1ra-260/18 — art. 264 alin.1 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin.1 CP
- Temei legal
- art. 427 alin.1 pct. 10 CPP
1ra-260/18 — art. 264 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 1ra-260/2018
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 februarie 2018 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători : Liliana Catan
Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
judecând în ședință fără participarea părților recursul ordinar declarat de
procurorul în cadrul Procuraturii UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva și de inculpat,
prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din
24 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui
Jelez Boris Xxxxx, născut la xx xxxxx
xxxx, originar și domiciliat în Xxxxx,
Termenul de examinare a cauzei:
prima instanță: 30.01.2017-10.08.2017;
instanța de apel: 09.03.2017-13.02.2018;
instanța de recurs: 26.12.2017-13.02.2018;
C O N S T A T Ă:
Prin sentința judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești din 10 august 2017, Jelez
Boris a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,
fiindu-i stabilită pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 150 unități
convenționale, fără privarea dreptului de a conduce mijloace de transport.
S-a dispus încasarea de la Jelez Boris a cheltuielilor de judecată pentru
raportul de expertiză medico-legală efectuat pe numele părții vătămate
Dermenji Olga, pentru efectuarea expertizei medico-legale toxicologică și
pentru întocmirea expertizei judiciare tehnice auto.
Pentru emiterea sentinței instanța de judecată a stabilit că Jelez Boris,
la 20.10.2016, aproximativ la ora 06.50, acționând cu încălcarea cerințelor art.
10 alin. (1) lit. b), art. 11 alin. (1) lit. f), art. 12 alin. (1) lit. b), g), art. 26 alin.
(1), art. 28, art. 45 alin. (1) lit. a),d) și art. 47 alin. (1) lit. a) al Regulamentului
Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărâre cu privire la aprobarea
Regulamentului circulației rutiere nr. 357 din 13.05.2009, precum și acționând
cu încălcarea cerințelor art. 22 alin. (4) lit. a), b), art. 23 alin. (3) lit. a) și art.
36 al Legii RM „privind siguranța traficului rutier” cu nr. 131 - XVI din
1
07.06.2007, având permisiune de model stabilit nr. xxxxx, care îi oferă dreptul
de a conduce mijloace de transport de categorii „B” și „C”, s-a deplasat pe
strada Lenin, orașul Vulcănești, în direcția spre centrul orașului din partea
Spitalului raional al or. Vulcănești.
În cadrul deplasării, la trecerea intersecției străzilor Gorchi și Lenin a or.
Vulcănești și în raza de acțiune a semnului de avertizare „trecere pentru
pietoni”, precum și a marcajului de semnificație sub formă de linii transversale
de culoare albă (zebră) care înseamnă trecere pentru pietoni și care informează
pe participanții la trafic despre apropierea la un sector periculos al drumului și
despre caracterul pericolului, conducătorul de vehicul Jelez Boris, știind
veridic despre existența lor, nu a redus viteza vehiculului condus, nu a luat în
considerare condițiile situației rutiere și neîntreprinzând toate măsurile
posibile pentru asigurarea securității circulației rutiere, a manifestat
imprudență delictuoasă, în urma căreia nu s-a isprăvit cu conducerea
automobilului și a tamponat pietonul Dermenji Olga născută la xx.xx.xxxx,
care la momentul indicat mergea pe trecerea de pietoni și ca rezultat i-a cauzat
leziuni corporale, apoi singur a internat-o în spital pentru asigurarea asistenței
medicale.
Conform expertizei medico-legale cu nr. 403/D din 21.10.2016, efectuate
în privința lui Dermenji Olga, la aceasta a fost depistată leziune corporală sub
forma de fractura a gleznei mediale, ca o parte a articulației talocrurale, care a
apărut în urma traumei (loviturii) și care este caracteristic pentru accidentele
rutiere, care din punct de vedere medical a fost calificată ca vătămare medie a
integrității corporale cu dereglarea îndelungată a sănătății.
