1ra-345/2018 — art. 27, 145 alin. 1, 349 alin. 2 lit a CP

1ra-345/2018 — art. 27, 145 alin. 1, 349 alin. 2 lit a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-345/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Nicolae Gordilă,

Judecători – Ion Guzun, Liliana Catan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare, declarate de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și inculpat

prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24

noiembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Atamanenco Petru XXXXX, născut la XXXXX, originar

și locuitor al XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 19.06.2015 - 09.06.2017;

instanța de apel: 12.07.2017 - 24.11.2017;

instanța de recurs: 15.01.2018 - 21.02.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală a fost

legal executată.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție asupra recursurilor în cauză în baza

actelor din dosar,

c o n s t a t ă :

Atamanenco a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 27,

145 alin. (1) și 349 alin. (2) lit. a) Cod penal și i-a fost numită pedeapsa conform acestor

legi în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (2) Cod penal, după cum urmează:

- în baza art. 27, 145 alin.(1) Cod penal - 12 ani de închisoare;

- în baza art. 349 alin.(2) lit. a) Cod penal - 7 ani închisoare.

În baza art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 15 ani închisoare.

Conform art. 84 alin. (4) Cod penal, în termenul pedepsei numite a fost inclusă

parțial durata pedepsei neexecutate, stabilită prin sentința Judecătoriei Rezina din 01

aprilie 2016, numindu-i spre executare 15 ani și 2 zile închisoare eu executarea pedepsei

în penitenciar de tip închis.

A fost dispusă încasarea de la Petru Atamanenco în folosul statului cheltuielile de

gestionare a dosarului în sumă de 1 099,38 lei.

1

2015, în intervalul de timp cuprins între ora 19.00 -19.30, inculpatul Petru Atamanenco,

fiind la domiciliul cet. Victor Covbasa din XXXXX, după ce a consumat cu ultimul 2

sticle de rachiu, fiind în stare de ebrietate alcoolică, fără careva motive întemeiate, în

prezența cetățenilor Iurie Rusu, Denis Șevcenco, Valentin Marian Petru care se aflau în

odaia casei de locuit, în mod intenționat, în antreu, i-a aplicat cet. Victor Covbasa șapte

lovituri cu un cuțit de bucătărie, peste diferite părți ale corpului, cauzându-i, potrivit

raportului de expertiză medico-legală nr. 99 D din 05 martie 2015 penetrantă a

abdomenului cu lezarea colonului transvers, hemoperitoneum, plagă înțepată în

regiunea brațului drept, antebrațului stâng, regiunea fesei, hemitoracelui stâng, plagă

superficială înțepată nepenetrantă a abdomenului, plagă în regiunea parastemală,

echimoză periorbitală pe stânga, hemoragie sclerală pe stânga, în rezultatul acțiunii cu

un corp ascuțit-tăietor-înțepător, iar echimoza și hemoragia sclerală pe stânga - în

rezultatul acțiunii cu un corp dur, bont și după caracter ca având pericol pentru viață,

în ansamblu, se califică ca vătămări corporale grave.

Tot el, inculpatul Petru Atamanenco, la 01 februarie 2015, aproximativ ora 21.45

fiind în XXXXX, în podul propriei case de locuit unde se ascunsese pentru a nu fi reținut

de către colaboratorii de poliție, atunci când colaboratorii Inspectoratului de poliție

Rezina, locotenent major de poliție Petru Ursachi și locotenent de poliție Eugeniu

Goncear, fiind în exercitarea atribuțiilor de serviciu, au urcat în podul casei pentru a-l

verifica, profitând de faptul că în podul casei de locuit este întuneric, l-a lovit pe

colaboratorul poliție Petru Ursachi cu un cuțit de bucătărie în regiunea mâinii stângi,

de la care acesta a căzut jos, în pod.

Continuându-și acțiunile ilegale i-a aplicat colaboratorului de poliție Eugeniu

Goncear câteva lovituri cu pumnul în regiunea capului de la care acesta a căzut jos.

