1ra-17/18 — art. 327 alin. 2 CP

1ra-17/18 — art. 327 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-17/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

27 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Iurie Diaconu

Elena Covalenco

Ion Guzun

judecând în ședință fără participarea părților recursurile ordinare declarate de

avocații Ion Vizdoga și Angela Istrati în numele inculpatei, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2017, în cauza penală

în privința lui

Mocan Svetlana xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 06.04.2015-21.03.2016;

instanța de apel: 07.01.2017-09.06.2017;

instanța de recurs: 18.08.2018-27.02.2018.

C O N S T A T Ă :

Mocan Svetlana a fost achitată de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește

elementele infracțiunii.

de urmărire penală precum că ea, fiind investită cu împuterniciri de exercitare a

activității de executare prin ordinul Ministrului Justiției nr.352 din 15.09.2010,

activând în circumscripția camerei teritoriale a executorilor judecătorești Centru, fiind

o persoană publică, în perioada martie 2011 – ianuarie 2014 a săvârșit abuz de

serviciu, la executarea ordonanțelor emise de sediie Judecătoriei Chișinău, Centru,

Ciocana, Râșcani, Buiucani, Botanica, Judecătoriile raioanelor Comrat, Căușeni,

Drochia, Ungheni, Telenești, precum și Judecătoria Economică de Circumscripție în

următoarele circumstanțe:

1

În perioada martie 2011 – ianuarie 2014, executorul judecătoresc Mocan

Svetlana contrar prevederilor art.15 Cod de executare, în care e stipulat în mod expres

că, documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor, în lipsa

împuternicirilor reprezentantului necesare în sensul art. 50 Cod de executare, a

acceptat cereri privind intentarea unor proceduri de executare ilegale de la persoane

neîmputernicite în modul corespunzător și a intentat următoarele proceduri de

executare: nr.137-379/2013 din 14.10.2013; nr.137-199/13 din 08.05.2013; nr.137-

377/13 din 30.09.2013; nr.137-395/2013 din 23.12.2013; nr.137-397/2013 din

23.12.2013; nr.137-117/2011 din 02.03.2011; nr.137-390/2011 din 24.08.2011;

nr.137-188/2013 din 26.04.2013; nr.137-223/2013 din 17.06.2013; nr.137-352/2013

din 05.09.2013; nr.137-453/2012 din 16.10.2012; nr.137-173 din 08.04.2013; nr.137-

2/2012 din 02.01.2012; nr.137-13/2013 din 01.02.2013; nr.137-240/2013 din

04.07.2013; nr.137-213/2013 din 21.03.2013; nr.137-285/2011 din 31.05.2011;

nr.137-4311/2012 din 04.09.2012; nr.137-409/2012 din 31.07.2012; nr.137-287r/2012

din 06.12.2011; nr.137-543/11 din 21.11.2011; nr.137-59/2013 din 18.02.2013;

nr.137-116/2011 din 02.03.2011; nr.137-363/2011 din 22.07.2011; nr.137-465/2012

din 05.12.2012; nr.137-16r/2012 din 24.10.2012; nr.137-390/13 din 19.11.2013;

nr.137-457/2012 din 12.11.2012; nr.137-467/2012 din 19.12.2012; nr.137-124/2011

din 18.03.2011; nr.137d-354/2012 din 15.05.2012; nr.137-115/2011 din 02.03.2011;

nr.137-323/12 din 21.03.2012.

De asemenea, executorul judecătoresc Mocan Svetlana este învinuită precum că,

contrar prevederilor art. 30 Cod de executare, a intentat proceduri de executare ilegal

în privința unor debitori nerezidenți ai Republicii Moldova, precum și care își au sediul

în afara circumscripției camerei teritoriale Centru, fiind de competența circumscripției

camerei teritoriale a executorilor judecătorești Nord, documentul executoriu în baza

căruia s-a intentat procedura de executare nr.137-543/11 din 21.11.2011 și

documentele executorii de competența circumscripției camerei teritoriale a

executorilor judecătorești Sud, care s-au soldat cu intentatrea procedurilor de executare

nr.137-377/13 din 30.09.2013; nr.137-117/2011 din 02.03.2011; nr.137-390/2011 din

24.08.2011; nr.137-352/13 din 05.09.2013; nr.137-2/2012 din 02.01.2012.

Mocan Svetlana mai este învinuită precum că, încălcând prevederile art.67 Cod

de executare, în lipsa informării debitorilor nerezidenți, efectuând informarea formală

a debitorilor rezidenți, fără de expedierea scrisorilor recomandate cu aviz de primire, în

lipsa asigurării transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și

fără de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actului ce urma a fi

comunicat, a purces la efectuarea acțiunilor de executare silită.

În perioada 02 martie 2011 și până în prezent, prin intermediul filialei Centru

BC ”Moldinconbank”SA, amplasată în mun. Chișinău, str. Armenească 38, a depus

încasarea mijloacelor bănești în mărime de circa 530 421 978 428 ruble rusești

echivalent în valută națională conform cursului oficial BNM, constituind 211 054 905

2

216,5 lei, de la conturile corespondente ale băncilor din Federația Rusă în favoarea

creditorilor nerezidenți.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Mocan Svetlana să fie recunoscută vinovată și condamnată în baza

art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea acestei pedepse în

penitenciar pentru femei de tip semiînchis și cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

publice pe un termen de 8 ani.

Anularea ca fiind ilegală a încheierii Judecătoriei Ialoveni din 09 februarie 2015

de recuzare a procurorului în Procuratura anticorupție, Adriana Bețișor de la

participarea ca și acuzator de stat pe cauza penală de învinuire a cet. Mocan Svetlana

în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin.(2) lit. c) Cod penal.

În motivarea cererii procurorul a invocat:

- concluziile instanței sunt combătute prin rezultatele examinării

procedurilor de executare, ridicate de la executorul judecătoresc Mocan Svetlana, prin

care se constată încălcarea prevederilor art. 15 alin.(l) Cod de executare, în care în mod

explicit este stipulat că, documentul executoriu se prezintă spre executare de către

creditor, prevedere a Codului de executare care nu a fost respectată de către executorul

judecătoresc în momentul primirii documentelor executorii, iar în procedurile de

executare, cererea de intentare a procedurii de executare și de primire spre executare a

documentului executoriu a fost depusă de reprezentanții companiilor nerezidente,

cetățeni ai Ucrainei care conform informației oficiale din baza de date nu au fost în

perioada depunerii cererii în Republica Moldova. Totodată, în cadrul cercetării

judecătorești au fost constatate abateri ce țin de modul de informare a

debitorilor/fidejusorilor despre intentarea procedurii de executare, care este obligatorie

conform prevederilor art. 67 Cod de executare;

- instanța a invocat în sentință că, până în prezent toate procedurile de

executare care au fost considerate de către procuror și organul de urmărire penală ca

fiind ilegale, nu au fost contestate de părți, nici de creditori și nici de debitori,

respectiv, nimeni nu a depus vre-o plângere pe acțiunile executorului judecătoresc,

astfel procedurile de executare sunt legale până în prezent, însă s-a constatat că

persoanele interesate nu au fost informate despre intentarea procedurii de executare, iar

în asemenea circumstanțe nu au cunoscut și prin urmare, nu au putut reacționa asupra

inexistenței unor asemenea condiții, fapt ce ar fi exclus posibilitatea derulării acestor

proceduri de executare;

- declarațiile inculpatei dovedesc ilegalitatea acțiunilor sale în ce privește

prezentarea documentelor executorii prin așa zișii „curieri”, care de fapt nu există, nu

este cunoscut numele, prenumele, compania la care activează, împuternicirile..., ci sunt

persoanele interpuse despre care de fapt inculpata a declarat în cadrul urmăririi penale

pe parcursul căreia a recunoscut vinovăția în comiterea infracțiunii incriminate. Codul

3

de executare prevede expres că, documentul executoriu se prezintă spre executare de

către creditor și nu de anumite persoane fără acte de identitate, care precum că sunt

