere, prin care și-a

modificat declarațiile și a solicitat încetarea cauzei penale nr.XXXXXX, pe motivul

că și-a găsit banii anunțați anterior, ca fiind sustrași în apartamentul său. Drept

prin consecință a depunerii cererii în cauză la 14.08.2013 Procuratura Rîșcani, mun.

Chișinău a clasat urmărirea penală, deoarece nu s-a adeverit sustragerea bunurilor

lui Severin A., precum și pe motivul lipsei elementelor componenței de

infracțiune.

La fel, Severin A. se învinuiește precum că, acționând în mod intenționat și

din interes material, în scopul asigurării restituirii de către Moiseev E. a sumei

datorate prin contractul de împrumut la 08 august 2013, aflându-se lângă casa

nr.XX de pe str. XXXXX mun. Chișinău, sub pretextul că Moiseev E. în temeiul

contractului de împrumut din 31 iulie 2013 îi datorează bani în sumă de XXXXX

euro, în mod samavolnic, adică exercitându-și un drept presupus, în mod arbitrar

și prin încălcarea ordinii stabilite de restituire a unui împrumut bănesc,

amenințând cu aplicarea armei sale din dotare de model XXXXXX calibru 9x19

mm, i-a cerut și contrar voinței lui Moiseev E., a ridicat de la acesta unitatea de

transport, care îi aparține, de model "XXXXX" cu numărul caroseriei XXXXXX

XXXXX, număr de motor XXXXX anul producerii XXXX, cu n/î XXXXX, de culoare

albastru închis, unitate de transport pe care ulterior a păstrat-o în garajul său din

casa nr.XXX de pe str. XXXXX din mun. XXXXX până la 09.09.2013, unde a fost

depistată și ridicată în cadrul efectuării percheziției. În acest mod, prin acțiunile

samavolnice exprimate în lipsirea proprietarului de dreptul de folosire a

automobilului nominalizat, lui Moiseev E. i-a fost cauzat conform raportului de

expertiză nr.XXXX din 03.10.2013, un prejudiciu în sumă de XXXX lei, ceea ce

constituie proporții mari.

Totodată, instanța de fond a constatat că, Severin Andrei în perioada de

timp iunie - iulie 2013, acționând împreună și de comun acord cu alte persoane

nestabilite de organul de urmărire penală, urmărind scopul dobândirii unui folos

financiar în mărime de XXXX euro, care conform cursului oficial al BNM la acel

moment constituia XXXXX lei, intenționat a organizat intrarea, tranzitarea și

șederea ilegală a cetățeanului Republicii Moldova Hîncu Olga Vasile, pe teritoriul

țărilor membre ale spațiului Schengen și anume intrarea și șederea ilegală pe

teritoriul Italiei, prin tranzitarea ilegală a teritoriului Poloniei.

Astfel, la începutul lunii iunie 2013, Severin Andrei, acționând întru

realizarea intențiilor sale infracționale de organizare a migrației ilegale a

cetățeanului Republicii Moldova Hîncu Olga, cunoscând de la ultima despre

intenția acesteia de a pleca la muncă în Italia, în cadrul unei convorbiri telefonice

i-a comunicat că îi poate organiza intrarea și șederea pe teritoriul țării de destinație

și i-a fixat o întâlnire la cafeneaua „Mc Donald's", de pe bd. Ștefan cel Mare, mun.

Chișinău pentru a discuta toate detaliile.

În cadrul întâlnirii în locul și timpul stabilit, Severin A., acționând în vederea

realizării intenției infracționale a instructat-o pe Hîncu Olga că îi va organiza

intrarea și șederea pe teritoriul Italiei contra sumei de XXXX euro, în baza unei

vize poloneze, care va fi obținută în temeiul unui contract fictiv de muncă în

Polonia. Concomitent, în aceleași circumstanțe, Severin A., a solicitat și a primit de

la Hîncu Olga copia pașaportului național și a buletinului de identitate,

comunicându-i că suma de XXXX euro urmează să-i fie achitată după primirea

vizei.

Severin A., întru realizarea intenției sale infracționale de organizare a

migrației ilegale a instruit-o pe Hîncu Olga, că după obținerea vizei de intrare și

ședere pe teritoriul Poloniei, aceasta ulterior va fi folosită de către ultima pentru

intrarea și șederea ilegală pe teritoriul Italiei. Prin urmare, continuând realizarea

acțiunilor sale infracționale de organizare a migrației ilegale, în circumstanțele

nestabilite de organul de urmărire penală a obținut o invitație fictivă de angajare

în câmpul muncii în Polonia, pe numele lui Hîncu O.. Ulterior, Severin A.,

cunoscând despre caracterul fictiv al invitației de angajare în câmpul muncii în

Polonia pe numele Olgăi Hîncu, dorind să ascundă intenția reală a acesteia la

obținerea vizei de intrare pe teritoriul Poloniei, i-a înmânat ultimei setul de acte

necesar, printre care și invitația fictivă pe numele acesteia. Concomitent, în aceleași

circumstanțe i-a dat indicații lui Hîncu O. să depună setul de acte menționat la

Consulatul Poloniei din mun. Chișinău, iar în cadrul convorbirii cu reprezentanții

consulatului să facă declarații false precum că pleacă la muncă în Polonia în baza

invitației de muncă, urmărindu-se în așa mod scopul obținerii de către ultima a

vizei de intrare și ședere pe teritoriul acestei țări, iar ulterior intrarea și șederea

ilegală a acesteia pe teritoriul Italiei, în baza unei vize obținute în mod fraudulos.

Hîncu Olga, acționând conform indicațiilor primite de la Severin A., s-a

deplasat la Consulatul Poloniei din mun. Chișinău, unde a depus setul de acte

primit de la acesta. În temeiul actelor depuse, Consulatul Republicii Polonia la

Chișinău, i-a refuzat lui Hîncu O., în eliberarea vizei de intrare și ședere pe

teritoriul R. Polonia.

Apoi, Severin A., fiind informat de Hîncu Olga, despre faptul că i-a fost

refuzat în eliberarea vizei de intrare și ședere pe teritoriul R. Polonia, acționând în

continuare întru realizarea intenției sale infracționale, a instruit-o pe ultima că îi

va perfecta altă invitație de muncă în Polonia, în scopul obținerii vizei.

Astfel, acționând cu aceeași intenție infracțională, în circumstanțe nestabilite

de organul de urmărire penală a obținut invitația fictivă de angajare în câmpul

muncii în Polonia pe numele lui Hîncu O., datată cu 05.07.2013, întocmită între

ultima și administrația HYLP PARTNERS SP din Polonia.

