1ra-1307/2018 — art.186 alin.2 lit. d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.186 alin.2 lit. d CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct.6 CPP
1ra-1307/2018 — art.186 alin.2 lit. d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr.1ra-1307/2018
C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E
D E C I Z I E
27 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte Nadejda Toma
Judecători Anatolie Țurcan
Vladimir Timofti
examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de
procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, prin care se
solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie
2018, în cauza penală privind-l pe
Deleu Liviu xxxx, născut la xx xxxx xxxx,
originar din sat. xxxx r-nul xxxx,
domiciliat în sat. xxxx r-nul xxxx.
Termenul de examinare a cauzei:
Prima instanță: 11.10.2017 – 30.01.2018;
Instanța de apel: 02.03.2018 – 28.03.2018;
Instanța de recurs: 01.06.2018– 27.06.2018.
Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Criuleni sediul Central din 30 ianuarie 2018, adoptată
în conformitate cu art.3641 Cod de procedură penală în baza probelor administrate în
faza de urmărire penală, Deleu Liviu, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza
art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal la 2 ani și 8 luni închisoare.
În temeiul art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, lui Deleu Liviu i-a fost
adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei stabilite prin sentința Judecătoriei
Criuleni din 26 octombrie 2017, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Carauș Lucheria a fost admisă în
1
principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond, în fapt, a constatat că Deleu Liviu în
perioada lunilor mai - octombrie 2016, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor
altei persoane, prin acces liber a sustras pe ascuns din gospodăria lui Carauș Lucheria
pe care o închiria de la ultima mai multe bunuri materiale și anume: 3 plite din metal cu
prețul de 200 lei fiecare, două porți de dimensiuni mici confecționate din metal la prețul
de 500 lei fiecare, un contor electric la prețul de 2 000 lei, două cărucioare confecționate
din metal la prețul de 400 lei fiecare, patru scaune confecționate din lemn la prețul de
150 lei fiecare, o scară confecționată din lemn la prețul de 300 lei, cinci bare din metal
la prețul de 400 lei fiecare, streșină confecționată din aluminiu la prețul de 2 000 lei,
bunuri care au fost realizate de către acesta ca fiind metal uzat, cauzându-i astfel părții
vătămate L. Carauș o daună materială în proporții considerabile în sumă de 9 300 lei.
Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța
a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, furtul, adică sustragerea pe
ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.
Sentința a fost atacată cu apel de procuror, care a solicitat casarea acesteia,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit, pentru
prima instanță, prin care Deleu Liviu să fie declarat culpabil în comiterea infracțiunii
prevăzute de art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal și stabilită pedeapsă sub formă de
închisoare pe un termen de 2 ani 8 luni închisoare. În baza art.84 alin.(4) Cod penal,
pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită
o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Totodată, în conformitate cu prevederile art.227 Cod de procedură penală, a
solicitat încasarea din contul inculpatului Deleu Liviu în contul statului cheltuielile
judiciare suportate de către organul de urmărire penală în mărime de 918 lei în vederea
etapării persoanei reținute.
În motivarea apelului a invocat că prima instanță la stabilirea pedepsei
inculpatului Deleu Liviu nu a ținut cont de prevederile art.84 alin.(4) Cod penal, mai
mult, prima instanță eronat a aplicat în privința inculpatului Deleu Liviu prevederile
art.85 alin.(1) Cod penal, or, la aplicarea pedepsei a constatat greșit că inculpatul Deleu
Liviu a comis furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria după ce a fost pronunțată
sentința Judecătoria raionului Criuleni din 26 octombrie 2017 prin care i-a fost stabilită
o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 2 ani, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip semiînchis.
