1ra-227/2018 — art. 190 alin. 1, 187 alin. 2 lit. f CP

1ra-227/2018 — art. 190 alin. 1, 187 alin. 2 lit. f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-227/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

20 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători TOMA Nadejda

TIMOFTI Vladimir

ALERGUȘ Constantin

ȚURCAN Anatolie

judecînd, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de avocata Vlas Elena în

numele inculpatului Bîrliba Mihail, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 11 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

BÎRLIBA Mihail XXXXX, născut la

XXXXX, originar din XXXXX și domiciliat

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

Instanța de fond: 10.03.2017–29.03.2017;

Instanța de apel: 18.04.2017–11.10.2017;

Instanța de recurs: 19.12.2017 – 20.02.2018.

C O N S T A T Ă :

art. 3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire

penală, Bîrliba M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare;

- art. 190 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Bîrliba M. i-a fost aplicată pedeapsa definitivă de 4 ani

și 9 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis,

deoarece în privința inculpatului a fost reținută starea de recidivă.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vișnevschi D. a fost admisă și s-a

dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a prejudiciului

material în sumă de 900 lei.

ianuarie 2017, aproximativ la ora 16:45, aflîndu-se pe teritoriul barului „Carul cu bere”,

care este amplasat pe str. Alexandru cel Bun din mun. Bălți, avînd scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, apropiindu-se de cet. Vișnevschi D., a sustras în mod deschis,

1

smulgîndu-i din mîină bani în sumă de 900 lei și cu cele sustrase a fugit de la fața locului

într-o direcție necunoscută, astfel cauzându-i părții vătămate un prejudiciu material în

proporții considerabile în sumă de 900 lei.

Tot el, la 16 ianuarie 2017, aflîndu-se la stația de transport public din apropierea

magazinului „Furshet”, care este amplasat pe str. Alexandru cel Bun din mun. Bălți,

avînd scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin înșelăciune, sub pretextul că

poate să găsească și să procure cunoscutului său Cremenciuc P. un telefon mobil de

model „iPhone 5”, acesta a primit de la ultimul suma de 2100 lei, în schimbul căreia în

decurs de 10 minute s-a obligat să-i aducă telefonul mobil promis. După ce au expirat

cele 10 minute Bîrliba M., fiind telefonat de către Cremenciuc P. pentru a-1 întreba unde

este și de ce nu vine cu telefonul promis, acesta nu a fost de găsit, telefonul lui Bîrliba M.

era deconectat. Astfel Bîrliba M. prin înșelăciune a însușit ilegal de la Cremenciuc P.,

bani în sumă de 2100 lei, cauzîndu-i părții vătămate o daună materială în proporții

considerabile.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunilor prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, jaful, adică sustragerea

deschisă a bunurilor altei persoane, săvârșită cu cauzarea de daune în proporții

considerabile, și art. 190 alin. (1) Cod penal, escrocheria, adică dobândirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune sau abuz de încredere.

de art. 402-403 Cod de procedură penală a fost contestată cu apel de către avocatul Iftodi

E. în interesele inculpatului Bîrliba M., care a solicitat casarea acesteia și stabilirea unei

pedepse reduse la minim față de inculpat, reieșind din următoarele motive:

- inculpatul a contribuit activ la descoperirea infracțiunilor, a solicitat examinarea

cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, conform art.3641 CPP, se

căiește sincer de cele comise, a restituit paguba materială de 2100 lei părții vătămate

Cremenciuc P., ultimul solicitând încetarea procesului penal pe motiv că s-au împăcat în

baza art. 109 Cod penal;

- inculpatul are la întreținere doi copii minori ai concubinei, dar care sunt atașați de

el, se află la evidență la Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, fapt care dovedește că

mergea pe calea corijării pînă la săvîrșirea infracțiunilor imputate, aplicarea pedepsei

reduse pînă la limita minimă va avea efect pozitiv asupra corectării și reeducării

vinovatului;

