1ra-225/2018 — art. 201-1 al. 3 lit. c CP

1ra-225/2018 — art. 201-1 al. 3 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-225/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

sentinței Judecătoriei Căușeni, sediul Ștefan Vodă din 12 mai 2017 și decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 septembrie 2017, în cauza penală

în privința lui

Titioi Mihail XXXXX, născut la XXXXX,

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 28.01.2016 - 12.05.2017;

instanța de apel: 08.06.2017 - 06.09.2017;

instanța de recurs: 19.12.2017 - 31.01.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Titioi a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin.

(3) lit. c) Cod penal, stabilindu-i pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de

10 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

Mihail Titioi, în perioada de timp până la 27 noiembrie 2015, a maltratat-o sistematic

pe soția sa, Elena Titioi, născută la 26 mai 1967, aplicându-i lovituri cu pumnii și

picioarele pe diverse părți ale corpului și capului, totodată o amenința cu răfuiala

fizică, provocându-i suferințe fizice și psihice.

În continuarea acțiunilor sale violente, în noaptea spre 27.11.2015, ora exactă de

către organul de urmărire penală nu a fost posibil de stabilit, fiind în stare de ebrietate

alcoolică și aflându-se la domiciliul său situat în XXXXX, ca urmare a unui conflict

iscat spontan cu soția sa, Elena Titioi, a aplicat ultimii multiple lovituri cu pumnii în

regiunea capului, corpului, membrilor superioare și inferioare.

1

În rezultatul aplicării violenței fizice asupra lui Elena Titioi, conform raportului

de expertiză medico-legală nr. 169 din 29 decembrie 2015, ultimei i-au fost cauzate

leziuni corporale care se califică ca vătămare corporală gravă, în rezultatul cărora

aceasta a decedat.

Astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunile sale, Mihail Titioi a comis

infracțiunea prevăzută de art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal și anume, violența în familie,

adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei asupra unui alt

membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să

fie achitat de sub învinuirea înaintată.

În motivarea cererii de apel, inculpatul a menționat că, sentința este neîntemeiată,

deoarece a interpretat eronat și greșit circumstanțele cauzei penale, nu a luat în

considerație circumstanțe importante la soluționarea corectă a cauzei, fapt ce a dus la

condamnarea sa, ilegală.

Mai mult, acesta a indicat că, instanța de fond a apreciat greșit probele

administrate în respectiva cauză penală, vina în cele incriminate nu și-o recunoaște,

iar leziunile corporale depistate pe corpul soției sale au survenit în urma căderii

acesteia

fost respins ca nefondat apelul declarat de către inculpat, cu menținerea sentinței

atacate.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a constatat că, în urma verificării

circumstanțelor de fapt și de drept, cât și a argumentelor apelantului, lipsesc careva

dubii sau bănuieli care ar putea pune la îndoială vinovăția inculpatului Mihail Titioi,

în comiterea faptei incriminate, astfel că, la acest capitol se rețin drept declarative

argumentele atât ale inculpatului cât și ale apărătorului acestuia cu referire la faptul

că învinuirea este formală și nu este confirmată prin probe.

Astfel, instanța de apel a menționat că, deși inculpatul nu și-a recunoscut vina,

aceasta a fost demonstrată din cumulul de probe administrat în respectiva cauză

penală și anume, declarațiile succesorului părții vătămate, Ana Stanciu (f.d.197-201, vol. I);

declarațiile martorilor Andrei Catan (f.d.202-203, vol. I), Vădim Șevcenco (f.d.204-205, vol.