Acțiunile inculpatului la etapa urmăririi penale au fost încadrate în baza
art. 264 alin. (1) Cod penal, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației
sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a
integrității corporale.
Sentința a fost atacată de către procuror, care a solicitat casarea parțială a
acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Jelez Boris, recunoscut
vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal a-i fi stabilită
pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 2 (doi) ani în penitenciar de tip
semiînchis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe
termen de 2 (doi) ani, iar conform art. 90 Cod penal, a suspenda condiționat
executarea pedepsei cu închisoarea stabilită lui Jelez Boris pe termen de probă
de probă 2 (doi) ani.
În susținerea celor solicitate, procurorul a indicat că pedeapsa stabilită
inculpatului nu corespunde cerințelor art. 61 și 75 Cod penal, deoarece nu este
numită în raport cu cele săvârșite și nu corespunde principiului echității sociale
2
și scopurilor corectării inculpatului.
Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Comrat din 24 octombrie
2017, s-a dispus admiterea apelului declarat de procuror, casarea parțială a sentinței,
în partea stabilirii pedepsei inculpatului, rejudecarea cauzei și emiterea unei noi
hotărâri potrivit căreia:
Lui Jelez Boris, recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin.(1) Cod
penal, i s-a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare pe termen de 1 (un) an cu
executarea în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce
mijloace de transport pe termen de 1 (un) an.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilită a fost suspendată
condiționat pe termen de probă de 1 (un) an.
În rest sentința a fost menținută fără modificări.
4.1. Colegiul a considerat că instanța de judecată corect a calificat
acțiunile inculpatului, vinovăția căruia în săvârșirea infracțiunii prevăzută de
art. 264 alin. (1) Cod penal nu se contestă și se confirmă prin materialele
dosarului administrate atât în cadrul urmăririi penale cât și prin cele cercetate
în ședința instanței de judecată.
Totodată la caz, instanța de apel a constatat prezența circumstanței
atenuante - recunoașterea vinovăției de către inculpat și lipsa careva
circumstanțe care agravează vinovăția acestuia prevăzute de art. 77 Cod penal,
faptul că partea vătămată nu are pretenții morale sau materiale față de Jelez
Boris, comportamentul inculpatului după săvârșirea accidentului rutier și
acordarea părții vătămate a asistenței materiale, la domiciliu se caracterizează
satisfăcător, comportamentul inculpatului pe parcursul procedurii judecătorești.
Reieșind din cele menționate, Colegiul a considerat necesar a-i stabili
inculpatului pedeapsă sub formă de închisoare, cu aplicarea prevederilor art.
90 Cod penal și suspendarea condiționată a executării acesteia pe termen
minim de probațiune.
Soluționând chestiunea privind aplicarea pedepsei complementare sub formă
de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, Colegiul a ajuns la
concluzia că aceasta este strâns legată cu infracțiunea săvârșită de către
inculpat și este mijlocul de corectare și reeducare a celui vinovat, iar careva
temeiuri pentru neaplicarea acesteia, lipsesc. Prin urmare, s-a ajuns la
concluzia a stabili inculpatului și pedeapsa complimentară sub forma de
privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, or neaplicarea acesteia
nu ar corespunde scopurilor pedepsei și prevenirii săvârșirii unei noi
infracțiuni atât de către inculpatul, cât și de către alte persoane.
Recursuri ordinare declară:
5.1. procurorul, care invocând prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10)
Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârilor emise în
3
privința inculpatului, doar în partea stabilirii pedepsei, și pronunțarea unei
hotărâri noi prin care lui Jelez Boris, recunoscut vinovat și condamnat în baza
art. 264 alin. (1) Cod penal, a-i stabili pedeapsă sub formă de 2 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 2 ani.
Conform art. 90 Cod penal, a-i prezenta lui Jelez Boris un termen de probă de 2
ani.
În motivarea recursului indică că pedeapsa stabilită inculpatului, nu este
proporțională faptei săvârșite, nu corespunde gradului de pericol social al faptei
săvârșite, principiului echității sociale și scopului de corectare a condamnatului.