- în corespundere cu prevederile art. 34, 75, 82, 84 Cod penal instanța urma să-i

stabilească o pedeapsă mai mică inculpatului;

- în baza art. 187 Cod penal, cu aplicarea art. 3641 CPP, limita minimă a sancțiunii

urma să fie de 3 ani 4 luni, iar limita maximă 4 ani 8 luni, deci, instanța, reieșind din

circumstanțele cauzei, era în drept să-i aplice o pedeapsă mai mică de 4 ani închisoare

inculpatului;

- în baza art. 190 Cod penal, cu aplicarea prevederilor din art.3641 alin. (8) CPP,

limita maximă de pedeapsă aplicabilă inculpatului urma să fie de 2 ani, iar cea minimă

2

redusă cu 1/3 constituind 1 an închisoare, astfel, pedeapsa putea fi stabilită în limitele de

la 1 an la 2 ani închisoare pe acest capăt de învinuire.

apelul declarat a fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței, fără careva modificări.

pedepsei inculpatului s-a acordat deplină eficiență prevederilor legale, iar prima instanță

s-a condus de principiile generale de aplicare a pedepsei din art.61 alin. (2) Cod penal,

precum și de criteriile generale de individualizare a acesteia prevăzute de art.75 Cod

penal, de prevederile art.3641 alin. (8) CPP privind reducerea cu o treime a limitelor de

pedeapsă a închisorii în cazul judecării cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală și de art. 82 Cod penal privind stabilirea pedepsei pentru recidivă de

infracțiuni.

Totodată, instanța de apel a menționat că, anterior, Bîrliba M. a fost condamnat prin

decizia Curții de Apel Bălți din 23.09.2009 în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal la

6 ani închisoare, cu aplicarea art.84 alin. (4) Cod penal fiindu-i stabilită pedeapsa

definitivă sub formă de închisoare pe termen de 6 ani și 6 luni, pe care ultimul a executat-

o integral, fiind eliberat în anul 2016. Infracțiunea de jaf incriminată lui Bîrliba M. în

prezenta cauză a fost comisă de către acesta la data de 21.01.2017, astfel corect prima

instanță a recunoscut faptul săvîrșirii de către inculpatul Bîrliba M. a infracțiunii în stare

de recidivă.

De asemenea, instanța a apreciat că, la caz, nu sunt aplicabile condițiile prescrise

imperativ de lege pentru înlăturarea răspunderii penale din motivul împăcării părților, or,

inculpatul Bîrliba M. anterior a fost condamnat pentru infracțiuni similare, adică de

aceiași natură - contra patrimoniului, comise cu intenție și antecedentul penal nu este

stins.

Prin urmare, corect prima instanță la stabilirea pedepsei a ținut cont de faptul că

inculpatul anterior a fost tras la răspundere penală de nenumărate ori, inclusiv pentru

fapte similare, ceea ce-l caracterizează negativ.

Instanța de apel a mai evidențiat că, drept circumstanțe atenuante au fost reținute

contribuirea activă la descoperirea infracțiunii, căința sinceră, restituirea daunei unei părți

vătămate, toate acestea fiind luate în considerare la aplicarea pedepsei prin prisma

art.3641 alin.(8) CPP. Astfel, corect prima instanță i-a redozat pedeapsa inculpatului

ținând seama de prevederile alin. (8) din art. 3641 CPP, fiindu-i reduse limitele pedepsei,

și anume referitor la infracțiunea prevăzută la art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, noile

limite ale pedepsei închisorii s-au încadrat de la 3 ani 4 luni pînă la 4 ani 8 luni, iar cele

ale infracțiunii prevăzută la art. 190 alin.(l) Cod penal - pînă la 2 ani.

