1re-20/2018 — art. 264-1 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1re-20/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte - Petru Ursache,

judecătorii - Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

avocatul Grosu Eugen în numele condamnatului Iuncu Vadim, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din

19 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui

Iuncu Vadim XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în or. Cahul, str. XXXXX, XXXXX, ap.

XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

instanța de fond: 07.04.2017-30.06.2017;

instanța de recurs: 18.08.2017-19.10.2017;

instanța de recurs în anulare: 16.01.2018-07.03.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

adoptată în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, Iuncu V. a

fost condamnat în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, la pedeapsă sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 160 ore.

În conformitate cu prevederile art. 79 Cod penal, în privința inculpatului

nu s-a aplicat pedeapsa complimentară ”privarea de dreptul de a conduce mijloacele

de transport”.

Cererea procurorului privind încasarea din contul inculpatului a

cheltuielilor de judecată a fost respinsă.

Iuncu V. fiind în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat și deținând permis

de conducere cu nr.XXXXX, eliberat la 26.06.2014, perfectat pe numele său,

valabil pentru categoria ”B”, din care face parte autovehiculul condus, a urcat la

volanul automobilului de marca/model ”Volkswagen Golf” cu nr/î XXXXX.

Astfel, Iuncu V. încălcând prevederile pct. 14, Ut. a) din Regulamentul

Circulației Rutiere și fiind sub influenta băuturilor alcoolice, a condus mijlocul de

1

transport pe drumurile publice până la data de 12.02.2017, ora 0410, aproximativ,

când a fost oprit de către colaboratorii de poliție pe Prospectul Republicii din or.

Cahul, prin urmare fiindu-i recoltate probe biologice, în procesul expertizei

judiciare în sângele acestuia s-a stabilit alcool etilic în cantitate de 1,29 %

(echivalent 1,29 g/l), care confirmă starea de ebrietate alcoolică cu grad avansat,

prezentând în starea respectivă un pericol real pentru siguranța traficului rutier.

parțială a acesteia și pronunțarea unei noi hotărârii, prin care lui Iuncu V. să-i fie

stabilită, pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (1) Cod penal,

în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală,

pedeapsă sub formă de 160 ore muncă neremunerată în folosul comunității, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani și

încasarea cheltuielilor judiciare în mărime de 255 lei.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia a invocat că, instanța de

judecată a apreciat corect circumstanțele de fapt și de drept, încadrând fapta

inculpatului în baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, însă incorect a aplicat

prevederile art. 79 Cod penal.

Astfel, recurentului a menționat că, instanța de judecată a calificat drept

circumstanță excepțională conform art. 79 Cod penal, faptul că ”(...) inculpatul

lucrează la S.A. ”Augur Perla” și face uz de mijlocul de transport în fiecare zi iar

activitatea sa de serviciu este legată de conducerea mijlocului de transport, respectiv în

cazul privării acestuia de dreptul special nu va mai putea activa și își va pierde locul de

muncă. La fel în viziunea instanței o altă circumstanță excepțională este că, concubina

inculpatului este însărcinată, prin urmare fapt ce va impune necesitatea de deplasare

potrivit necesităților copilului nou-născut.”

Recurentul a mai invocat că, instanța nu a ținut cont de faptul că inculpatul

nu este la prima abatere de acest gen și că prin sentința Judecătoriei Cahul din

27.09.2016 în privința acestuia a fost încetat procesul penal pentru comiterea

infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod penal, în legătură cu survenirea

amnistiei.

Prin urmare, inculpatul nu a tras concluziile cuvenite și a săvârșit din nou

cu intenție o infracțiune analogică. La fel judecătorul a omis faptul că în

momentul săvârșirii infracțiunii în mașina inculpatului se mai afla un pasager,

respectiv acesta a pus în pericol și viața acestuia.

Astfel, instanța de judecată incorect a aplicat art. 79 Cod penal și nu a

aplicat pedeapsa de bază obligatorie - privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport, deoarece în cadrul cercetărilor judecătorești n-au fost stabilite careva

circumstanțe excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvârșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

2

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei.

Recurentul a mai menționat că, reieșind din specificul infracțiunii,

neaplicarea pedepsei privării de dreptul special, contravine art. 61 alin. (1) Cod

penal.

De asemenea, instanța neîntemeiat a respins cererea acuzării privind

încasarea cheltuielilor de judecată din contul inculpatului, or, efectuarea

expertizei a fost obligatorie pentru acumularea probatoriului și potrivit art. 143

alin. (2) Cod de procedură penală, în acest caz se face din contul bugetului de

stat.

2017, a fost admis recursul declarat de procuror, casată parțial sentința, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Iuncu V. a fost condamnat în baza art.

2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de

procedură penală, la o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 160 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace d

transport pe un termen de 3 ani. În rest sentința a fost menținută fără modificări.

fond la stabilirea și individualizarea pedepsei inculpatului, a considerat că

pedeapsa stabilită, nu este întemeiată și nu își va atinge scopul pedepsei penale.

Astfel, instanța de recurs a reținut că, sancțiunea art. 2641 alin. (1) Cod

penal prevede amendă în mărime de la 750 la 850 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 ore, în ambele cazuri cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani.

