1ra-216/2018 — art.318 alin.1 Cod penal

Dosarul 1ra-216/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

21 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău Devder Djulieta, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

04 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Sîrghi Vasile XXXXX,

născut la XXXXXX, originar și domiciliat în s. XXXXX,

r-nul XXXXX;

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 10 februarie 2017 - până la 31 martie 2017 (instanța de fond);

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art.431 alin.(1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C ONSTATĂ:

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Sîrghi Vasile a

fost condamnat în baza art. 318 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executarea

în penitenciar de tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost suspendată

pe o perioadă de probațiune de 2 ani.

deținut în baza procesului-verbal de reținere din 30.12.2016, la 01.01.2017 în celula

nr.2 a izolatorului de detenție provizorie al Direcției de Poliție a mun.Chișinău, în

urma unei înțelegeri prealabile cu Petuhov Ilia, care era deținut în aceeași celulă în

baza mandatului de arestare preventivă nr.14-334/16 emis la 30.12.2016 de

Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău în stare de arest preventiv pe un termen de 30

zile, cunoscând cu certitudine despre intenția lui Petuhov I. de a evada din izolator

la 01 ianuarie 2017 în vederea eschivării de la răspundere penală, i-a promis

1

dinainte, că-i va înlesni evadarea din locul de deținere - Izolatorul de detenție

provizorie al Direcției de Poliție a mun.Chișinău, amplasat pe str.Tighina

mun.Chișinău, prin oferirea datelor de identitate personale și ale rudelor apropiate,

a informațiilor cu privire la locul de domiciliere, data, timpul reținerii și expirării

termenului de deținere în izolator, neprezentarea la apelul inspectorului Serviciului

de Gardă al izolatorului pentru a fi eliberat din izolator, precum și admiterea

prezentării în locul său a lui Petuhov I. la apelul inspectorului Serviciului de Gardă,

pentru a fi eliberat din izolator.

Astfel, Petuhov I. fiind înlesnit de către deținutul Sîrghi S., realizând intențiile

sale criminale, la 01 ianuarie 2017, ora 2300, s-a prezentat la apelul inspectorului

Serviciului de Gardă ca fiind deținutul Sîrghi S. pentru a fi eliberat în legătură cu

expirarea termenului de reținere. În circumstanțele expuse, Petuhov I., care urma să

fie deținut în continuare în stare de arest până la 29 ianuarie 2017, la 01 ianuarie

2017, ora 2320 a evadat din Izolatorul de detenție provizorie al Direcției de Poliție a

mun.Chișinău.

pedepsei a solicitat casarea parțială a acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de

condamnare conform învinuirii formulate prin rechizitoriu la 2 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului declarat s-a invocat că instanța de fond neîntemeiat și

fără o argumentare cuvenită a dispus suspendarea executării pedepsei stabilite în

conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, fapt care în opinia apelantului nu va

duce la realizarea scopului pedepsei penale prevăzut la art.61 Cod penal. La fel s-a

mai invocat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pedepsei complimentare.

2017 apelul declarat a fost respins ca nefondat.

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, iar acțiunile inculpatului corect au fost

încadrate în baza art. 318 alin. (1) Cod penal.

Soluționând chestiunea privind categoria și termenul de pedeapsă stabilit

Colegiul a conchis că instanța de fond a luat în considerație prevederile art. 7,61,75

Cod penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală și ținând cont de

circumstanțele atenuante stabilite în speță și anume: căința sinceră, săvârșirea

pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, i-a stabilit lui Sîrghi V. o

2

pedeapsă echitabilă și proporțională în raport cu gravitatea faptei, în speță nefiind

stabilite careva impedimente la aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

procurorul, care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia cu dispunerea rejudecării

cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată, invocând următoarele

argumente:

- pedeapsa stabilită este prea blândă și neproporțională în raport cu gravitatea

faptei și consecințele survenite;

- concluzia instanței de apel în partea ce ține de suspendarea condiționată a

executării pedepsei stabilite inculpatului este neargumentată, or Sîrghi S. s-a

eschivat de la prezentarea în ședințele instanței de apel fiind anunțat în căutare;

- decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

deoarece concluziile instanței de apel în partea individualizării executării pedepsei

stabilite, sunt eronate și neconforme scopului legii penale.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal, analizând conținutul recursului declarat, consideră că alegațiile

acuzatorului de stat sunt neîntemeiate și în acest sens reiterează că, judecarea cauzei

penale vizate în recursul ordinar a avut loc pe baza probelor administrate în faza de

urmărire penală, și la judecarea apelului declarat de procuror, instanța de apel a

verificat îndeplinirea de către prima instanță a cerințelor dispozițiilor art. 3641 alin.

(1) și (4) Cod de procedură penală, constatând că opțiunea primei instanțe privind

judecarea cauzei potrivit procedurii simplificate nu a fost viciată și respectând

prevederile pct. (8) al acestui articol, ținând cont de criteriile generale de

individualizare a pedepsei, inculpatului i-a fost stabilită o pedeapsă echitabilă

pentru infracțiunea prevăzută de art.318 alin. (1) Cod penal.

Astfel, analizând decizia atacată, instanța de recurs conchide, că instanța de

3

apel legal și întemeiat a menținut hotărârea primei instanțe în ce privește stabilirea

pedepsei cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, deoarece la judecarea apelului,

a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, respectând prevederile art.

414 alin. (1), (5) și 417 alin. (8) Cod de procedură penală, și în hotărârea adoptată s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat, aceasta cuprinzând

motivele pe care se întemeiază soluția pronunțată, așa cum este indicat în pct. 5 din

prezenta decizie, soluție pe care instanța de recurs o consideră justă și întemeiată a

cărei reluare nu se mai impune.

Mai mult ca atât, instanța de recurs reține faptul, că argumentele invocate de

recurent privind blândețea pedepsei, au constituit obiect al examinării la judecarea

cauzei în instanța de apel, și asupra acestora instanța judecătorească s-a expus

argumentat în hotărârea pronunțată.

Tot aici, Colegiul penal menționează că pedeapsa este echitabilă când impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Astfel, instanța de recurs relevă că, aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal

suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu reprezintă o categorie aparte de

pedeapsă, ci o măsură oferită persoanei prin lege de a demonstra că infracțiunea

comisă de ea este un incident în viața acesteia, or, instituția suspendării condiționate

a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj acordat de lege infractorilor, ci trebuie

apreciată ca un mijloc preventiv de apărare socială care derivă din organizarea unei

politici penale adaptate la realitatea socială concretă.

La fel, se subliniază că, sintagma suspendarea condiționată înseamnă

liberarea condiționată de la executarea reală a pedepsei sub formă de închisoare cu

anumite condiții puse de instanța de judecată.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal consideră că instanțele de fond

și-au argumentat hotărârile, bazându-se pe materialele cauzei și pe datele despre

persoana vinovatului, care pentru prima dată a săvârșit o infracțiune mai puțin

gravă, vârsta inculpatului (19 ani), precum și lipsa circumstanțelor agravante.

În aceste condiții instanța de recurs consideră, că n-a fost constatată prezența

4

în speța examinată a unor erori de drept, care ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la judecarea cauzei în

ordine de apel, instanța a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414

-419 Cod de procedură penală, de aceea recursul ordinar, declarat de procuror se

declară inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 04 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Sîrghi

Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

5