Ulterior, Severin A., cunoscând despre caracterul fictiv al invitației de

angajare în câmpul muncii în Polonia pe numele O. Hîncu, dorind să ascundă

intenția reală a acesteia la obținerea vizei de intrare pe teritoriul Poloniei, i-a

înmânat ultimei setul de acte necesar, printre care și invitația fictivă pe numele

ultimei. Concomitent, Severin A., în aceleași circumstanțe i-a dat indicații lui

Hâncu, să depună setul de acte menționat la Consulatul Poloniei din mun.

Chișinău, iar în cadrul convorbirii cu reprezentanții consulatului să facă declarații

false, precum că pleacă la muncă în Polonia în baza invitației de muncă,

urmărindu-se în așa mod scopul obținerii de către ultima a vizei de intrare și

ședere pe teritoriul acestei țări, iar ulterior intrarea și șederea ilegală a acesteia pe

teritoriul Italiei, în baza unei vize obținute în mod fraudulos.

În continuare, Hîncu A., acționând conform indicațiilor date de Severin A.

s-a deplasat la Consulatul Poloniei, din mun. Chișinău, unde a depus setul de acte

primit de la ultimul.

La 11 iulie 2013, în temeiul actelor depuse, Ambasada Republicii Polonia la

Chișinău, i-a eliberat lui Hîncu A. viza de intrare și ședere pe teritoriul R. Polonia

de categoria D nr. XXXXXX valabilă pe perioada 18.07.2013 – 14.01.2014.

Tot la 11 iulie 2013, acțiunile infracționale ale lui Severin A. au fost curmate

de către colaboratorii CCTP al INI al IGP al MAI.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat casarea

sentinței în partea achitării inculpatului, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, cu menținerea

condamnării lui Severin A. în baza art. 3621 alin. (2) lit. c) Cod penal și

condamnarea inculpatului în baza art. 189 alin.(1) Cod penal, la amendă în mărime

de 600 unități convenționale; în baza art. 311 alin. (2) lit. b) Cod penal, la amendă

în mărime de 800 unități convenționale, în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal,

la amendă în mărime de 800 unități convenționale și în baza art. 352 alin.(3) lit. c)

Cod penal, la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În baza art. 84 alin.(3) Cod penal, pedeapsă definitivă de stabilit de 8 ani

închisoare, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis și amendă în mărime de

2900 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a exercita activitate în

domeniul turismului sau alte activități conexe pe un termen de 2 ani.

Corpurile delicte: - pașaportul cetățeanului Republicii Moldova cu seria și

numărul B 1276124, eliberat la 21.05.2012 pe numele cet. Hîncu Olga, care se

păstrează la ultima a-l restitui posesorului legitim, iar declarația cu privire la

intenția de angajare în câmpul muncii în Polonia, eliberată pe numele cet. Hîncu

Olga și răspunsul parvenit de la Ambasada Poloniei în Chișinău, a le păstra la

materialele cauzei penale.

În argumentarea apelului, acuzarea a menționat că au fost prezentate

suficiente probe care confirmă vinovăția lui Severin A. în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 189 alin.(1), 311 alin.(2) lit.b), 312 alin.(2) lit.b) și 352 alin.(3) lit.c)

Cod penal. Astfel, potrivit declarațiilor părții vătămate Moiseev E., acesta a relatat

că la 31 iulie 2013, dimineața s-a întîlnit cu Severin A. lângă Procuratura s. Rîșcani,

mun. Chișinău. Ultimul i-a spus că dacă vrea ca să nu fie învinuit de furt de bani

de la el, să nu stea la pușcărie, dosarul pornit să fie închis și lui să i se restituie

autoturismul său, el să-i achite lui suma de 3000 euro și atunci el va merge la

procuror și va declara că banii anunțați ca furați, precum că i-a găsit. Severin A. i-

a mai comunicat că din momentul depunerii de el a astfel de declarații, dosarul

penal pornit în privința sa se va înceta, precum că are și o înțelegere în acest sens

cu procurorul. La fel, i-a mai spus că se cunoaște bine și cu ofițerul de urmărire

penala, iar totul va fi așa cum zice el. Victima i-a declarat că nu a furat banii lui,

însă inculpatul i-a zis că atunci va sta la pușcărie. Că nu a furat banii el i-a

comunicat și organului de urmărire penată, dar necătând la aceasta s-a pornit în

privința sa un dosar penal. El aici l-a crezut pe Severin A. I-a spus că nu are suma

de 3.000 euro și inculpatul i-a cerut, i-a impus, amenințându-l să-i facă un contract

de vânzare-cumpărare pe automobilul său și să i-o dea lui în contul a 2000 euro

care îi datora și a 3000 euro care îi estorca la el pentru a-și schimba declarațiile sale.

Fiind speriat de el că va sta la pușcărie pentru ceea ce nu a făcut, la moment a

acceptat să-i dea automobilul său în proprietate.

Prin urmare, vinovăția inculpatului se confirmă și prin ordonanța de

ridicare de la Moiseev E. a copiei certificatului de înregistrare seria E nr.XXXXX,

contractul de împrumut, recipisei, procesul-verbal de ridicare, precum și alte

probe.

Referitor la infracțiunile prevăzute de art. 311 alin.(2) lit.b) și 312 alin.(2)

lit.b) Cod penal a indicat că culpabilitatea inculpatului este dovedită prin

declarațiile părții vătămate care coroborează cu probele scrise în acest sens, din

care rezultă că în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunilor

nominalizate.

Cât privește învinuirea în baza art. 352 alin.(3) lit.c) Cod penal a relatat că

vina pe acest episod este probat cert prin declarațiile părții vătămate, care a

comunicat că i-a reproșat lui Severin A. că nu este de acord să-i lase automobilul,

că in contractul de împrumut nu scrie nimic despre mașină si deci nu i-l lasă. Aici

tonul amabil al inculpatului s-a finisat. La el s-a schimbat chiar și expresia feții.

Vorba a devenit mai răspicată, iar glasul mai tare și agitat. Dânsul i-a spus cu glas

tare și răspicat că automobilul rămâne la el, că așa a decis și el nu are din ce alege.