împuternicite din partea creditorului;

- afirmațiile judecătorului precum că nu sunt demonstrate circumstanțele

invocate de procuror că, persoanele care au depus documentele spre executare sunt

nerezidente, sunt combătute prin actele care au stat la baza procedurilor de executare,

în care se indică expres de către judecătorii instanțelor naționale că, persoanele

nominalizate sunt cetățeni ai Ucrainei. La fel, de către organul de urmărire penală a

fost anexată la materialele cauzei penale informația parvenită de la Poliția de Frontieră

privind traversarea pentru perioada de 01.01.2010 - 06.04.2014 a reprezentanților

companiilor creditoare vizate, cetățeni ai Ucrainei și anume, Vilkovets Viacheslav, a.n.

xxxx, Mykhaylyk Taras, a.n. xxxx, Koruts Viktor, a.n. xxxx, Litsenko Volodymyr, a.n.

xxxx, Kuchay Bogdan, a.n. xxxx, Romaniuk Oleksii, a.n. xxxx, Prymak Liudmila, a.n.

xxxx, Zhmutskyi Bogdan, xxxx și Kalinin Stiv, a.n. xxxx;

- un alt argument expus de către instanță este concluzia greșită a

procurorului precum că, intentarea procedurii a fost în lipsa informării debitorilor

nerezidenți, precum și informarea formală a debitorilor rezidenți prevăzută de art. 67

Cod de executare și art. 15 și 50 Cod de executare, care după părerea acuzatorului, nu

își găsește confirmarea, deoarece în cazul preluării procedurilor de executare de la alți

executori judecătorești, în conformitate cu prevederile art. 32 alin. (6) Cod de

executare, obligația informării părților revenind executorilor care au intentat

procedurile respective, or, potrivit prevederilor aliniatului (4) al articolului

nominalizat, executorul judecătoresc care a primit documentul executoriu după

strămutare întocmește un act de preluare a executării, copia de pe care o remite

părților în procedura de executare și executorului judecătoresc de la care a preluat

documentul executoriu și astfel, în cadrul examinării corespondenței executorului

Mocan Svetlana, nu a fost stabilită expedierea copiilor unor asemenea acte părților în

procedura de executare, prin urmare nu poate fi acceptată motivația inculpatei privind

lipsa înștiințării părților în cadrul procedurilor respective;

- în sentință se indică că, din partea descriptivă a învinuirii, cât și din

probele administrate nu s-a stabilit cui i-au fost pricinuite urmările grave, precum și

cine este obiectul infracțiunii asupra căruia s-a atentat. Simpla mențiune precum că

Mocan Svetlana a primit sau a pretins onorariu ca urmare a punerii în executare a

procedurilor de executare, precum că, ar fi comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări

grave, nu-și găsește confirmarea atât din circumstanțele faptei, cât și din prevederile

normei penale, fiind o calificare neîntemeiată de către procuror, însă, în opinia

acuzatorului, aceste argumente sunt nefondate, deoarece despre prejudiciul cauzat s-a

făcut referire atât în ordonanța de punere sub învinuire conform căruia: „prin acțiunile

sale infracționale Mocan Svetlana a folosit intenționat situația de serviciu în interes

material, manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în executare a

4

procedurilor de executare ilegale menționate supra, acțiuni soldate cu urmări grave

care dăunează intereselor serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă”,

precum și în răspunsul parvenit de la președintele UNEJ, conform căruia informațiile

apărute în mass-media cu referință la executorul judecătoresc, indiscutabil au avut

impact negativ asupra imaginii profesiei și a organizației profesionale;

- instanța de fond a constatat că din circumstanțele invocate de procuror

rezultă, că banii încasați reprezintă taxe și speze, dar nu și onorarii, deoarece nu au fost

încasate sau transferate în contul inculpatei, ca ea să-și atribuie aceste sume în folosul

său material sau personal, în scopuri de cupiditate, însă, abuzul de serviciu comis în

interes material se consideră asemenea fapte ale unei persoane publice, în urma cărora

ea primește sau urmează să primească un beneficiu material din contul patrimoniului

străin și în acest sens, conform învinuirii aduse inculpatei, aceasta a folosit intenționat

situația de serviciu în interes material, manifestat prin onorariul primit și pretins ca

urmare a punerii în executare a procedurilor de executare ilegale. Acest fapt este

demonstrat și prin declarațiile acesteia, conform cărora ea nu a încasat toate onorariile

ca rezultat al punerii în executare a documentelor executorii, acestea urmînd a fi

solicitate în timpul apropiat. Prin urmare, Mocan Svetlana nu a negat interesul material

rezultat din acțiunile de executare, o parte din care a indicat că urmează a fi solicitate

în perioada imediat următoare;

- în sentință s-a invocat că, atât dispunerea cât și efectuarea acțiunilor de

urmărire penală în cauza respectivă s-au desfășurat de o persoană care nu era

împuternicită conform normelor procesual-penale, fapt ce duce la nulitatea atât a

acțiunilor de urmărire penală cât și a probelor dobândite, iar dobândirea probelor și a

mijloacelor de probe a fost contrar prevederilor legale, acțiunile de urmărire penală nu

au fost autorizate de judecătorul de instrucție, precum și nici procurorul nu a dispus

prin ordonanță efectuarea acestora, însă afirmația instanței contravine prevederilor art.

269 Cod de procedură penală, conform cărora organul de urmărire penală al Centrului

Național Anticorupție efectuează urmărirea penală în privința infracțiunilor prevăzute

la art. 243, 279 și 324-335 Cod penal... Organul de urmărire penală al Centrului

Național Anticorupție efectuează, sub conducerea procurorului, urmărirea penală în

privința infracțiunilor date în competența sa, indiferent de calitatea subiectului

acestora, cu excepția infracțiunilor și persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1) pct.

I), lit. a) și h) și pct. 2)-4). Prin urmare, instanța în mod greșit a preluat în sentință

afirmațiile din pledoariile avocatului, prin care au fost evidențiate doar prevederile

normelor procedurale care convin părții apărării;

- un alt argument invocat de către instanță este constatarea încălcării

esențiale a normelor procesual penale la ridicarea documentelor și obiectelor din biroul

executorului judecătoresc Mocan Svetlana și anume, procedurile de executare,

deoarece atât ridicările, dar și perchezițiile în birou, nu au fost autorizate de

judecătorul de instrucție, fiind prezentă o pătrundere în încăpere neautorizată, cu

5

utilizarea unei încheieri care se referă la o altă cauză penală, însă, procurorul a indicat

că aceste afirmații au fost întemeiate în baza declarațiilor martorului Chihai Victoria,

care a recunoscut că a prestat anumite servicii executorului judecătoresc Mocan

Svetlana, aflându-se în subordonarea ultimei, totodată martorul a fost adus în ședință

de către inculpată, circumstanțe care indică asupra faptului că, martorului i-a fost

indusă de către inculpată o poziție concretă, părtinitoare aferentă evenimentelor ce s-au

desfășurat în perioada 25 februarie 2014-05 martie 2014. Martorul a avut o poziție

părtinitoare față de inculpată în subordinea căreia s-a aflat o perioadă îndelungată de

timp, având scopul de a favoriza interesele acesteia în cadrul prezentului proces. Mai

mult ca atât, declarațiile acesteia sunt combătute prin actele de ridicare anexate la

dosar și anume, ordonanța de ridicare a procedurilor de executare de la executorul

judecătoresc și încheierea judecătorului de instrucție datate cu 17 februarie 2014. Pe

aceste acte este aplicată ștampila de intrare a executorului judecătoresc datată cu 19

februarie 2014, în drept cu care este semnătura cet. Chihai Victoria cu inscripția „am

primit”, iar procesul-verbal de ridicare este datat cu 25 februarie 2014, care a fost

semnat de către martor, fiind confirmată primirea acestui act, totodată la rubrica

obiecțiile făcute de către peroanele prezente, Chihai a indicat că, obiecții nu sunt, fapt

confirmat la fel prin semnătura acesteia. Prin urmare, actele enumerate denotă faptul

că, ordonanța de ridicare împreună cu încheierea au fost emise la 17 februarie 2014,

fiind prezentate la biroul executorului judecătoresc la 19 februarie 2014, oferindu-le

timp suficient persoanelor responsabile pentru pregătirea actelor solicitate, care de fapt

au fost ridicate abia la 25 februarie 2014.