Pe de altă parte, instanța a consemnat că sunt incidente acestei cauze prevederile

art.34 alin.(l) Cod penal, potrivit cărora se consideră recidivă comiterea cu intenție a

uneia sau mai multor infracțiuni de o persoană cu antecedente penale pentru o infracțiune

sâvîrșită cu intenție. Potrivit art. 111 alin.(l) lit. h) Cod penal, se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvîrșirea unei infracțiuni

grave - dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei, pe când infracțiunea de care s-a

3

constatat că este vinovat Bîrliba M. a fost comisă de ultimul la data de 21.01.2017, adică

persistă starea de recidivă.

Deci, la stabilirea pedepsei corect s-au luat în considerație prevederile art.82 alin.(2)

Cod penal, potrivit cărora mărimea pedepsei pentru recidivă nu poate fi mai mică de

jumătate din maximul celei mai aspre pedepse prevăzute de articolul corespunzător din

Partea specială a Codului Penal.

Reieșind din cele expuse supra, instanța de apel a concluzionat că prima instanță

corect i-a stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare, cu respectarea

prevederilor art.3641 alin. (8) Cod de procedură penală, art. 82 Cod penal, precum și

art.84 alin. (l) Cod penal pentru cumul parțial al pedepselor stabilite, pedeapsa fiind în

limitele prevederilor legale, este echitabilă și proporțională faptelor infracționale săvîrșite

de inculpat, fiind în corespundere cu împrejurările cauzei, iar careva temeiuri de

modificare a sentinței în latura pedepsei, după cum solicită apelantul nu s-au stabilit.

Pe cale de consecință, instanța de apel a consemnat că nu pot fi luate în considerație

alegațiile apelantei ce se referă la aceea că inculpatul a contribuit activ la descoperirea

infracțiunilor, a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, se căiește sincer de cele comise, a restituit prejudiciul material de 2100

lei părții vătămate Cremenciuc P., ultimul solicitînd încetarea procesului penal pe motiv

că s-au împăcat, are la întreținere 2 copii minori ai concubinei și se află la evidență la

Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă, deoarece sunt declarative.

Totodată, nu este temei de încetare a procesului penal în baza art. 190 alin. (1) Cod

penal cu partea vătămată Cremenciuc P., deoarece în cazul dat nu sunt întrunite condițiile

prevăzute de art. 109 Cod penal pentru înlăturarea răspunderii penale din motivul

împăcării părților, or inculpatul Bîrliba M. anterior a fost condamnat pentru infracțiuni

similare, adică de aceiași natură - contra patrimoniului, comise cu intenție, iar

antecedentul penal nu este stins.

Potrivit art.109 alin. (1) Cod penal, în redacția din 09.06.2016, în vigoare din

15.07.2016, prevede că, împăcarea este actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o

infracțiune ușoară sau mai puțin gravă, iar în cazul minorilor, și pentru o infracțiune

gravă, infracțiuni prevăzute la capitolele II - VI din Partea specială, precum și în cazurile

prevăzute de procedura penală, dacă persoana nu are antecedente penale pentru

infracțiuni similare comise cu intenție sau dacă în privința sa nu a mai fost dispusă

încetarea procesului penal, ca rezultat al împăcării, pentru fracțiuni similare comise cu

intenție în ultimii cinci ani.

În speța dată, infracțiunea de escrocherie, pentru comiterea căreia se solicită

împăcarea părților, a fost comisă de inculpat la 16.01.2017, adică după intrarea în vigoare

a modificărilor în art.109 Cod penal, respectiv în atare situație nefiind posibilă împăcarea

părților.

declară recurs ordinar împotriva deciziei instanței de apel, solicitând casarea acesteia, cu

stabilirea unei pedepse mai blânde în privința lui Bîrliba M.

Recurenta menționează că decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, iar

instanța nu a luat în considerare la emiterea deciziei faptul că, Bîrliba M. a contribuit

4

activ la descoperirea infracțiunilor, a recunoscut vina, se căiește sincer de cele comise, a

restituit prejudiciul material de 2100 lei părții vătămate Cremenciuc P., ultimul solicitând

încetarea procesului penal pe motivul împăcării părților.