Inculpatul a început a-l amenința cu răfuiala fizică și cu faptul că va răspîndi

despre el știri defăimătoare și anume că el precum că se ocupă de dus oameni din

Moldova peste hotare, că înșeală lumea și este un escroc. El i-a spus să-l lase să

plece cu automobilul că vrea să se ducă la piață ca să-l vîndă. Inculpatul i-a spus

că el nu va pleca de aici cu mașina și a ridicat maioul și i-a arătat pistolul și i-a spus

să nu-l enerveze că-l va folosi. El s-a speriat că inculpatul ar putea folosi forța fizică

în privința sa, inclusiv și pistolul, va răspândi știri defăimătoare în privința sa, a

primit cuvintele lui în serios, că trebuie să lase automobilul și că altă ieșire nu are.

Astfel, sub amenințările acestuia i-a zis bine îl las, s-a pornit din loc, având gândul

să meargă la poliție.

Totodată, pe acest episod fiind și următoarele probe: ordonanța și procesul-

verbal de ridicare de la Severin A. a permisului de armă, pistolului și a

magazinului cu 16 cartușe, procesul-verbal de examinare a obiectului, și anume a

permisului de armă, magazinului pentru cartușe și cartușele conform procesului

verbal de corectare a erorilor materiale 12 cartușe, ordonanța de recunoaștere a

corpurilor delicte, ordonanța de restituire a corpurilor delicte.

La fel, vinovăția inculpatului este confirmată și prin declarațiile martorului

Fiodorov V., care prin depozițiile sale combat versiunea înaintată de către inculpat

și confirmă în totalitate declarațiile părții vătămate referitor la faptelor care au avut

loc.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie

2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată parțial sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Procesul penal în privința lui Severin A. a fost încetat în baza art. 3621

alin.(2) lit.c) Cod penal, în temeiul art. 391 alin.(1) pct.6) CPP și art. 107 alin.(1) Cod

penal, în baza art. 2 al Legii nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu

aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova.

Severin Andrei a fost condamnat: în baza art. 189 alin. (1) Cod penal la 3 ani

6 luni închisoare; - în baza art. 312 alin. (2) lit. b) Cod penal, la 3 ani închisoare; -

în baza art. 352 alin. (3) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare.

În temeiul art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni prin

cumul parțial al pedepselor stabilite, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare.

Potrivit art. 90 Cod penal executarea pedepsei aplicate a fost suspendată

condiționat pe o perioadă de probațiune de 3 ani.

Corpurile delicte: - descifrările convorbirilor telefonice, declarația cu privire

la intenția de angajare în cîmpul muncii în Polonia eliberată pe numele Hîncu Olga

și răspunsul parvenit de la Ambasada Poloniei în Chișinău, precum și

documentele ridicate și anexate prin ordonanța din 26.09.2013, anexate la

materialele dosarului, rămân la dosar. Pașaportul străin eliberat pe numele lui

Severin A. se restituie acestuia.

Permisul de armă nr. XXXXX eliberat la 10.07.2013 pe numele lui Severin A.

rămâne anexat la dosar.

Arma de modelul XXXXX, calibrul 9x19 mm., nr. XXXXXX, magazinul

pentru cartușe și 12 cartușe calibru 9x19mma lui Severin A. se remite Ministerului

de Interne a Republicii Moldova. În rest dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a conchis că, instanța de fond a dat o apreciere

corectă probelor și circumstanțelor pe dosar, a apreciat probele cauzei din punct

de vedere a utilității și veridicității lor, corect ajungând la concluzia de vinovăție a

lui Severin A. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 3621 alin.(2) lit.c) Cod

penal.

Totodată, instanța a statuat, că în cauză a intervenit circumstanțe care

condiționează încetarea procesului penal.

Astfel, în acest sens a reținut că în cadrul ședinței de judecată din 25.11.2016,

inculpatul Severin A., fiind asistat de avocatul Iachimciuc A. a depus personal

cerere cu acordul scris de încetare a procesului penal conform alin.(1) al Legii

privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independeței

RM, nr.210 din 29.07.2016 pe capătul de acuzare în baza art. 3621 alin.(2) lit.c) Cod

penal, solicitând ca în privința sa să fie aplicată Legea nominalizată, deoarece

recunoaște vina în cele comise, se căiește sincer, nu există prejudicii pe episodul

dat.

Prin urmare, instanța a menționat că la data de 09 septembrie 2016 au intrat

în vigoare prevederile Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură

cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, iar

potrivit alin. (1) Legea nominalizată, se aplică condiționat inclusiv persoanelor

inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal.

Infracțiunea prevăzută de art. 3621 alin.(2) lit.c) Cod penal, se califică ca mai

puțin gravă, care prevede pedeapsa sub formă de amendă în mărime de la 500 la

800 unități convenționale sau cu închisoare de la 3 la 5 ani, cu privarea de dreptul

de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe un termen de

la 1 la 3 ani. Inculpatul a comis o infracțiune mai puțin gravă în perioada de timp

iunie-iulie 2013, până la adoptarea Legii nominalizate, a recunoscut vina în

totalitate pe acest capăt de acuzare, manifestând căință sinceră și activă, inclusiv

și nu există prejudiciu cauzat părții vătămate.

Reținând cele expuse, instanța a conchis că Severin A. cade sub incidența

prevederilor art.1, 2 - 9,11,12 ale Legii privind amnistia, motiv pentru care

încetează procesul penal, liberându-l de pedeapsa penală în legătură cu

intervenirea amnistiei.

Referitor la argumentele procurorului privind ilegalitatea sentinței în baza

art. 311 alin.(2) lit. b) Cod penal, instanța a constatat că instanța de fond corect a

pronunțat o soluție de achitare pe acest capăt de acuzare, deoarece fapta acestuia

nu întrunește elementele infracțiunii.

Astfel, a indicat că nici una din probele acumulate la urmărirea penală,

cercetate în cadrul ședințelor de judecată în instanța de fond și cea de apel nu

confirmă vina lui Severin A. în baza art. 311 alin.(2) lit.b) Cod penal.

În acest context, instanța a reținut că, potrivit rechizitoriului lui Severin A.

i-a fost incriminat faptul că, ultimul acționând din interes material și urmărind scopul

învinuirii unei persoane de comiterea unei infracțiuni, care ca atare nu a avut loc,

conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, precum și a consecințelor care pot

surveni în rezultatul depunerii denunțului fals și dorind aceste urmări, la data de

18.06.2013, fiind preîntâmpinat de reprezentantul organului de urmărire penală al IP s.

