1ra-404/2018 — art. 201-1 alin. 1, 27, 145 alin. 1 CP

1ra-404/2018 — art. 201-1 alin. 1, 27, 145 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-404/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 17

noiembrie 2015 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05

septembrie 2017, declarat de inculpatul

Românu Ion XXXXX, născut la

XX XXXXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX,

r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 19.06.2015 – 17.11.2015,

instanța de apel: 19.06.2017 – 05.09.2017,

instanța de recurs: 23.01.2018 – 28.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

judecată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Românu Ion

a fost condamnat în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal la 1 an închisoare și în baza

art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 6 ani

și 10 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 17

noiembrie 2015, cu includerea termenului de aflare în arest preventiv din 07 iunie

2015 până la 17 noiembrie 2015.

1

I., fiind în relații de căsătorie cu Românu E. și locuind împreună în aceeași casă din

s. XXXXX, r-nul XXXXX, într-o perioadă de timp mai îndelungată între ei au

apărut conflicte din motivul consumului abuziv de alcool de către soț. În rezultatul

conflictelor apărute, inculpatul sistematic aplica forța fizică și psihică asupra soției

sale, manifestată prin lovituri peste suprafața corpului, inclusiv cu obiecte ascuțite,

înjurături și umiliri față de membrii familiei sale, demonstrând un comportament

inadecvat în relația cu familia sa. Astfel, în anul 2013 acesta a lovit-o pe soția sa cu

un topor în regiunea capului, amenințând-o cu moartea, iar în anul 2014 a

înjunghiat-o cu un cuțit în spate și la o mână.

La 07 iunie 2015, în jurul orelor 19.30, inculpatul fiind sub influența

alcoolului, a inițiat un conflict cu soția sa, apoi a lovit-o cu un ciocan în cap,

doborând-o la pământ, ulterior a luat un cuțit de pe masă și apucând-o de păr, i-a

ridicat capul și i-a aplicat două tăieturi în regiunea gâtului, cauzându-i leziuni

corporale.

Tot el, la 07 iunie 2015, orele 19.30, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se în locuința sa din s. XXXXX, r-nul XXXXX, având intenția bine

determinată de a se răfui cu soția sa Românu E. pe motiv că a fost condamnat

pentru faptele infracționale săvârșite asupra ei și pentru faptul că aceasta refuza să-

i dea bani pentru țigări și băuturi alcoolice, amenințând-o că o va omorî, a ieșit din

casă, a luat un ciocan de afară și, în scurt timp, întorcându-se în casă, intenționat a

lovit-o în regiunea capului. În rezultat, partea vătămată a căzut jos, fiind în

imposibilitate de a se apăra. Apoi, inculpatul a luat un cuțit de pe masă și apucând-

o de păr, amenințând-o în continuare cu omorul, i-a cauzat o plagă în partea stângă

a gâtului. Partea vătămată nu a reușit să se apere, deoarece inculpatul, ținând-o de

păr, cu o intensitate mai mare, i-a întors capul și i-a mai provocat o plagă, tăind-o

în partea dreaptă a gâtului, acțiuni pe care victima le-a perceput ca reale și

inevitabile. Partea vătămată, fiind la pământ și sângerând, și-a pierdut cunoștința,

iar inculpatul având convingerea că și-a dus intenția criminală până la capăt a lăsat-

o la podea și a ieșit din casă, motiv din care el nu și-a dus acțiunile până la capăt

din cauze independente de voința sa, crezând că victima va deceda, nefiind salvată

de nimeni.

Instanța a reținut că inculpatul a solicitat examinarea cauzei în baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, indicând că recunoaște săvârșirea faptelor

indicate în rechizitoriu.

Totodată, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 282 din

16.06.2015, la Românu E. s-au depistat plăgi în regiunea gâtului, care au fost

produse cu un obiect ascuțit, excoriație pe cap, comoție cerebrală, echimoze și

excoriații pe membrele superioare, produse prin acțiunea cu un obiect dur

contondent, posibil în timpul indicat și se califică ca vătămări corporale ușoare, cu

dereglarea sănătății de scurtă durată. Adâncimea plăgilor este de 0,5 cm. și sunt în

relativă apropiere de arterele carotide și venele jugulare. La fel, au fost depistate

mai multe cicatrici mai vechi.

2

Instanța a considerat ca fiind demonstrată pe deplin vinovăția inculpatului și

i-a încadrat acțiunile în baza art. 2011 alin. (1) Cod penal, ca violența în familie,

adică acțiunea intenționată, manifestată fizic sau verbal, comisă de un membru al

familiei asupra unui alt membru al familiei, care a provocat suferință fizică și

psihică și în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal, ca tentativa de omor a unei

persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, că inculpatul a săvârșit o infracțiune ușoară și una deosebit de gravă, se

caracterizează negativ, anterior a comis acte de violență în privința soției sale, fiind

condamnat pentru infracțiuni similare, s-a căit sincer și și-a asumat

responsabilitatea pentru cele comise, în calitate de circumstanță atenuantă fiind

reținută recunoașterea vinei, iar ca circumstanță agravantă – săvârșirea infracțiunii

în stare de ebrietate, concluzionând că reeducarea și corectarea acestuia este

posibilă doar prin izolare de societate.

