1ra-372/2018 — art. 145 alin. 2 lit. j CP

Dosarul nr. 1ra-372/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

avocatul Culeac-Reul Natalia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2017 și a sentinței

Judecătoriei Orhei din 16 ianuarie 2017, în cauza penală privindu-l pe

Tanasevici Denis Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT :

pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Tanasevici Denis Xxxxx, a

fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. j ) Cod penal, cu

aplicarea prevederilor art. 3641 Cod de procedură penală, art. art. 70, 79, Cod penal,

la 6 ani închisoare, cu executare în penitenciar pentru minori.

A fost încasat de la reprezentantul legal a lui Tanasevici Denis – Tanasevici

Uliana, cheltuielile judiciare pentru instrumentarea cauzei penale la etapa urmăririi

penale în beneficiul statului în mărime de 5.535 lei, iar capătul cerinței privind

diferența sumei de 158,75 lei, ce constituie costul pentru filele de hârtie, imprimarea

textelor, copertei și combustibilului a fost respinsă ca neîntemeiată.

2016, în jurul orei 15.00, aflându-se în beciul gospodăriei Feodorei Grosu, situată în

com. Xxxxx, r-nul Xxxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, urmărind intenția de a

o omorî pe Feodora Grosu, cu mânerul din metal al unui cuțit, i-a aplicat victimei

două lovituri în regiunea capului și multiple lovituri cu pumnii peste diferite părți

ale corpului, pricinuindu-i ultimei leziuni corporale sub formă de traumă cranio-

cerebrală închisă, plăgi contuze pe cap, hemoragii în țesuturile moi pericraniene,

fracturi costale directe, complete bilateral, echimoză masivă pe față, echimoze pe

1

membre, excoriații pe spate și membre, după care continuându-și acțiunile sale

criminale, cu deosebită cruzime, a strangulat-o cu o panglică din material în

regiunea gâtului, cauzând astfel, moartea Feodorei Grosu, ce a survenit în urma

asfixiei mecanice prin strangulare cu lațul.

Pe baza stării de fapt expuse, acțiunile lui Tanasevici D. au fost calificate de

drept, în baza art. 145 alin. (2) lit. j) Cod penal – omorul intenționat, săvârșit cu o

deosebită cruzime.

aplicată o pedeapsă mai blândă, deoarece pedeapsa stabilită de 6 ani închisoare, este

prea aspră.

fost respins ca fiind depus peste termen apelul declarat, fiind menținută sentința.

fost prezent la examinarea cauzei penale intentate împotriva lui în ședința primei

instanțe, a fost prezent la pronunțarea sentinței, a cunoscut despre soluția adoptată

de către instanța de judecată, fiindu-i înmânată o copie a sentinței sub semnătură la

data de 16 ianuarie 2017, fapt confirmat prin dovada de primire a sentinței. Însă,

inculpatul a expediat cerere de apel împotriva sentinței adoptate, abia la data de

06.03.2017, deși termenul de declarare a apelului a expirat la data de 31.01.2017.

Totodată, instanța de apel a reținut, că la judecarea cauzei penale în prima

instanță inculpatul, Tanasevici D., a fost asistat de apărătorul, Covaș Valeriu, iar la

pronunțarea sentinței instanța a explicat calea și termenul de atac.

Astfel, în cazul dezacordului cu sentința adoptată la caz, inculpatul urma să

înainteze apel în termenul legal de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale,

ținând cont de faptul, că Tanasevici D. a fost prezent la pronunțarea acesteia,

cunoștea soluția adoptată, i-a fost explicat în ședință publică dreptul său de a ataca

sentința în termen de 15 zile. Însă, inculpatul a depus apel la data de 06.03.2017,

adică peste termenul legal de depunere a apelului, termenul - limită pentru

declararea apelului împotriva sentinței expirând la data de 31.01.2017.

Instanța de apel a constatat, că întârzierea de a declara apel de către inculpat în

cauza dată nu a fost determinată de motive întemeiate, motiv pentru care a ajuns la

concluzia de a respinge apelul ca declarat peste termen.

Culeac-Reul Natalia, în numele inculpatului care solicită casarea acestora, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, care să nu agraveze situația condamnatului sau

eventual rejudecarea cauzei în instanța de apel.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel urma să stabilească dacă atât reprezentantul legal al

minorului, pedagogul, cât și avocatul a procedat în așa fel încât să fie convinși că

inculpatul-minor, după primirea și luarea de cunoștință cu sentința motivată, a

înțeles exact conținutul acestuia și dorește să-și exprime voința de a contesta sentința

de condamnare;

2

- manifestarea de voința este un element ce urma sa fie determinat de către

instanța de apel în vederea repunerii în termen a apelului înaintat de către

Tanasevici D.;

- reprezentantul legal al minorului, pedagogul, cât și avocatul nu au asigurat

acestuia dreptul de a citi sentința redactată, de a înțelege sau cunoaște conținutul

sentinței, dacă pedeapsa corespunde cu voința sa, practic părțile menționate mai sus

nu au luat consimțământul minorului-inculpat in vederea contestării în termen a

sentinței;

- motivul invocat de către inculpatul-minor, Tanasevici D., în instanța de apel,

precum că nu cunoștea despre termenul de contestare a sentinței, în vederea apărării

este unul întemeiat ținând cont și de vârsta acestuia, iar pentru a nu-i încălca dreptul

la un proces echitabil, instanța de apel urma să-i repună termenul de apel.