În circumstanțele expuse, nu este logică afirmația martorului precum că, în

intervalul de timp 19.02.2014-25.02.2014 nu a găsit-o pe Mocan Svetlana ca să-i

aducă la cunoștință solicitarea colaboratorilor CNA, deoarece în condițiile în care

dânsa nu s-a prezentat în perioada indicată la birou, nu era necesar de făcut curat timp

mai îndelungat în care „întâmplător aceiași colaboratori CNA s-au prezentat la birou

de unde fără acceptul ei au ridicat actele enumerate”, în situația în care nimeni nu s-a

prezentat în birou și acesta prin urmare era curat de la 19.02.2014, când la fel a fost

curățat o perioadă îndelungată de timp de către Chihai Victoria;

- nu poate fi acceptată nici versiunea martorului precum că, toate

semnăturile și înscrisurile aplicate pe actele colaboratorilor CNA, a fost doar la

solicitarea acestora, fără să-și fi dat seama ce semnează și ce înseamnă aceasta, în

condițiile în care martorul are studii superioare și a activat în calitate de șef de

cancelarie la Biroul de probațiune Ialoveni, deci cunoștea foarte bine procedura de

primire a actelor și de eliberare a acestora. Mai mult ca atât, având în vedere

divergențele dintre faptele constatate în cadrul prezentului proces penal și declarațiile

martorului în cadrul cercetării judecătorești, acestea sunt examinate la momentul actual

de către organul de urmărire penală a CNA în cadrul unei cauze penale separate, prin

prisma prevederilor art. 312 Cod penal.

6

a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința instanței de fond și pronunțată

o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mocan

Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități legate de circulația mijloacelor bănești fixe pe un termen de 10 ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip semiînchis.

4.1. Instanța de apel a menționat că, situația de fapt reținută de instanța de fond

nu corespunde probelor cauzei, care au fost apreciate incorect, ajungând eronat la

concluzia că, în ședința de judecată nu s-a dovedit vina lui Mocan Svetlana în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Colegiul penal audiind participanții la proces, verificând prin prisma art. 101

Cod de procedură penală probele administrate la etapa de urmărire penală, de judecare

în prima instanță și cercetate în instanța de apel, a constatat că:

Mocan Svetlana fiind investită cu împuterniciri de exercitare a activității de

executare prin ordinul Ministrului Justiției nr.352 din 15.09.2010, activând în

circumscripția camerei teritoriale a executorilor judecătorești Centru, fiind o persoană

publică, în perioada martie 2011 – ianuarie 2014 a săvârșit abuz de serviciu, la

executarea ordonanțelor emise de sediie Judecătoriei Chișinău, Centru, Ciocana,

Râșcani, Buiucani, Botanica, Judecătoriile raioanelor Comrat, Căușeni, Drochia,

Ungheni, Telenești, precum și Judecătoria Economică de Circumscripție în

următoarele circumstanțe:

În perioada martie 2011 – ianuarie 2014, executorul judecătoresc Mocan

Svetlana contrar prevederilor art.15 Cod de executare, în care e stipulat în mod expres

că, documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor, în lipsa

împuternicirilor reprezentantului necesare în sensul art. 50 Cod de executare, a

acceptat cereri privind intentarea unor proceduri de executare ilegale de la persoane

neîmputernicite în modul corespunzător și a intentat următoarele proceduri de

executare: nr.137-379/2013 din 14.10.2013; nr.137-199/13 din 08.05.2013; nr.137-

377/13 din 30.09.2013; nr.137-395/2013 din 23.12.2013; nr.137-397/2013 din

23.12.2013; nr.137-117/2011 din 02.03.2011; nr.137-390/2011 din 24.08.2011;

nr.137-188/2013 din 26.04.2013; nr.137-223/2013 din 17.06.2013; nr.137-352/2013

din 05.09.2013; nr.137-453/2012 din 16.10.2012; nr.137-173 din 08.04.2013; nr.137-

2/2012 din 02.01.2012; nr.137-13/2013 din 01.02.2013; nr.137-240/2013 din

04.07.2013; nr.137-213/2013 din 21.03.2013; nr.137-285/2011 din 31.05.2011;

nr.137-4311/2012 din 04.09.2012; nr.137-409/2012 din 31.07.2012; nr.137-287r/2012

din 06.12.2011; nr.137-543/11 din 21.11.2011; nr.137-59/2013 din 18.02.2013;

nr.137-116/2011 din 02.03.2011; nr.137-363/2011 din 22.07.2011; nr.137-465/2012

din 05.12.2012; nr.137-16r/2012 din 24.10.2012; nr.137-390/13 din 19.11.2013;

nr.137-457/2012 din 12.11.2012; nr.137-467/2012 din 19.12.2012; nr.137-124/2011

7

din 18.03.2011; nr.137d-354/2012 din 15.05.2012; nr.137-115/2011 din 02.03.2011;

nr.137-323/12 din 21.03.2012.

De asemenea, executorul judecătoresc Mocan Svetlana, contrar prevederilor art.

30 Cod de executare, a intentat proceduri de executare ilegal în privința unor debitori

nerezidenți ai Republicii Moldova, precum și care își au sediul în afara circumscripției

camerei teritoriale Centru, fiind de competența circumscripției camerei teritoriale a

executorilor judecătorești Nord, documentul executoriu în baza căruia s-a intentat

procedura de executare nr.137-543/11 din 21.11.2011 și documentele executorii de

competența circumscripției camerei teritoriale a executorilor judecătorești Sud, care s-

au soldat cu intentatrea procedurilor de executare nr.137-377/13 din 30.09.2013;

nr.137-117/2011 din 02.03.2011; nr.137-390/2011 din 24.08.2011; nr.137-352/13 din

05.09.2013; nr.137-2/2012 din 02.01.2012.

Totodată, Mocan Svetlana încălcând prevederile art.67 Cod de executare, în

lipsa informării debitorilor nerezidenți, efectuând informarea formală a debitorilor

rezidenți, fără de expedierea scrisorilor recomandate cu aviz de primire, în lipsa

asigurării transmiterii textului cuprins în act și confirmarea primirii lui, precum și fără

de publicarea în Monitorul Oficial al Republicii Moldova a actului ce urma a fi

comunicat, a purces la efectuarea acțiunilor de executare silită.

În perioada 02 martie 2011 și până în prezent, prin intermediul filialei Centru

BC ”Moldinconbank” SA, amplasată în mun. Chișinău, str. Armenească 38, a depus

încasarea mijloacelor bănești în mărime de circa 530 421 978 428 ruble rusești

echivalent în valută națională conform cursului oficial BNM, constituind 211 054 905

216,5 lei, de la conturile corespondente ale băncilor din Federația Rusă în favoarea

creditorilor nerezidenți.

Astfel, Mocan Svetlana prin acțiunile sale intenționate, folosindu-se de situația

de serviciu, în interes material manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a

punerii în executare a procedurilor de executare menționate supra, a comis acțiuni ce s-

au soldat cu urmări grave.

Instanța de apel a reținut că, declarațiile inculpatei privind nevinovăția sa în

comiterea faptei penale incriminate se combat prin totalitatea de probe pertinente,

concludente, utile și veridice cercetate în ședința de judecată, care coroborează între

ele și demonstrează incontestabil vinovăția Svetlanei Mocan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal.

Nerecunoașterea vinei de către inculpata Mocan în cadrul examinării cauzei în

instanța de fond, instanța de apel a apreciat-o ca fiind o metodă de apărare și un drept

de a nu se auto-incrimina, garantat de art. 66 Cod de procedură penală și art. 6 CEDO,

or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de inculpat nu

poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau refuzul de a face declarații și

acțiunile sale nu pot fi calificate ca circumstanță agravantă la stabilirea pedepsei

penale.

