1ra-465/18 — art. 201-1 alin. 3 CP

1ra-465/18 — art. 201-1 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-465/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Gafton Mihail în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Gheorghieș Teodor xxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 16.03.2017 - 04.08.2017;

Instanța de apel: 07.09.2017 - 26.10.2017;

Instanța de recurs: 30.01.2018 - 28.02.2018;

C O N S T A T Ă :

fiind examinată conform art. 3641 Cod de procedură penală, Gheorghieș Teodor a fost

recunoscut vinovat și condamnat în baza art.2011 alin.(3) lit. a) Cod penal la 5 (cinci)

ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

aproximativ ora 17.30, Gheorghieș Teodor aflându-se la domiciliu în s. xxxx, str.

xxxx, r-nul xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind scopul de răzbunare

prin violență fizică pentru reproșuri de comportament din partea soției sale,

Gheorghieș Tatiana, dându-și seama de caracterul prejudiciabil al acțiunilor sale,

prevăzând urmările lor și dorind în mod conștient survenirea acestora, acționând cu

intenție directă îndreptată la atingerea scopului său, având la dispoziție un ciocan, i-a

aplicat cu acesta Tatianei Gheorghieș mai multe lovituri peste diferite părți ale

corpului, inclusiv în zona capului, cauzându-i leziuni corporale sub formă de

traumatism cranio-cerebral deschis, manifestat prin contuzie cerebrală gr.I, fractura

denivelată os parietal, fractură deschisă a falangei proximale a degetului IV și falangei

medii a degetului IV la mâna stângă, plăgi pe cap și mâna stângă, cicatrice pe cap, care

potrivit concluziilor raportului de expertiză medico-legală nr.02D din 09.01.2017 în

comun, conform pericolului pentru viață se califică ca vătămare gravă

.

parțială a acesteia în partea cheltuielilor de judecată, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri, după modul stabilit de prima instanță, prin care s-a dispus încasarea

de la Gheorghieș Teodor cheltuielile judiciare suportate în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală în sumă de 777,16 lei, conform prevederilor art.

227 și 229 Cod de procedură penală.

3.1. Sentința instanței de fond a fost atacată cu apel și de avocatul Aurel

Goncear în numele inculpatului, solicitând casarea parțială a acesteia în partea

stabilirii pedepsei și a pronunța o nouă hotărâre în această parte, potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care Gheorghieș Teodor să fie recunoscut vinovat

de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.(3) lit. a) Cod penal și să-i fie

stabilită o pedeapsă, cu aplicarea art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală, sub formă

de 5 ani închisoare, iar în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, ținând cont de

circumstanțele cauzei și persoana celui vinovat, a suspenda condiționat executarea

pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

În motivarea cererii de apel avocatul a indicat că:

- sentința este nefondată prin faptul că s-a individualizat pedeapsa contrar

prevederilor legale și instanța de fond în ședința de judecată nu a elucidat

circumstanțele atenuante în privința inculpatului care au fost invocate de avocat. Cu

toate, că în cadrul ședinței de judecată apărarea a invocat ca circumstanțe atenuante -

recunoașterea vinovăției, aflarea la întreținere a 2 copii, caracteristica satisfăcătoare a

inculpatului, instanța nu le-a indicat în partea descriptivă a sentinței, nu le-a

recunoscut ca circumstanțe atenuante, ceea ce contravine principiului legalității și

accesului liber la justiție, prevăzut în art. 19 alin.(3) Cod de procedură penală;

- instanța de fond nu a luat în considerație faptul, că în cauza penală

circumstanțele atenuate prevalează celei agravante, invocând presupusa circumstanță

agravantă, menționată mai sus, doar pentru aplicarea sancțiunii sub formă de

închisoare real, neglijând astfel prevederile art.78 alin.(1) Cod Penal;

- în afară de aceasta, circumstanța agravantă expusă de instanță nu a fost probată