Rîșcani A. Caraman în conformitate cu prevederile art. 311 CP despre răspunderea penală

pentru denunț calomnios, a depus cu bună știință în adresa IP s. Rîșcani mun. Chișinău

o plângere falsă, prin care îl denunță pe Moiseev Eugeniu, învinuindu-l pe acesta în

comiterea la 18.06.2013 a furtului de bani în sumă 2 000 euro și 15 000 lei, …, iar drept

consecință a depunerii denunțului în cauză, la data de 02.07.2013 de către organul de

urmărire penală al IP s. Râșcani, mun. Chișinău a fost pornită urmărirea penală pe cauza

penală nr.XXXXXX, conform semnelor infracțiunii prevăzute de art. 186 alin.(2)

lit.b),c),d) CP.

Astfel instanța de fond, cercetând probele prezentate de acuzatorul de stat,

a constatat că Severin A. nu l-a denunțat cu bună-știință falsă pe Moiseev E. în scopul

de al învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ în drept de a

porni urmărirea penală, cu semnul agravant, din interes material.

În acest sens, indicând că obiectul juridic special al infracțiunii prevăzute la

art. 311 CP are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl constituie relațiile

sociale cu privire la autenticitatea informației referitoare la învinuirea unei

persoane de săvârșirea unei infracțiuni; obiectul juridic secundar îl formează

relațiile sociale cu privire la cinstea și demnitatea persoanei.

Obiectul material al infracțiunii specificate îl reprezintă denunțul fals.

Astfel, art. 262 alin.(1) Cod de procedură penală, prevede că, organul de

urmărire penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvârșirea

unei infracțiuni prevăzute de Codul penal prin: - plângere; - denunț; - autodenunț;

- depistarea nemijlocit de către organul de urmărire penală sau procuror a

bănuielii rezonabile cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.

Numai denunțul - nu și plângerea, autodenunțul sau depistarea infracțiunii

nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală - poate să reprezinte

obiectul imaterial al infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal.

Potrivit alin. (7) art. 263 din Codul de procedură penală, plângerea poate să

conțină un denunț. Denunțul, care se conține într-o plângere, poate fi considerat

obiect imaterial al infracțiunii analizate.

Din norma art. 263 Cod de procedură penală, rezultă că denunțul este

înștiințarea făcută de orice persoană despre săvârșirea unei infracțiuni, iar

plângerea este înștiințarea care poate fi făcută numai de o persoană fizică sau

juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu prin infracțiune.

Denunțul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul

petiționarului, cu descrierea faptei care formează obiectul plângerii sau

denunțului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, și a mijloacelor de

probă.

Nu oricare denunț, dar anume un denunț fals constituie obiectul material al

infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal.

Denunțul este fals atunci când conține o învinuire mincinoasă. Caracterul

mincinos în mod direct fie din împrejurarea că fapta nu există, fie că ea nu a fost

săvârșită de cel împotriva căruia se depune denunțul. Învinuirea poate fi

mincinoasă ori de câte ori, pentru o astfel de acuzare, instanța ar trebui să

pronunțe achitarea, cu excepția situației în care fapta nu prezintă gradul de pericol

social al unei infracțiuni.

Prin „denunțare" se are în vedere acțiunea de înștiințare făcută de orice

persoană, pe calea depunerii unui denunț, despre săvârșirea unei infracțiuni.

Este necesar ca denunțarea să se îndrepte împotriva unei persoane

determinate. Nu este îndeplinită această cerință dacă denunțarea nu se referă la

nici o persoană sau se referă la o persoană imaginară. Aceeași soluție se impune și

dacă denunțul este făcut numai „in rem, nu și „in personam”. Or, persoana

denunțată fals trebuie desemnată prin nume și prenume, precum și prin alte

elemente care fac posibilă, fără echivoc, identificarea acesteia (de exemplu, prin

indicarea domiciliului sau a funcției pe care o deține).

Infracțiunea prevăzută la alin. (1) art. 311 Cod penal este o infracțiunea

formală. Ea se consideră consumată din momentul prezentării și înregistrării

denunțului la organul competent și întocmirii lui.

Prin urmare, din plângerea depusă de Severin A. la data de 18.06.2013 la IP

Râșcani, se constată că în textul acesteia este indicat: „... că roagă organele de drept

să întreprindă măsuri cu persoanele lui necunoscute, care la data de 18.06.2013

între orele 00:50 și 01:10 au luat automobilul de model „XXXXX” cu n/î XXXXX

care era parcat …, în acesta se aflau bunurile sale personale, o geantă de piele –

500 lei, bani în sumă de 2000 euro și 15000 lei …

Tot la aceiași data, adică 18.06.2013, Severin A. a depus cerere de a fi

recunoscut în calitate de parte vătămată.

Astfel, nu s-a demonstrat faptul că inculpatul prin depunerea plângerii la

poliție pe faptul dispariției automobilului de care răspundea deoarece era

transmis în posesie și bunurile aflate în automobil, ar fi avut scopul de a-l denunța

fals anume pe Moiseev E.

Totodată, la omentul când inculpatul a depistat banii pe care el credea că

erau în automobil i-a găsit în casă, la 05.08.2013, Severin A. a depus o cerere la

Procuratura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, solicitând să fie încetată cauza penală

nr.XXXXXX, în legătură cu faptul că banii prezumați a fi în automobilul răpit, au

fost găsiți la el acasă, iar la 14.08.2013, pe faptul dat a fost emisă ordonanță de

încetare a urmăririi penale.

Instanța de fond corect a reținut că latura obiectivă a denunțului fals (în red.

CP din 18.04.2002) constă în fapta prejudiciabilă care se exprimă în acțiunea de

denunțare falsă făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de răspundere,

care sunt în drept de a porni urmărirea penală.

Astfel, numai denunțul - nu și plângerea, autodenunțul sau depistarea

infracțiunii nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală - poate

să reprezinte obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 311 Cod penal.

Nu este necesar ca denunțarea să se îndrepte împotriva unei persoane

determinate. Nu este îndeplinită această cerință dacă denunțarea nu se referă la o

persoană concretă. Or, art. 311 CP, prevede răspundereaq penaqlă pentru

denunțarea cu bună știință falsă, în scopul de a-l învinui pe cineva de săvârșirea

unei infracțiuni, făcută unui organ sau unei persoane cu funcție de răspundere,

care sânt în drept de a porni urmărirea penală, iar inculpatul în plângerea sa a

“persoane mie necunoscute”.

Severin A. nu a depus la IP Rîșcani denunț dar plângere în care nu a indicat

careva persoane concrete așa cum cere norma penală prevăzută de art. 311 CP,

astfel, instanța de judecată corect a ajuns la concluzia de a menține sentința de

achitare, întrucât fapta acestuia nu întrunește elementele infracțiunii.

