1ra-126/2018 — art.190 alin.4 Cod penal

1ra-126/2018 — art.190 alin.4 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr.1ra-126/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

27 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Nadejda Toma, Anatolie Țurcan, Elena

Cobzac,

a judecat, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocatul Buga

Vladimir în numele inculpatului Jitariuc Sergiu, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 16 iulie 2015 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Jitariuc Sergiu Xxxx,

născut la xxxx, originar și domiciliat în mun. Xxxx, str. Xxxx,

ap.xxxx.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

iulie – până la 13 iunie 2017 (instanța de apel)

noiembrie 2017 – până la 27 februarie 2018 (instanța de recurs

ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 5 ani închisoare,

cu privarea de dreptul de a exercita o activitate comercială pe un termen de 2

ani.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra mărimii

prejudiciului material/moral cauzat părții vătămate Xxxx, martorului Fărîma

Nicolai să se expună instanța de drept comun competentă, explicând în acest

sens, dreptul părții vătămate și martorului de a înainta o acțiune civilă

împotriva inculpatului în ordine contencioasă.

Sergiu, pe perioada anilor 2007-2011, având scopul dobândirii bunurilor altei

persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, ducându-l în eroare pe Xxxx

1

că-i poate vinde casa de locuit, situată în s. Xxxx, r-nul Xxxx cu nr. xxxx, ce-i

aparține cu drept de proprietate lui și surorii sale Jitariuc Ludmila, a primit de

la ultimul suma de xxxx dolari SUA, ceea ce constituie xxxx lei, însă ulterior la

18.04.2011 a înstrăinat-o altei persoane, cauzându-i astfel lui Fărîma P. un

prejudiciu în proporții considerabile.

solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care Jitariuc S. să fie condamnat în baza art. 190 alin.(4) Cod

penal la 8 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activități

economice pe o perioadă de 5 ani.

A indicat că instanța incorect a calificat acțiunile inculpatului de la art.

190 alin.(4) CP în baza alin.(2) al normei date, afirmațiile instanței de fond cu

referire la contractul de împrumut din 20.03.2007, urmează a fi apreciat critic,

deoarece atât partea vătămată, cât și martorul Fărîma N. au declarat, că

Fărîma N. este feciorul lor, iar acesta a semnat contractul de împrumut din

numele lor, fiindcă la cel moment el avea act de identitate, fapt care nu a fost

infirmat de către inculpat. Nu au fost luate în considerație declarațiile părții

vătămate Xxxx, care, de mai multe ori a declarat că el i-a transmis lui Jitariuc

S. sume bănești, ce nu au fost declarate în recipise, fiind stabilite sumele doar

prin calculele pe care le-a prezentat. În recipisele pe care le semna Jitariuc S. se

menționa și suma restantă.

La fel nu este de acord cu pedeapsa aplicată considerând-o prea blândă

și neproporțională cu pericolul social a acțiunilor criminale comise de către

inculpat, iar instanța de judecată la numirea pedepsei inculpatului nu a ținut

cont de prevederile art. 75 Cod penal.

- inculpatul, casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de

achitat. În motivarea apelului a invocat că acuzarea s-a bazat în exclusivitate

pe declarațiile lui Xxxx și plângerea acestuia, precum că el i-a transmis suma

de xxxx SUA, pe acest temei fiind formulată învinuirea; - învinuirea este

neîntemeiată, deoarece în ordonanță nu este indicat în baza căror acte juridice

concrete se bazează aceasta și la care filă a dosarului se află probele, ce

confirmă învinuirea lui Jitariuc S.

Totodată, a menționat că Jitariuc S. nu este învinuit că a primit această

sumă integral, dar în rate, într-o perioadă mai mare de timp; - acuzarea

2

trebuia să indice concret, la ce dată și ce sumă a fost primită, și la care filă a

dosarului se află înscrisul confirmative.

Contractul de împrumut din 20.03.2007, la care face trimitere învinuirea

nu are relevanță, deoarece potrivit acestuia, Jitariuc S., a primit cu împrumut

de la Xxxx suma de xxxx dolari SUA și între ei a luat naștere un raport juridic

bazat pe normele legislației civile cu privire la împrumut, pe când prin

ordonanța din 21.07.2012, în calitate de parte vătămată în cauza penală dată a

fost recunoscut Xxxx.