Mai mult ca atât, recurenta menționează că inculpatul are la întreținere doi copii

minori ai concubinei, care sunt foarte atașați de el. Bîrliba M. se află la evidența Agenției

pentru Ocuparea Forței de Muncă, fapt care dovedește că este pe calea corijării, iar

aplicarea unei pedepse neprivative de libertate față de dînsul ar avea un efect pozitiv

asupra corectării și reeducării lui.

La fel, avocata Vlas E. susține că, în instanța de apel, partea vătămată Cremenciuc

P. a declarat că nu are careva pretenții față de Bîrliba M. și că ei s-au împăcat, în acest

sens fiind depusă o cerere la prima instanță, însă dînsul nu a fost citat la ședința de

judecată pentru a se expune asupra acestei chestiuni.

Astfel, inculpatul este condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal și se află

în stare de recidivă. Sancțiunea normei date prevede închisoare de la 5 la 7 ani cu (sau

fără) amendă în mărime de la 850 la 1350 unități convenționale. Conform art.82 Cod

penal, pedeapsa minimă nu poate fi mai mică de jumătate din maximul celei mai aspre

pedepse prevăzute de articolul corespunzător, adică nu poate fi mai mică de 3 ani 6 luni

închisoare. Aplicând art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală limita minimă va

constitui 3 ani 4 luni, limita maximă 4 ani 8 luni. Deci, instanțele ierarhic inferioare,

reieșind din circumstanțele cauzei, urmau să-i aplice o pedeapsă mai mică inculpatului.

În drept, recurenta își întemeiază cererea de recurs pe prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 6) și 8) CPP.

procurorul a depus referință privitor la opinia sa asupra recursului declarat de avocata

Vlas E. menționând că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

conchide că acesta urmează a fi admis, din alte motive decît cele indicate în recurs, cu

casarea parțială a sentinței și deciziei instanței de apel. Pentru a statua asupra acestei

soluții, instanța de recurs a rezultat din următoarele circumstanțe de drept și de fapt.

Pornind de la aceea că rațiunea și finalitatea exercitării căii de atac, în particular

avându-se în vedere recursul ordinar, constă în înlăturarea erorilor admise de instanțele

ierarhic inferioare la etapele precedente de judecare a cauzei, controlul judecătoresc pe

care acesta îl declanșează, are un rol preventiv și unul reparator.

În dispoziția art. 434 Cod de procedură penală, se prevede că, judecând recursul

declarat împotriva deciziei instanței de apel, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță

asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia.

În drept, soluția instanței de recurs se fundamentează pe prevederile stipulate în art.

435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, potrivit cărora judecînd recursul

instanța este în drept să-l admită, cu casarea parțială a hotărîrii atacate și cu rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, cînd eroarea de drept comisă poate fi corectată de

la această etapă a procedurilor, fără a-i fi agravată situația inculpatului.

5

Din conținutul cererii de recurs declarat de avocata Vlas E. în numele inculpatului,

se constată că aceasta invocă critici similare celor disputate și la etapa judecării cauzei în

apel, pledând pentru aplicarea unei sancțiuni mai blînde în privința inculpatului pentru

faptele infracționale reținute în sarcina ultimului.

În același timp, se notează că, cauza penală în privința lui Bîrliba M. a fost

examinată de către prima instanță în procedură simplificată, în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, ceea ce presupune că inculpatul deja a beneficiat de o

redozare semnificativă a pedepsei închisorii cu 1/3, în temeiul alin. (8) al art. 3641 CPP.

Față de cele ce preced, Colegiul penal lărgit menționează că găsește vădit nefondate

și repetitive revendicările părții apărării formulate în cererea de recurs, întrucît soluția

instanței de apel prin care s-a respins apelul avocatului Iftodi E. în numele inculpatului cu

privire la redozarea pedepsei, este legală și întemeiată, urmând a fi menținută fără careva

modificări.

