1ra-498/18 — art. 264 alin. 3 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 CP
- Temei legal
- art. 427 alin. 1 pct. 10 CPP
1ra-498/18 — art. 264 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-498/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
07 martie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal în următoarea componență:
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul
Brînzan Petru în numele inculpatului, prin care se solicită casarea parțială a deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie 2017, în cauza penală în
privința lui
Marcu Eugeniu xxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 28.02.2017 - 08.06.2017;
Instanța de apel: 28.06.2017 - 29.11.2017;
Instanța de recurs: 01.02.2018 - 07.03.2018;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Bălți, sediul Fălești din 08 iunie 2017, cauza
fiind examinată în baza art. 3641 Cod de procedură penală, Marcu Eugeniu a fost
recunoscut vinovat și condamnat în baza art.264 alin.(3) lit. a) Cod penal la 3 (trei)
ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 2 (doi) ani.
Conform art.90 Cod penal pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.
Prin aceeași sentință a fost confirmată tranzacția încheiată între partea
civilmente responsabilă CA ,,Alliance Insurance Group” SA, inculpatul Marcu
Eugeniu și partea civilă ,,Covoare Ungheni” SA, conform căreia:
Partea civilmente responsabilă Compania de Asigurări ,,Aliance Insurance
Group” SA, IDNO xxxx, achită, în termen de 5 zile calendaristice din data
confirmării prezentei tranzacții în beneficiul părții civile ,,Covoare Ungheni” SA,
IDNO xxxx, suma de 250 000 (două sute cincizeci mii) lei cu titlu de prejudiciu
material cauzat ca urmare a deteriorării de către inculpat a automobilului de marcă
,,BMW X5”, cu numărul de înmatriculare 645.
1
Suma de 250 000 (două sute cincizeci mii) lei se achită cu titlu de
despăgubire pentru prejudiciul cauzat din culpa inculpatului Marcu Eugeniu în urma
accidentului rutier comis la 11.01.2017 în or. Fălești.
Partea civilmente responsabilă CA ,,Alliance Insurance Group” SA este
exonerată de plata cheltuielilor de asistență juridică, indiferent de faptul dacă au fost
achitate sau sunt cuvenite avocatului respectiv, având în vedere faptul că, angajarea
unui avocat nu a fost condiționată de neexecutarea unei obligații de către acesta.
Procesul civil intentat în cauza penală de acuzare a lui Marcu Eugeniu în
comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.a) Cod penal, s-a încetat.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a constatat că, la
11.01.2017, în jurul orei 10.50, Marcu Eugeniu fiind la volanul automobilului de
model ,,Dacia Dokker” cu număr de înmatriculare 728, în timpul ce se deplasa pe
str. xxxx din or. xxxx, ajungând la intersecția cu str. xxxx din or. xxxx, neglijând
condițiile climaterice nefavorabile și deplasându-se cu o viteză sporită în raport cu
situația rutieră descrisă, nu a cedat trecerea, lovindu-se lateral cu automobilul de
model ,,BMW X5”, cu numărul de înmatriculare xxxx, care se deplasa regulamentar
pe str. xxxx din or. xxxx, la volanul căruia se afla Casian Igor, iar în calitate de
pasager era Chilaru Maria, care în rezultatul accidentului rutier, s-a ales cu leziuni
corporale grave periculoase pentru viață, manifestate prin traumă bontă a
abdomenului cu lezarea splinei, fapt confirmat prin raportul de expertiză medico-
legală nr.19D din 20.01.2017.
Nefiind de acord cu sentința menționată inculpatul a atacat-o cu apel,
prin care a solicitat casarea acesteia în partea ce ține de pedeapsa complimentară,
pronunțarea unei hotărâri noi în această parte, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, cu înlocuirea acesteia în baza art.79 Cod penal cu o pedeapsă de altă
natură, amenda în limitele prevăzute de art.64 alin.(3) Cod penal.