Acțiunile sale nu pot fi calificate ca escrocherie, deoarece nu s-a

demonstrat faptul, că la momentul primirii acestor sume bănești el urmărea

scopul sustragerii lor și nu a avut intenția să execute angajamentul asumat,

deoarece la efectuarea tranzacției, Jitariuc S., a avut fundamentare economică,

iar angajamentul asumat de el avea un caracter realizabil. Doar refuzul lui

Xxxx de a achita toată suma convenită, a servit drept temei de a refuza

perfectarea contractului de vânzare-cumpărare a casei de locuit.

octombrie 2015, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate.

reținută în sarcina inculpatului, în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, de

către prima instanță a fost deplin dovedită, inclusiv prin declarațiile

inculpatului, părții vătămate, martorilor Fărîma N., Greblenaia N. și prin

materialele cauzei și anume: procesul-verbal de confruntare dintre Xxxx și

Jitariuc S. din 18.01.2014; procesul-verbal de examinare a recipiselor și

contractului de împrumut; recipisele eliberate de către Jitariuc S.

La fel, instanța a menționat, că urmează a fi respinse ca nefondate

motivele apelului acuzatorului de stat referitor la calificarea și condamnarea

lui Jitariuc S. în baza art. 190 alin. (4) Cod penal, deoarece careva probe

concludente, ce ar confirma cu certitudine culpabilitatea lui pe această

învinuire nu au fost prezentate, suma achitată real pentru procurarea casei și

dovedită prin probe constituie 3.650 dolari SUA, echivalentul în lei

moldovenești a sumei de 37.960 lei, ce constituie 1.898 unități convenționale

de amendă.

Astfel, suma de 37.960 lei echivalată la prevederile art. 126 Cod penal, în

redacția Legii nr. 292 din 21.12.2007, valorează ca daune în proporții mari, ce

nu depășesc suma de 2.500 unități convenționale de amendă, iar încadrarea

3

faptelor infracționale a lui Jitariuc S. urma a fi făcută în baza art. 190 alin. (2)

lit.c) Cod penal, încadrare corect efectuată de către instanța de fond.

Cât privește argumentele inculpatului care a solicitat achitarea acestuia,

instanța le-a considerat irelevante, respingându-le ca nefondate, deoarece vina

inculpatului este confirmată prin declarațiile părții vătămate, a martorilor,

probele administrate, inclusiv și circumstanțele în care s-a aflat inculpatul

când a comis faptele infracționale, și nu în ultimul rând faptul, că a înstrăinat

casa altei persoane deși primise diferite sume de bani de la Xxxx, pentru a-i

vinde casa din s. Merenii Noi, r-nul Anenii Noi, iar suma de înstrăinare a fost

negociată între părții.

Totodată, instanța de apel a reținut, că la momentul recepționării

banilor Jitariuc S. nu era proprietarul casei din s. Merenii Noi, ce era obiect de

negociere, astfel nu putea vinde un bun ce nu-i aparținea și evident, că

profitând de naivitatea cumpărătorului l-a înșelat și abuzând de încrederea

acordată a dobândit suma de 3.650 dolari SUA, în mod ilicit.

Mai mult, poziția lui Jitariuc S. de nevinovăție este combătută prin

faptul, că după primirea banilor în sumă de xxxx dolari SUA de la Xxxx, în

anul 2011 a perfectat actele de proprietate asupra bunului imobil litigios din s.

Merenii Noi, dar contrar înțelegerii avute l-a vândut la 18.04.2011, unui alt

cumpărător - Rotari P., contra sumei de xxxx euro. Astfel, deși după

18.04.2011, Jitariuc S., avea xxxx euro de la vânzare, el nu și-a onorat

obligațiunea de restituire a sumei de xxxx dolari SUA, către primul potențial

cumpărător - Xxxx, care i-a transmis această sumă în avans în perioada anilor

2007-2008.

procurorul, care solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului a indicat că: - instanța de apel nefiind de acord

cu aprecierea probelor de către procuror și ajungând la concluzia reîncadrării

acțiunilor inculpatului de la art. 190 alin. (4) Cod penal în baza art. 190 alin.

