1ra-402/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, e, f CP

1ra-402/2018 — art. 188 alin. 2 lit. b, d, e, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-402/2018

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion și Catan Liliana,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Doina Ion și avocatul Bîrcă Ludmila în

numele inculpatului Antoni Vadim, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în cauza penală privindu-i pe

Antoni Vadim Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx;

Doina Ion Xxxxx, xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx,

xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursurilor în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al Curții

Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă :

și Doina Ion au fost recunoscuți vinovați de comiterea infracțiunii prevăzute de art. art. 188

alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, stabilindu-le pedeapsa penală sub formă de închisoare

pe un termen de 8 ani fiecare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale, prevăzând

urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, pe data de 13.04.2015,

în jurul orelor 22.20, acționând de comun acord și împreună cu Doina Ion și cu o persoană

(în privința căreia urmărirea penală a fost disjunsă într-o procedură separată din motivul

1

eschivării lui de la urmărirea penală) a pătruns cu forța în apartamentul xx de pe str. Xxxxx,

mun. Xxxxx, l-au atacat pe Prepelița Constantin lovindu-l cu o bâtă din lemn în cap,

cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr. 1179/D din 10.05.2015,

leziuni corporale medii, după ce în mod deschis au sustras un televizor de model „ALFA”

pricinuind victimei o daună materială în proporții considerabile în valoare de 700 lei.

Doina Ion, intenționat, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și admițând în mod conștient survenirea acestor urmări, pe data de

13.04.2015, în jurul orelor 22.20, acționând de comun acord și împreună cu Antoni Vadim

și cu o persoană (în privința căreia urmărirea penală a fost disjunsă într-o procedură

separată din motivul eschivării lui de la urmărirea penală) a pătruns cu forța în

apartamentul xx de pe str. Xxxxx, mun. Xxxx, l-au atacat pe Prepelița Constantin lovindu-

l cu o bâtă din lemn în cap, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală nr.

1179/D din 10.05.2015, leziuni corporale medii, după ce în mod deschis au sustras un

televizor de model „ALFA” pricinuind victimei o daună materială în proporții

considerabile în valoare de 700 lei.

3.1. Avocatul Ropot Veaceslav, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 04.04.2017 cu emiterea unei noi hotărâri

pin care inculpatul Doina Ion să fie achitat.

Cererea de apel a fost înaintată nemotivată, indicând că ulterior va înaintată

suplimentar o cerere de apel (desfășurată) unde vor fi indicate motivele de fapt și de drept.

3.2. Avocatul Scripnic Roman, prin care a solicitat admiterea apelului și casarea

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Central din 04.04.2017 cu emiterea unei noi hotărâri

pin care inculpatul Antoni Vadim să fie achitat, pe motiv că acțiunile inculpatului nu

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii.

În argumentarea apelului depus a invocat următoarele:

- prin prisma prevederilor pct. 5 al Hotărârii Plenului CSJ nr.12 din 22.12.2014 pentru

modificarea și completarea Hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004 „Cu privire la

practica judiciară în procesele penale despre sustragerea bunurilor” prin violență

periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei se are în vedere violența care s-a soldat

cu vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care, deși nu a

cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un

pericol real pentru viață și sănătate. Această explicație contravine prevederilor

Regulamentului de apreciere medico - legală a gravității vătămărilor corporale, aprobat

prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 99 din 27.06.2003, modificat prin ordinul

2

Ministerului Sănătății nr. 654 din 16.08.2011. Potrivit pct. 24 din Ordinul nominalizat,

gradul de gravitate al vătămărilor corporale după criteriul dereglării sănătății, se determină

conform timpului necesar pentru restabilirea sănătății în funcție de volumul și caracterul

lezional, care se apreciază în zile, iar conform pct. 27, drept periculoase pentru viață sânt

considerate vătămările corporale, care prezintă pericol iminent - imediat, tardiv sau

potențial, ca leziunea să determine moartea, indiferent dacă acest pericol a fost înlăturat

printr-un tratament medical sau datorită reactivității individuale a organismului, vătămări

care sânt enumerate în pct. 28 al Regulamentului. Potrivit acestui act normativ, vătămările

corporale de grad mediu sau cele ușoare cu dereglarea sănătății de lungă ori de scurtă

durată nu sunt considerate ca periculoase pentru viața persoanei. Iar conform Raportului

de expertiză medico-legală nr. 1179/D din 10.06.2015, leziunile cauzate cet. Prepelița

Constantin se califică ca vătămare medie;

- latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 188 Cod penal se caracterizează, în

primul rând, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este obligatorie

stabilirea scopului special - de sustragere - cel prin care se exprimă scopul de cupiditate.