Totodată, instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și

circumstanțele comiterii de către Severin A. a infracțiunilor prevăzute de art. 189

alin.(1), 312 alin.(2) lit.b) și 352 alin.(3) lit.c) Cod penal – șantajul, adică cererea de a

săvârși acțiuni cu caracter patrimonial, amenințând cu violență asupra persoanei și cu

răspândirea unor știri defăimătoare despre persoană, prezentarea cu bună-știință a

declarațiilor mincinoase de către partea vătămată în cadrul urmăririi penale, săvârșită din

interes material și samavolnicia, adică exercitarea unui drept presupus în mod arbitrar și

prin încălcarea ordinii stabilite, cu cauzarea de daune în proporții mari drepturilor și

intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice, acțiuni săvârșite cu aplicarea armei

(f.d.205-207, vol.IV), reținând în acest sens și probele ce confirmă vinovăția

inculpatului, și anume: - declarațiile părții vătămate Moiseev E., a martorilor Iftodi

V., Fiodorov V. și probele materiale, - procesul-verbal de consemnare a plângerii

lui Moiseev E.; - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Moiseev

E. și Severin A.; - procesul-verbal de confruntare dintre partea vătămată Moiseev

E. și martorul Florea C.; - procesul-verbal de ridicare de la a copiei certificatului

de înmatriculare și contractului de împrumut cu recipisa; - contractul de

împrumut din 31.07.2013; - copia recipisei prin care Moiseev E. a lăsat automobilul

fiind indicat că „la păstrare” lui Severin A.; - procesul-verbal de examinare a

documentelor ridicate; - raportul de expertiză nr. 6397 din 03.10.2013; - plângerea

depusă de Severin A. pe faptul sustragerii a 1550 lei și 2000; - acte prin care Severin

A. s-a constituit ca parte vătămată și civilă în cauza penală pornită în baza

plângerii sale; - procesul-verbal din 18.06.2013 de audiere a lui Severin A. în

calitate de parte vătămată; - cererea depusă de Severin A. prin care solicită

încetarea examinării cererii sale pe motiv că a găsit banii; - ordonanța de încetare

a urmăririi penale din 14.08.2013 în cauza nr. XXXXX.

Instanța de apel a reținut că declarațiile inculpatului privind nevinovăția

acestuia sunt combătute prin totalitatea probelor pertinente, concludente, utile și

veridice care au fost cercetate și analizate în cadrul ședinței de judecată.

Instanța a conchis că prima instanță greșit a reținut că în contextul laturii

obiective a infracțiunii prevăzute de art. 189 alin. (1) Cod penal, acțiunea

principală în oricare din cele trei modalități ale sale este însoțită de acțiunea

adiacentă în oricare din cele patru modalități, iar în lipsa acțiunii adiacente - o

cerere cu caracter patrimonial, oricât de insistentă ar putea fi nu este suficientă

pentru a constitui infracțiunea de șantaj. Însă, nu a ținut cont de faptul că acțiunea

principală în cazul infracțiunii de șantaj se poate înfățișa prin modalitatea de a cere

transmiterea unor bunuri, precum și săvârșirea unor acțiuni cu caracter patrimonial.

Totodată, în unele situații, făptuitorul infracțiunii de șantaj poate crea o

ambianță specifică sugerând astfel victimei să-i transmită bunul sau dreptul

asupra acestuia, sau să săvârșească acțiuni cu caracter patrimonial. În unele cazuri,

cererea reprezentând acțiunea principală din cadrul șantajului, se exprimă în

revendicarea de către făptuitor a unor plăți chipurile pentru aplanarea relațiilor

litigioase cu organele de control sau de drept. Este necesar de accentuat că

infracțiunea de șantaj este o infracțiune formală și se consideră consumată din

momentul înaintării cererii cu character patrimonial, însoțit de acțiunea adiacentă,

indiferent dacă făptuitorul și-a atins scopul urmărit.

Referitor la infracțiunea de samavolnicie instanța de apel a conchis că

inculpatul a luat automobilul lui Moiseev E. în gaj pentru garantarea executării

obligației de împrumut, care însă nu a fost perfectat potrivit legii, fapt confirmat

prin declarațiile martorului Iftodi V..

Astfel, în acest sens instanța a reținut și argumentele menționate de procuror

precum că automobilul s-a aflat și a fost depistat la inculpat, prin urmare se

confirm că acesta a intrat în posesia acestui bun, sau cel puțin l-a deținut o careva

perioadă de timp. În scopul asigurării restituirii de către Moiseev E. a sumei

datorate, Severin A. a ridicat contrar voinței părții vătămate unitatea de transport,

amenințându-l cu aplicarea armei sale din dotare. Astfel, inculpatul și-a exercitat

un drept legitim cu încălcarea ordinii stabilite, or, legislația prevede care este

metoda de solicitare a executării obligațiilor civile, fără implicarea a careva

elemente penale.

Mai mult, din materialele cauzei rezultă că Severin A. avea și deținea asupra

sa acea armă indicată în actul de învinuire, armă la care a indicat și partea

vătămată Moiseev E., însă instanța de fond greșit a apreciat în acest sens

declarațiile victimei, și anume în partea ce ține de acele amenințări exprimate în

adresa lui, inclusiv și perceperea acestora de către victimă.

Amenințare în sensul componenței de infracțiune prevăzută de art. 352 Cod

penal, se înțeleg acțiunile concrete ale făptuitorului expuse victimei oral în scris,

prin gesturi, etc. amenințare pe care victima o percepe real, posibilă de realizare

în viitor. În aceeași ordine de idei, amenințarea cu aplicarea armei nu presupune

direcționarea nemijlocită a acestei arme față de victimă sau aplicarea acesteia în

privința a careva părți corporale ale acesteia, fiind de ajuns doar demonstrarea

armei deținute și exprimarea amenințărilor prin aplicarea acestei arme.

În speță, perceperea reală a amenințărilor prin aplicarea armei, a avut loc

prin faptul ce victima a cunoscut și a văzut acea armă deținută de către agresor,

astfel, ultimului i s-a creat impresia că agresorul este predispus să utilizeze această

armă. Totodată, Moiseeev E. a fost influențat în așa circumstanțe ca să perceapă ca

reală amenințarea exprimată de către inculpat.