(2) lit. c) Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și

punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și

puse la baza sentinței de reîncadrare a acțiunilor inculpatului, fapt ce nu a

avut loc, fiind înfăptuită o apreciere eronată și formală de ordin general a

probelor și circumstanțelor cauzei penale; - cu toate că, inculpatul vina în

4

comiterea infracțiunii incriminate nu și-a recunoscut-o, vina acestuia este

demonstrată prin probele administrate; potrivit recipisei din 23.10.2008,

eliberată de inculpat, se confirmă că el a primit de la Xxxx sumele de xxxx,

xxxx dolari SUA, indicând că suma restantă până la achitarea integral este de

xxxx dolari SUA. Tot în recipisă dată este indicat, că din suma restantă, adică

xxxx dolari SUA, xxxx dolari SUA a fost transmisă prin poștă, suma restantă

fiind xxxx dolari SUA. Prin examinarea recipiselor și a contractului de

împrumut se constată, că inculpatului i-a fost transmisă suma de xxxx dolari

SUA, în contul vânzării casei de locuit.

iunie 2016, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia

contestată și dispusă rejudecarea cauzei în aceiași instanță în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a conchis că la judecarea apelului, instanța urma să

de-a apreciere contractului de împrumut a banilor din 20.03.2007, din numele

lui Fărîma N. în coroborare cu declarațiile părților și recipisele anexate la

materialele cauzei, ce confirm faptul transmiterii banilor în contul primirii

casei de locuit.

Astfel, instanța nu a pătruns în esența problemei de fapt și de drept, nu

a dat apreciere probelor administrate, fapt ce a avut drept consecință

pronunțarea unei concluzii premature privind recalificarea acțiunilor

inculpatului de la art. 190 alin.(4) la cele ale alin.(2) lit.c) art. 190 Cod penal,

limitându-se doar la suma prejudiciului în mărime de 2600 dolari SUA.

Chișinău din 13 iunie 2017, a fost respins, ca nefondat apelul declarat de

inculpat, admis apelul procurorului, casată total sentința contestată și

pronunțată o nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță.

Jitariuc Sergiu a fost condamnat în baza art. 190 alin.(4) Cod penal la 7

ani 6 luni închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții și a exercita

activități legate de gestionarea mijloacelor financiare și materiale pe un

termen de 5 ani, cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

S-a încasat de la inculpat în beneficiul lui Fărîma P. prejudiciul material

cauzat, echivalentul în lei la momentul executării a xxxx dolari SUA.

comiterii infracțiunii de escrocherie, adică dobândirea ilicită a bunurilor altei

5

personae prin înșelăciune, cu cauzarea unui prejudiciu în proporții mari,

concluzionând că instanța de fond nu a apreciat obiectiv și multilateral

probele încadrând greșit acțiunile inculpatului în baza art. 190 alin.(2) lit.c) CP

(f.d. 195, vol.II).

Astfel, instanța de apel a conchis că în speță, Jitariuc S. în raport cu

partea vătămată a utilizat unele metode clasice ale escrocheriei, or prin

prezentarea unor date denaturate, precum că, îi va înstrăina imobilul care îl

va succeda de la mama sa, într-un termen cât de scurt posibil, a primit în

contul valorii acestuia sume bănești în diferite tranșe, la diferite termene, și în

diferite modalități, or prin întocmirea unor recipise, cât și fără întocmirea

carorva înscrisuri, cât și prin autentificarea unui contract de împrumut.

Pentru calificarea faptei în temeiul art. 190 Cod penal, nu au importanță

metodele sub care se prezintă înșelăciunea, care poate fi realizată pe cale

verbală, în scris sau sub forma unor acțiuni.

Astfel, bunul material a infracțiunii nominalizate îl constituie sumele

bănești primite de către inculpatul Jitariuc S. de la Fărîma P. în contul achitării

imobiului inculpatului din com. Merenii Noi, în valoare totală de xxxx dolari

SUA, ceea ce potrivit art. 126 Cod penal, constituie proporții mari, chiar și

după modificările survenite în Codul penal.

În acest context a fost menționat faptul că, potrivit Hotărârii Guvernului

pentru anul 2007-2011 salariul mediu a fost de 2036 lei, 3300 lei, iar proporții

mari constituie suma de 66 000 lei, proporții deosebit de mari 132 000 lei, ceea

ce determină că, suma de 99 648 lei contituie proporții mari.

Prin urmare, în acțiunile inculpatului este prezentă și latura subiectivă

a infracțiunii de escrocherie și anume că Jitariuc S. a primit diferite sume

bănești de la Xxxx, în perioada anilor 2007-2011, adică înainte de decesul

mamei sale, cât și după.

Inculpatul nu avea certitudinea că, va fi în situația de a moșteni

imobilul în litigiu după mama sa, însă el deja a încheiat tranzacții în acest

sens. Astfel, cele menționate dovedește intenția inculpatului de a însuși prin

înșelăciune și abuz de încredere banii lui Xxxx, fapt confirmat prin declarațiile

martorului Greblenaia N., care a declarat că, în anul 2008 a venit Jitariuc S. cu

propunerea de a procura casa părintească din com. Mereni, contra sumei de

xxxx lei. Sumă, pe care a achitat-o în rate, ultima fiind achitată la perfectarea

contractului. Timp în care potrivit declarațiilor părții vătămate Xxxx,

6

martorului Fărîmă N., au transmis inculpatului bani în contul procurării

imobilului, și în anul 2008, or moment în care acesta deja negocia pentru

același imobil cu Rotari P.