5.2. inculpatul, care solicită casarea deciziei instanței de apel cu menținerea
sentinței instanței de fond, motivând că pedeapsa stabilită de către instanța de fond
este una legală și întemeiată ce corespunde persoanei inculpatului și circumstanțelor
infracțiunii comise.
Judecând recursurile ordinare în raport cu materialele dosarului și motivele
invocate, Colegiul penal lărgit ajunge la concluzia că recursul procurorului urmează a
fi respins iar cel al inculpatului, a fi admis, cu casarea totală a hotărârii atacate și
menținerea sentinței, pe motiv că apelul procurorului a fost greșit admis, din
următoarele considerente.
În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol
Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, judecând recursul
instanța este în drept să-l respingă ca inadmisibil.
Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,
judecând recursul, instanța de recurs este în drept să îl admită, să caseze parțial sau
total, hotărârea atacată și să mențină hotărârea primei instanțe, când apelul a fost
greșit admis.
Astfel, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
Mai întîi de toate, Colegiul menționează că ambii recurenți, nu contestă starea de
fapt stabilită de instanțele de judecată și încadrarea juridică a acțiunilor inculpatului,
însă procurorul invocă dezacordul cu pedeapsa stabilită lui Jelez Boris de către
instanțele de fond pe când inculpatul nu este de acord cu pedeapsa stabilită de către
instanța de apel, prin urmare hotărârea judecătorească va fi supusă verificării doar sub
aspectul stabilirii pedepsei, temei ce se încadrează în prevederile art. 427 alin. (1) pct.
10) Cod de procedură penală.
Cu referire la recursul inculpatului, Colegiul menționează că motivele invocate
de acesta referitor la individualizarea pedepsei de către instanța de apel sunt
4
întemeiate, deoarece aceasta numind lui Jelez Boris o pedeapsă mai aspră decât cea
stabilită de către instanța de fond, nu a respectat criteriile generale de individualizare
a acesteia.
Astfel, recursul vizat urmează a fi admis deoarece instanța de apel, cu toate că în
decizia sa face trimitere la art. 75 alin. (1) și alin. (2) Cod penal, care stipulează că,
persoanei recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă
echitabilă în limitele fixate în Partea specială a prezentului cod și în strictă
conformitate cu dispozițiile Părtii generale a prezentului cod. La stabilirea categoriei
și termenului pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii
săvîrsite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei
care atenuează ori agravează răspunderea, de influenta pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei
acestuia. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor alternative prevăzute pentru
săvârșirea infracțiunii, se stabilește numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă,
din numărul celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei, totuși nu a
ținut cont de aceste dispoziții la stabilirea pedepsei inculpatului.
Colegiul lărgit remarcă că în partea descriptivă a deciziei instanței de apel, nu se
regăsește totuși o argumentare vis-a-vis de faptul că pedeapsa sub formă de amendă
stabilită lui Jelez Boris de către instanța de fond, este insuficientă și nu-și va atinge
scopul. Este de menționat și faptul că instanța de apel stabilind inculpatului o
pedeapsă mai aspră, la baza soluției enumeră aceleași circumstanțe deja constatate de
către instanța de fond, indicând că „Reieșind din circumstanțele cauzei
susmenționate, colegiul consideră legal de ai stabili lui Jelez B. pedeapsă sub formă
de închisoare, prevăzută de sancțiunea art. 264 alin.(1) CP RM cu aplicarea
prevederilor art. 90 CP RM sub formă de condamnarea cu suspendarea condiționată
a executării pedepsei cu termen minim de probațiune de 1 an…”.
Hotărârile pronunțate de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât
în fapt, cât și în drept, în corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a
permite instanței superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea.
Necesită a se avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea
insuficientă sau motivarea în termeni generali, vagi, reprezintă motiv de casare, or
nemotivarea ca o omisiune esențială apare astfel ca un viciu de procedură.