La fel, instanța de apel a constatat că în acțiunile inculpatului se atestă

componența de infracțiune în declarație mincinoasă, iar instanța de fond greșit a

luat în acest sens soluția de achitare, neținând cont de faptul că Severin A. a obținut

calitatea de parte vătămată în cauza penală pornită la plângerea sa, unde el a fost

preântâmpinat pentru darea depozițiilor false.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal constă în

denaturarea adevărului, astfel, creându-se condiții pentru comiterea de erori

judiciare, pentru aprecierea incorectă a circumstanțelor cauzei precum și pentru

tragerea la răspundere penală a unei persoane nevinovate.

În speță, s-a dovedit că Severin A. a depus un denunț pe faptul

sustragerii sumelor indicate în mărime de 15 500 lei și 2000 euro, faptă care în

realitate nu a avut loc. Aceeași poziție a avut-o inculpatul și la audierea în calitate

de parte vătămată, fapt prin care se dovedește că el a denaturat adevărul în cadrul

cauzei penale.

Mai mult ca atât, poziția sa și intenția directă cu care a acționat este dovedită

și prin acele acte prin care s-a constituit ca partea vătămată și parte civilă, inclusiv

cererile depuse de către el cu privire la acel prejudiciu pretins cauzat.

La fel, din declarațiile părții vătămate Moiseev E. raportate la acțiunile lui

Severin A., se constată că de la momentul depunerii acelui denunț inculpatul

pretindea de la partea vătămată suma de 2000 euro cu titlu de datorie și 3000 euro

cu titlul de modificare a declarațiilor sale, fapt prin care se dovedește scopul cu

care a acționat primul, precum și scopul depunerii acelei plângeri, care se

dovedește a fi nu cercetarea cazului de restituire a prejudiciului cauzat ci de

estorcare a banilor de la partea vătămată.

Astfel, după realizarea acestui scop, exprimat prin încheierea contractului

de împrumut, inculpatul a găsit banii săi, lucru ce, în mod rezonabil, trezește

suspiciuni, iar faptul că banii s-au găsit anume după perfectarea acelui contract de

împrumut dovedește atât veridicitatea declarațiilor părții vătămate, cât și

scopul cu care a acționat Severin A.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunilor săvârșite, care fac parte din

categoria celor mai puțin grave și grave, de circumstanțele cauzei, persoana celui

vinovat, care nu este atras la răspundere penală, lipsa circumstanțelor agravante,

concluzionând că scopul pedepsei penale poate fi atins doar prin izolarea acestuia

de societate, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Potrivit art. 158 Cod de procedură penală, corpuri delicte sunt recunoscute

obiectele în cazul în care există temeiuri de a presupune că ele au servit la

săvârșirea infracțiunii, au păstrat asupra lor urmele acțiunilor criminale sau au

constituit obiectivul acestor acțiuni, precum și bani sau alte valori ori obiecte și

documente care pot servi ca mijloace pentru descoperirea infracțiunii, constatarea

circumstanțelor, identificarea persoanelor vinovate sau pentru respingerea

învinuirii ori atenuarea răspunderii penale.

Obiectul se recunoaște drept corp delict prin ordonanța organului de

urmărire penală sau prin încheierea instanței de judecată și se anexează la dosar.

Astfel, ținând cont de art. 162 Cod de procedură penală, instanța a dispus ca

corpurile delicte: - descifrările convorbirilor telefonice, declarația cu privire la

intenția de angajare în cîmpul muncii în Polonia eliberată pe numele Hîncu Olga

și răspunsul parvenit de la Ambasada Poloniei în Chișinău, precum și

documentele ridicate și anexate prin ordonanța din 26.09.2013, anexate la

materialele dosarului să rămână anexate la dosar.

Pașaportul străin eliberat pe numele lui Severin A. să fie restituit acestuia.

Permisul de armă nr. XXXXX eliberat la XXXXX pe numele lui Severin A.

să rămână anexat la dosar, iar arma de modelul XXXXX, calibrul 9x19 mm., nr.

XXXXX, magazinul pentru cartușe și 12 cartușe calibru 9x19mma lui Severin A. se

remite Ministerului de Interne a Republicii Moldova.

Împotriva deciziei nominalizate a declarat recurs ordinar procurorul,

inculpatul și avocatul acestuia Iachimciuc A., care au solicitat:

- procurorul, invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10)

CPP, solicită casarea deciziei contestate în partea achitării lui Severin A în baza art.

311 alin.(2) lit.a) Cod penal și în partea individualizării pedepselor stabilite cu

dispunerea rejudecării cauzei în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului a indicat că instanțele de judecată nu au ținut

cont de probele care confirmă vinovăția inculpatului în baza art. 311 alin.(2) lit.a)

Cod penal.

Instanța de apel corect a stabilit că caracteristicile denunțului fals, ca obiect

imaterial al infracțiunii nominalizate rezultă din norma art. 263 CPP, și anume că

denunțul este înștiințarea făcută de orice persoană despre săvârșirea unei

infracțiuni, iar plângerea este înștiințarea care poate fi efectuată numai de o

persoană fizică sau juridică căreia îi este cauzat un prejudiciu prin infracțiune.

Obiectul imaterial al infracțiunii specificate la art. 311 Cod penal îl reprezintă

denunțul fals.

Conform alin. (1) art. 262 Cod de procedură penală, organul de urmărire

penală poate fi sesizat despre săvârșirea sau pregătirea pentru săvîrșirea unei

infracțiuni prevăzute de Codul penal prin: 1) plângere; 2) denunț; 3) autodenunț; 4)

depistarea infracțiunii nemijlocit de cât colaboratorii organului de urmărire penală.

Numai denunțul - nu și plângerea, autodenuntul sau depistarea infracțiunii

nemijlocit de către colaboratorii organului de urmărire penală - poate să reprezinte

obiectul imaterial al infracțiunii prevăzute la art. 311 Cod penal.

Denunțul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea și domiciliul

petiționarului, ce descrierea faptei care formează obiectul plângerii sau denunțului,

indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, și a mijloacelor de probă.

Nu oricare denunț, ci anume un denunț fals constituie obiectul imaterial al

infracțiunii specificate la art. 311 Cod penal.

Denunțul este fals atunci când conține o învinuire mincinoasă. Caracterul

mincinos în mod direct fie din împrejurarea că fapta nu există, fie că ea nu a fost

săvârșită de cel împotriva căruia se depune denunțul. Învinuirea poate fi mincinoasă

ori de câte ori, pentru o astfel de acuzare, instanța ar trebui să pronunțe achitarea, cu

excepția situației în care fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Totodată, consideră că instanța nu a ținut cont de faptul că din norma art. 263

alin.(7) CPP, plângerea poate să conțină un denunț, iar denunțul care se conține într-

o plângere poate fi considerat obiect imaterial al infracțiunii prevăzute de art. 311

CP.