În acest context, instanța de recurs a considerat că, la caz, este necesar de a

aplica în privința inculpatului pedeapsa complementară - privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, întrucât se constată că, nu

este posibil de a păstra un asemenea drept a inculpatului în contextul în care

acesta a comis fapta prevăzută de art. 2641 Cod penal și conducerea mijloacelor

de transport în stare de ebrietate alcoolică reprezintă un viciu predominant a

societății moderne.

Instanța de recurs ținând cont de ansamblu de circumstanțele personale și

reale ale cauzei, nu a reținut careva circumstanțe excepționale în cauza respectivă

pentru a da posibilitate de a fi aplicate prevederile art. 79 Cod penal și respectiv

nu poate fi înlăturată pedeapsa complementară în acest caz care este obligatorie.

Iar argumentul instanței de fond precum că, ”(...) inculpatul lucrează la S.A.

”Augur Perla” și face uz de mijlocul de transport în fiecare zi iar activitatea sa de

serviciu este legată de conducerea mijlocului de transport, precum și concubina

inculpatului este însărcinată, prin urmare fapt ce va impune necesitatea de deplasare

potrivit necesităților copilului nou-născut.”, în opinia instanței de recurs nu îmbracă

3

forma circumstanțelor excepționale, mai mult ca atât în situația în care prin

sentința Judecătoriei Cahul din 27.09.2016, în privința inculpatului a fost încetat

procesul penal pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 2641 alin. (1) Cod

penal, în legătură cu survenirea amnistiei. Adică anterior inculpatul a mai fost

condamnat pentru aceiași faptă, fără ași trage concluziile necesare a comis din

nou faptă penală prevăzută la art. 2641 alin. (1) Cod penal.

De asemenea circumstanțele cauzei ce caracterizează inculpatul nu se

referă la circumstanțe excepționale, dar reprezintă împrejurări obișnuite ce

predomină și caracterizează majoritatea persoanelor. Totodată, recunoașterea

vinovăției care atrage incidența procedurii simplificate, nu poate fi valorificată ca

circumstanță atenuantă, deoarece se va acorda o dublă valență juridică.

Apreciind influența pedepsei aplicate asupra corectării si reeducării

vinovatului, instanța de recurs a conchis că, pedeapsa penală aplicată

inculpatului, în baza materialelor administrate la cauza penală, ce denotă

comportamentul antisocial al acestuia, ținându-se cont de prevederile art. 61 Cod

penal, urmează a fi numită pedeapsa penală sub formă de 160 ore muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace d

transport pe un termen de 3 ani.

Cât privește argumentul procurorului privind încasarea cheltuielilor de

judecată din contul inculpatul, instanța de recurs a reținut că, instanța de fond

just a respins acest capăt de pretenție, deoarece aceste cheltuieli au fost efectuate

în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probatoriului necesar pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Grosu E. în numele condamnatului, care, indicând art. 420-423, 427, 430, 435 Cod

de procedură penală, solicită casarea acesteia, cu menținerea în vigoare a

sentinței.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia menționează că, la

examinarea cauzei de către instanța de recurs nu au fost luate în considerație

prezența în speță a circumstanțele excepționale, prevăzute de art. 79 Cod penal.

cu materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide

inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.

Colegiul penal atestă că, potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de

procedură penală, în raport cu prevederile art. 455, pot fi atacate cu recurs în

anulare la Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de

achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de

atac.

4

După cum rezultă din actele cauzei, sentința Judecătoriei Cahul, sediul

central din 30.06.2017, pronunțată în privința lui Iuncu V., a fost contestată cu

recurs la Curtea de Apel Cahul, care, prin decizia din 19.10.2017, a casat parțial

sentința și a pronunțat o nouă hotărâre, prin care Iuncu V. a fost condamnat în

baza art. 2641 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod

de procedură penală, la o pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 160 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani. Hotărârea în cauză a devenit irevocabilă de

la momentul pronunțării.

Potrivit art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile irevocabile

pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la

judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea Europeană a

Drepturilor Omului informează Guvernul RM despre depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea

pronunțată, reieșind din dispoziția art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, se

consideră încălcarea esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția

pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția RM și de alte legi naționale.

Conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală,

recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute

în art. 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și

argumentarea ilegalității hotărârilor atacate.

Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul declarat de

avocatul Grosu E., nu s-a făcut trimitere la prevederile art. 453 alin. (1) Cod de

procedură penală, nu au fost invocate expres care circumstanțe sunt considerate

a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și

libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți,

esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi

naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările

presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității

hotărârii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete.

Prin urmare, Colegiul penal conchide că, recursul nu este motivat de

recurent prin prisma viciului fundamental admis de instanțele ierarhic inferioare

la judecarea acestei cauze.

Conform art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, dacă recursul în

anulare nu se întemeiază pe motivele prevăzute în alin. (1), un asemenea recurs

în anulare este inadmisibil.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că recursul în

anulare declarat de avocatul Grosu E., nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute

5

în art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Grosu Eugen

în numele condamnatului Iuncu Vadim, împotriva deciziei Colegiului judiciar al

Curții de Apel Cahul din 19 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Iuncu

Vadim XXXXX, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în

art. 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

6