Deoarece, Petru Atamanenco nu reacționa la cerințele colaboratorilor de poliție de

a nu opune rezistență fizică, fiind într-un spațiu închis, în întuneric, apreciind situația

creată ca având un pericol real pentru viața și sănătatea sa, colegului său, Petru Ursachi

a efectuat în direcția acestuia o împușcătură din arma din dotare cauzându-i plagă a

regiunii scalpare pe dreapta ce se referă la leziuni corporale ușoare, după a fost posibilă

reținerea acestuia.

solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei hotărâri prin care să fie achitat de

învinuirea de comiterea infracțiunilor imputate.

În motivarea apelului declarat, inculpatul a menționat că, procurorul nu a

prezentat probe pertinente și concludente prin care s-ar demonstra vinovăția în

comiterea acestor infracțiuni de către inculpat, iar instanța eronat a constatat vinovăția

inculpatului, fără a se expune asupra fiecărei probe administrate în instanța de

judecată.

2

a fost admis apelul, casată parțial sentința și din oficiu, în partea încasării cheltuielilor

judiciare și pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost respinsă cererea procurorului

de a încasa de la inculpat în beneficul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 1

099,38 lei, trecând aceste cheltuieli din contul mijloacelor bugetului de stat.

4.1. În motivarea deciziei instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a

stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a ajuns la concluzia de a încadra

acțiunile inculpatului în baza art. 27, 145 alin. (1) și art. 349 alin. (2) lit. a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a indicat că, vina inculpatului în comiterea infracțiunilor

încriminate, este demonstrată pe deplin de următoarele probe, care resping

argumentele apelantului, după cum urmează:

- declarațiile părților vătămate Victor Covbasa, Petru Ursachi, Vladimir Goncear;

- declarațiile martorilor Eleonora Vrabie, Valentin Marian, Iurie Rusu, Ina Bogoțcaia,

Alexandru Gordienco, Denis Șevcenco, Iurie Rusu, Vadim Calugher, Mihail Sandu.

Astfel, instanța de apel a conchis că, declarațiile martorilor Eleonora Vrabie,

Valentin Marian, Iurie Rusu, Ina Bogoțcaia, Alexandru Gordienco, Denis Șevcenco,

Iurie Rusu, Vadim Calugher, Mihail Sandu, corespund adevărului, sunt consecutive,

coroborează cu întreaga sistemă de probe și documente, inclusiv și cu declarațiile

părților vătămate Victor Covbasa, Petru Ursachi, Vladimir Goncear, probe care sunt

pertinente, concludente, utile și veridice și coroborează între ele, și care dovedesc pe

deplin faptul că, Petru Atamanenco, prin acțiunile sale intenționate a comis tentativa

de omor precum și a aplicat violența periculoasă pentru viață sau sănătatea față de

persoana cu funcție de răspundere și care combat argumentele indicate în apelul

înaintat precum că a acționat în stare de legitimă apărare.

Mai mult, instanța de apel a constatat cu certitudine că, prin acțiunile sale,

inculpatul Petru Atamanenco a comis tentativa de omor a lui Victor Covbasa, or,

loviturile au fost aplicate cu un cuțit mare în regiunile vulnerabile ale corpului, în

abdomen și în regiunea inimii, intensitatea loviturilor au fost atât de puternice, încât,

după cum a declarat medicul Alexandru Gordienco, dacă nu ar fi fost acordat urgent

ajutorul medical, partea vătămată ar fi decedat.

Totodată, instanța de apel a menționat că, nu doar localizarea loviturilor

demonstrează intenția lui Petru Atamanenco de a-l omorî pe Victor Covbasa, ci și

intensitatea loviturilor, că ele au fost puternice, iar rănile adânci, că au fost aplicate

multiple lovituri, și după cum au declarat martorii Iurie Rusu, Valentin Marian, Denis

Șevcenco, Eleonora Vrabie, de la loviturile aplicate de către inculpat cu cuțitul, Victor

Covbasa a căzut jos, iar acesta continua aplicarea loviturilor și doar când partea

vătămată și-a pierdut cunoștința, Petru Atamanenco a încetat aplicarea loviturilor și a

plecat. Astfel, instanța de apel a concluzionat că, inculpatul a încetat aplicarea

loviturilor, crezând că Victor Covbasa a decedat.