Un alt argument în susținerea apelului s-a referit la aceea că inculpatul Deleu
Liviu prin sentința Judecătoriei Criuleni din 26 octombrie 2017 a fost condamnat pentru
furtul comis din gospodăria cet. Albu Victor, care a avut loc la data de 29 august 2016,
iar furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria a avut loc în intervalul de timp a lunilor
2
mai-octombrie 2016. Astfel, prima instanță a aplicat greșit în privința inculpatului
Deleu Liviu pedeapsa pentru cumul de sentințe în temeiul art.85 Cod penal, urma să-i
stabilească pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni în temeiul prevederilor
art.84 alin.(4) Cod penal.
Totodată, instanța nu s-a expus asupra cheltuielilor judiciare suportate de către
organul de urmărire penală care au fost suportate în legătură cu faptul transportării
învinuitului din cadrul IP Glodeni locul unde acesta a fost reținut și până la IP Criuleni
pentru a-i fi înaintată învinuirea în prezenta cauză, cheltuieli în sumă de 918 lei care
sunt justificate prin actele prezentate la materialele cauzei penale și sunt incluse în,
rechizitoriu, pentru care fapt inculpatul a fost de acord odată ce a solicitat examinarea
cauzei penale în temeiul art.3641 Cod de procedură penală. Mai mult, cheltuielile
judiciare solicitate sunt justificate, deoarece acestea nu cad sub incidența art.229 alin.(2)
Cod procedură penală
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28 martie 2018,
apelul declarat a fost admis, casată sentința parțial în partea pedepsei și în această parte
a fost pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin
care Deleu Liviu a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.186
alin.(2) lit. d) Cod penal la 2 ani 8 luni închisoare.
Conform prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin
cumul parțial al pedepselor, i s-a stabilit o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani, cu
executarea acesteia în penitenciar de tip semiînchis.
În rest, celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute fără modificări.
În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a menționat că, deși corect prima
instanță a statuat asupra circumstanțelor de fapt și de drept în această cauză, just fiind
stabilită vinovăția inculpatului în baza art.186 alin.(2) lit. d) Cod penal, care a fost
dovedită cu certitudine prin probele administrate și cercetate în cadrul ședinței de
judecată, însă, eronat a aplicat pedeapsa penală prin prisma prevederilor art.85 Cod
penal, reieșind din materialele cauzei, pedeapsa penală urma a fi aplicată prin prisma
prevederilor art. 84 alin. (4) Cod penal.
În acest context, instanța de apel a subliniat că inculpatul Deleu Liviu prin
sentința Judecătoriei Criuleni din 26 octombrie 2017 a fost condamnat pentru furtul
comis din gospodăria cet. Albu Victor, care a avut loc la data de 29 august 2016, iar
furtul din gospodăria cet. Carauș Lucheria a avut loc în intervalul de timp a lunilor mai-
octombrie 2016, astfel prezenta infracțiune a fost comisă de Deleu Liviu la data
anterioară condamnării prin sentința Judecătoriei Criuleni, sediul Central din 30
ianuarie 2018 și săvârșirii faptei prejudiciabile în baza căreia a fost sancționat.
Astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță nu a acordat deplină eficiență
prevederilor stipulate la art.84 alin.(4) Cod penal, aplicând greșit prevederile art.85 Cod
penal, în speță, este prezența unui concurs de infracțiuni și nu a unui cumul de sentințe.
Prin urmare, instanța de apel a constatat că prima instanță eronat a aplicat
3
inculpatului, Deleu Liviu, pedeapsa prin prisma art.85 alin.(1) Cod penal, or, materialele
cauzei penale generează concluzia aplicării pedepsei penale, prin prisma prevederilor
art.84 alin.(4) Cod penal, dat fiind faptul că inculpatul, Deleu Liviu, a comis prezenta
infracțiune anterior condamnării prin sentința Judecătoriei Criuleni din data de 26
octombrie 2017.
Din considerentele date, instanța de apel a conchis că corectă este aplicarea
prevederilor art.84 alin.(4) Cod penal, respectiv, în baza acestei norme, pentru concurs
de infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit inculpatului Deleu
Liviu o pedeapsă definitivă pe un termen de 4 ani, în penitenciar de tip semiînchis.