În acțiunile inculpatului este prezentă intenția directă de a însuși

necondiționat sumele bănești primite de la Fărîmă P., neavând intenția de a

efectua tranzacția invocată și de a-i restitui, chiar din momentul inițial.

avocatul Buga V. în numele inculpatului, care invocând temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin.(1) pct.8) Cod de procedură penală, solicită casarea

acestora și pronunțarea unei hotărâri de achitare, considerând că fapta

incriminată nu întrunește elementele infracțiunii.

Recurentul a menționat că instanța de apel eronat a admis în calitate de

probă declarațiile părții vătămare cu privire la întinderea daunei, pe motiv că

Xxxx este o persoană cointeresată, acesta fiind în relații ostile cu Jitariuc S.,

precum și nu o singură dată l-a amenințat cu închisoarea, iar prin actele

prezentate și anume recipisele anexate la dosar nu confirmă faptul

transmiterii și primirii de către Jitariuc S. de la Xxxx a sumei de xxxx dolari

SUA.

Consideră că calculând sumele indicate în recipise acestea nu formează

suma de xxxx dolari SUA, ținând cont și de faptul că în una din recipise este

indicată transmiterea unor sume în lei și hrivne ucrainești, care nu au fost

recalculate în dolari SUA.

Astfel, instanța de apel, fără a efectua un calcul a sumelor primite de

către inculpat, s-a bazat în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate cu

privire la suma prejudiciului cauzat, și neîntemeiat nu a ținut cont de

declarațiile inculpatului, care nu a recunoscut suma imputată de xxxx dolari

SUA.

Potrivit ordonanței de punere sub învinuire din 20.03.2014, lui Jitariuc S.

i-a fost incriminat faptul că el a primit de la Xxxx suma de xxxx dolari SUA,

adică xxxx lei, infracțiunea prevăzută de art. 190 alin.(4) CP.

Prin urmare, reținând faptul că procesul penal este unul contradictoriu,

și în afară de declarațiile și plângerea părții vătămate cu privire la

transmiterea inculpatului a sumei incriminate, era necesar de a fi efectuat un

calcul a tuturor sumelor indicate în recipisele recunoscute în calitate de probe

materiale, care au fost anexate, iar în urma concluziilor obținute de a formula

o învinuire corectă.

7

Această acțiune procesuală nu a fost efectuată de către partea acuzării,

precum nici de instanța de apel, rezumându-se doar la indicarea faptului că

partea vătămată a indicat această sumă pe tot parcursul procesului penal,

fiind preîntâmpinat de răspunderea penală pentru declarații false.

Consideră, că prin cele menționate a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil în privința inculpatului pe motiv, că în cadrul urmăririi penale el a

indicat, că nu toate recipisele au fost întocmite de el personal, și că unele

recipise au fost întocmite și semnate de însă-și partea vătămată - Xxxx.

Pentru a verifica dacă semnăturile de pe recipise sunt efectuate de

inculpat sau alte persoane, de către procurorul Roșior E. a fost emisă

ordonanță, prin care s-a dispus efectuarea unei expertize grafologice, care însă

nu a fost efectuată.

Astfel, poziția inculpatului cu privire că nu el a semnat înscrisurile

adică recipisele, nu a fost combătută.

La materialele cauzei lipsește calculul ce ar confirma suma imputată

inculpatului, precum și lipsește expertiza grafologică, efectuarea căreia a fost

considerată necesară de către procuror.

Din aceste considerente, procurorul nu a probat concret suma

incriminată, iar instanța de apel nu s-a pronunțat asupra faptului dacă toate

semnăturile din recipise aparțin inculpatului, reținând doar faptul că la

materialele cauzei sunt anexate recipise din conținutul cărora se reține că

Xxxx a transmis lui Jitariuc S. sume de bani, însă nu a indicat din care recipise

este compusă suma incriminată și cine a semnat recipisele anexate.

La fel, a indicat că contractul din 20.03.2007 încheiat între Jitariuc S. și

Fărîma N. nu are calitate de probă materială, deoarece nu a fost anexat la

materialele cauzei.