Fapta nu va putea fi calificată în conformitate cu art. 188 Cod penal, dacă scopul de

sustragere a apărut la făptuitor deja după aplicarea violenței sau după amenințarea cu

aplicarea ei, în această ipoteză, cele comise urmează a fi calificate prin concurs: una dintre

infracțiunile prevăzute la art. 186 sau 187 Cod penal, pe de o parte, și infracțiunea

prevăzută la art. 152 Cod penal, pe de altă parte. Din declarațiile martorului Javoroncov,

cât și a inculpatului Antoni V. rezultă faptul că Antoni V. și Stoica A. au avut cu totul alt

scop, și anume de a discuta cu partea vătămată despre conflictul iscat între acesta și

martorul Javoroncov, care din acest considerent nu putea intra în propria casă, fiind agresat

de către partea vătămată care se afla în stare de ebrietate alcoolică. În cazul în care ar fi

existat o intenție directă a inculpatului de a sustrage careva bunuri care aparțineau părții

vătămate, consideră că ar fi dispărut mai multe lucruri din proprietatea acestuia sau ar fi

rămas urme privind acțiunile întreprinse de către inculpat în scopul depistării și a altor

obiecte de preț sau mijloace bănești, fapt care însă nu a fost confirmat și declarat de către

partea vătămată;

- cu referire la agravantele infracțiunii indicate în rechizitoriu urmează a fi precizat

faptul că „pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau în locuință” nu poate fi

invocată în condițiile în care anume martorul Javoroncov, proprietarul apartamentului a

solicitat ajutor și a explicat inculpatului cum să ajungă la destinație, cât și faptul că ușa de

la intrare nu este încuiată la cheie și Stoica A. cu Antoni V. vor putea intra în apartamentul

xx din str. Xxxxx, mun. Xxxxx, fără careva impedimente;

3

- agravanta „cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă”, nu poate

fi invocată, în condițiile în care până la moment, în cadrul examinării cauzei în instanța de

judecată de către acuzare nu a fost prezentată arma dată, care urma a fi supusă expertizei

dactiloscopice și biologice, care ar constata cu certitudine dacă acest obiect a fost folosit la

săvârșirea infracțiunii și cine anume la folosit;

- cu referire la „cauzarea de daune în proporții considerabile” consideră că organul

de urmărire penală abuziv a inclus agravanta în cauză, fără a o proba, în primul rând

considerând suma de 700 lei - considerabilă, în al doilea rând stabilind valoarea

prejudiciului în mărime de 700 lei, fără a efectua o expertiză de evaluare a bunului

(televizorului de model ALFA), și în al treilea rând prin neconservarea probelor, bunul

sustras fiind predat părții vătămate, care l-a aruncat la tomberonul de gunoi, lipsind astfel

apărarea de posibilitatea evaluării acestuia prin numirea unei expertize;

- cu referire la personalitatea inculpatului urmează a fi luat în considerație faptul că

acesta se caracterizează pozitiv, nu are antecedente penale, nu stă la evidență la medicul

psiholog sau narcolog;

- cu referire la declarațiile și poziția părții vătămate, consideră că aceasta nu încearcă

să ducă în eroare instanța de judecată, dar fiind în stare avansată de ebrietate, confirmată

de inculpații Antoni Vadim, Doina Ion, cât și de martorul Javoroncov Nicolai, nu a putut

conștientiza ce anume s-a produs la data de 13.04.2015, și de către cine a fost atacat.

