1ra-375/2018 — art. 217 alin. 3 lit. b CP

1ra-375/2018 — art. 217 alin. 3 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-375/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte URSACHE Petru

judecători TOMA Nadejda

ȚURCAN Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Popescu Ion în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul

central, din 22 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

VORNICESCU Vasile XXXXX, născut la

24 aprilie 1983, domiciliat în mun. Chișinău, sat.

Dobrogea, str. M. Eminescu 31.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.09.2016 – 22.05.2017;

Instanța de apel: 24.06.2017 – 26.10.2017;

Instanța de recurs: 18.01.2018 – 14.03.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă:

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal la 1 an

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită

activitate legată de producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea,

transformarea, procurarea, păstrarea, expedierea, transportarea sau distribuirea drogurilor,

etnobotanicelor sau analogii acestora pe un termen de 3 ani, totodată în baza art. 90 Cod

penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de probațiune

de 1 an.

Prin aceiași sentință, s-a încetat procesul penal în privința lui Vornicescu P. în baza art.

217 alin. (3) lit. b) Cod penal, în legătură cu decesul inculpatului.

prin înțelegere și de comun acord cu fratele său, Vornicescu P., în scop de consum personal,

a cultivat și păstrat la domiciliul său situat în XXXXX, 48 fire de plante (cânepă) în stare

verde de vegetație, depistate și ridicate în urma cercetării la fața locului pe adresa

menționată, în cadrul acțiunii de urmărire penală petrecută în cauza penală nr. 2016421705

1

la data de 23.07.2016, în perioada de timp cuprinsă între orele 10:47 min. și 11:20 min.

Conform raportului de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-4417 din 05.08.2016, cele 48

fire de plante (cânepă) în stare verde de vegetație reprezintă plante de cannabis (cânepă), în

proporții mari, care conțin tetrahidrocannabinol și care se atribuie la substanțe narcotice,

incluse în lista substanțelor narcotice, psihotrope și precursorii acestora supuse controlului,

aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 și Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004.

Vornicescu P., prin înțelegere și de comun acord cu fratele său, Vornicescu V., în scop

de consum personal a cultivat și păstrat la domiciliul său situat pe XXXXX, 48 fire de

plante (cânepă) în stare verde de vegetație, depistate și ridicate în urma cercetării la fața

locului pe adresa menționată, în cadrul acțiunii de urmărire penală petrecută în cauza penală

nr. 2016421705, la data de 23.07.2016, în perioada de timp cuprinsă de orele 10:47 min. și

11:20 min.

Conform raportului de expertiză chimică nr. 34/12/1-R-4417 din 05.08.2016, cele 48

fire de plante (cânepă) în stare verde de vegetație reprezintă plante de cannabis (cânepă), în

proporții mari, care conține tetrahidrocannabinol și care se atribuie la substanțe narcotice

incluse în lista substanțelor narcotice, psihotrope și precursorii acestora supuse controlului,

aprobată prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 79 din 23.01.2006 și Hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr. 1088 din 05.10.2004.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a

reținut că, în drept, faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii

prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, adică cultivarea și păstrarea ilegală a

plantelor care conțin droguri, în proporții mari, fără scop de înstrăinare, de două sau mai

multe persoane.

Cod de procedură penală, a fost atacată cu apel de către avocatul Bucatca V. în interesele

inculpatului Vornicescu V., prin care s-a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei hotărâri de achitare în privința lui Vornicescu V.

În motivarea apelului s-a indicat că, prima instanță eronat a pus la baza sentinței de

condamnare a lui Vornicescu V. procesul-verbal de ridicare și de examinare la fața locului,

întrucît acestuia nu i s-a adus la cunoștință actul nominalizat. De asemenea, apelantul a

indicat că, partea acuzării nu a dovedit ce acțiuni concrete a întreprins Vornicescu V. în

vederea cultivării plantelor, astfel nefiind probată intenția inculpatului de a comite

infracțiunea incriminată prin rechizitoriu. În general, probele administrate nu atestă

vinovăția lui Vornicescu V. de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b)

Cod penal.

apelul declarat au fost respins, ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate, fără careva

modificări.

stabilit corect starea de fapt ce corespunde probelor din dosar, încadrînd just acțiunile

inculpatului Vornicescu V. în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal și corect stabilindu-i

pedeapsa. Aceste împrejurări au fost constatate din totalitatea de probe acumulate la cauza

2

penală, fiind corect apreciate, cu respectarea prevederilor din art. 101 CPP, din punct de

vedere al pertinenței, concludenții și veridicități, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor.