Cu referire la cheltuielile judiciare, instanța de apel a respins cererea procurorului
privind încasarea a cheltuielilor judiciare în vederea etapării persoanei reținute în sumă
de 918 lei, acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea
acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în
comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.
Prin urmare, instanța de apel a menționat că normele procedural penale nu
prevăd expres achitarea din contul condamnaților a cheltuielilor judiciare, ce constituie
cheltuieli legate de etaparea persoanei reținute.
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, acuzatorul de stat a contestat-o cu
recurs ordinar solicitând casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași
instanță în alt complet de judecată argumentând că hotărârea contestată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, deoarece concluzia instanței de respingere a
solicitării privind încasarea din contul inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor
de judecată în sumă de 918 lei, este neargumentată. Consideră, că ținând cont de
prevederile art.227, 229 alin.(1) Cod de procedură penală aceste cheltuieli urmau a fi
încasate din contul inculpatului.
În drept, recurentul își întemeiază cererea pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală.
Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, din
următoarele considerente.
În conformitate cu art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de
recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii
instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia
în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.
Potrivit textului, titularul invocă temeiul de drept prevăzut la art.427 alin.(1)
pct.6) Cod de procedură penală și anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci
când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
4
Din conținutul recursului, Colegiul penal atestă, că autorul în esență critică
decizia instanței de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a
cheltuielilor de judecată în vederea etapării persoanei reținute în sumă de 918 lei.
Analizând temeiurile respective în raport cu motivele invocate în recursul
declarat, Colegiul penal constată că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea
recursului.
Motivele recurentului, precum că instanța de apel eronat a respins cererea în
vederea compensării cheltuielilor judiciare, încălcând astfel prevederile art.227 și 229
Cod de procedură penală, sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art.227 alin.(1), (3) și 229 alin.(1) Cod de procedură penală,
cheltuieli judiciare sunt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei
desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu
prevede altă modalitate.
La caz, recurentul nu a ținut cont că cheltuielile în vederea etapării persoanei
reținute, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea
probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea
infracțiunii incriminate și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul statului și nu
urmează a fi puse pe seama inculpatului. Aceste acțiuni țin de activitatea organului de
urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor circumstanțe
care dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea învinuirii de stat.
Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului își are temeiul în
necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici un infractor să nu
rămână nepedepsit.
Cu referire la argumentul recurentului, precum că hotărârea atacată nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, Colegiul penal remarcă că recursul repetă textul
apelului, argumentele expuse de recurent fiind anterior invocate în apel, iar instanța de
apel s-a pronunțat argumentat asupra acestora, examinându-le în ansamblu, le-a dat o
apreciere corespunzătoare, conform art.414 Cod de procedură penală, pronunțând-u-se
argumentat și detaliat asupra lor.
Subsecvent, Colegiul penal conchide că decizia instanței de apel cuprinde fondul
apelului, temeiurile de fapt și de drept, precum și motivele adoptării soluției, conform
prevederilor art.417 Cod de procedură penală.
Prin urmare, argumentele recurentului sunt neîntemeiate, decizia instanței de
apel fiind argumentată, motivată și în deplină concordanță cu prevederile art.394 Cod
de procedură penală.
Respectiv, analizând materialele cauzei și hotărârea instanței de apel atacată cu
recurs ordinar de către procuror, Colegiul penal nu constată vreo eroare de drept care ar
afecta legalitatea hotărârii judecătorești contestate.
5
În baza celor expuse, Colegiul penal statuează, că argumentele invocate de
procuror sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind inadmisibilitatea recursului
ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.
În temeiul art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal al
Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
Circumscripție Chișinău, Devder Djulieta, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții
de Apel Chișinău din 28 martie 2018 în cauza penală în privința lui Deleu Liviu xxxx,
ca fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 iunie 2018.
Președinte Nadejda Toma
Judecători Anatolie Țurcan
Vladimir Timofti
6