Colegiul lărgit menționează că, criteriile generale de individualizare a pedepsei
sunt acele reguli, principii, prevăzute de Codul penal, de care instanța de judecată
trebuie să țină seama la stabilirea felului, duratei ori a cuantumului pedepsei în cadrul
operațiunii de individualizare a acesteia, de aceea persoanei declarate vinovate
trebuie să i se aplice o pedeapsă echitabilă, adică în limitele sancțiunii legii în baza
căreia persoana a fost condamnată.
Conform art. 61 Cod penal pedeapsa penală este o măsură de constrângere
statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului și se aplică persoanelor
5
care au săvârșit infracțiuni, cauzând anumite lipsuri și restricții drepturilor lor.
Pedeapsa are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea condamnaților, cât și din partea
altor persoane.
Sub aspectul prevederilor legale enunțate, se statuează că pedeapsa este
echitabilă când impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui,
proporționale cu gravitatea infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea
echității sociale, adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți,
perturbate prin infracțiune.
Mai mult, pedeapsa este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la
realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și
prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte
persoane. Practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea aspră generează apariția
unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate
duce la consecințe contrare scopului urmărit.
Prin urmare, Colegiul conchide, că instanța de fond la individualizarea pedepsei
inculpatului a ținut cont în măsură deplină de principiile generale de individualizare a
pedepsei, a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, 61 și 75 Cod penal, a
examinat în deplină măsură și obiectiv toate circumstanțele și datele care
caracterizează persoana inculpatului, inclusiv faptul că Jelez Boris a comis o
infracțiune din imprudență mai puțin gravă, a recunoscut vina și s-a căit de cele
comise, imediat după accident a acordat ajutor părții vătămate care nu a înaintat
careva cerințe față de inculpat privind încasarea prejudiciului material sau moral.
Reieșind din cele menționate, Colegiul având în vedere atât principiul
umanismului prevăzut de art. 4 Cod penal, cât și prevederile art. 61 alin. (2) Cod
penal, consideră că pedeapsa sub formă de amendă stabilită inculpatului de către
instanța de fond, este una legală care v-a atinge scopul restabilirii echității sociale,
corectarea acestuia, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, atât din partea
condamnatului, cât și din partea altor persoane.
Astfel, se constată că în cauză este prezentă eroarea de drept prevăzută în pct.
10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care urmează a fi corectată de către
instanța de recurs, prin casarea totală a hotărârii instanței de apel cu menținerea
sentinței instanței de fond, deoarece apelul a fost greșit admis.
Cu referire la recursul procurorului, Colegiul lărgit reieșind din cele
menționate pe marginea recursului declarat de inculpat, urmează a-l respinge ca
inadmisibil. Totodată, instanța consideră alogică poziția procurorului, care potrivit
procesului verbal al ședinței de judecată în instanța de fond, în cadrul dezbaterilor
judiciare, a solicitat instanței a fi stabilită lui Jelez Boris, în baza art. 264 alin. (1)
Cod penal, pedeapsă sub formă de amendă, fără privarea de dreptul de a conduce
6
mijloace de transport (f.d. 171-174, 176-178, vol. I), iar după pronunțarea sentinței,
același procuror, atacă sentința pronunțată considerând că pedeapsa sub formă de
amendă stabilită inculpatului, este prea blândă.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 1), 2) lit. a), alin. (2), (3)
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de procurorul în cadrul
Procuraturii UTA Găgăuzia, Fedora Gheorghieva.
Admite recursul ordinar declarat de inculpat, casează total decizia Colegiului
judiciar al Curții de Apel Comrat din 24 octombrie 2017 și menține sentința
Judecătoriei Comrat, sediul Vulcănești din 10 august 2017, în cauza penală în
privința lui Jelez Boris, deoarece apelul a fost greșit admis.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată publicată la 13 martie 2018.
Președinte: Nicolae Gordilă
Judecători: Liliana Catan
Elena Covalenco
Iurie Diaconu
Ion Guzun
7