8

Colegiul penal a considerat ca fiind eronată concluzia primei instanțe referitor la

faptul că în acțiunile inculpatei nu sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate,

reținând că subiectul infracțiunii de abuz de putere sau abuz de serviciu este persoana

fizică responsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani și

are calitatea specială de persoană cu funcție de răspundere. Săvârșește abuzul de putere

persoana cu funcție de răspundere care exercită funcțiile autorității publice. Săvârșește

abuzul de serviciu persoana cu funcție de răspundere care, într-o întreprindere,

instituție, organizație de stat a administrației publice locale, ori într-o subdiviziune a

lor, exercită acțiuni administrative de dispoziție sau acțiuni de ordin organizatorico-

economic.

Analizând circumstanțele cauzei, instanța de apel a considerat ca fiind dovedită

vinovăția inculpatei, reieșind din rezultatele examinării procedurilor de executare,

ridicate de la executorul judecătoresc Mocan Svetlana, constatându-se încălcarea

prevederilor art. 15 alin.(l) Cod de executare în care în mod explicit este stipulat că

documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor. În procedurile de

executare cererea de intentare a procedurii de executare și de primire spre executare a

documentului executoriu a fost depus de așa zișii reprezentanți ai companiilor

nerezidente, cetățeni ai Ucrainei care conform informației oficiale din baza de date nu

au fost în perioada depunerii cererii în Republica Moldova.

Astfel, au fost constatate abateri ce țin de modul de informare a

debitorilor/fidejusorilor despre intentarea procedurii de executare, care este obligatorie

conform prevederilor art. 67 Cod de executare. Prin abaterile admise de executorul

judecătoresc, s-a admis încălcarea dreptului la un proces de executare, echitabil, având

în vedere faptul că, procedura de adjudecare a creanței s-a desfășurat în absența

acestora, or, în procedura simplificată de ordonanță.

Codul de executare prevede expres că, documentul executoriu se prezintă spre

executare de către creditor și nu de anumite persoane fără acte de identitate, care

precum că, sunt împuternicite din partea creditorului. Acest fapt dovedește ilegalitatea

acțiunilor sale în ce privește prezentarea documentelor executorii prin așa zișii

„curieri”, care de fapt nu există, în procedurile de executare lipsind datele de

identificare a acestora, (nu este cunoscut numele, prenumele, compania la care

activează, împuternicirile...), ci sunt persoanele interpuse.

Mai mult, procedurile de executare și de primire spre executare a documentului

executoriu au fost depuse de reprezentanții companiilor nerezidente, cetățeni ai RM,

care nu au fost în Republica Moldova în perioada depunerii. Aceasta se demonstrează

prin actele care au stat la baza procedurilor de executare, în care se indică expres de

către judecătorii instanțelor naționale că persoanele nominalizate sunt cetățeni ai

Ucrainei. La fel, la materialele cauzei penale a fost anexată informația parvenită de la

Poliției de Frontieră privind traversarea pentru perioada de 01.01.2010 - 06.04.2014 a

reprezentanților companiilor creditoare vizate, cetățeni ai Ucrainei și anume: Vilkovets

9

Viacheslav, a.n. xxxx, Mykhaylyk Taras, a.n. xxxx, Koruts Viktor, a.n. xxxx, Litsenko

Volodymyr, a.n. xxxx, Kuchay Bogdan, a.n. xxxx, Romaniuk Oleksii, a.n. xxxx,

Prymak Liudmila, a.n. xxxx, Zhmutskyi Bogdan, xxxxx și Kalinin Stiv, a.n. xxxx;

Totodată, instanța de apel a considerat ca fiind neîntemeiat și lipsit de

argumentare motivul instanței de fond precum că, nu s-a stabilit cui i s-au cauzat

urmări grave și care este obiectul infracțiunii asupra căruia s-a atentat, deoarece

potrivit ordonanței de punere sub învinuire este indicat expres „prin acțiunile sale

infracționale Mocan Svetlana a folosit intenționat situația de serviciu în interes

material, manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în executare a

procedurilor de executare ilegale menționate supra, acțiuni soldate cu urmări grave

care dăunează intereselor serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă”,

or, potrivit răspunsului parvenit de la președintele UNEJ, informațiile apărute în mass-

media cu referință la executorul judecătoresc Mocan Svetlana, indiscutabil au avut

impact negativ asupra imaginii profesiei și a organizației profesionale și mai mult ca

atât, în cadrul ședinței instanței de apel, partea acuzării a prezentat răspunsul

Ministerului Justiției al Republicii Moldova, la demersul Procuraturii Anticorupție

potrivit căruia „prin acțiunile manifestate de către executorul judecătoresc a adus

atingere imaginii sale cât și organizației profesionale din acre face parte și a cauzat

un prejudiciu considerabil profesiei de executor judecătoresc și sistemului justiției în

general. Prin acțiunile executorului judecătoresc Mocan Svetlana scade încrederea

cetățenilor în sistemul de justiție al Republicii Moldova, în supremația legii. Astfel de

daune sunt greu de reparat și necesită ani buni de comunicare și demonstrare prin

acțiuni permanente a contrariului. Pierderea încrederii cetățenilor costă Republica

Moldova cu mulțimea de cetățeni care imigrează din Republica Moldova, fondurilor

extinse care se investesc în acțiuni de recăpătare a încrederii în instituțiile statului. Și

mai grav, acțiunile actorilor din procesul Laundromat a avut consecințe negative de

subminare a suveranității sectorului financiar al Republicii Moldova”.

La fel, este neîntemeiată și concluzia instanței precum că nu a fost demonstrat

interesul material al inculpatei, or, conform învinuirii aceasta a folosit intenționat

situația de serviciu în interes material, manifestat prin onorariul primit și pretins ca

urmare a punerii în executare a procedurilor de executare ilegale. Acest fapt este

demonstrat și prin declarațiile inculpatei, conform cărora ea nu a încasat toate

onorariile ca rezultat al punerii în executare a documentelor executorii, acestea urmând

a fi solicitate în timpul apropiat. Prin urmare, Mocan Svetlana nu a negat interesul

material rezultat din acțiunile de executare.

De asemenea, Colegiul a respins argumentul instanței de fond, precum că

dispunerea cât și efectuarea urmăririi penale în cauza respectivă s-au desfășurat de o

persoană neîmputernicită conform legii, or, potrivit art. 269 Cod de procedură penală,

organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează urmărirea

penală în privința infracțiunilor prevăzute la art. 243, 279 și 324-335 din Codul

10

penal... Organul de urmărire penală al Centrului Național Anticorupție efectuează,

sub conducerea procurorului, urmărirea penală în privința infracțiunilor date în

competența sa, indiferent de calitatea subiectului acestora, cu excepția infracțiunilor

și persoanelor prevăzute la art. 270 alin. (1) pct. I) Ut. a) și h) și pct. 2)-4).

În opinia instanței de apel, nu are suport probator nici argumentele instanței de

fond, precum că la ridicare documentelor și obiectelor din biroul executorului Mocan

Svetlana și anume, procedurile de executare, s-au constatat încălcări esențiale ale

normelor procesual penale, deoarece acestea se bazează doar pe declarațiile martorului

Chihai Victoria, care de altfel a recunoscut că, i-a prestat anumite servicii executorului

judecătoresc și este persoană interesată, mai mult, declarațiile ultimei sunt

contradictorii, iar divergențele stabilite, declarațiile martorului menționat sunt

examinate de către organul de urmărire penală a CNA, prin prisma art. 312 Cod penal.