I), Tatiana Volochitina (f.d.206-207, vol. I); raportul de expertiză medico-legală nr. 169 din

29.12.2015, conform căruia s-a conchis că moartea lui Elena Titioi a survenit în rezultatul

traumei craniu- cerebrale închise cu hemoragii în țesuturile moi pericraniene în regiunea

tuberozității parietale stângi și toată suprafața țesuturilor moi ale craniului, hematom subdural

în regiunea emisferei drepte (volum 250ml); hemoragii subarahnoidiene scunde; lichid

hemoragie în ventriculii cerebrali, ce se confirmă prin datele necropsiei a cadavrului. La

2

examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat: Traumatism asociat. Traumă craniu-

cerebrală închisă: hemoragii în țesuturile moi pericraniene. în regiunea tuberozității parietale

stângi și toată suprafața țesuturilor moi a craniului pe stânga, hematom subdural în regiunea

emisferei drepte (volum 250ml); hemoragii subarahnoidiene scunde; lichid hemoragie în

ventriculii cerebrali. Edem cerebral. Traumă închisă a toracelui, fractură directă a coastelor pe

stânga pe linia axilară medie cu revărsări sanguine difuze în mușchii intercostali. Multiple

echimoze și excoriații pe față, torace, membre superioare și inferioare. Excoriație pe

hemitoracele drept. Revărsări sanguine în mucoasa buzelor superioare și inferioare. Toate

vătămările corporale depistate și descrise în punctul 2, au fost cauzate prin acțiunea traumatică

a unui corp dur contondent cu suprafață de interacțiune limitată, nu cu mult timp înainte de

deces, poartă caracter vital, sunt în legătură cauzală directă cu decesul, posibil în timpul și

circumstanțele indicate in ordonanță, prezintă pericol pentru viață și în baza acestui criteriu

se califică ca vătămare corporală gravă. De la momentul decesului lui Titioi Elena până la

examinarea medico-legală s-a scurs aproximativ 16 ore. Vătămările corporale depistate pe

cadavrul lui Elena Titioi, luând în considerație localizarea, mecanismul de formare și

multiplitatea, se exclud formarea lor de la căderea corpului din poziția verticală cu sau fără

accelerare și lovire de aceasta. La cercetarea toxicologică în sângele cadavrului Elena Titioi s-a

depistat 5,31% alcool etilic, ceia ce de obicei corespunde unei intoxicații acute cu alcool (f.d.35-

41, vol. I); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 27.11.2015 (f.d.6-8, vol. I); ordonanța

de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 30.11.2015, o pereche de

ochelari, o pereche de pantaloni de culoare roz, un pulover feminin de culoare albă, două folii

de tip scotch cu fragmente de urme papilare și probe biologice ridicate din beci, toate ridicate

din domiciliul lui Mihail Titioi (f.d.57, vol. I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a

corpurilor delicte la cauza penală din 27.11.2015 - tifoanele cu microparticule sub unghiulare

ridicate de la Mihail Titioi și tifonul model pe care au fost ridicate microparticulele (f.d.64, vol.

I); ordonanța de recunoaștere și de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 27.11.2015,

un pulover și o căciulă ridicate de la Mihail Titioi (f.d.68, vol. I); ordonanța de recunoaștere și

de anexare a corpurilor delicte la cauza penală din 02.12.2015 tifoane de mostre de sânge

colectate și ridicate de la Mihail Titioi (f.d.74, vol. I).

Sub egida împrejurărilor de drept, raportate la cele de fapt, instanța de apel a

indicat că, încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului Mihail Titioi în baza art. 2011

alin. (3) lit. c) Cod penal, este corectă fiind întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, concluzie bazată pe probele administrate la caz.

Cu referire la argumentele inculpatului care a indicat că, în urma aprecierii

probelor vinovăția sa nu a fost dovedită, instanța de apel le-a respins ca fiind

declarative, or, din cumulul de probe administrat în respectiva cauză penală, reiese că

inculpatul prin aplicarea violenței fizice față de Elena Titioi, acțiuni violente exprimate

3

prin aplicarea de lovituri cu pumnii peste diferite părți ale corpului, provocând astfel

victimei, dureri fizice, care cele din urmă au și provocat decesul.

Instanța de apel a respins ca nejustificate afirmațiile inculpatului precum că, el

cu soția se mai certau, se numeau cu cuvinte necenzurate și serveau deseori băuturi

alcoolice, or, faptul că inculpatul o lovea des pe victima Elena Titioi, se confirmă și

prin declarațiile martorului Vădim Șevcenco, care a menționat în cadrul cercetării

judecătorești, că soții Titioi serveau băuturi alcoolice și erau cazuri când a văzut cum

inculpatul o bătea pe soția sa.