3

De asemenea, instanța de apel a indicat că, vina inculpatului Petru Atamanenco în

comiterea infracțiunilor încriminate este pe deplin dovedită și de următoarea sistemă

de probe și documente, cum ar fi:

- procesul-verbal de cercetare la față locului din 01.02.2015 (Vol. I, f. d. 9-13);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.02.2015 (Vol. I, f. d. 22-25);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 99 D din 05.03.2013 (Vol. I, f. d. 77-78);

- raportul de expertiză medico - legală, biologică, nr. 91 din 17 februarie 2015 (Vol. I, f. d.

93-94);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 14.04.2015 (Vol. I, f. d. 96-97);

- procesul-verbal de confruntare între partea vătămată Victor Covbasa și învinuitul Petru

Atamanenco din 01.06.2015 (Vol. II, f. d. 64-66);

- procesul-verbal de confruntare între martorul Eleonora Vrabie și învinuitul Petru

Atamanenco din 01.06.2015 (Vol. II, f. d. 67-69);

- procesul-verbal de cercetare la fața locului din 01.02.2015 (Vol. I, f. d. 124-133);

- proces-verbal de cercetare la fața locului din 01.02.2015 (Vol I, f. d. 134-136);

- procesul-verbal de examinare a obiectului din 10.02.2015 (Vol. I, f. d. 137-140);

- raportul de expertiză medico-legală nr. 100 D din 02 martie 2015 (Vol I, f. d. 157);

- raportul de expertiză complexă, traseologică și a armei albe nr. 2310, 2311 din 27.03.2015

(Vol. I, f. d. 165 - 168).

În cadrul examinării corpurilor delicte inculpatul a recunoscut că anume cu cuțitul

de bucătărie cu mânerul confecționat din masă plastică de culoare cafenie i-a aplicat

lovituri lui Victor Covbasa.

Instanța de apel a menționat că, de facto, inculpatul își recunoaște vina în

comiterea infracțiunii încriminate, însă indică că nu a avut intenția de al omorî pe Victor

Covbasa, dar pentru a se apăra i-a cauzat leziuni corporale lui Victor Covbasa, iar

colaboratorii de poliție nu s-au prezentat, din acest motiv i-a atacat. Astfel, instanța de

apel a respins alegațiile inculpatului, deoarece ele nu corespund adevărului și sunt date

de către inculpat în scopul de a se eschiva de la răspunderea penală, mai mult, sunt

combătute de celelalte probe analizate mai sus și apreciate prin prisma prevederilor art.

101 Cod de procedură penală, și care demonstrează cu certitudine vinovăția acestuia în

comiterea tentativei de omor imputat și care combat argumentele indicate în apelul

înaintat.

Totodată, instanța de apel a indicat că, nerecunoașterea vinovăției de comiterea

infracțiunilor imputate nu echivalează cu achitarea inculpatului, deoarece

circumstanțele stabilite și probele analizate și enumerate, dovedesc cu certitudine

comiterea de către acesta a faptelor încriminate și o califică ca o metodă de apărare, or,

persoana care pe parcursul procesului penal are calitatea procesuală de bănuit, învinuit

sau inculpat nu poate fi urmărită penal pentru depunerea declarațiilor intenționat false,

decât în cazurile expres prevăzute de legea procesual penală, nerecunoașterea

4

vinovăției de către Petru Atamanenco se apreciază ca un drept al acestuia și ca o metodă

de apărare.

Instanța de apel a respins poziția inculpatului precum că, acesta nu a avut intenția

de al omorî pe Victor Covbasa, ci doar s-a apărat, or, potrivit declarațiilor martorilor

oculari, care au fost prezenți la fața locului se confirmă faptul că, între Victor Covbasa

și Petru Atamanenco nu a avut loc nici un conflict. Victor Covbasa a ieșit în coridor

pentru a căuta încălțămintea lui Petru Atamanenco și ultimul fără a spune ceva, cu un

cuțit i-a aplicat multiple lovituri în diferite părți ale corpului. Partea vătămată și

martorul Eleonora Vrabie au confirmat în ședința de judecată că, inculpatul nu a fost

invitat în casa lor la 01.02.2015, dar a venit singur și a procedat astfel în scopul de a se

răzbuna, deoarece cu partea vătămată mai înainte avuse conflict.