Analizând declarațiile ultimului rezultă că inculpații au intrat în acasă împreună cu

martorul Javoroncov Nicolai, care în aceste condiții urma să devină martor ocular al celor

întâmplate, și să confirme cele declarate de către partea vătămată, iar prezența acestuia

înlătura în totalitate agravanta „pătrunderea în încăpere, în alt loc pentru depozitare sau

în locuință”, apartamentul fiind proprietatea ultimului;

- totodată declarațiile inculpatului Antoni Vadim privind transmiterea benevolă a

televizorului de model „ALFA” de către Prepeliță Constantin, pe o perioadă determinată,

are o logică în condițiile în care energia electrică în apartamentul xx din str. Xxxxx, mun.

Xxxxx, era deconectată, și bunul menționat nu putea fi folosit în scopul său principal;

- probe directe ce ar demonstra faptul că anume inculpatul Antoni Vadim a comis

infracțiunea incriminată nu există, iar traumarea părții vătămate putea fi produsă în alte

circumstanțe decât cele descrise în rechizitoriu.

au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de către avocatul Ropot Veaceslav în

interesele inculpatului Doina Ion și avocatul Scripnic Roman interesele inculpatului

Antoni Vadim, cu menținerea sentinței.

4

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a reținut că, instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

penală sus-indicată și care au fost corect apreciate, respectându-se prevederile art. 101 Cod

de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor, cum

ar fi: declarațiile părții vătămate Prepelița Constantin; declarațiile martorilor Javarancov

Nicolai și Antoni Elena; procesul-verbal de consemnare a plângerii verbale a cet. Prepelița

Constantin din 12.06.2015; raportul de expertiză medico-legală nr. 1179/D din 10.06.2015;

procesul-verbal de ridicare a obiectului din 24.06.2015; procesul-verbal de recunoaștere a

obiectului din 24.06.2015; procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 23.06.2015;

procesul-verbal de recunoaștere a persoanei din 24.06.2015; procesul-verbal de

recunoaștere a persoanei din 23.06.2015; procesul-verbal de confruntare din 18 august 2015

dintre cet. Prepelița Constantin și învinuitul Antoni Vadim.

Instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a conchis că,

solicitarea apelantului privind achitarea inculpatului în lipsa elementelor constitutive ale

infracțiunii este neîntemeiată, deoarece prima instanță corect a constatat dovedită pe deplin

vinovăția inculpaților în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f)

Cod penal, or, la materialele cauzei penale au fost administrate suficiente probe pertinente

și concludente prin care se atestă vinovăția lui Antoni Vadim si Doina Ion în săvârșirea

infracțiunii incriminate.

Instanța de fond întemeiat a apreciat critic declarațiile inculpaților, considerând a fi

neveridice și date cu scopul evitării răspunderii penale, or, acestea se contrazic prin întregul

sistem de probe cercetate în instanța de fond, care combat în întregime versiunea

inculpaților, și anume declarațiile părții vătămate și a martorilor audiați.

Argumentul apelantului care face trimitere la pct. 27 al Regulamentului de apreciere

medico-legală a gravității vătămărilor corporale, aprobat prin ordinul Ministerului

sănătății nr. 99 din 27.06.2003, potrivit căruia, vătămările corporale cu grad mediu sau cele

ușoare cu dereglarea sănătății de lungă ori de scurtă durată nu sunt considerate ca

periculoase pentru viața persoanei, nu poate fi reținut ca întemeiat, or, potrivit pct. 6 al

Hotărârii Plenului CSJ nr. 23 din 28.06.2004, cu privire la practica judiciară în procesele

penale despre sustragerea bunurilor, modificată prin hotărârea Plenului CSJ nr. 12 din

22.12.2014, în sensul dispozițiilor art. 188 Cod penal, prin ,,atac” trebuie de înțeles acțiunile

5

agresive ale făptuitorului, care sunt însoțite de violența periculoasă pentru viața sau

sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe. Prin

violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei se are în vedere violența care s-a

soldat cu vătămare medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății ori care, deși nu

a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare,

un pericol real pentru viață și sănătate. Sub incidența noțiunii ,,violența periculoasă pentru

viață și sănătate” nimeresc și cazurile: de compresiune a gâtului cu mâinile sau cu ajutorul

unui șnur; de ținere îndelungată a capului victimei sub apă; de îmbrăcare pe capul victimei

a unei pungi de polietilenă, de aruncare a victimei de la înălțime ori dintr-un mijloc de

transport, etc. Deși asemenea acțiuni violente pot să nu provoace nici moartea victimei, nici

vătămarea medie sau ușoară a integrității corporale sau a sănătății acesteia, totuși, datorită

caracterului lor, ele creează un pericol real pentru viață și sănătate. Așadar, atât vătămarea

intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, cât și vătămarea intenționată

ușoară a integrității corporale intră sub incidența art. 188 Cod penal, iar potrivit raportului

de expertiză medico-legală nr. 1179/D din 10.06.2015, părții vătămate Prepelița Constantin

i-a fost cauzată vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății (f.d. 40-41, vol. I).