La fel, Colegiul penal nu a reținut nici afirmațiile instanței de fond precum că,

acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate fi considerat ca probă în comiterea

faptei, or, la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției (f.d. 67-71, vol. II) a fost

prezent avocatul inculpatei, ce a confirmat în scris prin declarația anexată la prezentul

acord legalitatea încheierii actului respectiv, cu respectarea prevederilor art. 505 Cod

de procedură penală, care nici într-un caz nu permite recunoașterea vinovăției ca

rezultat al șantajării cu anumite consecințe pe caz. La fel, declarațiile inculpatei

precum că, ar fi fost impusă să încheie acordul de recunoaștere a vinovăției, fiind

șantajată de procuror sunt neîntemeiate, iar potrivit ordonanței de refuz în pornirea

urmăririi penale din 15 mai 2017, a fost refuzată pornirea urmăririi penale pe motivul

lipsei elementelor infracțiunii prevăzute de Codul penal.

Efectuând o analiză complexă a circumstanțelor cauzei și a personalității

inculpatei, urmărind în acest sens comportamentul ei în viața socială, precum și cel din

înainte și după săvârșirea infracțiunii incriminate, instanța de apel a considerat că, în

coraport cu fapta comisă, urmările prejudiciabile ale faptei și personalitatea inculpatei,

corijarea și reeducarea acesteia este posibilă doar cu izolarea de societate, aplicând

pedeapsa cu închisoare, pentru corectarea comportamentului în sensul respectării legii

penale.

În virtutea celor expuse, subliniind că pedeapsa este echitabilă când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor statului și întregii societăți, perturbate prin infracțiune,

Colegiul penal a ajuns la concluzia de a stabili inculpatei pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani în penitenciar de tip semiînchis pentru femei, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita activități legate de circulația

mijloacelor bănești și fixe pe un termen de 10 ani.

În speța examinată, au fost anexate la materialele cauzei corpuri delicte, o cutie

sigilată și împachetată în care se află procedurile de executare ale executorului

11

judecătoresc și 4 plicuri împachetate și sigilate în care se conține corespondența

ridicată de la executorul judecătoresc, care urmează a fi păstrate împreună cu

materialele cauzei, pe întreaga perioadă de păstrare.

numele inculpatei, invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței

de fond, deoarece:

1) conform prevederilor art.327 alin.(2) Cod penal, în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii, adică până în luna ianuarie 2014, sancțiunea complimentară sub

formă de - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pentru această infracțiunea era pe un termen de până la 5 ani, iar prin Legea

nr.326 din 23.12.13, publicată în Monitorul Oficial nr.47-48 din 25.02.2014, s-a dispus

modificarea sancțiunii acestei norme penale în ce privește termenul pedepsei

complimentare, în sancțiunea alineatului (2), textul „de la 500 la 1000 unități

convenționale" se substituie cu textul de la 1000 la 2000 unități convenționale", iar

textul „de până la 5 ani" - cu textul „de la 5 la 10 ani" și astfel, instanța de apel, prin

aplicarea pedepsei penale sub formă de - privarea de dreptul de a ocupa anumite

funcții și exercitarea activității legate de circulația mijloacelor bănești și fixe pe un

termen de 10 ani, a încălcat flagrant prevederile art.10 alin.(2) Cod penal, care

stabilește că Legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv;

2) instanța de apel a încălcat grav prevederile art. 409 alin.(2) Cod de

procedură penală, care stabilește că instanța de apel este obligată ca, în afară de

temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze aspecte de fapt și de

drept ale cauzei, însă fără a înrăutăți situația și totodată, fiind încălcate și prevederile

art. 411 Cod de procedură penală, care stabilește efectul extensiv al apelului doar în

interesele justițiabilului și nici într-un caz în detrimentul acestuia;

3) conform celor constatate de instanța de apel, Svetlana Mocan folosindu-se

intenționat de situația de serviciu, a inițiat mai multe proceduri de executare contrar

prevederilor Codului de executare, comițând astfel acțiuni ce s-au soldat cu urmări

grave. Așadar, instanța de apel în prima parte a susținut că executorul judecătoresc

contrar prevederilor art. 15 Cod de executare, în care este stipulat în mod expres că

documentul executoriu se prezintă spre executare de către creditor, în lipsa

împuternicirilor reprezentantului necesar în sensul art. 50 Cod de executare, a acceptat

cereri privind intentarea unor proceduri de executare ilegale de la persoane

neîmputernicite în modul corespunzător, însă cele imputate de către instanță nu s-au

confirmat prin nici-o probă, dar nici alte circumstanțe de fapt că procedurile de

executare sunt ilegale și că au fost inițiate și desfășurate cu încălcări ale Codului de

executare, fapt ce face ca condamnarea să fie una declarativă;

4) instanța de apel în decizia sa, nu a constatat nici o probă dar și aprecierea

12

cu privire la persoanele neîmputernicite nu este clar din ce circumstanțe reiese că

procedura nu s-a respectat, fiind găsite niște prevederi în Codul de executare și aplicate

încălcările în mod eronat din propria deducție a instanței. Nu s-a demonstrat de către

acuzare că documentul executoriu a fost depus de persoane neîmputernicite, când din

circumstanțele faptei dar și declarațiile inculpatei se constată că dosarul de executare și

cererea, semnată de creditor, a fost depusă de creditor prin curier poștal, respectiv

părțile fiind informate prin dosarul expediat prin același curier poștal, iar în pachetul

cu documentele necesare era cererea creditorilor, documentul executoriu precum și

procurile prin care persoanele, considerate de către procuror ca fiind împuternicite, au

fost împuternicite de a reprezenta interesele creditorului și totodată, concluzia instanței

de apel precum că procedurile de executare și de primire spre executare a

documentului executoriu au fost depuse de reprezentanții companiilor nerezidente,

cetățeni ai Ucrainei, care nu au fost în Republica Moldova în perioada depunerii, este

una greșită, deoarece aceleași persoane juridice, adică companiile în cauză, au fost

părți în instanța de judecată când s-a recunoscut hotărârile de judecată, or, ordonanțele

judecătorești, care au fost executate, nu au fost contestate nici de debitor și nici de

creditor, ca să putem ulterior afirma că executarea a fost ilegală;

5) la baza condamnării instanța de apel a pus declarațiile inculpatei depuse la

etapa urmăririi penale prin care și-a recunoscut vina și a încheiat acord de recunoaștere

a vinovăției, însă în cadrul audierii în calitate de bănuit, Svetlana Mocan a recunoscut

vina, încheind un acord de recunoaștere a vinovăției, care nu poate fi considerat ca o

probă în comiterea faptei, precum și nu poate fi luat în considerare la înaintarea

învinuii, deoarece inițierea și încheierea lui a fost sub amenințările procurorului

Adriana Bețișor și inculpata l-a semnat fiind impusă contrar voinței sale de către

procuror, deoarece era în permanență amenințată cu reținerea sa în izolatorul de

detenție preventivă, or, acordul de recunoaștere a vinovăției nu poate fi pus la baza

învinuirii, deoarece nu corespunde condițiilor prevăzute de art. 505 alin. (3) Cod de

procedură penală, care prevede că acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie să

conțină răspuns la toate întrebările specificate la alin. (2) din prezentul articol,

precum și cele enumerate la art. 506 alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece

acordul a fost obținut prin constrângere și șantaj, neexprimându-se în el voința liberă și

benevolă a învinuitului, iar prevederile art. 505 alin. (2) pct. 1) lit. e) Cod de procedură

penală, oferă dreptul ... de a renunța la declarația de recunoaștere a vinovăției;

6) un alt argument întru condamnarea inculpatei invocat de instanța de apel

este faptul că aceasta a încălcat prevederile art. 30 Cod de executare, deoarece a

intentat proceduri de executare ilegal în privința unor debitori nerezidenți ai Republicii

Moldova, precum și care își au sediul în afara circumscripției camerei teritoriale