De asemenea, instanța de apel a constatat că, inculpatul prin acțiunile sale

intenționate, a avut scopul omorului lui Victor Covbasa, i-a aplicat ultimului mai multe

lovituri, șapte la număr, cu un cuțit de bucătărie, peste diferite părți ale corpului,

cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 99 D din 05 martie 2015

penetrantă a abdomenului cu lezarea colonului transvers, hemoperitoneum, plagă

înțepată în regiunea brațului drept, antebrațului stâng, regiunea fesei, hemitoracelui

sting, plagă superficială înțepată nepenetrantă a abdomenului, plagă în regiunea

parastemală, echimoză periorbitală pe stânga, hemoragie sclerală pe stânga, care

posibil au fost pricir plăgile, în rezultatul acțiunii cu un corp ascuțitor-tăietor-înțepător,

iar echimoza și hemoragia sclerală pe stânga - în rezultatul acțiunii cu un corp dur, bont

și după caracter ca având pericol pentru viață, în ansamblu, se califică ca vătămări

corporale grave, acest fapt se confirmă și prin declarațiile martorului, Alexandru

Gordienco, medicul chirurg din SR Rezina, ,,…în caz că nu i-ar fi cauzat ajutor medical la

timp pacientul ar fi decedat”.

Mai mult, instanța de apel a susținut poziția instanței de fond care la pronunțarea

sentinței de condamnare, a ținut cont de semnele obiective ce țin de realizarea faptei

comise de inculpat, și anume prezența unei tentative de omor, deoarece inculpatul a

avut intenția directă de a-l omorî pe Victor Covbasa. Astfel, scopul inculpatului a fost

de a săvârși omorul lui Victor Covbasa, însă din motive independente de voința sa și

anume falsa impresie că a realizat infracțiunea de omor, dar și acordarea în mod urgent

a ajutorului medical victimei, decesul nu a survenit.

Cu referire la aplicarea pedepsei penale instanța de apel a ținut cont de

circumstanțele reale și personale și anume, a atentat la viața persoanei și a

colaboratorilor de poliție adică la valorile supreme, ocrotite atât de Constituția

Republicii Moldova, cât și de legea penală, iar orice atentat la aceste valori este pasibil

de pedeapsă, anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, având antecedente

penale nestinse, a comis două infracțiuni, una dintre care este deosebit de gravă, în stare

5

de ebrietate alcoolică, nu a recunoscut vina și nu se căiește de cele săvârșite, la locul de

trai inculpatul se caracterizează negativ.

Ca circumstanțe agravante, s-a reținut, săvârșirea infracțiunii de către o persoană

care anterior a fost condamnată pentru infracțiune similară sau pentru alte fapte care

au relevanță pentru cauză și săvârșirea infracțiunii de către o persoană în stare de

ebrietate. Circumstanțe atenuante n-au fost reținute.

Totodată, instanța de apel a menționat că, inculpatul fiind anterior condamnat prin

sentința Judecătoriei Rezina din 01 aprilie 2016, de comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 2011 alin. (1) Cod penal - la 1 an și 8 luni închisoare, în conformitate cu prevederile

art. 34 alin. (3) Cod penal, s-a reținut în privința acestuia starea de recidivă deosebit de

periculoasă.

Cu referire la solicitarea procurorului de a dispune încasarea de la inculpat în

beneficul statului cheltuielile de judecată în mărime de 1 099,38 lei, instanța de apel le-

a respins și a menționat că, potrivit art. 229 alin. (1), (2) și (3) Cod de procedură penală,

cheltuielile judiciare sunt suportate de condamnat sau sunt trecute în contul statului.

Instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare, cu

excepția sumelor plătite interpreților, traducătorilor, precum și apărătorilor în cazul

asigurării inculpatului cu avocat care acordă asistență juridică garantată de stat, atunci

când aceasta o cer interesele justiției și condamnatul nu dispune de mijloacele necesare.

Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată și de condamnatul care a fost eliberat

de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum și de persoana în privința

căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de nereabilitare. Instanța poate

elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parțial, condamnatul sau persoana care

trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata

cheltuielilor judiciare poate influența substanțial asupra situației materiale a

persoanelor care se află la întreținerea lor. Potrivit prevederilor art. 227 alin. (3)

Cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă

modalitate. Aliniatul (3) a normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să

suporte cheltuielile ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces. Conform prevederilor art.

