1ra-176/18 — Art. 264/1 alin. 4 CP

Prin sentința Judecătoriei Cahul din 16 mai 2017, cauza fiind examinată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 364¹ Cod de procedură penală, inculpatul Bilous Nicolai a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i stabilită o pedeapsă sub formă de 135 ore de muncă neremunerată în folosul comunității.

Pentru a pronunța sentința, prima instanță a constatat că la data de 23 februarie 2017, după ce a consumat băuturi alcoolice, fiind în stare de ebrietate cu grad avansat, a urcat la volanul automobilului de model „Vaz 2106” cu n/î xxxxx, a condus mijlocul de transport pe drumurile publice până la ora 22:05, deplasându- se pe traseul 691 din s. Moscovei r. Cahul din direcția s. Dermenji în direcția s. Bucuria, nu s-a isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a fost implicat într-un accident rutier. În legătură cu aceasta, conducătorul automobilului a fost transportat la Spitalul Raional Cahul unde i-au fost colectate mostre de sânge întru stabilirea faptului de consumare a alcoolului, stării de ebrietate și naturii ei, în 1 sângele inculpatului fiind depistat alcool etilic în cantitate 2,4 %, echivalent a 2,4 g/l, totodată, conform informației nr. 03/59-425 din 28.03.2017 parvenite de la șeful SÎT CCA Cahul, Bilous Nicolai nu deține permis de conducere. Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate conform art. 2641 alin. (4) Cod penal – Conducerea mijlocului de transport de către o persoană care se află în stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat, care nu deține permis de conducere.

Sentința primei instanțe a fost atacată cu apel de către procurorul în Procuratura raionului Cahul, Gavrușenco Tatiana, prin care a solicitat casarea parțială a sentinței în latura civilă, pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit de prima instanță, prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat în beneficiul statului a cheltuielilor judiciare în sumă de 339 lei, invocând că, prima instanță în partea descriptivă a sentinței a indicat: „instanța consideră necesar de a încasa de la inculpatul Bilous Nicolai în folosul statului suma de 339 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, deoarece această sumă a fost cheltuită pentru demonstrarea vinovăției inculpatului, sarcină ce aparține statului”, însă în partea dispozitivă a sentinței, instanța nu s-a expus în privința cheltuielilor judiciare. A mai indicat că, argumentul primei instanțe prin care a motivat refuzul de încasare a cheltuielilor judiciare de la inculpat, precum că statul are obligația de a demonstra vinovăția persoanei, nu este plauzibil, iar art. 229 Cod de procedură penală, indică că condamnatul poate fi obligat la recuperarea cheltuielilor judiciare.

Prin decizia Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 octombrie 2017, apelul declarat a fost admis, casată parțial sentința în latura civilă cu pronunțarea în această parte a unei hotărâri noi prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea procurorului privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor de judecată în sumă de 339 lei pentru efectuarea expertizei. În rest s-a menținut sentința. 4.1 Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a omis a se expune în dispozitivul sentinței asupra cererii procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 339 lei. Instanța de apel a indicat că din materialele dosarului se atestă că a fost efectuată examinarea medico – legală a cet. Bilous Nicolai în urma căreia a fost întocmit raportul de constatare medico – legală nr. 127 din 27 februarie 2017, la data de 13 martie 2017 a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 137 potrivit căruia, în proba de sânge a inculpatului s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,4% echivalent a 2,4 g/l, iar la data de 06 aprilie 2017 a fost întocmit raportul de expertiză judiciară nr. 218 potrivit căruia, în proba de sânge a inculpatului, s-a depistat alcool etilic în cantitate de 2,4% echivalent a 2,4 g/l. 2 La fel, instanța de apel a menționat că, prin ordonanța ofițerului de urmărire penală din 15 martie 2017, a fost dispusă efectuarea expertizei toxicologică medico – legală. Instanța de apel a indicat că, conform art. 143 alin. (1) și (2) Cod de procedură penală, expertizele pentru constatarea gradului de gravitate și caracterul vătămărilor integrității corporale se efectuează și se dispun obligatoriu, iar plata se face din contul mijloacelor bugetului de stat. Astfel, instanța de apel a conchis că, cererea procurorului urmează a fi respinsă, pe motiv că încasarea cheltuielilor de judecată pentru efectuarea expertizei se face din contul mijloacelor bugetului de stat, deoarece, în sarcina statului este de a dovedi vinovăția celor imputate în acțiunile inculpaților.