În susținerea apelului a invocat că:
- paguba pricinuită părților vătămate a fost recuperată, acestea neavând careva
pretenții materiale sau de o altă natură față de inculpat;
- luând în considerație circumstanțele atenuante instanța de judecată poate
aplica o pedeapsă sub limita minimă, prevăzută de legea penală.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 29 noiembrie
2017 a fost respins apelul declarat, ca nefondat, cu menținerea sentinței fără
modificări.
4.1. În argumentarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, corect a
fost aplicată pedeapsa sub formă de închisoare lui Marcu Eugeniu, cu suspendarea
condiționată a executării ei și privarea de dreptul de a conduce vehicule, ținând cont
de analiza cumulativă a criteriilor de individualizare a pedepsei și coroborarea
probelor care furnizează informațiile respective, precum și indicarea temeiurilor
care fundamentează proporționalitatea între scopul reeducării infractorului, prin
2
caracterul retributiv al pedepsei aplicate și așteptările societății față de actul de
justiție realizat sub aspectul restabilirii ordinii de drept încălcate.
Colegiul a constatat, că în privința lui Marcu Eugeniu nu au fost stabilite
careva circumstanțe atenuante excepționale ce ar permite aplicarea față de acesta a
prevederilor art.79 Cod penal, iar circumstanțele invocate de inculpat și apărătorul
acestuia în susținerea apelului și înscrisurile privind datele ce caracterizează
persoana inculpatului, nu au fost atribuite la această categorie.
Acceptarea procedurii simplificate de examinare a cauzei prevăzută la
art.3641 Cod de procedură penală, precum și faptul că Marcu Eugeniu nu are
antecedente penale, nu pot fi reținute ca circumstanțe excepționale ce ar prevala
asupra înlăturării pedepsei complementare aplicate în privința acestuia.
Astfel, Colegiul a reținut ca fiind întemeiată poziția instanței de fond în latura
pedepsei complementare aplicate în privința inculpatului Marcu Eugeniu - privarea
de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 (doi) ani, or, pe caz
instanța de judecată întemeiat a stabilit lipsa în cazul lui Marcu Eugeniu careva
circumstanțe excepționale ce ar determina aplicarea prevederilor art.79 Cod penal la
stabilirea pedepsei inculpatului, întru înlăturarea pedepsei complementare aplicate
de către instanța de fond în privința inculpatului.
Împotriva deciziei avocatul Petru Brînzan a declarat recurs ordinar în
numele inculpatului, solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii
pedepsei complimentare, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri prin
care pedeapsa complimentară să fie înlocuită cu o altă pedeapsă de altă natură în
limitele prevăzute de art. 64 alin. (3) Cod penal.
În motivarea recursului avocatul indică motivele identice celor din cererea de
apel.
Asupra recursului a depus referință procurorul prin care s-a expus
pentru respingerea acestuia, pe motiv că hotărârea instanței de apel este una corectă,
pedeapsa fiind echitabilă în raport cu circumstanțele cauzei, iar careva circumstanțe
ce ar permite aplicarea prevederilor art. 79 Cod penal nu au fost stabilite.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea
acestuia, din următoarele considerente.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs
examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în
care constată că este vădit neîntemeiat.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele
de fond și de apel.
3
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de
drept material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect
legea la faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate
cu respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
În speță, Colegiul penal precizează că, avocatul în recursul său invocă ca
temei de drept pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că
hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara erorile de
drept comise de instanțele de fond și de apel când instanța de apel nu s-a pronunțat
asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt,
care a afectat soluția instanței, însă recurentul indicând această eroare de drept, nu a
concretizat care din aceste temeiuri le pune la baza cererii de recurs înaintată și prin
ce se confirmă aceste temeiuri, iar alegerea din oficiu de către instanța de recurs a
temeiului din cele 5 menționate este inadmisibilă și prin urmare, prevederile art.427
alin. (1) pct.6) Cod de procedură penală, nu-și găsesc confirmare la examinarea
cauzei în ordine de recurs ordinar.
