1ra-284/2018 — art.217 alin.4 lit.b CP

Dosarul nr. 1ra-284/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Sâli Radu, prin care se solicită

casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 octombrie 2017, în

cauza penală în privința lui

Svîrnei Artur XXXXX, născut la

XXXXX, originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, prevăzută de

art. 364/1 Cod de procedură penală, Svîrnei Artur Gheorghe a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal la 2 (doi) ani închisoare cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții ce țin de primirea în gestiune a substanțelor

medicamentoase, pe termen de 5 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării

pedepsei aplicate inculpatului Svîrnei Artur pe o perioadă de probațiune de 1 an.

A.G. în circumstanțe nestabilite de organul de urmărire penală a procurat substanțe

narcotice, pentru consum propriu, fără scop de înstrăinare, pe care le-a păstrat asupra

sa până la data de 23.01.2017, când aproximativ la ora 23:30 a zilei indicate le-a predat

colaboratorilor MAI al RM, iar ulterior, prin raportul de constatare tehnico-științifică

nr. 34/12/1 -R-488 din 25.01.2017 masa vegetală uscată de culoare verbe-cafenie

ridicată de la inculpat a fost identificată ca marijuana, care se atribuie la substanțele

narcotice, în cantitate totală de 2,107 gr.

Acțiunile inculpatului Svîrnei Artur Gheorghe au fost încadrate în baza art. 217

alin. (4) lit. b) Cod penal - procurarea și păstrarea substanțelor narcotice, psihotrope sau

a analoagelor lor, săvârșite în proporții deosebit de mari și fără scop de înstrăinare.

1

acesteia, în partea stabilirii pedepsei penale, și pronunțată o hotărâre, prin care

inculpatului Svîrnei Artur Gheorghe să-i fie stabilită pedeapsa de 2 ani închisoare,

cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

legate de circulația substanțelor narcotice și psihotrope pe un termen de 5 ani.

În motivarea apelului a invocat blândețea pedepsei, care în opinia acuzatorului de

stat nu-și va atinge scopul de corectare și reeducare a condamnatului, precum și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și din partea altor

persoane, considerând că prima instanță n-a acordat deplină eficiență criteriilor

generale de individualizare a pedepsei, prevăzute la art.75 din Codul penal.

a fost respins ca nefondat apelul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art. 364/1 Cod de procedură penală, probele fiind

apreciate corect prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, prima instanță corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului Svîrnei Artur Gheorghe de săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (4) lit. b) Cod penal.

Reieșind din faptul că, cercetarea judecătorească s-a efectuat în procedură

simplificată în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, instanța de apel a

indicat că, legalitatea sentinței atacate va fi verificată sub aspectele de drept: dacă

există erori procesuale și dacă măsura de pedeapsă este stabilită în limitele legii.

În această ordine de idei, instanța de apel a menționat că, până la începerea

cercetării judecătorești, inculpatul, prin cerere a solicitat examinarea cauzei pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală, recunoscând săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu (f. d. 74), iar instanța de fond prin încheierea protocolară

(f. d. 76 verso) a dispus examinarea cauzei în procedură simplificată, în baza art. 364/1

Cod de procedură penală.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, instanța de apel, verificând legalitatea

stabilirii acesteia, a constatat că, prima instanță a acordat deplină eficiență prevederilor

art. 7, 61, 75, 90 Cod penal, respectând prevederile art. 364/1 alin. (8) Cod de

procedură penală, i-a stabilit o pedeapsă echitabilă pentru infracțiunea săvârșită,

deoarece a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal

se clasifică ca infracțiune gravă, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, care

anterior nu a fost condamnat, nu se află la evidența medicului narcolog.

Astfel, instanța de apel a conchis că, în speța dată este posibilă aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal, în raport cu circumstanțele exclusiv atenuante ale cauzei

și persoana inculpatului, care este pozitivă.

este atacată, la 14 decembrie 2017, cu recurs ordinar de procuror, care, invocând

temeiurile de drept prevăzute de art.427 alin. (1) pct.6) – instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul

hotărârii și pct.10) Cod de procedură penală – s-au aplicat pedepse individualizate

2

contrar prevederilor legale, solicită casarea acesteia, cu rejudecarea cauzei în instanța

de apel.

În opinia acuzatorului de stat, pedeapsa stabilită inculpatului cu aplicarea

prevederilor art.90 Cod penal este prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei.

Mai mult ca atât, consideră că decizia adoptată în prezenta cauză, la motivarea

stabilirii pedepsei contravine prevederilor art. 394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură

penală, deoarece nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei mai ușoară și motivele de

aplicare a pedepsei cu suspendare condiționată a executării ei.

lor asupra recursului ordinar declarat de procuror, solicitând inadmisibilitatea

acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat, consideră că alegațiile

acuzatorului de stat sunt nefondate și în acest sens reiterează că, judecarea cauzei

penale vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, și la judecarea apelului declarat de procuror, instanța de apel a

verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 364/1

alin. (1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și respectând

prevederile pct. (8) al acestui articol, ținând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de apel

legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește stabilirea

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la judecarea apelului, a

verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima

instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art. 414

alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs și-o însușește și reiterarea căreia nu

o consideră necesară.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent privind blândețea pedepsei, au constituit obiect al examinării la judecarea

cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus

argumentat în hotărârea pronunțată.

Subsidiar, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

3

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal –

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării condiționate a

pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă. Acest fapt fiind susținut și de

către acuzatorul de stat prin recursul declarat (f.d.119).

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă liberarea

condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu anumite

condiții puse de instanța de judecată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond

și-au argumentat hotărârile, care sunt în corespundere cu prevederile art. 384 alin. (3)

și art.394 alin. (2) pct. 3) Cod de procedură penală, bazându-se pe materialele cauzei și

acordând deplină eficiență prevederilor art. 7, 61, 75, 90 Cod penal.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența în

speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a instanței

de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei

în ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de

art. 414-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de procuror

se declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Sâli Radu împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 17 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Svîrnei Artur

Gheorghe, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 22 martie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecător Toma Nadejda

Judecător Țurcan Anatolie

4