Decizia instanței de apel, este atacată cu recurs ordinar de către procurorul – șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, indicând temeiul pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală prin care a solicitat casarea parțială a deciziei, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie dispusă încasarea de la inculpat cu titlu de cheltuieli judiciare suma de 339 lei pentru efectuarea expertizelor, invocând: - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția privind respingerea solicitării procurorului cu privire la încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare; - conform art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, plata expertizelor judiciare efectuate în cazuri obligatoriu se face din contul bugetului de stat la momentul dispunerii și efectuării lor, ulterior, la finisarea procesului penal, se solicită restituirea acestor cheltuieli statului, cheltuieli care au fost suportate din cauza comiterii de către inculpați a infracțiunilor; - soluționarea chestiunii cine suportă cheltuielile judiciare, trebuie soluționată reieșind din prevederile art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală, care pe prim plan pune pe condamnat, responsabil de aceste cheltuieli, și doar dacă condamnatul nu este în stare, din diferite motive, invaliditate, incapacitate juridică etc., cheltuielile sunt trecute în contul statului; - există practică judiciară privind recuperarea cheltuielilor legate de efectuarea expertizei, indicând decizia Curții de Apel Cahul din 23.09.2015 dosarul 05-1a-751-03062015.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal constată că acesta este inadmisibil, din următoarele considerente. În speță se constată că recurentul sa conformat prevederilor art. 422 Cod de procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen. 3 Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei. La caz, Colegiul penal reține că recurentul indică ca temei pentru declararea recursului ordinar, prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Astfel, Colegiul penal menționează că, argumentul acuzării precum că instanța de apel a lăsat neargumentată soluția privind încasarea de la inculpat a cheltuielilor judiciare se califică ca declarativ, Colegiul penal indică că acest motiv a fost obiect de dispută în cadrul instanței de apel, asupra căruia s-au formulat și s- au punctat minuțios și veridic răspunsurile asupra tuturor alegațiilor recurentului (f.d. 121 – 123), pe care Colegiul penal le însușește, ce este conform practicii CEDO, hotărîrea Albert vs România din 16.02.2010. Mai mult, Colegiul penal ține să menționeze că raportul de constatare medico – legală nr. 127(f.d. 16), rapoartele de expertize judiciare nr. 137(f.d. 29-30) și 218(f.d. 31-32) au fost efectuate nu la solicitarea inculpatului, aceste acțiuni procesuale țin de administrarea probatoriului și formularea învinuirii, iar conform art. 75 alin. (3) al Legii nr. 68 din 14 aprilie 2016, cu privire la expertiza judiciară și statutul expertului judiciar, „cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt suportate de către ordonatorul expertizei judiciare din bugetul alocat, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 142 alin. (2) Cod de procedură penală.”, conform art. 227 alin. (2) pct. 5), alin. (3) Cod de procedură penală „Cheltuielile judiciare cuprind sumele în legătură cu efectuarea acțiunilor procesuale în cauza penală și se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.” Prin urmare Colegiul penal indică că, suma de 339 lei, este compusă din costul pentru efectuarea rapoartelor de expertiză pe caz, cheltuieli ce sunt prevăzute de art. 227 alin. (2) pct. 5) Cod de procedură penală. Colegiul penal invocă că aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor de resorț care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și necesare în vederea constatării faptei infracționale, administrării probelor însă nu constituie cheltuieli suplimentare suportate de către 4 organul de urmărire penală sau de către instanță, în legătură cu efectuarea urmării penale sau judecarea cauzei. Cât ține de argumentul procurorului precum că există practică judiciară privind recuperarea cheltuielilor legate de efectuarea expertizei, indicând decizia Curții de Apel Cahul din 23.09.2015 dosarul nr. 05-1a-751-03062015, Colegiul penal a constatat că, potrivit deciziei menționate, cheltuielile suportate pentru expertiza auto-tehnică nr. 2358 au fost încasate din contul inculpatului, însă, Colegiul penal ține să indice că, în decizia menționată, nu este indicat cine a solicitat efectuarea expertizei, astfel, expertiza putea fi ordonată la solicitarea inculpatului, din acest motiv suma privind cheltuielile suportate pentru efectuarea acestei expertize a fost încasată de la inculpat, din aceste considerente Colegiul penal nu reține acest argument. Se mai invocă că o singură decizie a instanței de apel nu formează o practică stabilă. Astfel decizia atacată este legală, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal, DECIDE : Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul – șef al Procuraturii de Circumscripție Cahul, Calendari Dumitru, împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 05 octombrie 2017, în cauza penală privindu-l pe Bilous Nicolai XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată pronunțată la 07 februarie 2018. Președinte Ursache Petru Judecători Timofti Vladimir Alerguș Constantin 5