Mai mult ca atât, avocatul indică în recursul declarat dezacordul cu
modalitatea de aplicare a pedepsei complimentare în privința inculpatului, temei
care de fapt cade sub incidența pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală,
conform căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara
erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul când s-au aplicat
pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Analizând temeiul invocat, în raport cu circumstanțele și materialele cauzei,
Colegiul consideră că, în prezenta speță acesta nu și-a găsit confirmarea, iar atât
instanța de fond, cât și cea de apel la soluționarea chestiunii cu privire la
individualizarea pedepsei în privința inculpatului și-a motivat just soluția adoptată,
ținând cont de prevederile art. art. 61, 75, 76, 77, 90 Cod penal și art. 3641 Cod de
procedură penală. Pedeapsa stabilită este echitabilă, legală și bine individualizată,
aplicată în limitele fixate în partea specială a Codului penal și în strictă conformitate
cu dispozițiile părții generale ale aceluiași Cod, ținându-se cont de gravitatea
infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de
circumstanțele cauzei care atenuează sau agravează răspunderea, de influența
pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile
de viață ale familiei acestuia.
Concomitent, instanța găsește întemeiată soluția instanțelor de fond și în ceea
ce privește aplicarea pedepsei complimentare, prin urmare, solicitarea recurentului
privind aplicarea art. 79 Cod penal este una nefondată.
Așa cum se reține din doctrina penală, în cazul săvârșirii unei infracțiuni
instanța de judecată este singura în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de
4
individualizare a pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, având
deplina libertate de acțiune în vederea realizării operațiunii respective, ținând seama
de regulile și principiile prevăzute de Codul penal la stabilirea felului, duratei ori a
cuantumului pedepsei.
Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare
a tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea
unei pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea articolului din Codul penal, în baza
căruia a fost condamnat inculpatul.
De asemenea, se reține că la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere
principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară
după cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două
criterii alăturate și distincte - persoana infractorului și împrejurările care atenuează
sau agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format
opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale
săvârșite.
Circumstanțele la care face referire recurentul referitor la faptul că inculpatul
a reparat prejudiciul cauzat părților vătămate, și-a recunoscut vina și se căiește în
cele săvârșite săvârșite, Colegiul precizează că nu pot fi considerate ca fiind
excepționale în sensul aplicării prevederilor art. 79 Cod penal.
Conform art. 79 alin. (1) Cod penal ținând cont de circumstanțele
excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în
săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii,
de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei,
precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni săvârșite în grup la
descoperirea acesteia, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă sub limita
minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai
blândă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie.
Prin urmare, reieșind din prevederile menționate, Colegiul reține că, pedeapsa
complimentară poate sau nu să fie aplicată de către instanța de judecată, însă în nici
un caz să fie înlocuită, așa cum solicită recurentul, or, legiuitorul a atribuit deja
pedeapsa complimentară care urmează a fi stabilită ca sancțiune unor categorii de
infracțiuni din Codul penal.
Mai mult ca atât, instanța menționează că, sancțiunea prevăzută la alin. (3) art.
264 Cod penal, pentru care Marcu Eugeniu a fost recunoscut vinovat, prevede ca
închisoare de la 3 la 7 ani cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de până la 4 ani.
Prin urmare, Colegiul menționează că prevederile legale în această privință au
fost respectate, iar criticile formulate de recurent în recurs sunt identice cu cele
indicate în apel și au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,
care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta
5
decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori
materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor
de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârii recurate.
În urma circumstanțelor elucidate, instanța conchide că de fapt în cauză nu s-
au comis erorile de drept prevăzute în pct. 6) și 10) alin. (1) art. 427 Cod de
procedură penală, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa
stabilită inculpatului fiind aplicată de către instanța de fond și menținută de instanța
de apel în limitele legii, din care considerente se impune inadmisibilitatea
recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) și alin. (2) pct. 4) Cod
de procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Brînzan Petru în
numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din
29 noiembrie 2017, în cauza penală în privința lui Marcu Eugeniu, ca fiind vădit
neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată pronunțată la 04 aprilie 2018.
Președinte Nicolae Gordilă
Judecători Liliana Catan
Ion Guzun
6