Prin ordonanța din 11.03.2013 au fost recunoscute în calitate de probe

doar recipisele, din care considerente instanța de apel și-a depășit atribuțiile,

atribuindu-i din oficiu calitate de probă contractului din 20.03.2007. Mai mult,

nu s-a pronunțat asupra valabilității acestui contract.

Astfel, nu au fost aduse probe care ar confirma că inculpatul încă la

momentul intrării în stăpânire asupra banilor lui Xxxx urmărea scopul

sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute angajamentul asumat.

Chiar dacă Jitariuc S. a vândut casa de locuit, noul cumpărător la

indicația lui, i-a propus lui Xxxx suma de xxxx euro, însă ultimul a refuzat

primirea lor, confirmând acest fapt și în instanța de fond.

8

Aceasta demonstrează că inculpatul nu a avut intenția de a sustrage

suma de bani și de a se eschiva de a restitui suma de bani primită de la Xxxx

procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra

recursului declarat de către avocat în numele inculpatului, considerându-l

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, invocând că recurentul consideră că în

acțiunile inculpatului nu sunt întrunite elementele infracțiunii incriminate,

astfel acesta nefiind de acord cu modalitatea de apreciere a probelor, însă

motivele date nu se conțin în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) CPP.

Colegiul penal lărgit consideră că acesta urmează a fi respins, din următoarele

considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurenți și este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Avocatul Buga V. în numele inculpatului, a invocat în recursul declarat

temeiul de drept prevăzut la pct. 8) alin.(1) al art. 427 Cod de procedură

penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile comise de instanțele de fond și de apel când nu au fost

întrunite elementele infracțiunii.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului, nu este

aplicabil din punct de vedere al prezentelor erori de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.

Din textul deciziei recurate rezultă că instanța de apel și-a motivat

soluția adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelurilor

declarate. În astfel de circumstanțe Colegiul relevă că în recursul declarat

avocatul nu specifică care este eroarea de drept comisă de instanța de apel, în

ce constă esența acesteia, dânsul, de fapt, nu este de acord cu aprecierea dată

de către instanțele de fond probelor cercetate pe parcursul ședințelor de

judecată.

Studiind materialele cauzei, instanța de recurs relevă, că probele

prezentate în sprijinul învinuirii, care au fost verificate și cercetate în cadrul

examinării cauzei de către instanța de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția

lui Jitariuc S. în săvârșirea infracțiunii imputate.

9

Așadar, analizând decizia recurată, Colegiul lărgit constată, că instanța

de apel, examinând apelurile procurorului și inculpatului, a supus unei

cercetări suplimentare și minuțioase toate probele administrate la dosar,

inclusiv a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată Xxxx, a verificat și

cercetat actele cauzei, care, fiind coroborate cu înscrisurile anexate la dosar și

cu celelalte probe, au permis instanței de apel de a conchide că vina

inculpatului Jitariuc S. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(4)

Cod penal, este dovedită.

Argumentele avocatului Buga V., precum că instanța de apel a apreciat

incorect și unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Din conținutul hotărârii judecătorești rezultă că această concluzie s-a

tras, având în vedere declarațiile părții vătămate Xxxx, din care rezultă că pe

inculpat îl cunoaște din anul 2006. La 01.01.2008 la el au venit inculpatul cu

Nigai M. și i-au propus să procure casa lui Jitariuc S., situată în s. Xxxx, contra

sumei de 10 000 dolari SUA. Nigai M. i-a spus că de perfectarea actelor se va

ocupa el deoarece are procură de la Jitariuc S. Peste un timp la el acasă au

venit Jitariuc S. împreună cu Nigai M. și el i-a transmis ultimului xxxx dolari

pentru prestarea serviciilor, iar lui Jitariuc S. arvună în sumă de xxxx dolari,

unde ultimul a scris o recipisă. Pe parcursul anilor 2006 – 2011, inculpatul a

primit diferite sume de bani în contul procurării casei. La perfectarea

recipiselor era de față soția sa, concubina inculpatului și Nigai M. Ulterior, la

el a venit concubina lui Jitariuc S. căreia i-a transmis xxxx dolari SUA, apoi

acestuia i-a mai dat xxxx lei. În total, i-a transmis inculpatului xxxx dolari

SUA, rămânând să-i mai de-a până la achitarea integrală xxxx dolari SUA. În

anul 2010 l-a telefonat pe Jitariuc S. pentru ca ultimul să-i aducă actele pentru