La caz, sunt relevante și afirmațiile succesorului părții vătămate, care este fiica

inculpatului și care la fel a declarat că mama sa a fost maltratată de către tatăl său și

martorului Tatiana Volochitina a declarat că, victima deseori se plângea că soțul ei o

bătea, fiind situații când Elena Titioi a dormit la ea, deoarece a fost alungată de soț.

Astfel, instanța de apel a constatat că, inculpatul Mihail Titioi nu este la prima sa

abatere, or, din declarațiile martorilor s-a dovedit că acesta aplica des lovituri soției

sale, fiind în stare de ebrietate, ceea ce prezumă că în noaptea spre 27 noiembrie 2015,

fiind în stare de ebrietate alcoolică și aflându-se la domiciliul său, a aplicat soției sale

Elena Titioi multiple lovituri cu pumnii în regiunea capului, corpului, membrilor

superioare și inferioare, ceea ce a provocat decesul acesteia, fiind constatat și faptul că

în acea seară inculpatul a consumat cu victima băuturi alcoolice la domiciliul său.

Mai mult, instanța de apel a respins ca neîntemeiate alegațiile inculpatului

precum că, leziunile corporale ale victimei au fost provocate în urma căderii acesteia,

deoarece ultima se afla în stare de ebrietate, or, potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 169 din 29.12.2015, s-a stabilit că toate vătămările corporale depistate

la Elena Titioi, au fost cauzate prin acțiunea traumatică a unui corp dur contondent cu

suprafața de interacțiune limitată, nu cu mult timp înainte de deces, poartă caracter

vital, sunt în legătură cauzală directă cu decesul. Totodată, conform raportului

menționat, s-a exclus formarea vătămărilor corporale depistate pe cadavrul lui Elena

Titioi, de la căderea corpului din poziția verticală cu sau fără accelerare și lovire de

aceasta.

Astfel, în opinia instanței de apel afirmațiile inculpatului cu referință la

nevinovăția sa, precum și faptul că acesta nu ar fi lovit-o pe soția sa, Elena Titioi, sunt

total lipsite de o fundamentare faptică, mai mult, aceste alegații au scopul inducerii

instanței în eroare și crearea unei situații favorabile inculpatului pentru eschivarea de

la pedeapsa penală.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale inculpatului, Mihail Titioi,

instanța de apel a indicat că, este justă și legală concluzia instanței de fond privind

aplicarea față de inculpat a unei pedepse în formă de închisoare, având în vedere

conglomeratul de circumstanțe care agravează pedeapsa penală, astfel, echitabil a fost

4

aplicată sancțiunea penală privativă de libertate, aceasta fiind corespunzătoare faptei

comise, dar și având în vedere scopul legii penale, care indică asupra corectării și

reeducării inculpatului în vederea neadmiterii pe viitor a careva încălcări a ordinii de

drept.

De asemenea, instanța de apel a menționat că, în contextul normei art. 76 alin. (1)

Cod penal, circumstanțe care atenuează pedeapsa penală în privința inculpatului

Mihail Titioi nu s-au identificat, însă a fost stabilită circumstanța care agravează

pedeapsa penală și anume cea prevăzută de art. 77 alin. (1) lit. j) Cod penal, care

prevede săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de ebrietate.

Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea hotărârilor anterioare, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărâri prin care inculpatul să fie achitat de comiterea infracțiunii

imputate, pe motivul că în acțiunile acestuia nu se întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii.

În motivarea recursului, avocatul Aurelia Mîrzîncu susține că, atât instanța de

fond cât și cea de apel au pronunțat hotărâri ilegale și neîntemeiate, bazate pe aprecieri

eronate ale cumulului de probe administrat în respectiva cauză penală.