în cadrul urmăririi penale cu careva mijloace de probă, ea fiind dovedită doar prin

declarațiile recunoscătoare a inculpatului care sincer a recunoscut comiterea faptei sub

influența alcoolului;

- expunerea instanței, că inculpatul este o persoană agresivă și este predispus la

acte de violență nu este întemeiată pe materialele cauzei penale și se combat, prin

faptul, că la materialele cauzei penale nu este anexată nici o probă care ar confirma

comiterea de către inculpat în perioada imediată comiterii infracțiunii până în prezent a

careva acte de violență în privința părții vătămate;

- luând în considerație, că cauza a fost examinată la cererea inculpatului în

conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, care a micșorat

pedeapsa în limitele 4 - 8 ani închisoare, infracțiunea este gravă, inculpatul a săvârșit

infracțiunea pentru prima dată, se căiește de cele săvârșite, partea vătămată a solicitat

aplicarea unei pedepse nonprivative de libertate, astfel circumstanțele atenuante

prevalează celei atenuante;

Suplimentar, partea apărării și anume avocatul Mihai Gafton în numele

inculpatului a mai invocat ca motive ale apelului declarat, faptul că:

- cazul a avut loc la 22.11.16, iar urmărirea penală a fost pornită în data de

04.01.17 și prin ordonanța procurorului adjunct al procurorului șef al Procuraturii r.

Rezina, A.Maliuta, din 15.02.17 s-a dispus contrar legii retragerea cauzei penale de la

un ofițer de urmărire penală și transmiterea acesteia OUP a IPR Rezina I.Gotonicean,

în timp ce această prerogativă aparține exclusiv conducătorului organului de urmărire

penală, or, procurorul de caz putând acționa sub acest aspect prin retragerea motivată a

cauzei penale de la ofițerul de urmărire penală și preluarea urmării penale sau

transmiterea cauzei conducătorului organului de urmărire penală pentru desemnarea

altui ofițer de urmărire penală pe cauza dată;

- procesul verbal privind depistarea infracțiunii și (sau) constatarea ei nu este

data calendaristic, nefiind clar cine a telefonat OUP, iar la materialele urmării penale

nefiind atașat careva raport cu expunerea circumstanțelor depistate și dispunerea

înregistrării infracțiunii, nefiind stabilit și faptul, dacă el a fost transmis în termen de

24 ore organului de urmărire penală;

- faptele date contravin art.art.260; 263 și 273 Cod de procedură penală, care

stabilesc, că procesul verbal privind acțiunea de urmărire penală trebuie să cuprindă

locul și data efectuării acțiunii de urmărire penală, data și ora începerii și terminării

acțiunii de urmărire penală, denunțul trebuie să cuprindă numele, prenumele, calitatea

și domiciliul petiționarului, descrierea faptei care formează obiectul denunțului,

indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut și a mijloacelor de probă, actele de

constatare întocmite, împreună cu mijloacele de probă se predau în termen de 24 ore

organelor de urmărire penală;

- inculpatul T.Gheorghieș a fost audiat în calitate de contravenient atunci când

organul de urmărire penală avea deja denunțul respectiv indicat supra și mijloacele de

probă asupra faptei (f.d-7), iar faptul dat contravine art.63 Cod de procedură penală,

care indică că, bănuit este persoana fizică față de care există anumite probe că a

săvârșit o infracțiune până la punerea ei sub învinuire și ultimei îi este înmânată

informația despre drepturile prevăzute de art.64 Cod de procedură penală la momentul

prezentării lui la organul de urmărire penală;

- în cadrul dosarului penal, acțiuni de urmărire penală au fost efectuate de către