casă, însă acesta i-a spus că se ocupă singur de ele. Apoi, telefonându-l acesta

i-a comunicat că, i-a decedat mama și trebuie să mai aștepte încă o jumătate

de an pentru ca să treacă după el dreptul de proprietate. După o jumătate de

an nu l-a mai găsit pe inculpat, deoarece acesta era plecat. Aproximativ peste

2 ani de zile de la decesul mamei inculpatului a aflat de la Rotari P. că, a

procurat casa de la primul, moment în care i-a propus xxxx euro cu condiția

să nu-l dea în judecată pe Jitariuc S.; - declarațiile martorului Fărîma N., care a

declarat că, soțul ei Xxxx s-a înțeles cu Jitariuc S. ca ultimul să-i vândă casa sa

din s. Xxxx contra sumei de xxxx dolari SUA. Pe parcursul a 3-4 ani Xxxx i-a

transmis lui Jitariuc S. mai multe sume de bani și pentru fiecare sumă se

10

întocmea o recipisă care era semnată de toți cei prezenți. Pe lângă ea și fiul lor

la întocmirea recipiselor mai asista și concubina inculpatului. Ulterior,

inculpatul nu a mai perfectat actele pe numele soțului și nici nu a întors banii,

dispărând din sat; - declarațiile martorului Greblenaia N. care a declarat că, prin

anul 2008 de soțul ei Rotari P. s-a apropiat Jitariuc S. și i-a propus să-i vândă

casa sa din s. Xxxx. Ei au convenit ca prețul tranzacției să constituie xxxx lei.

Deoarece soțul ei nu avea timp, de procurarea casei s-a ocupat ea. Astfel în

anul 2008 i-a dat suma de xxxx lei lui Jitariuc S., dar actele pe casă nu le

perfectase deoarece ultimul nu avea actele cu privire la moștenire. În anul

2010 ea i-a transmis inculpatului a doua parte din sumă însă ulterior acesta i-a

comunicat că o jumătate de casă îi aparține surorii sale din care cauză ea a

mers în or. Xxxx unde împreună cu sora lui Jitariuc S., Jitariuc L. au încheiat

contract de vânzare-cumpărare, iar ea i-a perfectat buletinul de identitate al

surorii inculpatului achitând suma de xxxx lei. Ulterior, au mers la un notar în

or. Xxxx, unde Jitariuc S. i-a donat ei partea lui de casă. După care, ea a

vândut casa lui Ciutac U. Despre faptul că, Jitariuc S. i-a propus altei persoane

să-i cumpere casa sa ea nu cunoaște nimic; - plângerea din 06 martie 2012,

înaintată de Fărîma P. conducătorului OUP al IP Anenii Noi, - procesul-verbal de

ridicare a obiectelor din 13 august 2012, potrivit căruia de la xxxx au fost ridicate

recipisele din 31 octombrie 2007, 10 martie 2007, 02 mai 2007; contractul de

împrumut din 20 martie 2007, recipisa din 23 noiembrie 2007, jumătate din

recipisă cu numerele xxxx, participanții la acțiunea procesuală enunțată nu au

prezentat obiecții sau observații; - procesul-verbal de confruntare dintre Jitariuc S.

și Fărîma P. din 18.01.2004.

Colegiul menționează, că instanța de apel a făcut o analiză amplă

probelor acumulate pe cauză, acestea fiind apreciere la justa lor valoare, iar

concluziile făcute de instanța de apel rezultă din circumstanțele de fapt

stabilite în cauză.

Totodată, instanța de apel întemeiat a respins afirmația inculpatului

precum că în acțiunile lui Jitariuc S. lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate.

Argumentele recurentului, precum că probele administrate au fost

apreciate incorect și unilateral, în opinia Colegiului, sunt neîntemeiate.

Instanța ierarhic inferioară, reieșind din prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, a dat o apreciere corectă declarațiilor părții vătămate xxxx, a

11

martorilor, precum și celorlalte probe, care au fost analizate în ansamblu, în

mod obiectiv.

În acest context instanța de recurs menționează că în acțiunile lui

Jitariuc S., se regăsesc elementele laturii obiective a componenței de

infracțiune prevăzute la art. 190 alin. (4) Cod penal și anume escrocheria,

adică dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, cu

cauzarea unui prejudiciu în proporții mari.

Latura obiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 190 Cod penal, se

exprimă prin dobândirea ilicită a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune

sau abuz de încredere.

Prin dobîndire ilicită a bunurilor se înțelege un act opus celui licit,

efectuat cu rea-credință, prin care făptuitorul obține transmiterea voită în

proprietate, deținere, posesie a unui bun sau alte valori străine.