Argumentul invocat de către apărător precum că inculpații au avut scopul de a

discuta cu partea vătămată despre conflictul iscat între acesta și martorul Javoronoc, care

din acest considerent nu putea intra în propria casă, fiind agresat de către partea vătămată

care se afla în stare de ebrietate alcoolică, nu poate fi reținut ca plauzibil, ori se reține

concluzia primei instanțe potrivit căreia fiind audiat în ședința de judecată martorul

Javoronov Nicolai nu a declarat despre existența cărorva conflicte cu partea vătămată, ori

că i-a cerut ajutorul lui Antoni Vadim, ori că inculpatul Antoni Vadim s-a oferit să-l

protejeze cumva pe martor împotriva părții vătămate.

Argumentul apărării precum că nu poate fi invocată agravanta „pătrunderea în

încăpere, în alt loc pentru depozitare, sau în locuință” și că martorul Javoronov, care este

proprietarul apartamentului a solicitat ajutor și a explicat cum să ajungă la destinație, or

analizând declarațiile martorului Javoronoc se constată că nu a solicitat ajutor din partea

inculpaților și nici nu le-a explicat cum să ajungă în apartament.

Contrar argumentului invocat de către avocat care consideră că organul de urmărire

penală abuziv a inclus agravanta „cauzare de daune în proporții considerabile” fară a o proba,

stabilind valoarea bunului în sumă de 700 lei, fără a efectua o expertiză de evaluare a

bunului și de asemenea neconservarea probelor, bunul sustras fiind predat părții vătămate

și aruncat de către acesta la gunoi, s-a reținut concluzia primei instanțe potrivit căreia,

partea vătămată a declarat că a procurat televizorul la prețul de 700 lei, la mâna a doua.

6

Totodată, fiindu-i adusă la cunoștință ordonanța de recunoaștere în calitate de bănuit la 23

iunie 2015, bănuitului Antoni Vadim, care era asistat de către avocatul Scripnic Roman, în

ordonanța fiind indicat costul televizorului - 700 lei, aceștia nu au formulat careva obiecții

referitor la prețul bunului, nici nu au solicitat expertizarea și evaluarea bunului care era în

posesia organului de urmărire penală, televizorul fiind transmis părții vătămate abia la

data de 24.06.2016 (f.d. 53-54, vol. I).

Instanța de apel a apreciat critic argumentele din apelul avocatului precum că, partea

vătămată nu a putut conștientiza ce s-a produs la data de 13.04.2015 și de către cine a fost

atacat, fiind în stare avansată de ebrietate, Or, declarațiile părții vătămate și a martorilor

oferite în instanța de fond sunt consecvente, corespund cu declarațiile date în cadrul

urmăririi penale, coroborează între ele și cu celelalte probe materiale prezentate și verificate

în cadrul cercetării judecătorești. Partea vătămată a fost prevenită de răspunderea penală

pentru darea declarațiilor intenționat false, și prin urmare, nu există temei de a aprecia

critic aceste declarații oferite sub jurământ și care corespund adevărului.

Instanța de apel a constatat că, instanța de fond just a individualizat pedeapsa în baza

art. 7, 75 Cod penal, și totodată, corect a aplicat pedeapsa sub formă de închisoarea, care

este una echitabilă și proporțională infracțiunii comise, ținând cont de gradul de pericol al

infracțiunii, care se califică ca infracțiune gravă, săvârșită cu intenție directă, în participație,

inculpații fiind în stare de ebrietate, de circumstanțele cauzei, de lipsa circumstanțelor

atenuante și prezența a două circumstanțe agravante, de personalitatea inculpaților,

anterior nejudecați, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovaților, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a echității

sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpați, cât și din partea

altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și libertățile

consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii Moldova sunt

apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

5.1. Avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului Doina Ion, prin care, indicând

temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 5) și 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei instanței de apel, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță de apel, într-

un alt complet de judecată.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- cauza a fost judecată în instanța de apel fără citarea legală a părții vătămate. Conform

procesului-verbal al ședinței de judecată a Curții de Apel Chișinău din 26.09.2017, instanța

de apel a indicat că ,,citația expediată către partea vătămată Prepelița Constantin nu a fost

7

recepționată de destinatar, ca fiind nereclamată”. Astfel, apărătorii inculpaților au

considerat imposibilă examinarea cauzei în lipsa acestui participant, deoarece în temeiul

declarațiilor acestuia, inculpaților le-a fost stabilită pedeapsa a câte 8 ani închisoare, însă

fără a fi lichidate declarațiile contradictorii ale părții vătămate;

- apărătorii nu au putut adresa întrebări părții vătămate nici sub aspectul sustragerii

televizorului de model ALFA și nu au avut posibilitatea de a identifica cine a însușit acest

obiect și care este rolul altor participanți la infracțiunea în cauză pentru a stabili cu

certitudine dacă sunt ori nu întrunite prevederile art. 48 Cod penal – excesul de autor,

pentru unii din participanți.

5.2. Avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Antoni Vadim, prin care,

indicând temeiul prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 4), 5), 6), 8) și 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

hotărâri prin care Antoni Vadim să fie achitat deoarece fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii incriminate sau remiterea cauzei la rejudecare, pe motiv că fapta a

fost examinată în lipsa inculpatului.

În argumentarea recursului invocă următoarele:

- vina inculpatului nu a fost dovedită. Instanțele de judecată greșit au apreciat probele

prezentate, iar sentința de condamnare este bazată doar pe presupuneri, ceia ce se confirmă

prin declarațiile martorilor interogați în cadrul cercetării judecătorești;

- instanța de apel greșit a concluzionat asupra vinovăției inculpatului, nefiind

prezentate probe pertinente și concludente care ar confirma vinovăția inculpatului în

comiterea infracțiunii date;

- în speță lipsește, atât latura obiectivă, cât și subiectivă a infracțiunii din care motiv

Antoni Vadim urmează a fi achitat. În rezultatul celor expuse, consideră că vinovăția lui

Antoni Vadim nu a fost dovedită, or persoana este supusă răspunderii penale și pedepsei

penale numai pentru fapte săvârșite cu vinovăție, mai mult ca atât răspunderii penale și

pedepsei penale este supusă numai persoana care a săvârșit cu intenție sau din imprudență

o faptă prevăzută de legea penală;

- în cadrul procesului de judecată nu s-a stabilit cu certitudine săvârșirea infracțiunii

menționate și de către Antoni Vadim, or conform art. 51 Cod de procedură penală, temeiul

real al răspunderii penale îl constituie fapta prejudiciabilă săvârșită;

- condamnarea inculpatului este bazată pe presupuneri, fără analiza multilaterală și

coerentă a tuturor probelor, a legăturii între ele și nu conține concluzia instanței în ceia ce

privește acceptarea unor probe și, respectiv, motivele respingerii altora, prezentate în

sprijinul apărării.

8

În rest invocând argumente similare celor invocate în cererea de apel depusă de

avocatul Scripnic Roman în numele inculpatului (f.d. 60-63 vol. II).

respingerea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, deoarece temeiurile invocate nu și-au

găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

recursurilor declarate din următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

În cauza deferită judecării, sunt declarate mai multe cereri de recurs și luând în

considerare că cererile de recurs sunt declarate de diferite părți ale procesului, în contextul

ce urmează instanța de recurs se va expune punctat asupra soluției de inadmisibilitate

adoptate pe marginea acestora.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Ropot Veaceslav în numele inculpatului

Doina Ion

Din conținutul recursului ordinar declarat de către partea apărării, se constată că

recurentul invocă drept temei de casare a deciziei instanței de apel, pct. 5) și 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, care stipulează situația când cauza a fost judecată în prima

instanță sa în de apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a fost în

imposibilitate de a se prezenta și de înștiința instanța despre această imposibilitate;

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar.