OUP a IP Drochia, I.Buznea, la 06.02.2017, precum ar fi recunoașterea calității de

parte vătămată a cet. Gheorghieș Tatiana, audierea ei în calitate de parte vătămată și

recunoașterea ei în calitate de parte civilă, acțiunile date fiind efectuate de către OUP

fără desemnarea ei cu atribuțiile respective de către conducătorul organului de

urmărire penală (f.d 20-21; 23-25), iar faptul dat contravine art.art.55-56 Cod de

procedură penală, care stabilesc că, urmărirea penală se efectuează de către ofițerii de

urmărire penală desemnați ai organelor de urmărire penală, iar conducătorul organului

de urmărire penală transmite ofițerului de urmărire penală spre executare cererea de

comisie rogatorie și delegația privind efectuarea acțiunilor de urmărire penală primite

de la alte organe de urmărire penală;

- la 22.11.16, în conformitate cu art.art.102, 105-109 Cod de procedură penală,

fără pornirea urmării penale sunt audiați în calitate de martori cet.cet S.Bejan; M.

Gheorghieș, M. Gadjiu fără indicarea locului audierii, fără preîntâmpinarea de

răspundere penală pentru refuzul de a da declarații și (sau) darea declarațiilor false,

mai mult sunt audiați martorii M. Gheorgheș și M. Gheorghieș, părinți ai inculpatului

T. Gheorghieș ( f.d 27-30), iar faptele date contravin art. art.1; art. 105-106; 260 Cod

de procedură penală, or, procesul penal reprezintă activitatea organelor de urmărire

penală, desfășurată în conformitate cu prevederile prezentului cod, iar procesul penal

se consideră început din momentul sesizării sau autosesizării organului despre

săvârșirea unei infracțiuni, în mod obligatoriu, fiecare martor este întrebat dacă este

soț sau rudă apropiată cu vreuna din părți. În cazul în care se dovedește a fi soț sau

rudă apropiată a bănuitului învinuitului, inculpatului, martorului i se explică dreptul de

a tăcea și este întrebat dacă acceptă să facă declarații;

- la 11.01.16, ofițerul de urmărire penală nu a notificat inculpatul T. Gheorghieș

despre ordonanța cu privire la dispunerea expertizei medico-legale a părții vătămate,

or, procesul verbal nu este semnat de ultimul, mai mult procesul verbal este datat cu

mult înainte de data săvârșirii faptei, adică 22.11.16 (f.d.42), iar fapta dată contravine

art.64 Cod de procedură penală, or, bănuitul, învinuitul are dreptul să participe le

acțiunile procesuale, să înainteze cereri, să ia cunoștință de procesele verbale ale

acțiunilor procesuale efectuate și să facă obiecții, să fie informat de către organul de

urmărire penală despre toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile și interesele

sale;

- începând cu 01.03.17 cauza penală a fost gestionată de către procurorul în

procuratura r. Rezina, L. Devderea, contrar faptului că conform ordonanței

procurorului adjunct, procurorului șef al Procuraturii r. Rezina, A. Maliuta, din

04.01.17, gestionarea cauzei a fost pusă în sarcina procurorului Gh. Zgardan (f.d-83),

iar faptul dat contravine art.531 alin.(2) Cod de procedură penală, or, numai procurorul

ierarhic superior retrage, prin ordonanță motivată, în cazurile prevăzute la alin.(3),

materialele și cauzele penale repartizate și le transmite altui procuror pentru

examinare;

- în temeiul art.289 Cod de procedură penală, constatând că probele administrate

sunt concludente și suficiente pentru a termina urmărirea penală, organul de urmărire

penală înaintează procurorului dosarul însoțit de un raport, în care consemnează

rezultatul urmăririi, cu propunerea de rigoare, însă cauza penală de acuzare a

inculpatului nu conține un astfel de raport și necătând la faptul că cauza a fost

examinată în ordinea art.3641 Cod de procedură penală, astfel se atestă o insuficiență a

probatoriului la capitolul respectării principiului legalității, care practic nu poate fi

complinită sau acoperită prin declarația inculpatului de recunoaștere a faptelor;