Totodată, fiind stabilit că antecedentele penale pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 151 alin. (2) Cod penal sunt stinse, nu va fi reținută în calitate de

circumstanță agravantă - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a

fost condamnată pentru infracțiune similară.

a apelului, casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să-i

fie aplicată o pedeapsă mai blândă.

Apelantul a indicat că în condițiile în care a încheiat acord de recunoaștere a

vinovăției, instanța de fond nu era în drept să-i aplice o pedeapsă atât de aspră.

Totodată, acțiunile sale au fost eronat calificate ca tentativă de omor, nefiind

administrate probe concludente în acest sens.

Mai mult, instanța de fond a aplicat prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală doar la stabilirea pedepsei pe art. 2011 alin. (1) Cod penal, aceste

prevederi urmând a fi aplicate și în privința infracțiunii prevăzute la art. 27, 145

alin. (1) Cod penal.

septembrie 2017, apelul a fost respins ca depus peste termen.

Instanța de apel a reținut că conform prevederilor art. 402 Cod de procedură

penală, termenul de declarare a apelului este de 15 zile de la data pronunțării

sentinței integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Potrivit art. 415 alin. (1) lit. a) Cod de procedură penală, instanța de apel,

judecând cauza în ordine de apel, respinge apelul, menținând hotărârea atacată

dacă apelul a fost depus peste termen, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 402.

Potrivit art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru

exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea

acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste

termen. Această prevedere legală are caracter de garanție egală pentru părțile din

proces, fiind impusă obligația îndeplinirii în termen a actelor procedurale, sub

sancțiunea decăderii din acest drept procesual.

3

Termenul legal de declarare a apelului este prevăzut prin art. 402 Cod de

procedură penală, astfel că titularul poate să promoveze această cale ordinară de

atac numai în interiorul intervalului de timp stabilit de lege.

Sancțiunea decăderii din motivul expirării termenului de apel, nu intervine

automat, ci trebuie constatat de instanță. Legea prevede repunerea în termen a

apelului - un mijloc procesual prin care poate fi eliminat principiul tardivității

exercitării apelului, în cazul în care titularul apelului invocă motive întemeiate

privind întârzierea declarării apelului împotriva sentinței.

În conformitate cu art. 403 Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

Astfel, sentința integrală a fost pronunțată la 17 noiembrie 2015, iar

inculpatul a depus apel la 12 mai 2017, peste termenul de atac prevăzut de lege,

peste aproximativ 2 ani, fapt ce exclude repunerea apelului în termen nefiind

întrunite condițiile prevăzute la art. 403 Cod de procedură penală.

Or, copia sentinței motivate, cu explicarea modului și termenului de atac, a

fost înmânată inculpatului și avocatului contra semnătură la 17 noiembrie 2015, iar

la 08 decembrie 2015 sentința a fost pusă în executare.

Inculpatul nu a invocat careva probe din care ar rezulta că întârzierea

declarării apelului este motivată sau că a fost în imposibilitate de a declara apel în

termenul legal, indicând doar că a primit sentința târziu, aceste argumente fiind

irelevante or, potrivit recipisei, acesta a primit copia sentinței integrale la 17

noiembrie 2015.

Totodată, afirmațiile inculpatului că a primit copia sentinței târziu și că nu

înțelege limba și grafia latină, nu pot servi drept temei de repunere în termen a

apelului, cererea de apel fiind scrisă în limba română.

În același timp, prin întârziere motivată se înțelege, de regulă, un caz fortuit,

un caz de forță majoră, etc., astfel că situația invocată de apelant să reprezinte, în

mod efectiv, un motiv temeinic de împiedicare a declarării apelului în termenul

legal.

Prin urmare, întârzierea termenului de declarare a apelului nu a fost

determinată de motive întemeiate, fiind depus după expirarea termenului de 15 zile

după punerea în executare a sentinței, nefiind stabilit vreun temei pentru repunerea

în termen a apelului pentru a fi judecat în fond, ce determină respingerea apelului

ca fiind depus peste termen.

Mai mult, repunerea apelului în termen, în lipsa temeiurilor legale, ar

echivala cu avantajarea unei părți în defavoarea alteia, prin extinderea termenului

legal de prescripție și revizuire a hotărârilor judecătorești, iar conform constatărilor

CtEDO (hotărârea Ghirea versus Republica Moldova) urmează a fi interpretat ca

încălcare a principiilor securității juridice și a egalității armelor, ce duce la violarea

art. 6 din CEDO - dreptul la un proces echitabil, care urmează a fi respectat cu

referință la partea acuzării și a apărării.