Înșelăciunea întrunește în sine variate metode, procedee de acțiuni a

făptuitorului și denaturarea informației despre sine, despre apartenența de

firmă, posibilitățile financiare, utilizarea unor documente fictive sau false,

ascunderea unor informații.

Abuzul de încredere are la bază relațiile interpersonale stabilite între

făptuitor și victimă, care la rândul lor au în suport relații de prietenie, de

serviciu, de afaceri, care cunoscând o anumită evoluție și având amprenta

încrederii, sunt exploatate cu rea-voință de potențialul escroc la realizarea

intenției sale. Aptitudinea unui mijloc sau metode de a induce în eroare

depinde și de personalitatea victimei, de gradul de instruire și educație, de

mediul din care provine, de starea psihică în care se găsea în momentul

săvârșirii faptei.

Pentru existența infracțiunii de excrocherie este necesar ca victima să fi

fost indusă în eroare și să fi ajuns la o reprezentare greșită a unei situații sau

împrejurări, iar făptuitorul deși simulează careva relații contractuale, nici nu

are intenția de a-și onora obligațiile.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel corect a respins ca

nefondate argumentele inculpatului precum că nu a comis infracțiunea

incriminată, inclusiv și că acțiunile acestuia nu pot fi calificate ca escrocherie

pe motiv că, nu a fost demonstrat faptul că, la momentul intrării în stăpânire

asupra acestor bunuri, dânsul urmărea scopul sustragerii lor și că, nu a avut

intenția să execute angajamentul asumat deoarece declarațiile părții vătămate,

a martorilor, probele administrate confirmă vinovăția inculpatului, ori prin

12

probele administrate se dovedesc circumstanțele în care s-a aflat inculpatul

când a comis faptele infracționale și nu în ultimul rând faptul că, el casa a

înstrăinat-o altei persoane, necătând la faptul că primiseră diferite sume de

bani de la Xxxx pentru a-i vinde lui casa din s.Xxxx, r-nul xxxx, iar suma de

înstrăinare fuseseră negociată între părți, cu mult înainte de a fi transmise

prin diferite tranșe.

Mai mult ca atât, la momentul recepționării banilor de la victimă,

Jitariuc S. nu era proprietarul casei din s. xxxx care era obiect de negociere

astfel, el cunoștea că, nu avea posibilitatea de a vinde un bun ce nu-i aparținea

și evident că, profitând de naivitatea cumpărătorului la înșelat și abuzând de

încrederea acordată a dobândit suma de xxxx dolari SUA în mod ilicit.

Totodată, Colegiul conchide că inculpatul a prezentat părții vătămate

date denaturate precum că îi va înstrăina imobilul care îl va moșteni de la

mama sa, într-un termen cât de scurt posibil, unde, a primit în contul valorii

acestuia sume bănești în diferite tranșe, la diferite termene, precum și în

diferite modalități și anume atât prin întocmirea unor recipise, cât și fără

întocmirea cărorva înscrisuri, inclusiv și prin autentificarea unui contract de

împrumut.

Prin urmare, în acțiunile lui Jitariuc S. persistă intenția directă de a

însuși sumele bănești primite de la victimă, care nu a avut intenția de a

efectua tranzacția invocată și de ai restitui banii, chiar din momentul inițial.

Astfel, după primirea banilor, în an. 2011 a perfectat actele de proprietate

asupra bunului imobil litigios din s. xxxx, însă contrar înțelegerii avute cu

xxxx l-a vândut la data de 18 aprilie 2011 unui alt cumpărător și anume lui

Rotari P. contra sumei de xxxx euro. Necătând la faptul că inculpatul avea

bani în sumă de xxxx euro de la vânzarea casei, acesta nu și-a onorat

obligațiunea de restituire a banilor către primul cumpărător – xxxx care i-a

transmis această sumă prin diferite tranșe în perioada anilor 2007-2008.

Ce ține de argumentul că la materialele cauzei nu au fost prezentate

probe concludente care ar demonstra vinovăția lui Jitariuc Sergiu, instanța

specifică că chestiunea de aprecierea probelor ține de soluționarea fondului

cauzei de către instanțele de fond și de apel și nu poate constitui temei pentru

recurs, cu excepția cazurilor când instanțele menționate, la aprecierea

probelor au admis încălcarea anumitor prevederi ale legii procesuale penale,

ce a condiționat comiterea unor erori grave de drept, iar dezacordul unei părți

cu aprecierea probelor de către instanțe nu echivalează cu o eroare ce ar da

13

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare.