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând de a decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece

instanța de apel corect a respins apelul declarat împotriva sentinței, ca depus peste

termen, nefiind constatate careva temeiuri legale pentru casarea sentinței.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs

sânt vădit neîntemeiate.

Din sumarul recursului declarat, autorul acestuia îl întemeiază în baza alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, însă fără a specifica concret care anume punct din

temeiurile prevăzute la această normă se invocă ca fiind incident cazului de casare.

Totodată, rezultând din conținutul recursului declarat, se atestă că recurentul își

expune dezacordul cu soluția adoptată de către instanța de apel prin care a respins

apelul declarat de către inculpat, ca fiind depus peste termen.

Analizând argumentele menționate în motivarea recursului declarat, Colegiul

penal consideră, că instanța de apel a adoptat o soluție corectă și justificat nu a pus

în discuție invocările inculpatului din apel referitoare la individualizarea pedepsei

stabilite acestuia, dat fiind faptul că apelul declarat de către inculpat a fost respins ca

depus peste termen. Iar în cazul în care este adoptată o soluție de respingere a

apelului ca depus peste termen, faptul dat nu implică o verificare a hotărârii atacate,

întrucât instanța de apel nu poate proceda la o verificare de fapt și de drept a

acesteia decât în cadrul unui apel exercitat în mod legal (a se vedea pct. 16 al

Hotărârii Plenului CSJ Cu privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel nr.

22 din 12.12.2005). Respectiv, ținând cont de faptul că instanța de apel nu a fost

sesizată în termenul prevăzut de legea procesual-penală, Colegiul statuează, că

solicitarea autorului recursului de a interveni în hotărârile judecătorești în sensul

casării acestora nu are o fundamentare legală.

3

Totodată, Colegiul penal notează, că instanța de apel a examinat și s-a

pronunțat argumentat asupra chestiunii omiterii nejustificate a termenului de

declarare a apelului de către inculpatul, Tanasevici D.

În conformitate cu prevederile art. 402 alin. (1) Cod de procedură penală,

termenul de apel este de 15 zile de la data pronunțării sentinței integrale, dacă legea

nu dispune altfel.

La capitolul dat, Colegiul menționează, că instanța de apel a reținut corect

starea de fapt, din care rezultă că sentința a fost pronunțată integral la data de 16

ianuarie 2017 (f.d. 231 verso, v. 1), în prezența inculpatului, reprezentantului legal al

acestuia, precum și a apărătorului său, fiindu-le explicat modul și termenul de atac,

și înmânate potrivit recipisei (f.d. 238 v. 1) copii ale sentinței, pentru cunoștință.

Prevederile alin. (2) și (3) art. 230 Cod de procedură penală stipulează, că în

cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit

termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea

actului efectuat peste termen. La calcularea termenelor pe ore sau pe zile nu se ia în

calcul ora sau ziua de la care începe să curgă termenul, nici ora sau ziua în care

acesta se împlinește.

Așadar, în prezenta speță, instanța de recurs specifică, că termenul de declarare

a apelului urmează a fi calculat începând cu data de 17 ianuarie 2017 și care a expirat

la sfârșitul zile de 31 ianuarie 2017, însă inculpatul a depus apel abia la data de 06

martie 2017, fiind evident omis termenul de atac.

Nu poate fi reținută de către Colegiul penal, alegația recurentului precum că

nu-i este imputabil inculpatului, faptul că a omis termenul de apel, pe motiv că nu

înțelegea conținutul sentinței și necesitatea exprimării voinței de a contesta această

hotărâre de judecată, deoarece precum a fost menționat mai sus, reieșind și din

lucrările cauzei, la momentul pronunțării integrale a sentinței inculpatului, în

prezența reprezentantului legal, precum și a apărătorului său, i-a fost explicat

termenul de atac în caz de dezacord cu hotărârea judecătorească, fiindu-i înmânată și

copia sentinței motivate. Respectiv, în cazul în care inculpatul a manifestat neglijență

față de dreptul său de a ataca sentința în termenul prevăzut de lege, de acest drept

nu erau decăzuți reprezentantul său legal, care în prezenta cauză a fost chiar mama

inculpatului, precum și apărătorul acestora, care urmau să manifeste diligență față

de hotărârea judecătorească cu care probabil nu a fost de acord inculpatul. Totodată

instanța de recurs menționează, că nu este necesar ca inculpatul să dispună de

cunoștințe juridice profunde pentru a-și exercita dreptul de a ataca o hotărâre

judecătorească, respectiv nu pot fi reținute aserțiunile recurentului, precum că

inculpatului i-au fost încălcate drepturile la un proces echitabil.

Având ca reper considerentele expuse supra, Colegiul penal, conchide că

termenul de 15 zile pentru depunerea apelului de către inculpat, a fost depășit, iar

circumstanțele enunțate denotă, că instanța de apel, potrivit părții descriptive a

deciziei adoptate, nu a comis erorile de drept în raport cu motivele invocate de

recurent, astfel legal și întemeiat a respins apelul ultimului ca depus peste termen,

iar decizia atacată conține motive legale pe care se întemeiază soluția.

4

Generalizând raționamentele mai sus nominalizate, Colegiul concluzionează

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, la caz, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Culeac-Reul

Natalia în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 30 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe Tanasevici Denis Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 14 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5