143 Cod de procedură penală, întitulat „Cazurile când efectuarea expertizei este

obligatorie: (1) Expertiza se dispune și se efectuează, în mod obligatoriu, pentru

constatarea: 1) cauzei morții; 2) gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor

integrității corporale;...iar art. 143 alin. (2) al aceluiași Cod, prevede expres, că plata

expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul

mijloacelor bugetului de stat.

6

Astfel, instanța de apel a conchis că, soluția instanței de fond cu privire la încasarea

de la inculpat, în beneficiul statului, a cheltuielilor judiciare în mărime de 1 099,38 lei

este una eronată, nu are suport juridic legal.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care solicită casarea

parțială a deciziei, în partea cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei hotărâri prin

care să se dispună încasarea în contul statului de la Petru Atamanenco a cheltuielilor

de judecată în sumă de 1 099,38 lei.

În motivarea recursului, procurorul susține că, instanța de apel eronat a apreciat

legislația națională cu privire la cheltuielile de judecată, mai mult, hotărârea pronunțată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

5.1. Inculpatul Petru Atamanenco declară recurs ordinar prin care solicită casarea

deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri prin care să

fie achitat de cele imputate pe motiv că în acțiunile acestuia lipsesc elementele

constitutive ale infracțiunii de omor și anume intenția.

Inculpatul susține dezacordul cu aprecierea probelor și că i-a fost încălcat dreptul

la apărare. Mai mult, acesta menționează că, a acționat astfel în scopul de a se apăra.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt inadmisibile, fiind

vădit neîntemeiate din următoarele considerente.

În speță se constată că, recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recurs ordinar în termen.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art.

427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi

atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel la judecarea cauzei.

Cu referire la recursul declarat de către procuror, Colegiul penal reține că,

recurentul contestă decizia instanței de apel, indicând temeiul de recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, sub aspectele că instanța de apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, criticând decizia instanței de apel

anume în partea motivării soluției acesteia privind respingerea apelului declarat de

7

către procuror, prin care a fost solicitată încasarea cheltuielilor judiciare în prezenta

cauză penală din contul inculpatului.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal

menționează că temeiul și motivele invocate de către recurent în susținerea poziției sale

nu s-au confirmat în urma cercetării materialelor cauzei, argumentând în acest context

următoarele.

Colegiul penal analizând textul deciziei recurate în coraport cu motivele invocate

de recurent, atestă că instanța de apel s-a expus argumentat și motivat asupra

aspectelor contestate și în prezentul recurs ordinar, bazându-și just soluția privind

respingerea apelului și solicitării părții acuzării de a dispune încasarea cheltuielilor

judiciare – pentru efectuarea expertizei, din contul inculpatului în baza prevederilor

legale, stipulate în art. 227, 228, 229 Cod de procedură penală, iar instanța de recurs

ordinar, în virtutea corectitudinii acestei motivări, pentru a evita repetări inutile, o

acceptă și o însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența CtEDO, care în pct.

37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010, statuează că art. 6 §1 din

CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile, acest fapt nu poate fi înțeles ca

impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (Van de Hurk vs Olanda, 19 aprilie

1994, pct. 61), cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță internă,

fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt mod, să fi

examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

Totodată, Colegiul penal invocă că prevederile art. 227 Cod de procedură penală,

reglementează care anume cheltuieli sunt incluse în categoria cheltuielilor judiciare, în

această listă nefiind însă incluse cheltuielile pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Mai mult, se relevă că prevederile alin. (3) a art. 75 din Legea nr. 68 din 14 aprilie

2016 cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, stipulează expres că

„În cauzele penale, cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul

expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) din

Codul de procedură penală al Republicii Moldova”.

În acest context, se atestă că în prezenta cauză penală ordonatorul expertizelor

judiciare a fost organul de urmărire penală fără a exista o asemenea cerere din partea

părților.