Cu toate că inculpatul Vornicescu V., vinovăția în comiterea infracțiunii încriminate

nu a recunoscut-o și a susținut declarațiile date anterior, adăugând că în casa părinților

locuia doar fratele său, iar el locuia la un băiat, totuși vinovăția acestuia a fost demonstrată

prin toate probele, administrate și cercetate în cadrul cercetării judecătorești, verificate în

subsidiar și în instanța de apel.

Prin urmare, nu s-a luat în considerație versiunea susținută de inculpat pe întreg

procesul penal privind nerecunoașterea vinei, aceasta fiind apreciată de instanță ca o

tendință a ultimului de a prezenta o stare de fapt nereală și neplauzibilă, care să-i atenueze

răspunderea penală, deoarece aceste declarații se combat prin cumulul de probe administrate

în cadrul ședinței de judecată în instanța de fond, care au fost verificate în ședința instanței

de apel.

De asemenea, instanța de apel a apreciat că sunt nefondate și alegațiile părții apărării

privitor la aceea nu poate fi pus la baza sentinței procesul-verbal de ridicare și de examinare

la fața locului, pe motiv că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia. Pe de

altă parte, potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor de urmărire penală din

30.08.2016, atât inculpatului cât și avocatului acestuia Bucatca V., careva cereri și

demersuri nu au înaintat.

La fel, nu s-a reținut argumentul apărării precum că nu s-a dovedit concret ce acțiuni a

întreprins Vornicescu V. în vederea cultivării plantelor, întrucît reieșind din probele

acumulate s-a constatat că acesta fără scop de înstrăinare a cultivat și păstrat ilegal plante de

canabis (cânepă), care conform Hotărârii Guvernului R. Moldova nr.1088 din 05.10.2004 și

Hotărârii Guvernului nr.79 din 23.01.06, prin care a fost aprobată Lista substanțelor

stupefiante, psihotrope și a plantelor care conțin astfel de substanțe depistate în trafic ilicit,

precum și cantitățile acestora, reprezintă substanță stupefiantă - tetrahidrocannabinol și

constituie cantități mari.

Prin urmare, la caz s-a constatat cu certitudine vinovăția inculpatului, inclusiv intenția

acestuia în cultivarea și păstrarea plantelor de cânepă, care conțin droguri, săvârșită în

proporții mari, fară scop de înstrăinare, evidențiindu-se cu certitudine elementele obiectului

juridic ce atentează la relațiile sociale cu privire la sănătatea publică și conviețuirea socială.

Astfel, instanța de apel a conchis că din probele cercetate prin prisma prevederilor

art.101 Cod de procedură penală și apreciate conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, s-a ajuns la concluzia că,

cu certitudine, s-a dovedit vinovăția lui Vornicescu V. în comiterea faptelor imputate

acestuia prin actul de sesizare a instanței, în acțiunile acestuia fiind prezente semnele

comiterii infracțiunii prevăzute de art.217 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, s-a menționat că prima instanță just și

întemeiat a stabilit categoria și termenul acesteia, fiind luate în considerație dispozițiile

art.61 și art. 75 Cod penal, ce determină scopul pedepsei penale, de restabilire a echității

sociale și corijare a infractorului, întru prevenirea comiterii de către acesta a altor

3

infracțiuni, precum și de criteriile generale de individualizare a pedepsei, ținându-se cont de

gravitatea faptei penale și prejudiciul cauzat prin consecințele survenite, fiind aplicată

pedeapsa în limite legii și în conformitate cu prevederile Codului penal.

Așadar, pedeapsa aplicată inculpatului este una echitabilă, fiind stabilită cu respectarea

strictă a prevederilor legislației în vigoare, iar careva temei de a interveni în sentință,

inclusiv, din oficiu, instanța de apel nu a constatat.

acționând în numele inculpatului Vornicescu V. a atacat cu recurs ordinar sentința și decizia

instanței de apel solicitînd casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel, în alt complet de judecată, reieșind din motivele ce urmează:

- pe tot parcursul procesului penal inculpatul Vornicescu V., vina în comiterea

infracțiunii incriminate nu a recunoscut-o și a declarat că locuiește în mun. Chișinău, sat.

Dobrogea cu mama sa, pensionară, care este de fapt proprietara casei. În casa părinților

locuia fratele său, Vornicescu P., el în vara anului 2016, locuia la un băiat în altă localitate

unde era încadrat la munci ocazionale. Nu cunoaște cine a sădit cânepa în preajma casei. Nu

a plantat, nu a cultivat și nu a îngrijit plantele depistate din gospodăria mamei sale, deoarece

în perioada respectivă se afla la munci de ocazie în altă localitate. Personal substanțe

narcotice nu consumă;

- cu privire la declarațiile martorilor Iughin Al. și Siminițchi I., recurentul consideră că

acestea urmează a fi apreciate critic, deoarece ele nu corespund circumstanțelor reale și

probelor dobândite în cadrul anchetei judiciare. Mai mult ca atît, aceste declarații în nici un

mod nu indică direct că Vornicescu V. ar fi fost implicat în comiterea infracțiunii

incriminate, totodată acestea urmând a fi respinse de către instanță, în conformitate cu

prevederile art. 90 alin. (3), pct. 4) CPP, dat fiind că nu pot fi citați și ascultați ca martori

reprezentanții organului de urmărire penală, iar aceste persoane, fiind membri ai grupului de

urmărire penală, nu pot avea calitate de martori în procesul dat;

- în opinia recurentului instanțele urmau să dea o apreciere corespunzătoare faptului că

imobilul unde a fost efectuată percheziția nu aparține lui Vornicescu V. și acesta nu era

unica persoană care avea acces la imobilul de pe adresa XXXXX;

- toate erorile admise la etapele precedente de judecare a cauzei, cât și contradicțiile

neînlăturate, permit de a concluziona că Vornicescu V. nu este vinovat de cele imputate

acestuia în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal. Toate aceste circumstanțe înlătură

caracterul penal al faptei incriminate lui Vornicescu V., deoarece în acțiunile acestuia

lipsește vinovăția, ca element obligatoriu al componenței infracțiunii.

Constatarea eronată și denaturarea faptelor puse la baza hotărîrilor de condamnare în

privința inculpatului urmează a fi apreciate ca erori grave de fapt și de drept. Instanța de

apel, atât la judecarea cauzei, cât și în textul deciziei recurate s-a limitat exclusiv la redarea

argumentelor invocate în sentință, fără a se expune argumentat în privința motivelor indicate

de partea apărării în cererea de apel și nu a apreciat corect circumstanțele de fapt la

încadrarea juridică corectă a faptelor, fără a evalua în concret motivele invocate de apelant

și fără a analiza probele care conduc la aflarea adevărului, în special fără a respecta

prevederile art. 419 CPP, conform cărora rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în prima instanță.

4

De asemenea, instanța de apel, nu a apreciat fiecare probă separat, nu s-a expus în mod

convingător de ce respinge probele prezentate de inculpat, dar s-a expus în mod general.

Acest fapt denotă imparțialitatea judecătorului și manifestarea lui în favoarea acuzării în

detrimentul apărării, prin ce instanța a încălcat principiul contradictorialității în procesul

penal, prevăzut de art. 24 alin. (2) CPP.

Deci, se consideră că instanța de apel, la examinarea apelului a încălcat prevederile art.

414 și 416 CPP, examinându-le superficial și fără a soluționa toate chestiunile indicate, fără

a se expune just asupra tuturor probelor prezentate de apărare, fără a lua în considerație

încălcările admise de partea acuzării.

În drept, recurentul își întemeiază recursul declarat pe dispozițiile art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) și 12) Cod de procedură penală.

procurorul în referința depusă privind opinia sa asupra recursului declarat de avocatul

Popescu I. menționează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat.

actele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru

considerentele ce urmează.

Pornind de la dispoziția art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, urmează a se

reține că instanța de recurs examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de procedură

penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate și argumentate corespunzător de

recurent.

Din conținutul recursului ordinar declarat de avocatul Popescu I. se constată că acesta,

invocând temeiurile de casare prevăzute de pct. 6), 8) și 12) din alin. (1) al art. 427 Cod de

procedură penală, pledează pentru casarea decizie instanței de apel și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, din motiv că Curtea de Apel nu s-

a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, a admis o eroare gravă de fapt și de

drept, iar în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii prevăzute de art.

217 alin. (3) lit. b) Cod penal.

Verificând materialele dosarului în raport cu criticele punctate de recurent în cererea

de recurs, Colegiul penal conchide asupra netemeiniciei acestora, întrucât la judecarea

apelului instanța a examinat cauza sub toate aspectele, complet și obiectiv, adoptând o

soluție corectă de menținere a sentinței, prin care Vornicescu V. a fost recunoscut vinovat și

condamnat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal la 1 an închisoare, cu privarea de

dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate legată de

producerea, prepararea, experimentarea, extragerea, prelucrarea, transformarea, procurarea,

păstrarea, expedierea, transportarea sau distribuirea drogurilor, etnobotanicelor sau analogii

5

acestora pe un termen de 3 ani, iar în baza art. 90 Cod penal s-a dispus suspendarea

condiționată a executării pedepsei, pe un termen de probațiune de 1 an.

În opinia Colegiului penal, soluția instanței de apel expusă supra este argumentată și

corespunzătoare circumstanțelor de fapt și de drept constatate în speța dată, iar careva

temeiuri de a interveni în aceasta nu s-au stabilit.

În continuare, Colegiul menționează că, invocînd eroarea de drept prevăzută de pct. 6),

apărătorul semnalează despre faptul că instanța de apel nu s-a expus argumentat asupra

tuturor motivelor din cererea sa de apel, cu toate acestea dînsul nu relevă expres asupra

căror anume motive instanța nominalizată nu s-a pronunțat. În atare situație, Colegiul

consideră nefondate aceste alegații reiterând că, invocarea unor pretinse erori admise la

etapa judecării cauzei de către instanța de apel, urmează a fi precedate de o motivare

corespunzătoare privind esența acestora și indicarea expresă a circumstanțelor cauzei cărora

sunt subsecvente, ceea ce în cazul dat nu s-a realizat.

Mai mult, verificînd decizia recurată, Colegiul penal apreciază că aceasta cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, iar argumentele pe care instanța de apel le-a expus în

partea descriptivă a deciziei, echivalează cu o motivare conformă rigorilor și exigențelor

impuse de art. 6 CEDO.

Respectiv, Colegiul nu poate susține argumentele recurentului precum că instanța de

apel nu a respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, care obligă instanța să se

pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel, întrucît motivarea hotărîrii este un

proces de analiză și sinteză a actelor și lucrărilor dosarului care nu presupune în mod

necesar expunerea tuturor elementelor amănunțit, atîta timp cît sunt valorificate toate

aspectele relevante din punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele

obligatorii ale unei motivări a hotărîrii penale de condamnare, adică așa cum s-a procedat în

cauza de față. Fiind investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării

cercetării judecătorești, a expus circumstanțele speței reținute în cauză și a concluzionat

corect că urmează a fi menținută sentința de condamnare în privința lui Vornicescu V. în

baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, deoarece fapta lui întrunește toate elementele

infracțiunii date.

Prin urmare, opozabil poziției susținute de apărător, Colegiul penal, verificînd

suplimentar materialele dosarului, specifică că judecând apelul instanța a adoptat o soluție

corectă, legală și întemeiată. Or, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, instanța de apel

și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură

penală și aceasta cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la respingerea

apelului declarat de partea apărării, ca nefondat.

În general, după cum se învederează din conținutul cererii de recurs, titularul acesteia

se focusează preponderent pe critici care țin nemijlocit de chestiunea de apreciere a

probelor, afirmând că unele declarații nu au fost apreciate corespunzător, iar alte probe nu

sunt de natură să îl incrimineze pe inculpat în baza art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal, totuși

față de aceste critici urmează de consemnat că în cadrul cercetării judecătorești au fost

administrate suficiente probe pentru lămurirea faptelor și împrejurărilor cauzei sub toate

aspectele în condiții de nemijlocire, publicitate și contradictorialitate. Din atare

6

considerente, ține exclusiv de competența instanțelor de fond de a se expune asupra

probatoriului din dosar și de a-i da o apreciere corespunzătoare acestuia.

Pe de altă parte, Colegiul penal reamintește că aprecierea probelor, ca operațiune finală

a activității de probațiune, permite judecătorului să determine măsura în care probele

reflectă adevărul. Prin aprecierea tuturor probelor administrate, în ansamblul lor, judecătorul

își formează convingerea cu privire la temeinicia sau netemeinicia acuzației, cu privire la

măsura în care prezumția de nevinovăție a fost sau nu înlăturată prin probe certe de

vinovăție, dacă se impune sau nu achitarea inculpatului pentru faptele deduse judecății.

La caz, fiind respectate aceste cerințe, instanțele justificat au statuat că, Vornicescu V.

se face vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal,

adică de cultivarea și păstrarea ilegală a plantelor care conțin droguri, în proporții mari,

fără scop de înstrăinare, de două sau mai multe persoane.

De altfel, tot aici se notează că, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere

distincte cu privire la modul de apreciere al acelorași probe nu este un motiv suficient și

plauzibil pentru a dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită avocatul

Popescu I.

Totuși, pledînd că instanța de apel nu a dat o apreciere corespunzătoare probelor din

dosar, recurentul în particular are în vedere că au fost eronat apreciate declarațiile martorilor

Iughin Al. și Siminițchi I., care, în opinia sa nu dovedesc vinovăția lui Vornicescu V. de

cele incriminate, mai mult ca atît declarațiile acestora fiind contradictorii.

Faptul că reprezentanții organului de urmărire penală, Iughin Al. și Siminițchi I., au

fost audiați ca martori pe acest dosar, nu contravine stipulărilor din art. 90 alin. (3) pct. 4)

Cod de procedură penală, după cum pretinde avocatul Popescu I., întrucît norma respectivă

prevede expres cazurile cînd aceștia nu pot avea această calitate și excepțiile admisibile: „ ...

judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală, grefierul – cu privire

la circumstanțele care le-au devenit cunoscute în legătură cu exercitarea de către ei a

atribuțiilor lor procesuale, cu excepția cazurilor de participare la reținere în flagrant delict,

de cercetare a probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la

efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în ordine de revizie sau

de restabilire a dosarului pierdut.”

Având ca bază actele cauzei, Colegiul mai constată că, declarațiile martorilor

nominalizați de partea apărării, pe tot parcursul procesului penal au fost aceleași, neexistând

careva contradicții între cele susținute de dânșii la etapa urmăririi penale și în instanțele de

judecată, prin urmare și aceste critici aduse de avocat sunt vădit nefondate, mai mult că

partea nici nu indică în ce anume constă contradictorialitatea declarațiilor făcute de aceștia.

La fel, este lipsită de temei critica apărătorului, precum că instanța de apel a admis o

eroare gravă de fapt la judecarea acestei cauze, care ar fi afectat soluția adoptată, or Colegiul

penal menționează, că eroarea gravă de fapt trebuie înțeleasă în sensul atribuit acesteia de

legiuitor în art. 6 pct. 11) Cod de procedură penală și anume ca fiind stabilirea eronată a

faptelor, în existența sau inexistența lor, prin neluarea în considerare a probelor care le

confirmau sau prin denaturarea conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu ține de

aprecierea greșită a probelor.

7

Contrar acestor prevederi legale, argumentele expuse în recurs de titularul acestuia se

rezumă la faptul că constatarea de fapt a instanțelor nu corespunde cu realitatea, însă aceasta

fiind doar poziția părții apărării, dar nicidecum constatarea dată de instanțe în hotărârile

judecătorești pronunțate în cauză, adică ceea ce nu denotă prezența în speța dată a erorii

grave de fapt în calitate de temei de casare, după cum pretinde avocatul.

În ce privește alegațiile avocatului, precum că sentința a fost adoptată cu derogări de la

legislația procesual-penală, Colegiul le consideră neîntemeiate și expune în acest sens că,

instanța de apel corect a remarcat în decizia adoptată că: „ ... respinge, ca fiind nefondate,

argumentele apelantului precum că nu poate fi pus la baza sentinței procesul-verbal de

ridicare și de examinare la fața locului, pe motiv că inculpatului nu i s-a adus la cunoștință

conținutul acestuia. Or, potrivit procesului-verbal de prezentare a materialelor de la

urmărirea penală din 30.08.2016, atât inculpatul, cât și avocatul Bucatca V. careva cereri

și demersuri nu au avut.”

În subsidiar la cele expuse supra, Colegiul penal mai notează că, reieșind din

conținutul procesului-verbal al primei instanțe, anexat la fila dosarului 108, în cadrul

cercetării judecătorești, cînd au fost prezentate de către procuror probele acumulate la etapa

urmării penale, partea apărării nu a înaintat careva obiecții asupra acestora, sau

cereri/demersuri privind excluderea sau inadmisibilitatea a careva probe. Prin urmare,

subiecții îndrituiți cu atribuția de a decide asupra admisibilității sau inadmisibilității unor

probe sunt: organul de urmărire penală sau instanța de judecată. De aici derivă și constatarea

că părțile pot cere inadmisibilitatea unor probe atât la etapa urmăririi penale, cât și în cursul

judecării cauzei de către instanțele de fond, însă această chestiune nu mai poate fi disputată

la etapa judecării cauzei în instanța de recurs.

Totodată, instanța de recurs nu susține nici poziția părții apărării care pretinde că

nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, îl absolvă pe acesta de la răspunderea penală

pentru faptele săvîrșite.

Or, nerecunoașterea vinovăției nu poate echivala cu achitarea persoanei și nu poate fi

reținută de instanța de recurs, în condițiile în care, întrunirea elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 217 alin. (3) lit. b) Cod penal au fost cu certitudine probate prin

dovezi pertinente, admisibile, utile și concludente, astfel încât, simpla afirmare a unei stări

de fapt, fără coroborarea acesteia cu alte mijloace de probă, nu poate fi acceptată ca adevăr,

iar modalitatea de apărare utilizată de inculpat, respectiv negarea realității evidente și

justificarea acțiunilor sale, nu poate influența asupra convingerii instanței bazate pe probe

incontestabile.

Afirmația avocatului că instanțele au lăsat fără apreciere faptul că inculpatul nu locuia

pe adresa: XXXXX, la momentul cînd s-au depistat firele de cînepă, nu pot fi reținute ca

temeinice. Or, potrivit art. 68 alin. (1) pct. 5) CPP, apărătorul este în drept să prezinte

documente sau alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal și cercetate în

ședința de judecată, care ar confirma poziția apărării.

Prin urmare, în opinia Colegiului penal, în speța dată, instanțele de fond rezultînd din

ansamblul probator administrat și cercetat în cadrul ședințelor de judecată, corect au respins

alegațiile părții apărării precum că Vornicescu V. urmează a fi achitat, deoarece partea

acuzării nu a adus suficiente probe pentru a confirma vinovăția acestuia.

8

În consecință, reținând că nu are niciun fundament legal cererea de recurs întemeiată

pe motivele de mai sus, autorul referindu-se preponderent la chestiunea de apreciere a

probelor, Colegiul va declara ca inadmisibilă această cerere, pentru că o consideră vădit

nefondată.

Prin urmare, avînd în vedere considerentele menționate supra și raportînd situația

reținută în cauză la prevederile art. 432 alin. (2) Cod de procedură penală, Colegiul penal

concluzionează că, la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a respectat prevederile

legale relevante, prescrise de art. 414-419 Cod de procedură penală, iar criticele invocate în

cererea de recurs ordinar declarat de avocatul Popescu I. în numele inculpatului Vornicescu

V., nu și-au găsit confirmarea.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Popescu Ion în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26

octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Vornicescu Vasile XXXXX, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 14 martie 2018.

Președinte URSACHE Petru

Judecător TOMA Nadejda

Judecător ȚURCAN Anatolie

9