Totodată, recurentul menționează că instanțele anterioare nu au luat în calcul

principiul prezumției nevinovăției, or, toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot

fi înlăturate, se interpretează în favoarea inculpatului.

raport cu materialele cauzei și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului

expusă în referință, prin care se solicită declararea inadmisibilității recursului,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Astfel, recurentul indică temei de casare a deciziei faptul că, în acțiunile

inculpatului nu au fost întrunite elementele infracțiunii, pretinsa încălcare este

5

prevăzută de pct. 8) din alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, nefiind incident

în prezenta cauză.

De remarcat este, că acest temei pentru recurs este aplicabil atunci când nu a fost

stabilită fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele

de probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

Astfel, din textul recursului rezultă că, în viziunea recurentului probele

administrate nu confirmă vina inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.

2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, astfel instanțele de judecată l-au condamnat doar în baza

presupunerilor.

Reieșind din materialele dosarului se constată, că inculpatul a fost învinuit,

recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 2011 alin. (3) lit. c) Cod penal, violența în

familie, adică acțiunea intenționată, manifestată fizic, comisă de un membru al familiei

asupra unui alt membru al familiei, care a provocat decesul victimei.

În prezenta speță, instanța de recurs consideră că, instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, astfel, just ajungând la concluzia privind vinovăția

inculpatului, Mihail Titioi, în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 2011 alin. (3) lit.

c) Cod penal.

Conform art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră calificare a infracțiuni

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii, prevăzute de norma

penală.

În scopul aplicării corecte a prevederilor legale enunțate vine practica judiciară

stabilită potrivit căreia erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și

erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Astfel, se relevă că, respectând prevederile art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul declarat de către inculpat, a verificat legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală, fiind cercetate suplimentar probele administrate de

instanța de fond, astfel ajungând la concluzia corectă enunțată în pct. 4 al prezentei

decizii.

Colegiul penal conchide că, instanța de apel menținând sentința de condamnare

a inculpatului Mihail Titioi a cercetat toate probele prezentate de părți și, în

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere

6

obiectivă din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității

probelor adunate în cauză și care în ansamblul lor au confirmat vinovăția inculpatului

în săvârșirea infracțiunilor imputate, iar încadrarea juridică a acțiunilor acestuia este

justă.

Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textul deciziei

instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială legalitatea și veridicitatea acestora nu

s-au stabilit.

Așadar, temeiurile invocate de recurent referitor la nevinovăția lui Mihail Titioi

sunt neîntemeiate și se resping, deoarece instanța de apel a motivat condamnarea

inculpatului prin faptul că învinuirea a prezentat suficiente probe (descrise în pct. 4.1.

al prezentei decizii).

Critica adusă de apărător referitor la procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt, care a fost efectuată de instanța inferioară și careva îndoieli privind

corectitudinea aprecierii lor nu sunt, instanța de apel, pe deplin le-a examinat,

apreciind toate probele din dosar în ansamblu și, conform art. 414 alin. (2), 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală s-a pronunțat detaliat asupra motivelor admiterii

apelului declarat.

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorul recursului nu poate fi

efectuată de către instanța de recurs, deoarece aceasta judecă numai temeiurile de

drept.

Colegiul penal menționează că, la etapa recursului ordinar instanța de recurs nu

declanșează un control asupra fondului cauzei, ci verifică doar dacă s-au aplicat corect

normele de drept la faptele constatate de instanța de fond și, după caz, de instanța de

apel.

Astfel, instanța de recurs conchide că, în speța dată nu se constată eroarea de

drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Totodată, Colegiul penal reține că, motivele invocate în recursul declarat de

avocatul Aurelia Mîrzîncu în numele inculpatului, au constituit deja obiect de

examinare în instanța de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în acest sens, iar o

altă opinie asupra probelor care au fost puse la baza hotărârii de condamnare, conform

jurisprudenței CEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

CEDO, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Astfel, împrejurările enunțate denotă în mod concludent că, instanța de apel nu

a comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea atacată

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, în acțiunile inculpatului au fost

întrunite elementele infracțiunii incriminate prin rechizitoriu și că recursul ordinar

este vădit neîntemeiat.

7

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Aurelia Mîrzîncu

în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 06 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Titioi Mihail XXXXX, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integrală la 28 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

8