Centru, Nord și Sud, însă conform art. 30 alin. (2) Cod de executare, prin derogare de

la alin. (1): a) în cazul executării măsurilor de asigurare a acțiunii sau al executării

prin urmărirea mijloacelor de transport, mijloacelor bănești de pe conturile

13

debitorului, a valorilor mobiliare sau a participațiunii debitorului la capitalul social,

competența teritorială a executorului judecătoresc se extinde pe întreg teritoriul țării,

astfel, nu este clar pe ce s-a bazat procurorul în acuzarea sa pe acest capăt de învinuire,

căci nu a demonstrat încălcarea competenței și în mod eronat a considerat încălcare a

competenței teritoriale ignorând obiectul procedurii de executare și anume, urmărirea

mijloacelor bănești de pe conturile debitorului, care îi permite creditorului să solicite

executarea oricărui executor judecătoresc din țară;

7) instanța de apel în decizia sa de acuzare, a susținut că prin acțiunile sale

intenționate inculpata a comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări grave, ca element

calificativ al alin.2, lit. c) art.327 Cod penal, însă din partea descriptivă a deciziei, cât

și din probele administrate nu s-a stabilit cui i-au fost pricinuite urmările grave,

precum și cine este obiectul infracțiunii asupra căruia s-a atentat. Simpla mențiune

precum că Svetlana Mocan a primit sau pretins onorariu ca urmare a punerii în

executare a procedurilor de executare, ar fi comis acțiuni ce s-au soldat cu urmări

grave, nu-și găsește confirmarea atât din circumstanțele faptei, cât și din prevederile

normei penale, fiind o calificare abuzivă și neîntemeiată de către procuror. Instanța nu

a stabilit, în primul rând, mărimea daunelor, dacă acestea reies din onorariul, atunci nu

trebuie să ignorăm prevederile art. 36, 37 Cod de executare și Regulamentul privind

modul de determinare a mărimii taxelor pentru efectuarea actelor executorului

judecătoresc și a spezelor procedurii de executare, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr.886 din 23 septembrie 2010, căci este absolut legal ca debitorul sau creditorul să

achite taxe pentru procedura de executare. Dar, reieșind din declarațiile inculpatei,

onorariul nu a fost încasat, sumele livrate în conturi reprezintă taxe și spețe legale

pentru efectuarea procedurii de executare. Astfel, dacă instanța a stabilit că există

urmări grave în acțiunile executorului judecătoresc, atunci urmează să se stabilească

substanța acestora, mărimea lor, suma, gradul prejudiciabil.

Pentru a constitui componență de infracțiune prevăzută de art.327 alin.(2) Cod

penal, este obligatorie survenirea unei urmări prejudiciabile și anume, daune, în

proporții considerabile, intereselor publice sau drepturilor si intereselor ocrotite de lege

ale persoanelor fizice si juridice, iar la acuzarea unei persoane urmează să se țină cont

de faptul că evaluarea corectă și unitară a urmărilor prejudiciabile, în cazul

infracțiunilor de abuz de putere sau abuz de serviciu, este principială și astfel, instanța

de apel trebuia să indice în decizia sa criteriile și să precizeze circumstanțele, care au

servit drept temei de a concluziona prezența urmărilor prejudiciabile, invocând actul

normativ;

8) în opinia avocatului, s-a constatat încălcarea competenței persoanei care

este împuternicită de lege să efectueze acțiuni de urmărire penală în cazurile

executorilor judecătorești, deoarece Otilia Nicolai, ofițerul de urmărire penală din

cadrul CNA, examinând materialele cauzei nr. 2014978027, a constatat infracțiunea

imputată deja în cauza penală sub nr. 2014970119, conform art. 327 alin. (2) pct. c)

14

Cod penal, iar ulterior, prin ordonanță la 28.02.2014 a dispus în baza Raportului cu

propunerea de a porni urmărirea penală, emis de un alt ofițer de urmărire penală,

desemnat de către procuror sau prin rezoluția conducătorului instituției, pornirea

urmăririi penale, însă, contrar argumentelor instanței de apel, reieșind din faptul că din

speță apare un subiect special (executor judecătoresc) garanțiile acestuia au fost

protejate nu numai prin prevederile legale ale Codului de procedură penală, dar și prin

Legea cu privire la executorul judecătoresc nr. 113 din 17.06.2010, care stabilește că

pornirea urmăririi penale și desfășurarea urmăririi penale în privința executorului

judecătoresc ține de competența exclusivă a procurorului, or, art. 6) prevede că „orice

imixtiune în activitatea de executare a documentelor executorii este inadmisibilă..”;

alin. (3): „în timpul exercitării atribuțiilor de serviciu, executorul judecătoresc nu

poate fi reținut și percheziționat, lui nu îi pot fi ridicate actele și bunurile legate de

realizarea procedurii de executare, decât în cazul în care săvârșește infracțiuni

flagrante"; alin. (5): „ridicarea de la executorul judecătoresc a actelor și a bunurilor

ce țin de procedura de executare se efectuează doar cu autorizarea judecătorului de

instrucție”.

Astfel, pentru a cunoaște legală activitatea de urmărire penală desfășurată de un

alt organ de urmărire penală este necesară ordonanța motivată a procurorului ierarhic

superior de schimbare a competenței după subiect, ceea ce în cazul din speță lipsește;

9) cu încălcări esențiale ale Codului de procedură penală au fost dobândite și

administrate alte probe care stau la baza acuzării inculpatei și prin urmare, procesul-

verbal de ridicare din 24.03.2014, prin care se ridică ordonanțele judecătorești din

oficiul executorului judecătoresc, Svetlana Mocan și procesul-verbal de ridicare din

05.03.2014, prin care se ridică procedurile de executare, s-au efectuat în baza

Ordonanței de ridicare și a încheierii judecătorului de instrucție din 17.02.2014, care

autorizau ridicări de documente în cauza penală nr. 2014978027, pornită pe elementele

infracțiunii prevăzute la art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal și mai mult, se constată că

utilizarea Ordonanței din 17.02.2014 și a încheierii judecătorului de instrucție din

17.02.2014 este ilegală, deoarece acestea au încetat de drept, ca urmare a expirării

termenului, care nu a fost prelungit și totodată, percheziția și ridicarea au avut loc în

lipsa persoanei în privința căreia s-a efectuat acțiunile de urmărire penală;

10) apărarea consideră ilegală încheierea instanței de apel în ce privește

admiterea demersului acuzatorului de stat de audiere a martorului Văzdăuțan

Vladislav, deoarece până la începerea audierii dânsul a înaintat o cerere prin care a

solicitat de a-i fi admis refuzul de a face declarații, pe motiv că este învinuit în

comiterea infracțiunii precum că a fost în înțelegere prealabilă cu Svetlana Mocan și

prin urmare, el nu poate avea calitatea de martor.

5.1. Împotriva deciziei a depus recurs ordinar și avocatul Angela Istrati în

numele inculpatei, prin care solicită casarea acesteia, cu menținerea sentinței instanței

de fond, punând la baza solicitării aceleași motive invocate de avocatului Ion Vizdoga,

15

descrise în pct. 5 al prezentei decizii.

inadmisibilitatea acestora, deoarece nu îndeplinesc cerințele de conținut.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că acestea urmează a fi admise din

următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să dispună

rejudecarea de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi

corectată de către instanța de recurs.

Colegiul penal lărgit a statuat asupra admiterii recursurilor declarate de avocați

în numele inculpatei și casării totale a deciziei instanței de apel, cu trimiterea cauzei la

rejudecare, reieșind din următoarele considerente de fapt și de drept prezente în cauză.

Apelul este o cale de atac sub aspect de fapt și de drept, întrucât odată exercitat

produce un efect devolutiv complet în sensul că provoacă un control integral atât în

fapt, cât și în drept în privința persoanelor care l-au declarat.

Potrivit practicii cu privire la judecarea cauzelor penale în ordine de apel și

conform art. 414 Cod de procedură penală, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat ori trebuia să se pronunțe prima instanță și care, prin apel, se transmit

instanței de apel sunt următoarele: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și, dacă da, în ce împrejurări a fost

comisă, în ce constă participația, contribuția materială a fiecărui participant, dacă

există circumstanțe atenuante și agravante, dacă probele corect au fost apreciate, dacă

toate în ansamblu au fost apreciate de prima instanță prin prisma cumulului de probe

anexate la dosar, în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

În ce privește chestiunile de drept pe care le poate soluționa instanța de apel,

acestea sunt: dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost

corect calificată, dacă pedeapsa a fost individualizată și aplicată just, dacă normele de

drept procesual sau penal, au fost corect aplicate.