- instanța la momentul deliberării sentinței a fost obligată să verifice dacă actele

de urmărire penală nu sunt lovite de nulitate absolută; în faza de urmărire penală nu a

fost încălcat principiul legalității în administrarea probelor; instanța limitat a atras

atenția numai la trei încălcări admise de procuror fiind lăsate în afara câmpului de

observație încălcările expuse în această completare la apel;

- pronunțând sentința, instanța la privat pe inculpat de dreptul de a i se reduce

pedeapsa drept recompensă pentru încălcările stipulate în completările apelului dat

drept prevăzut de articolul 385 alin.(4) Cod de procedură penală, or, nu au fost luate

în calcul toate încălcările, care fiind generalizate au fost de următorul gen: toate

acțiunile de urmărire penală din 22.11.16 (data săvârșirii faptei) și până la data de

04.01.17 (data pornirii urmării penale) nu sunt legale, ori ele au avut loc în afara

cadrului legal;

- recunoașterea în calitate de parte vătămată pe T. Gheorghieș, parte civilă și

audierea ei în calitate de parte vătămată nu este legală, ori acțiunile date au fost

efectuate în afara cauzei penale de către o persoană nedelegată, neîmputernicită în

modul stabilit;

- conducerea urmării penale, finalizarea ei cu înaintarea rechizitorului este

ilegală, ori ea a avut loc de către un procuror neîmputernicit, nedelegat pentru acest

fapt în modul stabilit.

3.2. Împotriva sentinței a declarat apel și partea vătămată, Tatiana Gheorghieș,

solicitând casarea parțială a acesteia în partea stabilirii pedepsei și a pronunța o nouă

hotărâre în aceeași parte, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Gheorghieș Teodor să fie recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal și să-i fie stabilită o pedeapsă, cu aplicarea art. 3641

alin. (8) Cod de procedură penală, sub formă de 4 ani închisoare, iar în conformitate cu

prevederile art. 90 Cod penal, ținând cont de circumstanțele cauzei și persoana celui

vinovat, a suspenda condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 4 ani.

În motivarea cererii de apel, partea vătămată a invocat că:

- sentința instanței de judecată referitor la măsura de pedeapsă aplicată lui

Gheorghieș Teodor este prea aspră, or, în ședința de judecată a solicitat în calitate de

parte vătămată ca în privința inculpatului (soțul) Teodor Gheorghieș să nu fie aplicată

măsura de pedeapsă închisoarea, însă instanța nu a menționat faptul dat în sentință și

nu a motivat de ce nu a luat în considerație cererea sa;

- inculpatul este tată a 2 copii minori, care la moment locuiesc cu partea

vătămată, starea materială a familiei este foarte grea, iar în lipsa soțului său Teodor

riscă să întimpine și mai mari greutăți și astfel, un termen de probă o să-și aibă efectul

de reeducare, cu atât mai mult că după cazul din noiembrie 2016, nu au mai fost cazuri

de aplicare a violenței fizice în privința sa și crede că nu vor mai fi, or, în sentință este

greșit constatat că Teodor Gheorghieș este agresiv și nu a luat în considerație

circumstanțele atenuante, dar numai circumstanța agravantă - săvârșirea infracțiunii în

stare de ebrietate.

2017, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate, cu menținerea sentinței

instanței de fond.

4.1. Verificând legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe, Colegiul

penal a conchis că starea de fapt și de drept se află în concordanță deplină cu

materialele cauzei și corect a fost statuată de către instanța de fond, neconstatându-se

temeiuri de casare a sentinței.

Colegiul penal a apreciat critic argumentele avocatului invocate în apel, or, la

12.06.2017, până la începerea cercetării judecătorești, inculpatul a declarat, personal

prin înscris autentic, că recunoaște săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a

solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală

în conformitate cu prevederile art.3641 alin.(1) Cod de procedură penală (f.d.121).