În desfășurarea acestei conchideri, Colegiul ține să reitereze că pedeapsa și

modalitatea de executare a acesteia, în fiecare caz în parte, trebuie individualizate în așa

fel încît inculpatul să se convingă de necesitatea respectării legii penale și evitarea în

viitor a săvîrșirii unor fapte similare.

Cât privește speța dată, s-a stabilit că, inculpatul, anterior, a fost condamnat prin

decizia Curții de Apel Bălți din 23.09.2009 în baza art.188 alin.(2) lit. b), f) Cod penal la

6 ani închisoare, fiindu-i aplicate prevederile art.84 alin. (4) Cod penal i-a fost stabilită

pedeapsa definitivă de 6 ani și 6 luni închisoare, pe care Bîrliba M. a executat-o integral,

fiind eliberat în anul 2016 din locul de detenție. După care, la începutul anului 2017 a

comis alte două infracțiuni, cu intenție, dintre care una fiind din categoria celor mai puțin

grave, iar a doua din categoria celor grave, atentând în ambele cauze împotriva

patrimoniului persoanelor fizice.

În corespundere cu art. 111 alin.(l) lit. h) Cod penal se consideră ca neavând

antecedente penale persoanele condamnate la închisoare pentru săvârșirea unei infracțiuni

grave - dacă au expirat 6 ani după executarea pedepsei. Fapta imputată inculpatului în

baza art. 187 alin. (2) Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor grave și a fost

comisă de acesta la data de 21.01.2017. Prin alte cuvinte, după eliberarea sa din

penitenciar, Bîrliba M. a comis infracțiunea de jaf, fiind în stare de recidivă.

Acestea fiind menționate, se apreciază că corect, prin sentință, adoptată în

conformitate cu art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală în baza probelor administrate

în faza de urmărire penală, lui Bîrliba M. i-a fost aplicată pedeapsa în baza art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal de 4 ani și 6 luni închisoare și în baza art. 190 alin. (1) Cod penal de

2 ani închisoare, iar cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,

prin cumul parțial al pedepselor stabilite, inculpatului i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 4 ani și 9 luni închisoare, fără amendă, cu executarea acesteia în penitenciar de tip

închis, deoarece în privința inculpatului a fost reținută starea de recidivă. Mai mult ca

atât, trasarea acestei concluzii, în opinia Colegiului, a avut la bază niște argumente

temeinice și relevante, care cădeau sub incidența nemijlocită a circumstanțelor de fapt ale

cauzei, la momentul judecării acesteia de către instanțele de fond.

6

Ca atare, în contextul prezentei cauze, argumentele părții apărării ce țin de aplicarea

față de inculpat a unei pedepse mai blânde, la etapa judecării atît apelului, cît și a

recursului, sunt vădit nefondate, avînd în vedere cele consemnate supra.

Colegiul penal lărgit notează că, instanțele ierarhic inferioare, verificînd cele

imputate lui Bîrliba M. prin rechizitoriu, corect au conchis asupra vinovăției și

condamnării acestuia în baza art. 187 alin. (2) lit. f) și 190 alin. (1) Cod penal, totodată

just fiindu-i stabilită și pedeapsa definitivă, însă după parvenirea unor modificări în legea

penală care vizează inclusiv art. 72 Cod penal, se constată că greșit a fost stabilit tipul

penitenciarului în care urmează să-și execute pedeapsa inculpatul.

Or, potrivit Legii pentru modificarea și completarea unor acte legislative nr. 163 din

20.07.2017, publicată în Monitorul Oficial nr.364-370/616 din 20.10.2017, care au intrat

în vigoare la 20.12.2017, printre altele au fost efectuate modificări în art. 34 și 72 Cod

penal, fiind revizuit cadrul legal ce ține de instituția recidivei.