În partea ce ține de individualizarea greșită a pedepsei lui Severin A., acuzarea

a menționat că instanța de apel greșit a interpretat și aplicat prevederile art. 75 Cod

penal, neținând cont de circumstanțele prezentei cauze, consecințele survenite și

comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal. Prin urmare, scopul

prevăzut de art. 61 Cod penal nu va fi atins, iar instanța a constatat eronat

oportunitatea aplicării art. 90 CP.

Conform art. 61 alin. (2), art. 75 alin. (1) Cod penal, pedeapsa are drept scop

restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvârșirii de noi infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont

de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat,

de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Potrivit art. 90 alin. (1) Cod penal, instanța poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului doar dacă va ajunge la

concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, în virtutea

circumstanțelor cauzei și persoanei celui vinovat, indicând numaidecât în hotărâre

motivele condamnării cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, ceia ce în

speță nu a fost efectuat.

- inculpatul Severin A., care invocând temeiurile prevăzute la art. 427 alin.(1)

pct.6), 8) CPP, solicită casarea deciziei contestate cu menținerea sentinței.

A indicat că instanța de apel potrivit art. 414, 415 alin.(1) și 417 CPP, este

obligată să judece apelul, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, iar

în decizie să expună fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus

la admiterea sau respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției sale.

La judecarea apelului, instanța a admis erori procesuale și anume, potrivit

art. 415 alin.(21) CPP, judecând apelul împotriva sentinței de achitare, instanța nu

este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare fără audierea învinuitului

prezent, precum și a martorilor acuzării solicitați de părți. Martorii acuzării se

audiază din nou în cazul în care declarațiile lor constituie o mărturie acuzatorie.

Instanța de apel nu s-a conformat prevederilor legale, deoarece adoptând

soluția de condamnare, a pus la baza acesteia declarațiile martorilor Iftodi V.,

Fiodorov V., care au fost depuse în fața primei instanțe, fără audierea pe viu a

acestora.

Relevante speței fiind și jurisprudența CEDO, care în mod expres a constatat

necesitatea audierii pe viu a martorilor acuzării după o sentință de achitare,

menționând în acest sens cauzele Ekbatani c. Suediei, Popovici c.Moldovei, Dănilă

c.României, Spînu c. României.

Necătând la faptul că instanța de apel a indicat că procurorul a înfăptuit

diverse acțiuni pentru asigurarea prezenței martorilor, consideră că acțiunile

acuzatorului nu justifică, punerea la baza condamnării sale a declarațiilor

martorilor, care nu au fost audiați în cadrul instanței de apel. În acest sens, făcând

referire și la o cauză identică examinată de Colegiul penal al CSJ nr. 1ra-1082/2017

unde instanța de recurs, a menținut sentința de achitare.

La fel a indicat că instanța de apel nu a supus prevederilor art. 101 CPP,

potrivit cărora fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al

pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor. Instanța a ignorat norma alin.(4) al aceluiași

articol, potrivit cărora instanța de judecată este obligată să pună la baza hotărârii

sale numai acele probe a căror cercetare au avut acces toate părțile în egală măsură

și să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor probelor

administrate.

Prin urmare, nu s-a luat în considerație faptul că probele pe care și-a bazat

soluția de condamnare contravin soluției adoptate, deoarece contractul de

împrumut autentificat notarial de fapt îl dezvinovățesc și confirmă declarațiile

sale, potrivit cărora Moiseev E. a primit de la Severin A. cu titlu de împrumut suma

de 4480 euro, iar prin recipisa semnată de partea vătămată se confirmă că a

transmis spre păstrare automobilul până la restituirea împrumutului.

În acest sens fiind anexată și hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 14.09.2016

la acțiunea înaintată de Severin A. către Moiseev E. privind încasarea datoriei în

sumă de 4480 euro, conform contractului de împrumut din 31.07.2013 – care este

același contract pus la baza condamnării inculpatului.

Copia recipisei prin care Moiseev E. a lăsat automobilul lui Severin A. la

păstrare, confirmă faptul transmiterii benevole a automobilului spre păstrare către

inculpat, până la restituirea împrumutului.

Prin raportul de expertiză nr. 6397 din 03.10.2013 s-a constatat valoarea

automobilului victimei ce constituie suma de 93 203 lei, însă în nici un mod nu

confirmă vinovăția sa, deoarece valoarea automobilului nu are nici o relevanță, or

el nu a fost învinuit în sustragerea automobilului dat.

Plângerea depusă pe faptul sustragerii sumei de 15 000 lei și 2000 euro,

constitie exercitarea dreptului său de a înștiința, în temeiul art.263 CPP, organul

de urmărire penală asupra săvârșirii unei infracțiuni.

- avocatul Iachimciuc A. în numele inculpatului, care invocând temeiurile

prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.1), 6), 8) și 12) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel pe învinuirea adusă în baza art. 189 alin.(1), 312

alin.(2) lit.b) și 352 alin.(3) lit.c) Cod penal, cu menținerea sentinței de achitare, în

rest, dispozițiile deciziei instanței de apel să fie menținute.

În argumentarea recursului a indicat că instanța de apel nu a ținut cont de

prevederile art. 414 CPP și superficial a examinat cauza, inclusiv și nu a ținut cont

de norma art.415 alin.(21) CPP, potrivit căreia judecând apelul declarat împotriva

sentinței de achitare, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de

condamnare fără audierea învinuitului prezent, precum și a

martorilor acuzării solicitați de părți. Încălcarea dată, fiind în contrazicere cu

dispozițiile art. 6 din CEDO.

Instanța de apel nu a examinat cauza corespunzător, fără a reține faptul că

potrivit art.417 alin.(1) pct.8) CPP, decizia instanței de apel trebuie să cuprindă

temeiurile de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea

apelului, precum și motivele adoptării soluției.

Astfel, după părerea autorului, inculpatul nu putea fi condamnat în timp ce

instanța de fond a pronunțat o sentință de achitare, fără a avea careva probe

suplimentare.

Potrivit principiului contradictorialității în procesul penal, sarcina

probațiunii îi revine acuzatorului de stat, însă în cadrul ședinței instanței de apel

a fost audiat doar inculpatul care nu a recunoscut vina în comiterea infracțiunilor

prevăzute de art. 189 alin.(1), 311 alin.(1) lit.b), 312 alin.(2) lit.b) și 352 alin.(3) lit.c)

Cod penal, susținând integral declarațiile depuse în cadrul urmăririi penale și

instanței de fond.