Astfel, fiind dovedită pe deplin vinovăția inculpatului în cauza dată, Colegiul

penal a verificat temeinicia și legalitatea sentinței instanței de fond referitor la

individualizarea pedepsei, care este contestată atât de inculpat și partea apărării, cât și

de către partea vătămată, în coraport cu argumentele apelurilor declarate și a constatat

că, în baza tuturor circumstanțelor cauzei, a prevederilor art.61 alin.(2) Cod penal, care

enunță, că scopul pedepsei penale este restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

condamnaților, cât și a altor persoane, instanța de fond justificat a concluzionat, că

pentru corectarea și reeducarea inculpatului Gheorghieș Teodor nu ar fi oportuna o altă

formă de pedeapsă decât închisoarea cu executarea reală a pedepsei.

Or, Colegiul penal a considerat justificată aprecierea instanței de fond precum,

că la caz se ține cont inclusiv de faptul, că deși lipsit de antecedente penale, inculpatul

este o persoană agresivă, predispusă la acte de violență în familie, anterior a mai

aplicat în repetate rânduri violența față de soția sa și nu a fost exclus prin nimic riscul

ca acesta să recidiveze în atare acțiuni.

Totodată, Colegiul penal a apreciat critic argumentele părții apărării precum că,

expunerea instanței că inculpatul este o persoană agresivă și este predispus la acte de

violență nu este întemeiată pe materialele cauzei penale și se combat prin faptul că, la

materialele cauzei penale nu este anexată nici o probă care ar confirma comiterea de

către inculpat în perioada imediată comiterii infracțiunii până în prezent a careva acte

de violență în privința părții vătămate. Or, la materialele dosarului sunt anexate probe

ce atestă, că inculpatul ar fi comis mai multe încălcări de lege de ordin contravențional,

fiind caracterizat negativ, IP Rezina dispunând de materiale compromițătoare în

privința sa (f.d.62).

Astfel, Colegiul penal a considerat că la individualizarea pedepsei, instanța de

fond a ținut seama inclusiv de faptul că potrivit art.3641 alin.(8) Cod de procedură

penală, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă

prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare sau muncă neremunerată în folosul

comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în

cazul pedepsei cu amendă.

Concluzia instanței referitor la pedeapsa numită inculpatului, se bazează în

deplină măsură pe prevederile art.7, 61 și 75 Cod penal, care se referă la scopul

pedepsei penale, criteriile generale de individualizare a pedepsei, or, legea penală nu

urmărește scopul de a cauza suferințe fizice sau de a leza demnitatea omului, acesta

fiind unul din principiile aplicării Codului penal.

Colegiul penal a considerat, că instanța de fond corect i-a aplicat lui Gheorghieș

Teodor prin prisma prevederilor art.3641 Cod de procedură penală, pedeapsa sub formă

de 5 (cinci) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, iar aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal este imposibilă, deoarece

suspendarea condiționată a executării pedepsei cu închisoare depinde de întrunirea

cumulativă a mai multor condiții, expres și limitative prevăzute de lege, care privesc,

pe de o parte, pedeapsa aplicată și natura infracțiunii - condiții obiective, iar pe de altă

parte, situația și persoana infractorului - condiții subiective. În cadrul condițiilor

suspendării, persoana inculpatului interesează sub raportul periculozității sale,

decurgând, în primul rând, din faptă și din împrejurările în care aceasta a fost săvârșită,

iar în al doilea rând, din persoana infractorului, care trebuie studiată pentru a se putea

constata dacă aceasta se poate corecta fără executarea pedepse.

Referitor la apelul declarat de către acuzatorul de stat, instanța de apel a reținut

că prevederile legale la care face trimitere acuzatorul de stat, se referă la acțiunea

civilă înaintată de către partea vătămată, ori cheltuielile judiciare care sunt enumerate

în dispoziția art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală, nu prevăd astfel de cheltuieli.

Astfel, aceste norme procedurale invocate de acuzatorul de stat nu reglementează

încasarea din contul inculpatului, condamnatului a mijloacelor bănești pentru cheltuieli

de expertiză sau alte acțiuni procesuale, care sunt achitate din bugetul de stat.