În cazul în care se constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la

chestiunile menționate, hotărârea instanței de apel urmează a fi desființată, cu

trimiterea cauzei la rejudecare, dacă eroarea constatată nu poate fi corectată de instanța

de recurs.

Statuând asupra principiului respectării normelor de drept menționate, Colegiul

penal lărgit constată că instanța de apel la adoptarea soluției expuse pe larg în pct. 4.1.

a prezentei decizii, nu a respectat întocmai prevederile legale enunțate supra,

interpretându-le eronat.

Instanța de recurs consideră că soluția instanței de apel privind condamnarea

inculpatei în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, este prematură și afectată de

eroarea de drept prescrisă în pct. 6) alin. (1) din art. 427 Cod de procedură penală și

16

anume că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția și

motivarea soluției contrazice dispozitivului hotărârii.

În primul rând, Colegiul penal lărgit menționează că, conform actului de

învinuire inculpata se învinuiește că: „folosindu-se intenționat de situația de serviciu,

în interes material manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în

executare a procedurilor de executare menționate supra, a comis acțiuni ce s-au

soldat cu urmări grave, calificate prin prisma prevederilor art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal”, iar în cadrul instanței de fond, pe parcursul judecării cauzei, învinuirea a fost

completată prin ordonanța procurorului din 12.02.2016, în care s-a indicat că: „Mocan

Svetlana a folosit intenționat situația de serviciu în interes material, manifestat prin

onorariul primit și pretins ca urmare a punerii în executare a procedurilor de

executare ilegale, acțiuni soldate cu urmări grave care dăunează intereselor

serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă, săvârșind astfel infracțiunea

prevăzută de art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal”.

Prima instanță, conform dispozitivului sentinței a concluzionat: „se achită

Mocan Svetlana, învinuită de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 327 alin. (2) lit.

c) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatei nu întrunește elementele infracțiunii”.

Potrivit deciziei, instanța de apel a admis apelul procurorului și a decis casarea

sentinței, adoptând o nouă hotărâre prin care inculpata a fost recunoscută vinovată și

condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, constatând că: „……. Mocan

Svetlana prin acțiunile sale intenționate, folosindu-se intenționat de situația de

serviciu, în interes material manifestat prin onorariul primit și pretins ca urmare a

punerii în executare a procedurilor de executare menționate supra, a comis acțiuni ce

s-au soldat cu urmări grave”.

Prin urmare, este evidentă contradicția în soluția instanței de apel, ceea ce duce

la încălcarea prevederilor art. 394 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, care

stipulează că partea descriptivă a sentinței de condamnare trebuie să cuprindă

descrierea faptei criminale, considerată ca fiind dovedită, indicându-se locul, timpul,

modul săvârșirii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,

or, conform art. 419 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către instanța de

apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță, care se aplică în mod corespunzător.

Mai mult ca atât, în motivarea soluției sale instanța de apel a indicat că, urmările

grave survenite în urma acțiunilor comise de Mocan Svetlana dăunează intereselor

serviciului și prestigiului instituției pe care o reprezintă, punând la baza argumentului

răspunsul parvenit de la președintele UNEJ, informațiile apărute în mass-media cu

referință la executorul judecătoresc Mocan Svetlana și răspunsul Ministerului Justiției

al RM.

Prin urmare, reiese că motivarea soluției adoptată de instanța de apel, contrazice

dispozitivul hotărârii, temei care de fapt se încadrează în prevederile art. 427 alin.(1)

17

pct. 6) Cod de procedură penală, ceea ce servește motiv pentru casarea hotărârii și nu

poate fi corectată în recurs.

La o nouă rejudecare a cauzei, este necesar a se ține cont că una din condițiile

adoptării unei sentințe legale este corespunderea părții descriptive a ei cu

circumstanțele constatate în ședința de judecată, iar la întocmirea ei, instanța trebuie să

îndeplinească cerințele art. 394 Cod de procedură penală și să soluționeze toate

chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de procedură penală potrivit cărora, instanța își

întemeiază sentința numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Această prevedere se referă și la adoptarea deciziei de către instanța de apel.

În al doilea rând, Colegiul penal lărgit menționează că, în cazul admiterii

apelului procurorului, decizia trebuia să cuprindă analiza probelor pe care s-a bazat

instanța pronunțând hotărârea respectivă, să indice din ce motive ele urmează a fi

reapreciate, admise ori respinse ca probe.

În orice caz, se supun analizei toate probele examinate în ședință, indiferent de

faptul că erau cuprinse în cauza penală sau au fost prezentate de către părți direct în

ședință și este necesar nu numai de a indica numele și prenumele inculpatei și a

martorului, prin depozițiile cărora, în opinia instanței, sunt confirmate unele sau alte

circumstanțe de fapt, dar și de a expune esența acestor depoziții, de a argumenta de ce

unele probe sunt admise și altele respinse.

Astfel, instanța de apel nu invocă circumstanțele care au stat la baza concluziei

sale și își întemeiază soluția doar prin descrierea probelor, însă la adoptarea hotărârii e

rezonabilă expunerea circumstanțelor faptelor comise, luându-se în considerație

cronologia evenimentelor și probele ce susțin concluziile instanței privind vinovăția

sau nevinovăția și aprecierea juridică a faptei, pe fiecare episod sau infracțiune aparte.

La fel, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar și poate

administra, la cererea părților, orice probe noi pe care le consideră necesare, fiind

obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

În această ordine de idei, Colegiul penal reține că, instanța de apel admițând

apelul procurorului nu a oferit careva motivare care ar sta la baza concluziei sale și nu

s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate de către părți în ședința de judecată și

odată ce a casat sentința instanței de fond pronunțând o nouă soluție, nu a combătut

argumentele care au stat la baza achitării, cu toate că instanța de apel este obligată să o

facă, iar nepronunțarea asupra acestora echivalează cu nerezolvarea fondului apelului.

La baza concluziei instanței de apel au fost reținute probele cercetate de prima

instanță, iar o astfel de abordare este una prematură, deoarece, aceasta nu este în drept

să-și întemeieze concluziile sale pe probele cercetate de instanța de fond, or, conform

textului deciziei se face referire la declarațiile inculpatei date în instanța de fond și în

cadrul urmăririi penale, pe care instanța le apreciază unilateral și fără a-și expune

opinia asupra declarațiilor date de către unicul martor audiat în instanța de apel,

18

Văzdăuțan Vladislav și mai mult ca atât, nu se dă apreciere unui șir de probe

consemnate în decizia recurată.

Tot la această etapă, Colegiul menționează o eroare a instanței de apel prin

faptul că, în cadrul ședinței de judecată a fost admisă cererea procurorului privind

retragerea demersului de audiere a martorului Chihai Victoria, audiată în instanța de

fond, pe motiv că în privința acesteia este pornită cauză penală (f.d. 92, vol. IV) și în

motivarea deciziei, instanța indică că „declarațiile ultimei sunt contradictorii și sunt

examinate de către organul de urmărire penală a CNA prin prisma art. 312 Cod

penal”, însă la baza condamnării pune declarațiile martorului Chihai considerând că

acestea demonstrează vinovăția inculpatei.

Totodată, Colegiul lărgit reține că, unul din argumentele instanței de fond care a

stat la baza achitării inculpatei de săvârșirea infracțiunii incriminate este încălcarea

normelor de procedură de la faza de urmărire penală și anume că, acțiunile de

percheziție și ridicare a ordonanțelor judecătorești din biroul executorului judecătoresc

Mocan Svetlana au fost efectuate în baza ordonanței și a încheierii judecătorului de

instrucție din 17.02.2014, care de fapt au fost emise pe cauza penală pornită în baza

art. 243 alin. (3) lit. b) Cod penal în privința inculpatei, însă asupra acestui argument

instanța de apel nu și-a expus opinia și nu a cercetat circumstanțele descrise de prima

instanță, cu atât mai mult, că în apelul declarat procurorul invocă contra-argumente

asupra acestui motiv.

Prin urmare, situația descrisă reprezintă o contradicție în motivarea deciziei,

ceea ce denotă faptul că cauza penală a fost examinată superficial.

În al treilea rând, o poziție eronată a instanței de apel apare și în cazul

încadrării acțiunilor inculpatei în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod penal, constatând că

Mocan Svetlana activând în calitate de executor judecătoresc este subiectul infracțiunii

incriminate, având calitatea specială de persoană cu funcție de răspundere care exercită

funcțiile autorității publice, însă subiectul infracțiunii prevăzute la art. 327 alin. (1)

Cod penal trebuie să aibă calitatea specială de persoană publică.

Conform art. 123 alin. (2) Cod penal, prin persoană publică se înțelege:

funcționarul public, inclusiv funcționarul public cu statut special (colaboratorul

serviciului diplomatic, al serviciului vamal, al organelor apărării, securității naționale

și ordinii publice, altă persoană care deține grade speciale sau militare); angajatul

autorităților publice autonome sau de reglementare, al întreprinderilor de stat sau

municipale, al altor persoane juridice de drept public; angajatul din cabinetul

persoanelor cu funcții de demnitate publică; persoana autorizată sau învestită de stat

să presteze în numele acestuia servicii publice sau să îndeplinească activități de

interes public.

Reieșind din prevederile Legii privind executorii judecătorești nr. 113 din

17.06.2010, art. 2 alin. (1) stipulează că executorul judecătoresc este persoană fizică

învestită de stat cu competența de a îndeplini activități de interes public prevăzute de

19

prezenta lege și de alte legi. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, executorul

judecătoresc este exponentul puterii de stat. Doar executorul judecătoresc licențiat și

învestit în condițiile prezentei legi poate efectua executarea silită.

Prin urmare, la o nouă rejudecare instanța de apel urmează să înlăture eroarea

constatată de către instanța de recurs și reieșind din asta, să delimiteze care de fapt sunt

acțiunile Svetlanei Mocan, de abuz de putere sau abuz de serviciu.

De asemenea, Colegiul reține că, conform soluției instanței de apel Mocan

Svetlana a fost recunoscută vinovată și condamnată în baza art. 327 alin. (2) lit. c) Cod

penal la 5 (cinci) ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și exercita

activități legate de circulația mijloacelor bănești fixe pe un termen de 10 (zece) ani, cu

executarea pedepsei în penitenciar pentru femei, de tip semiînchis.

Conform prevederilor art. 327 alin. (2) Cod penal, în vigoare la momentul

comiterii infracțiunii, adică până în luna ianuarie 2014, sancțiunea complimentară sub

formă de - privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate pentru această infracțiune era pe un termen de până la 5 ani, iar prin Legea

nr.326 din 23.12.2013, în vigoare la 25.02.2014, s-a dispus modificarea sancțiunii

acestei norme penale în ce privește termenul pedepsei complimentare, în sancțiunea

alineatului (2), textul „de la 500 la 1000 unități convenționale" se substituie cu textul

de la 1000 la 2000 unități convenționale", iar textul „de până la 5 ani" - cu textul „de la

5 la 10 ani".

Astfel, potrivit învinuirii inculpatei i se încriminează perioada de săvârșire a

infracțiunii, martie 2011- ianuarie 2014, adică până la modificarea sancțiunii art. 327

alin. (2) Cod penal, iar instanța de apel, prin aplicarea pedepsei penale sub formă de -

privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții și exercitarea activității legate de

circulația mijloacelor bănești și fixe pe un termen de 10 ani, a încălcat prevederile

art.10 alin.(2) Cod penal, care stabilește că Legea penală care înăsprește pedeapsa sau

înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect

retroactiv.

În aceiași ordine de idei, Colegiul remarcă, că în motivarea deciziei instanța de

apel a indicat că corpurile delicte și anume, o cutie sigilată și împachetată în care se

află procedurile de executare ale executorului judecătoresc și patru plicuri împachetate

și sigilate în care se conține corespondența ridicată de la executorul judecătoresc,

urmează a fi păstrate la materialele cauzei, însă potrivit dispozitivului deciziei din

09.06.2017, instanța de apel a omis să se expune asupra corpurilor delicte(f.d. 208, vol.

IV), or, conform art. 397 pct. 3) Cod de procedură penală, dispozitivul sentinței de

condamnare, precum și al celei de achitare sau de încetare a procesului penal, pe

lângă chestiunile enumerate în art.395 și 396, în cazurile necesare, trebuie să mai

cuprindă hotărârea cu privire la corpurile delicte, cu toate că prin încheierea din

11.07.2017, Colegiul penal al Curții de Apel Chiținău a dispus corectarea omisiunii din

dispozitivul hotărârii (f.d. 162-163, vol. IV).

20

Concomitent, instanța de apel a omis a se expune și asupra solicitării invocate

de către procuror în cererea de apel și anume, anularea ca fiind ilegală încheierea

Judecătoriei Ialoveni din 09.02.2015 de recuzare a procurorului în Procuratura

Anticorupție, Adriana Bețișor, de la participarea sa ca acuzator de stat pe cauza penală

în privința Svetlanei Mocan.

Prin urmare, circumstanțele expuse atestă că instanța de apel a comis erori de

drept care nu pot fi corectate de instanța de recurs, recursurile avocaților declarate în

numele inculpatei fiind întemeiate și pasibile admiterii.

Reieșind din contextul celor descrise supra, decizia atacată urmează a fi casată

cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În cadrul rejudecării cauzei instanța de apel urmează să înlăture erorile menționate, să

țină cont de împrejurările expuse care au servit temei de casare a soluției adoptate și în

strictă conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală să verifice

legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor administrate în instanța de

judecată, inclusiv să se expună asupra tuturor motivelor apelului și a celor invocate în

ședința de judecată, iar în dependență de datele obținute să pronunțe o hotărâre

întemeiată, care să corespundă prevederilor art.417-418 Cod de procedură penală și

totodată, să verifice împuternicirile avocatului Angela Istrati, care a participat în

instanța de apel reprezentând interesele inculpatei în baza mandatului din 06.04.2017,

însă nefiind semnat de către aceasta (f.d. 44, vol. IV).

De asemenea, instanța de apel urmează să se conducă și de prevederile art. 436

Cod de procedură penală care se referă la procedura de rejudecare și limitele acesteia,

să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu rigorile legii procesual-

penale asupra tuturor motivelor invocate în apel, să verifice și să aprecieze profund

probele administrate și examinate în instanță în strictă conformitate cu cerințele legii,

să le dea apreciere cuvenită cu argumentarea admisibilității sau inadmisibilității

fiecărei probe examinate, să elucideze faptele importante pentru soluționarea justă și

promptă a cauzei, să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate, să analizeze la

modul cuvenit prezența sau lipsa vinovăției inculpatei în comiterea infracțiunii

imputate, ținând cont de motivele invocate în apel și dispozițiile expuse la pct. 6 a

prezentei decizii și ca urmare să pronunțe o hotărâre întemeiată, care să corespundă

normelor prevăzute la art.417 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de avocații Ion Vizdoga și Angela Istrati

în numele inculpatei, casează total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

21

din 09 iunie 2017, în cauza penală în privința lui Mocan Svetlana și dispune

rejudecarea cauzei în aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Mocan Svetlana urmează a fi eliberată imediat din penitenciar dacă a fost

reținută în baza deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 09 iunie 2017

și dacă în privința acesteia nu este aplicată măsură preventivă sub formă de arest sau

aceasta nu execută pedeapsă penală în baza altor hotărâri judecătorești.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia pronunțată integral la 03 aprilie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Elena Covalenco

Iurie Diaconu

Ion Guzun

22