În speță, există o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care contractul de

împrumut litigios a fost considerat valabil, iar Moiseev E. nu a contestat această

hotărâre, prin urmare argumentele precum că contractul de împrumut ar fi fost

încheiat cu amenunțarea de aplicare a violenței sunt nefondate, deoarece

valabilitatea contractului are putere de lucru judecat.

În susținerea acestei concluzii urmează a fi apreciate și declarațiile date de

martorul Iftodi V., potrivit căreia ea a înregistrat un contract de împrumut și care

a explicat, că dacă ar fi fost o careva viciere a acordului contractul în speță nu ar fi

fost posibil să fie perfectat.

Din probele administrate de acuzare nu se confirmă vinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin.(1), 312 alin.(2) lit.b), 352

alin.(3) lit.c) Cod penal, în acțiunile acestuia lipsesc elementele infracțiunii.

Asupra recursurilor ordinare declarate nu a fost depusă refrință.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate,

în raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal dispune

inadmisibilitatea acestora, din următoarele considerente.

Referitor la recursul ordinar declarat de procuror.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care se constată că este vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin.(1)

pct. 6), 10) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărârile instanței de apel

pot fi atacate cu recurs dacă instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale, solicitând casarea hotărârii contestate cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

După cum rezultă din conținutul recursului, acuzatorul de stat nu este de

acord cu menținerea sentinței de achitare pe învinuirea adusă în baza art. 311 alin.

(2) lit.a) Cod penal, menționând că instanța de apel nu a dat aprecierea

corespunzătoare probelor prezentate, care confirmă vinovăția lui Severin A.,

inclusiv și cu pedeapsa stabilită în baza art. 189 alin.(1), 312 alin.(2) lit.b) și 352

alin.(3) lit.c) Cod penal și anume că s-a aplicat suspendarea condiționată a

executării pedepsei pe un termen de probațiune.

Colegiul constată că aceste temeiuri pe care s-a bazat acuzatorul de stat în

recursul declarat, nu persistă în cauză, deoarece din decizia instanței de apel

rezultă că ultima a analizat obiectiv probele administrate și a dat răspuns la toate

motivele expuse în apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Conform prevederilor art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza

oricăror probe noi prezentate instanței de apel, poate da o nouă apreciere probelor

din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Examinând cauza, Colegiul penal consideră că instanța de apel, reieșind din

prevederile legilor nominalizate, a dat o apreciere corectă declarațiilor

inculpatului, părții vătămate Moiseev E., martorilor Fiodorov V., Iftodi V., depuse

în cadrul ședinței instanței de fond, actele cauzei care, analizate în ansamblu,

dovedesc că fapta nu întrunește elementele infracțiunii incriminată în baza art. 311

alin. (2) lit.a) Cod penal, adică denunțarea cu bună știință falsă în scopul de al

învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ în drept de a

porni urmărirea penală, din interes material.

Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost apreciate

incorect și unilateral, nu au nici un suport legal.

Autorul recursului critică soluția instanței de apel, întrucât instanța a pus la

baza sentinței de achitare declarațiile inculpatului, neluând în considerație

celelalte probe prezentate de către partea acuzării.

Instanța de recurs menționează că, instanța de apel în motivarea soluției

adoptate just a menționat că acuzarea nu a prezentat probe concludente și

pertinente atât în cadrul ședinței primei instanțe, cât și în cadrul ședinței instanței

de apel, care ar fi demonstrat vinovăția inculpatului Severin A. în săvârșirea

denunțării cu bună știință falsă.

Cu atât mai mult că critica referitor la procedura de apreciere a probelor ține

de stare de fapt a cauzei și care deja a fost efectuată de două instanțe de judecată.

Prin urmare, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că la etapa de

judecare a recursului, ordinar instanța de recurs verifică erorile de drept comise

de instanțele de fond și apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în speță.

Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția adoptată

în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de procuror. Autorul

recursului nu aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de

judecată, dimpotrivă argumentele invocate de procuror în cererea de recurs

ordinar repetă întocmai argumentele expuse anterior în apel, la care instanța de

apel deja a dat un răspuns motivat.

Prin urmare, instanța de apel corect a conchis că, Severin A. prin rechizitoriu

a fost învinuit de faptul că, ultimul acționând din interes material și urmărind scopul

învinuirii unei persoane de comiterea unei infracțiuni, care ca atare nu a avut loc,

conștientizând caracterul ilegal al acțiunilor sale, precum și a consecințelor care pot

surveni în rezultatul depunerii denunțului fals și dorind aceste urmări, la data de

18.06.2013, fiind preîntâmpinat de reprezentantul organului de urmărire penală al IP s.

Rîșcani A. Caraman în conformitate cu prevederile art. 311 CP despre răspunderea penală

pentru denunț calomnios, a depus cu bună știință în adresa IP s. Rîșcani mun. Chișinău

o plângere falsă, prin care îl denunță pe Moiseev E., învinuindu-l pe acesta în comiterea la

18.06.2013 a furtului de bani în sumă 2 000 euro și 15 000 lei, bani care precum că se aflau

în automobilul de model "BMV" ….

Ulterior, Severin A., realizându-și interesul său material, prin șantaj

determinându-l pe Moiseev E. la 31.07.2013, la încheierea unui contract de împrumut prin

care i-a transmis în proprietate suma de 2 400 euro, în schimbul modificării declarațiilor

sale în calitate de parte vătămata pe cauza penală,… .

Astfel, cercetând probele prezentate de acuzatorul de stat, instanța de apel

a constatat că Severin A. nu l-a denunțat cu bună-știință falsă pe Moiseev E. în scopul

de a învinui pe cineva de săvârșirea unei infracțiuni, făcută unui organ în drept de a

porni urmărirea penală, cu semnul agravant, din interes material.

În acest sens, fiind menționate că obiectul juridic special al infracțiunii

prevăzute la art. 311 CP are un caracter multiplu: obiectul juridic principal îl

constituie relațiile sociale cu privire la autenticitatea informației referitoare la

învinuirea unei persoane de săvârșirea unei infracțiuni; obiectul juridic secundar

care sunt relațiile sociale cu privire la cinstea și demnitatea persoanei.

Obiectul imaterial al infracțiunii specificate îl reprezintă denunțul fals.