Din aceste considerente, instanța de fond corect și-a motivat concluzia privind

respingerea solicitării procurorului în partea încasării cheltuielilor judiciare suportate

pentru efectuarea acțiunilor procesuale în mărime de 777,16 lei, de la inculpatul

Gheorghieș Teodor Mihail, ca fiind neîntemeiată.

declarat recurs ordinar, solicitând casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei în

aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată.

La baza recursului avocatul a pus aceleași motive indicate în cererea de

completare a apelului depus de avocatul Goncear Aurel în numele inculpatului (f.d.

159-161).

inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, deoarece lipsesc temeiuri de casare a

hotărârii recurate.

6.1. Referință a depus și inculpatul, în care indică că își recunoaște vina și se

căiește de cele săvârșite.

părților, în camera de consiliu în baza motivelor invocate în recurs și în raport cu

materialele dosarului, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de apel

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel.

Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din textul recursului declarat se constată că, recurentul nu face trimitere la

prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, însă în motivarea recursului

avocatul invocă că instanța de apel nu s-a expus asupra motivelor indicate de avocați,

temei care cade sub incidența pct. 6) a normei menționate, conform căreia hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului dacă instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, însă, Colegiul constată că temeiul dat nu și-

a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind stabilită presupusa eroare de drept.

Astfel, instanța de recurs reiterează că motivarea hotărârii este un proces de

analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod necesar

expunerea tuturor elementelor de amănunt, atât timp cât sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza

de față. Investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect de a menține

soluția de condamnare a instanței de fond.

În conformitate cu prevederile art.414 Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor cauzei penale și în baza oricăror

probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate

de prima instanță, fiind obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în

apel.

După cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că, instanța de

apel a motivat decizia în conformitate cu prevederile art.417 alin.(1) pct.8) Cod de

procedură penală, aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus la

respingerea apelurilor declarate, cu menținerea sentinței de condamnare și astfel,

decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală,

fiind întemeiată.

Totodată, din materialele dosarului rezultă că instanța de apel la examinarea

cauzei a ținut seama în deplină măsură de prevederile art.27, 99-101 Cod de procedură

penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate și invocate la pct.4.1 a

prezentei decizii, verificându-le minuțios, iar în final le-a dat o apreciere

corespunzătoare prin prisma pertinenței, concludenței, utilității și veridicității lor, care

coroborate în ansamblu, confirmă vinovăția lui Gheorghieș Teodor în săvârșirea

infracțiunii prevăzute la art. 2011 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu atât mai mult că,

inculpatul și-a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei în baza art. 3641 Cod de

procedură penală.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discrepanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe

care materialul probator o susține.

În speță, verificând probatoriul administrat, prin prisma argumentelor invocate

de recurent, Colegiul penal le consideră ca nefondate, în sensul că vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii incriminate se dovedește prin probele acumulate,

iar pedeapsa aplicată fiind una echitabilă și nu a fost comisă nici o gravă eroare de fapt

de către instanța de apel la judecarea cauzei, care ar duce la casarea hotărârii atacate și

adoptarea unei alte soluții.

Colegiul reține că, motivele invocate în recurs sunt neîntemeiate și constituie o

interpretare subiectivă a recurentului, iar instanța de apel corect s-a expus asupra

fiecărui argument din apelurile declarate, motivare pe care instanța de recurs o acceptă

și pentru a evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu

jurisprudența CEDO, care în pct. 37 a hotărârii în cauza Albert vs. România din

16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze

deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie 1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea

de proces echitabil necesită ca o instanță internă, fie prin însușirea motivelor furnizate

de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse

atenției sale.

Astfel, Colegiul penal nu a constatat prezența erorilor de drept invocate de

recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar solicitările

recurentului nu au suport probatoriu și contravin probelor administrate în cauză, prin

urmare, soluția adoptată de către instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat

este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Gafton Mihail în

numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

26 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Gheorghieș Teodor, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 28 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun