1ra-1307/2018 — Art.186 alin.2 lit. d CP

Prin sentința Judecătoriei Criuleni sediul Central din 30 ianuarie 2018, adoptată în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Deleu Liviu, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal la 2 ani și 8 luni închisoare. În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, lui Deleu Liviu i-a fost adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei Criuleni din 26 octombrie 2017, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Carauș Lucheria a fost admisă în 1 principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.

Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că Deleu Liviu în perioada lunilor mai - octombrie 2016, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin acces liber a sustras pe ascuns din gospodăria lui Carauș Lucheria pe care o închiria de la ultima mai multe bunuri materiale și anume: 3 plite din metal cu prețul de 200 lei fiecare, două porți de dimensiuni mici confecționate din metal la prețul de 500 lei fiecare, un contor electric la prețul de 2 000 lei, două cărucioare confecționate din metal la prețul de 400 lei fiecare, patru scaune confecționate din lemn la prețul de 150 lei fiecare, o scară confecționată din lemn la prețul de 300 lei, cinci bare din metal la prețul de 400 lei fiecare, streșină confecționată din aluminiu la prețul de 2 000 lei, bunuri care au fost realizate de către acesta ca fiind metal uzat, cauzându-i astfel părții vătămate L. Carauș o daună materială în proporții considerabile în sumă de 9 300 lei. Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru prima instanță, prin care Deleu Liviu să fie declarat culpabil în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal și stabilită pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani 8 luni închisoare. În baza art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Totodată, în conformitate cu prevederile art.227 Cod de procedură penală, a solicitat încasarea din contul inculpatului Deleu Liviu în contul statului cheltuielile judiciare suportate de către organul de urmărire penală în mărime de 918 lei în vederea etapării persoanei reținute. În motivarea apelului a invocat că prima instanță la stabilirea pedepsei inculpatului Deleu Liviu nu a ținut cont de prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, mai mult, prima instanță eronat a aplicat în privința inculpatului Deleu Liviu prevederile art.85 alin.(1) Cod penal, or, la aplicarea pedepsei a constatat greșit că inculpatul Deleu Liviu a comis furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria după ce a fost pronunțată sentința Judecătoria raionului Criuleni din 26 octombrie 2017 prin care i-a fost stabilită o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Un alt argument în susținerea apelului s-a referit la aceea că inculpatul Deleu Liviu prin sentința Judecătoriei Criuleni din 26 octombrie 2017 a fost condamnat pentru furtul comis din gospodăria cet. Albu Victor, care a avut loc la data de 29 august 2016, iar furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria a avut loc în intervalul de timp a lunilor 2 mai-octombrie 2016. Astfel, prima instanță a aplicat greșit în privința inculpatului Deleu Liviu pedeapsa pentru cumul de sentințe în temeiul art.85 Cod penal, urma să-i stabilească pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni în temeiul prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal. Totodată, instanța nu s-a expus asupra cheltuielilor judiciare suportate de către organul de urmărire penală care au fost suportate în legătură cu faptul transportării învinuitului din cadrul IP Glodeni locul unde acesta a fost reținut și până la IP Criuleni pentru a-i fi înaintată învinuirea în prezenta cauză, cheltuieli în sumă de 918 lei care sunt justificate prin actele prezentate la materialele cauzei penale și sunt incluse în, rechizitoriu, pentru care fapt inculpatul a fost de acord odată ce a solicitat examinarea cauzei penale în temeiul art.3641 Cod de procedură penală. Mai mult, cheltuielile judiciare solicitate sunt justificate, deoarece acestea nu cad sub incidența art.229 alin.(2) Cod procedură penală

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018, apelul declarat a fost admis, casată sentința parțial în partea pedepsei și în această parte a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Deleu Liviu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal la 2 ani 8 luni închisoare. Conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani, cu executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis. În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, deși corect prima instanță a statuat asupra circumstanțelor de fapt și de drept în această cauză, just fiind stabilită vinovăția inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, care a fost dovedită cu certitudine prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de judecată, însă, eronat a aplicat pedeapsa penală prin prisma prevederilor art.85 Cod penal, reieșind din materialele cauzei, pedeapsa penală urma a fi aplicată prin prisma prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal. În acest context, instanța de apel a subliniat că inculpatul Deleu Liviu prin sentința Judecătoriei Criuleni din 26 octombrie 2017 a fost condamnat pentru furtul comis din gospodăria cet. Albu Victor, care a avut loc la data de 29 august 2016, iar furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria a avut loc în intervalul de timp a lunilor mai- octombrie 2016, astfel prezenta infracțiune a fost comisă de Deleu Liviu la data anterioară condamnării prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 30 ianuarie 2018 și săvârșirii faptei prejudiciabile în baza căreia a fost sancționat. Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor stipulate la art.84 alin.(4) Cod penal, aplicând greșit prevederile art.85 Cod penal, în speță, este prezența unui concurs de infracțiuni și nu a unui cumul de sentințe. Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a aplicat 3 inculpatului, Deleu Liviu, pedeapsa prin prisma art.85 alin.(1) Cod penal, or, materialele cauzei penale generează concluzia aplicării pedepsei penale, prin prisma prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, dat fiind faptul că inculpatul, Deleu Liviu, a comis prezenta infracțiune anterior condamnării prin sentința Judecătoriei Criuleni din data de 26 octombrie 2017. Din considerentele date, instanța de apel a conchis că corectă este aplicarea prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, respectiv, în baza acestei norme, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit inculpatului Deleu Liviu o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis. Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a respins cererea procurorului privind încasarea a cheltuielilor judiciare în vederea etapării persoanei reținute în sumă de 918 lei, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului. Prin urmare, instanța de apel a menționat că normele procedural penale nu prevăd expres achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare, ce constituie cheltuieli legate de etaparea persoanei reținute.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a contestat-o cu recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță în alt complet de judecată argumentând că hotărârea contestată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia instanței de respingere a solicitării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 918 lei, este neargumentată. Consideră, că ținând cont de prevederile art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi încasate din contul inculpatului. În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din următoarele considerente. În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Potrivit textului, titularul invocă temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. 4 Din conținutul recursului, Colegiul penal atestă, că autorul în esență critică decizia instanței de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a cheltuielilor de judecată în vederea etapării persoanei reținute în sumă de 918 lei. Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229 Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate. Astfel, potrivit art.227 alin.(1), (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală, cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate. La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile în vederea etapării persoanei reținute, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu urmează a fi puse pe seama inculpatului. Aceste acțiuni țin de activitatea organului de urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu rămână nepedepsit. Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal remarcă că recursul repetă textul apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora, examinându-le în ansamblu, le-a dat o apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțând-u-se argumentat și detaliat asupra lor. Subsecvent, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, conform prevederilor art.417 Cod de procedură penală. Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de apel fiind argumentată, motivată și în deplină concordanță cu prevederile art.394 Cod de procedură penală. Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată cu recurs ordinar de către procuror, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept care ar afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate. 5 În baza celor expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de procuror sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018 în cauza penală în privința lui Deleu Liviu xxxx, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018. Președinte Nadejda Toma Judecători Anatolie Țurcan Vladimir Timofti 6