Referitor la pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ca temei invocat de

recurent, Colegiul penal menționează, că acest caz de casare este incident atunci când cauza

a fost judecată în prima instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate.

9

Din textul recursului declarat se evidențiază că apărătorul critică, că în instanța de

apel nu a fost audiată partea vătămată, astfel încălcându-i dreptul la apărare și la un proces

echitabil.

Reieșind din materialele dosarului supus judecării, Colegiul atestă că partea vătămată

a fost audiată în cadrul cercetării judecătorești în primă instanță (f.d. 37-40 vol. II), fapt

confirmat prin procesul-verbal din 13 martie 2017 (f.d. 35 vol. II).

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit materialelor cauzei,

instanța de apel a dispus citarea părții vătămate pentru ședințele de judecată, însă aceasta

din motive necunoscute instanței nu s-a prezentat, iar citația expediată către partea

vătămată Prepelița Constantin nu a fost recepționată de destinatar, ca fiind nereclamată.

Astfel, instanța de apel corect a considerat posibilă examinarea cauzei în lipsa părții

vătămate, deoarece plicul cu citația acesteia a fost întors cu mențiunea ,,nereclamat”,

telefonul fiind deconectat, iar audierea suplimentară a părții vătămate a avut loc în cadrul

cercetării judecătorești în primă instanță în prezența inculpaților și a avocaților acestora,

având posibilitatea să îi acorde întrebări suplimentare. Mai mult ca atât că, inculpații nici

nu s-au prezentat în cadrul ședințelor de judecată în instanța de apel, fiind anunțați în

căutare prin încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017 (f.d.

80-81 vol. II), în conformitate cu prevederile art. 321 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură

penală.

Deci, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel, Colegiul penal nu

constată vreo eroare de drept gravă ce ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești

contestate.

Cu referire la recursul declarat de către avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Antoni

Vadim

Analizând conținutul recursului declarat, se constată că partea apărării indică drept

temeiuri de casarea a deciziei instanței de apel, cele prevăzute la pct. 4), 5), 6), 8) și 12) alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală, însă, de fapt criticele recurentului prescrise în cererea

de recurs sunt invocate sub aspectul modalității de apreciere a probelor, invocând că

instanțele de fond eronat au apreciat probele și greșit au ajuns la concluzia că în acțiunile

inculpatului Antoni V. se conțin elementele infracțiunii incriminate.

Prin urmare, verificând alegațiile recurentului, în raport cu actele cauzei, Colegiul

penal conchide, că acestea sunt vădit neîntemeiate, iar instanța de apel menținând sentința

atacată fără modificări, a respectat cu strictețe prevederile legale, a adoptat o soluție corectă

și întemeiată. Totodată, instanța de recurs apreciază, că decizia instanței de apel cuprinde

10

motivele pe care se întemeiază soluția, în sensul că argumentele pe care instanța de apel le-

a expus în partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și

exigențelor din art. 6 CEDO.

În același context, Colegiul penal menționează, că deși art. 6 § 1 al Convenției obligă

instanțele judecătorești să-și motiveze hotărârile, însă Curtea a specificat că acest lucru nu

impune un răspuns detaliat la fiecare argument invocat de parte (Van de Hurk v. the

Netherlands). Modul în care se aplică obligația de a motiva hotărârile judecătorești poate

varia în funcție de natura acestora și trebuie apreciat în lumina circumstanțelor cauzei (Hiro

Balani v. Spain).

În opinia instanței de recurs, instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apelul declarat și a adoptat o hotărâre legală, întemeiată și motivată, argumente

fundamentate în fapt și în drept, prezentate în hotărârea atacată, astfel respectându-se

prevederile art.art. 414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, din care motiv

nu și-a găsit confirmarea temeiul de casare invocat și anume cel al pct. 6) alin. (1) art. 427

Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de recurs reține, că recurentul invocă în prezenta speță

concomitent temeiurile pentru recurs prevăzute la pct. 8) și 12) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, însă, din argumentele recursului declarat se constată, că în opinia părții

apărării, nu a fost confirmată vina inculpatului Antoni Vadim în comiterea infracțiunii

imputate.