Respectiv, în art. 72 alin. (4) Cod penal, după modificări, textul „ , precum și pentru

persoanele care au săvîrșit infracțiuni ce constituie recidivă” s-a exclus. Opinând în

această direcție, legislatorul și-a propus de a modifica cadrul legal în vederea excluderii

situațiilor când condamnările anterioare sunt folosite automat împotriva inculpatului,

întrucât o asemenea abordare, este inacceptabilă din punct de vedere al principiului

umanismului aplicabil, inclusiv, în privința condamnaților.

În redacția veche a art. 72 alin. (4) Cod penal, era stipulat că persoanele care se

aflau în stare de recidivă, chiar și pentru infracțiuni minore, erau trimise să-și ispășească

pedeapsa în penitenciare de tip închis.

De altfel, conducându-se de prevederile legale la momentul judecării cauzei,

instanțele de fond corect au statuat că Bîrliba M. urmează să-și execute pedeapsa în

penitenciar de tip închis, dat fiind că în sarcina acestuia a fost reținută starea de recidivă.

Însă, în corespundere cu art. 10 alin. (1) Cod penal, legea penală care înlătură

caracterul infracțional al faptei, care ușurează pedeapsa, ori în alt mod, ameliorează

situația persoanei ce a comis infracțiunea are efect retroactiv, adică se extinde asupra

persoanelor care au săvârșit faptele respective până la intrarea în vigoare a acestei legi,

inclusiv asupra persoanelor care execută pedeapsa.

În acest aspect, se reține că, potrivit art. 72 alin. (3) Cod penal, în penitenciare de tip

semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru infracțiuni

ușoare, mai puțin grave și grave, săvîrșite cu intenție, iar redacția actuală a alin. (4) din

același articol prevede că, în penitenciare de tip închis execută pedeapsa persoanele

condamnate la închisoare pentru infracțiuni deosebit de grave și excepțional de grave,

adică ultima categorie de penitenciar nu mai poate fi stabilită în privința inculpatului.

Prin urmare, ținând cont de modificările din legea penală, Colegiul consideră că, în

cauza deferită judecății este incident temeiul de casare stipulat de legislator în art. 427

alin. (1) pct. 13) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului atunci cînd a intervenit o lege penală mai favorabilă aplicabilă

condamnatului.

Astfel, se reține că legea mai favorabilă aplicabilă inculpatului a intervenit la

momentul intrării în vigoare a modificărilor din art. 72 alin. (4) Cod penal, potrivit

7

cărora, inculpatul aflându-se în stare de recidivă, pentru infracțiunea comisă în baza art.

187 alin. (2) Cod penal, care este o infracțiune gravă și prevede pedeapsa cu închisoarea

de la 5 la 7 ani, nu-și va mai executa pedeapsa în penitenciar de tip închis, dar în baza art.

72 alin. (3) Cod penal, urmează să fie deținut în penitenciar de tip semiînchis.

Pe cale de consecință, reieșind din cele consemnate supra, atât sentința cât și decizia

instanței de apel urmează a fi casate parțial, doar în partea ce prevede stabilirea categoriei

penitenciarului în care își va executa pedeapsa Bîrliba M.

Colegiul penal lărgit

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de avocata Vlas Elena în numele inculpatului

Bîrliba Mihail, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 11

octombrie 2017 și sentința Judecătoriei Bălți din 29 martie 2017, în partea stabilirii

categoriei penitenciarului în privința lui Bîrliba Mihail, rejudecă cauza și pronunță o nouă

hotărîre în această parte, prin care Bîrliba Mihail XXXXX se consideră vinovat și

condamnat în baza:

- art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 4 ani și 6 luni închisoare;

- art. 190 alin. (1) Cod penal la 2 ani închisoare.

Prin prisma art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor stabilite, lui Bîrliba Mihail XXXXX i se aplică pedeapsa definitivă

de 4 ani și 9 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

În rest, hotărîrile se mențin fără modificări.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 martie 2018.

Președinte URSACHE Petru

Judecător TOMA Nadejda

Judecător TIMOFTI Vladimir

Judecător ALERGUȘ Constantin

Judecător ȚURCAN Anatolie

8