Ca urmare, Colegiul penal conchide că, temeiurile indicate de procuror nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârilor adoptate pe caz și potrivit

legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Cu referire la recursul declarat de către inculpat, Colegiul penal indică că, deși

inculpatul în recursul declarat nu indică nici un temei de casare a deciziei contestate,

din textul recursului reiese că recurentul nu este de acord cu poziția instanței de apel,

8

deoarece acesta nu a avut intenția de îl omorî pe Victor Covbasa, temei prevăzut de art.

427 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală.

Astfel, sub aspectul temeiului neîntrunirii elementelor infracțiunii, Colegiul penal

susține că, este unul neîntemeiat, deoarece este invocat în mod subsidiar criticii

aprecierii probelor, pe care Colegiul penal, o consideră inadmisibilă de jure.

În susținerea poziției respective, Colegiul penal reține ca fiind întemeiate și

convingătoare concluziile instanței de apel, referitoare la vinovăția inculpatului în

săvârșirea infracțiunii incriminate.

Astfel, Colegiul penal constată că, instanța de apel a respins argumentat alegațiile

apărării, potrivit cărora inculpatul s-a apărat, având un conflict cu partea vătămată, or

aceste alegații vin în contradicție cu toate materialele cauzei.

În opinia instanței de apel, la care se raliază și instanța de recurs, poziția

inculpatului precum că, acesta nu a avut intenția de al omorî pe Victor Covbasa, ci doar

s-a apărat, este una neîntemeiată, or, potrivit declarațiilor martorilor oculari, care au

fost prezenți la față locului au confirmat că, între Victor Covbasa și Petru Atamanenco

nu a avut loc nici un conflict.

Totodată, Colegiul penal susține poziția instanțelor de fond precum că, inculpatul

prin acțiunile sale intenționate, a avut scopul de a-l omorî pe Victor Covbasa, i-a aplicat

ultimului mai multe lovituri, șapte la număr, cu un cuțit de bucătărie, peste diferite

părți ale corpului, cauzându-i, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 99 D

din 05 martie 2015 penetrantă a abdomenului cu lezarea colonului transvers,

hemoperitoneum, plagă înțepată în regiunea brațului drept, antebrațului sting,

regiunea fesei, hemitoracelui sting, plagă superficială înțepată nepenetrantă a

abdomenului, plagă în regiunea parastemală, echimoză peri orbitală pe stânga,

hemoragie sclerală pe stânga, care posibil au fost pricir plăgile, în rezultatul acțiunii cu

un corp ascuțitor-tăietor-înțepător, iar echimoza și hemoragia sclerală pe stânga - în

rezultatul acțiunii cu un corp dur, bont și după caracter ca având pericol pentru viață,

în ansamblu, se califică ca vătămări corporale grave, acest fapt se confirmă și prin

declarațiile martorului, Alexandru Gordienco, medicul chirurg din SR Rezina, ,,…în caz

că nu i-ar fi cauzat ajutor medical la timp pacientul ar fi decedat”.

Așadar, asupra acestei chestiuni instanța de apel s-a expus motivat, stabilind că

concluzia raportului de expertiză medico-legală menționat, combate versiunea

inculpatului precum că acesta doar s-a apărat, or, inculpatul i-a aplicat părții vătămate

cu cuțitul de bucătărie 7 lovituri în regiunea inimii și abdomenului.

Mai mult, inculpatul a aplicat cu intensitate aceste lovituri și nu a stopa acțiunile

sale până în momentul când victima nu dădea semne de viață.

Colegiul penal constată că instanța de apel, la rândul său, a considerat că instanța

de fond a analizat în mod obiectiv cumulul de probe, conform prevederilor art. 95, 101

Cod de procedură penală și din punct de vedere al admisibilității, pertinenței,

9

concludenții, utilității și veridicității lor, stabilind just situația de fapt și dând faptelor

reținute în sarcina inculpatului încadrarea juridică corectă.

În contextul celor constatate, instanța de recurs conchide că argumentele

recurentului sunt nemotivate, iar temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a

găsit confirmare, astfel lipsind alte temeiuri de implicare în soluția instanței de apel.

Din aceste considerente, Colegiul penal consideră că recursul declarat este inadmisibil,

deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare, declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Vitalie Călugăreanu și inculpat, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 noiembrie 2017, în cauza

penală în privința lui Atamanenco Petru XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 21 martie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

10