4

La fel, instanța de apel nu se va expune și nu va analiza argumentele

invocate de inculpat în apel și probele cercetate or, în cazul în care apelul este

tardiv, judecata nu mai are loc, instanța de apel nefiind sesizată în conformitate cu

legislația.

și dispunerea rejudecării cauzei în instanța de fond, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, nefiind motivată respingerea cererii de repunere în

termen a apelului declarat. Or, motivul omiterii termenului de declarare a apelului

îl constituie faptul că sentința i-a fost înmânată cu întârziere.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Însă, în recursul declarat, în pofida prevederilor enunțate, nu este indicat nici

un temei din cele nominalizate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, fiind

omisă totalmente specificarea unor concrete erori de drept și argumentarea

ilegalității deciziei contestate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul nu întrunește condițiile de

conținut, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursul ordinar al inculpatului cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar

justifica.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de această instanță, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept și clar definite (pct. 5.

din decizie), se reține că potrivit circumstanțelor reproduse în pct. 4. din prezenta

5

decizie, instanța de apel legal și întemeiat a constatat și apreciat circumstanțele de

fapt și de drept privind tardivitatea apelului declarat de inculpat, în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

Astfel, potrivit art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală, termenul de apel

este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale. În corespundere cu art. 230

alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru exercitarea unui drept

procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea

dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În conformitate cu

art. 231 alin. (3) Cod de procedură penală la calcularea termenelor pe zile nu se ia

în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua în care acesta se

împlinește.

De la data pronunțării hotărârii începe a curge termenul de exercitare a căii

de atac (Recomandarea Curții Supreme de Justiție, nr. 37, cu privire la pronunțarea

hotărârilor judecătorești în procesul penal).

Potrivit art. 403 alin. (1) Cod de procedură penală, apelul declarat după

expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă

instanța de apel constată că întârzierea a fost determinată de motive întemeiate, iar

apelul a fost declarat în cel mult 15 zile de la începerea executării pedepsei sau

încasării despăgubirilor materiale.

În această consecutivitate se atestă că, potrivit procesului-verbal din 14

aprilie 2016, sentința integrală a fost pronunțată la 17 noiembrie 2015 în prezența

inculpatului și avocatului Anastasia Melega, iar inculpatul a primit copia de pe

sentința motivată la aceeași dată, semnând și o recipisă în acest sens (f.d. 170, 174).

Astfel, termenul de declarare a apelului a expirat la sfârșitul zilei de 03

decembrie 2015.

Totodată, potrivit ștampilei de pe plic, apelul inculpatului a fost depus la

oficiul poștal pe 10 mai 2017 și înregistrat la Curtea de Apel Chișinău la 12 mai

2017, adică peste termenul prevăzut de lege și instanța de apel întemeiat l-a respins

ca fiind declarat peste termen (f.d. 178, 179, pct. 3., 4. din decizie).

Se observă că instanța de apel în mod argumentat și just a constatat că

întârzierea menționată nu a fost determinată de motive întemeiate, iar afirmația

recurentului că întârzierea depunerii apelului se datorează faptului că sentința i-a

fost înmânată târziu este absolut nefondată, prin recipisa anexată la materialele

cauzei fiind probat faptul că copia sentinței integrale i-a fost înmânată inculpatului

la data pronunțării acesteia (pct. 4. din decizie).

Totodată, soluția de respingere a apelului ca depus peste termen nu implică o

verificare a hotărârii atacate, întrucât instanța de apel nu poate proceda la o

verificare de fapt și de drept a acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod

legal.

Este de menționat că art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală prescrie

expres că, în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un

anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și

nulitatea actului efectuat peste termen.

6

Prin urmare, termenul de apel este un termen legal și imperativ, astfel încât

nerespectarea lui atrage decăderea din exercițiul dreptului de a declara apel și

nulitatea oricărei cereri de apel înaintate după expirarea acestui termen (Hotărârea

Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 „Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine

de apel”, pct. 6.).

Pe lângă aceasta, potrivit art. 420 alin. (4) Cod de procedură penală, nu

poate fi atacată cu recurs sentința în privința căreia inculpatul nu a folosit calea

apelului.

Rezultă că recursul ordinar nu are niciun suport legal în aspectul vizat,

deoarece apelul tardiv echivalează cu nefolosirea acestei căi de atac (pct. 3. și 4. din

decizie).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că decizia atacată

conține motive legale pe care se întemeiază soluția, și că recursul ordinar este unul

vădit neîntemeiat.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

va decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, în raport cu motivele invocate, este

vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Românu Ion

XXXXX, împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 17 noiembrie 2015 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 septembrie 2017, pe

motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

7