Cât privește motivul că inculpatului i-a fost încălcat dreptul la un proces

echitabil prin faptul că în cadrul urmăririi penale Jitariuc S. a indicat că nu

toate recipisele au fost întocmite de el personal, unele din ele au fost întocmite

și semnate însăși de partea vătămată Xxxx, iar pentru a verifica dacă

semnăturile de pe recipise aparțin inculpatului sau altor persoane, de către

acuzatorul de stat a fost emisă ordonanță, prin care s-a dispus efectuarea unei

expertize grafologice, care însă nu a fost efectuată, Colegiul penal ține să

menționeze următoarele.

Potrivit dispoziției art. 24 alin. (2) și (3) CPP, instanța judecătorească nu

se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese

decât interesele legii. Părțile participante la judecarea cauzei au drepturi

egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale pentru

susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la baza sentinței numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Alin. (4)

al aceleași norme prevede că, părțile în procesul penal își aleg poziția, modul

și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de

instanță, de alte organe ori persoane.

Totodată, instanța de recurs ține să menționeze că, potrivit art. 314 alin.

(2) Cod de procedură penală, instanța de judecată, la judecarea cauzei, creează

părții acuzării și părții apărării condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei.

În acest context Colegiul atestă că, conform art. 315 Cod de procedură

penală, procurorul, partea vătămată, partea civilă, apărătorul, inculpatul

beneficiază de drepturi egale în fața instanței de judecată în ce privește

administrarea probelor, participarea la cercetarea acestora și formularea

cererilor și demersurilor.

Astfel, instanța reține că în cadrul urmăririi penale de către procurorul

în Procuratura r-lui Anenii Noi, Roșior E., la 24.12.2013, în scopul elucidării

tuturor circumstanțelor cauzei, s-a dispus efectuarea unor acțiuni procesuale,

printre care a fost indicată și efectuarea expertizei grafologice în privința

recipiselor prezentate de partea vătămată, care urmau a fi îndeplinite de către

SUP al IP Anenii Noi. Însă, ulterior fiind acumulate totalitatea de probe

necesare, organul de urmărire penală nu a dispus efectuarea expertizei

grafologice, considerând că nu este necesară.

Mai mult ca atât, Colegiul remarcă că inculpatul nefiind de acord cu

14

faptul că unele recipise au fost întocmite și semnate de către victimă, dar nu

de către el personal, acesta nu a fost lipsit de posibilitatea de a face un demers

către instanța de judecată, pentru a clarifica aceste circumstanțe, or potrivit

procesului-verbal al ședințelor de judecată în instanța de fond și de apel,

careva demers în acest sens, atât inculpatul, cât și avocatul său nu a înaintat.

Colegiul penal constată, că motivele invocate sub acest aspect sunt

declarative, deoarece nu au nici un suport legal și contravin materialelor

cauzei, iar instanța de apel nu a stabilit încălcarea prezumției nevinovăției

inculpatului, vinovăția lui Jitariuc S. a fost dovedită într-un proces judiciar,

inclusiv nu au fost încălcate și prevederile art. 6 CEDO și anume cauza penală

fiind judecată cu respectarea dreptului la un proces echitabil, în mod public și

în termen rezonabil, de către o instanță independentă și imparțială, instituită

prin lege, în cadrul căruia i-a fost asigurat inculpatului toate garanțiile

necesare apărării sale.

Totodată, instanța de recurs remarcă că recursul repetă textul apelului și

argumentele expuse de recurent au fost anterior invocate în apel. Lecturând

textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la

toate motivele apelului declarat, iar decizia contestată cuprinde fondul

apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea acestuia,

precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.

417 Cod de procedură penală.

Colegiul penal consideră că în acțiunile inculpatului sunt prezente

semnele constitutive ale infracțiunii imputate, iar nerecunoașterea vinovăției

de către inculpat în comiterea infracțiunii date, nu poate servi temei de

achitare, de vreme ce în cursul judecării cauzei au fost administrate suficiente

probe care confirmă cu certitudine vinovăția lui Jitariuc S. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 190 alin.(4) Cod penal și este apreciată de către

instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a dreptului la apărare,

urmărind scopul evitării răspunderii penale.

Astfel, instanța conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel,

instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise la art. 414-419 Cod

de procedură penală și a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, iar temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de avocat în numele

inculpatului nu există și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca

inadmisibil, cu menținerea hotărârii atacate.

15

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de avocatul Buga

Vladimir în numele inculpatului Jitariuc Sergiu, împotriva decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2017, în cauza penală în privința

lui Jitariuc Sergiu, cu menținerea hotărârii atacate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 29 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

Elena Cobzac

16