În atare împrejurări, Colegiul consideră că de fapt, apărătorul inculpatului în recursul

declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunilor prevăzute de art. 188

alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal, în acțiunile inculpatului Antoni V., în cele din urmă

solicitând achitarea acestuia. Respectiv, este alogică invocarea concomitentă și a temeiului

pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se subînțelege că totuși inculpatul

a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost încadrată juridic corect. Totodată, din

conținutul recursului nici nu se atestă o argumentare desfășurată a acestui temei pentru

recurs, fiind doar menționat în textul recursului declarat.

Pe această linie de considerente, Colegiul penal va examina recursul prin prisma

incidenței temeiului pentru recurs prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală.

De remarcat este, că sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se

înțeleg acele cazuri când s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu

11

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al

acestei infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

Analizând textele hotărârilor judecătorești atacate, instanța de recurs consideră că

invocarea temeiului de recurs menționat supra nu este aplicabil din punct de vedere al

prezenței erorii de drept, ce ar servi ca temei de implicare a instanței de recurs în sensul

casării hotărârilor judecătorești adoptate în această cauză.

De asemenea, recurentul critică hotărârile adoptate de instanțele de fond din motiv

că acestea nu au dat o apreciere corespunzătoare probelor cercetate, astfel în opinia

autorului, ele sunt superficial analizate și nu demonstrează vinovăția lui Antoni Vadim în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod penal.

Totodată, în același context, urmează a se remarca, că în cadrul procesului penal

aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente, deoarece întregul volum

de muncă depus de către organul de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile din proces, se concretizează pe soluția ce este dată în urma acestei activități.

Însă, cu toate acestea, instanța de recurs reiterează, că chestiunea de apreciere a

probelor și temeinicia faptelor dovedite de ele, nu este obiect de cercetare la etapa judecării

recursului. Deci, pentru a constitui temei de casare eroarea de fapt trebuie să fie gravă,

adică, pe de o parte, să fi influențat asupra soluției în cauză, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică.

Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci discrepanța între

cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente

ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator

o susține.

În cauza deferită judecății, după verificarea actelor cauzei, o atare eroare nu a fost

constatată de către instanța de recurs.

Colegiul penal, subsidiar verificând materialele dosarului specifică, că judecând

apelul declarat, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, adoptând o soluție corectă de menținere a sentinței în învinuirea adusă.

În contextul celor indicate de recurenți precum că instanța de apel nu a luat în

considerație declarațiile inculpaților care au fost coerente, Colegiul penal punctează că

instanța de apel corect a concluzionat că declarațiile inculpaților sunt depuse cu scopul de

a evita răspundere penală, mai mult acestea nu au acoperire probatorie.

În concluzia celor expuse supra, Colegiul penal conchide că instanța de apel a descris

conținutul acestor probe în modul în care martorii și partea vătămată au relatat informațiile

12

cunoscute de ei și care întemeiat au permis de a conchide vinovăția inculpatului

Antoni Vadim în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d), e), f) Cod

penal, făcând o apreciere obiectivă și corectă a tuturor probelor.

Referitor la temeiurile invocate de recurent în sensul prevederilor art. 427 alin. (1) pct.

4) și 5) Cod de procedură penală, Colegiul penal le consideră declarative, deoarece din

conținutul recursului nu se atestă nici o argumentare desfășurată a acestor temeiuri pentru

recurs, fiind doar menționate în textul recursului declarat.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal, apreciază ca juste concluziile

instanței de apel, privind constatarea vinovăției inculpaților Antoni Vadim și Doina Ion

în săvârșirea infracțiunii imputate, fiind prezente toate elementele acestei infracțiuni,

deduse din cumulul probe lor administrate la caz.

Din considerentele expuse, Colegiul penal concluzionează că recursurile declarate

sunt vădit neîntemeiate și urmează a fi declarate inadmisibile.

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către avocatul Ropot Veaceslav

în numele inculpatului Doina Ion și avocatul Bîrcă Ludmila în numele inculpatului Antoni

Vadim, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie

2017, în cauza penală privindu-i pe Antoni Vadim Xxxxx și Doina Ion Xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțarea integrală la 04 aprilie 2018.

Președinte: Gordilă Nicolae

Judecători: Guzun Ion

Catan Liliana

13