1ra-143/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-143/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-143/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Nadejda Toma și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul

Brânză Victor în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 28 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Fesic Semion xxxxx, născut la xxxxx, originar

xxxxx domiciliat xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27.07.2015 – 28.06.2016;

Instanța de apel: 02.08.2016 – 01.12.2016;

Instanța de recurs: 22.02.2017 – 16.05.2017;

Instanța de apel: 22.06.2017 – 28.09.2017;

Instanța de recurs: 05.12.2017 – 07.02.2018.

A C O N S T A T AT:

penal intentat în privința lui Fesic Semion în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv

că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod

contravențional, cu liberarea acestuia de răspundere contravențională, din motivul

expirării termenului de prescripție prevăzut de art. 30 Cod contravențional cu

încetarea procesului contravențional.

de urmărire penală pentru faptul, că la 16 martie 2015, aproximativ la ora 16:30,

aflându-se în ograda gospodăriei lui Onica Radion din xxxxx, având intenția comiterii

unui act de huliganism, încălcând grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă

de respect față de societate, fără nici un motiv real, în prezența mai multor persoane,

manifestând o obrăznicie deosebită și demonstrând o lipsă de respect față de cei

prezenți, într-un mod grosolan și demonstrativ, a inițiat intenționat un conflict cu

Onica Radion, numindu-l pe ultimul cu diferite cuvinte necenzurate și intenționat i-a

aplicat ultimului o lovitură cu capul în regiunea feței, după care a părăsit gospodăria

acestuia.

Peste aproximativ 15 minute Fesic Semion, urmărind același scop infracțional,

iarăși a intrat în ograda gospodăriei lui Onica Radion, având în mîină un lanț din metal

pe care intenționat l-a pus la gâtul ultimului, încercând să-l sugrume, săvârșind acțiuni

huliganice cu caracter violent în rezultatul cărora lui Onica Radion i-au fost cauzate

1

leziuni corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 48 din

14 aprilie 2015, se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,

huliganismul - adică acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică,

însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor sau de amenințarea cu aplicarea

unei asemenea violențe, precum și acțiunile care prin conținutul lor se deosebesc

printr-un cinism sau obrăznicie deosebită, săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale.

acesteia, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Fesic Semion

să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că:

- la baza sentinței au fost puse doar declarațiile inculpatului, concomitent fiind

neglijate declarațiile părții vătămate și a martorilor;

- prima instanță a reținut, că inculpatul a aplicat părții vătămate o lovitură cu

capul în față, cu scop de apărare, însă cele constatate nu sunt confirmate decât prin

însăși declarațiile inculpatului;

- faptul că inculpatul se adresa cu cuvinte necenzurate în adresa părții

vătămate a fost confirmată și prin declarațiile martorilor Puia Edviga și Roșeț Ruslan;

- prima instanță a omis, că prin declarațiile martorilor menționați în sentință a

fost confirmat faptul, că inculpatul i-a numit pe partea vătămată și soția acestuia cu

cuvinte necenzurate;

- prima instanță a evitat să constate și să supună aprecierii faptul, că

Fesic Semion a fost scos cu forța din gospodăria părții vătămate și nu a părăsit benevol

gospodăria acestuia;

- instanța de judecată greșit a constatat, că după ce inculpatul a căzut de pe cal,

partea vătămată urmărind scopul aplicării violenței fizice în privința inculpatului, s-a

apropiat de ultimul și i-a aplicat mai multe lovituri peste diferite părți ale corpului,

deoarece nici partea vătămată și nici martorii audiați nu au confirmat acest fapt;

- prima instanță a menționat, că nu a fost probată existența lanțului metalic,

care a fost indicat în învinuire și acuzarea s-a limitat doar la declarațiile părții

vătămate și ale unor martori, a căror declarații le-a considerat ca fiind confuze, însă

ulterior a apreciat că declarațiile acelorași martori sunt veridice, în partea când aceștia

au declarat că inculpatul nu a numit pe nimeni cu careva cuvinte necenzurate, fapt ce

denotă imparțialitatea instanței de judecată;

- atât partea vătămată, cât și martorii, au menționat că imediat după

producerea infracțiunii, lanțul a fost ascuns de către rudele inculpatului, fapt care a

dus la imposibilitatea stabilirii și ridicării acestuia pentru a fi recunoscut ca corp delict

pe cauza penală respectivă;

- constatările medico-legale expuse asupra leziunilor corporale stabilite la

partea vătămată, determină expres că acestea puteau fi provocate doar în

circumstanțele indicate de către partea vătămată și martori, și anume cu aplicarea de

către inculpat a lanțului în jurul gâtului părții vătămate, însă instanța a stabilit, că

acestea nu sunt probe pertinente și concludente ce ar confirma vinovăția inculpatului;

- anterior săvârșirii infracțiunii respective, inculpatul a fost condamnat de mai

multe ori, inclusiv pentru infracțiuni de același gen.

2

2016, a fost respins ca nefondat apelul și menținută sentința.

În partea descriptivă a deciziei, instanța de apel a constatat, că prima instanță a

stabilit corect starea de fapt și de drept ce corespunde probelor din dosar, fiind

apreciate corect și încadrate just acțiunile inculpatului în baza art. 78 alin. (2) Cod

contravențional.

În opinia instanței de apel, nu a fost probat faptul, că Fesic Semion ar fi încălcat

ordinea publică, de distrugere și degradare a bunurilor proprietarului sau ar fi încălcat

insistent și demonstrativ regulile morale, manifestate prin dispreț și batjocură față de

bolnavi, de persoanele în etate, aflate în stare de neputință, în prezența altor persoane,

trezind indignarea acestora.

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat aceleași motive care le-a indicat în apel,

suplimentar menționând că:

- decizia instanței de apel prin care a fost menținută sentința de încetare a

procesului penal în privința lui Fesic Semion este neîntemeiată și pasibilă casării,

deoarece nu corespunde prevederilor art. art. 414, 417 Cod de procedură penală;

- totalitatea probelor acumulate în cadrul urmăririi penale și examinate în

instanța de judecată incontestabil dovedesc vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii incriminate;

- este stabilită prezența în acțiunile inculpatului a laturii subiective a

infracțiunii de huliganism, care s-a manifestat prin intenția directă a acestuia de a

încălca grosolan ordinea publică;

- instanța de judecată nu a reținut, că acțiunile ilegale ale inculpatului au fost

comise în public, în prezența mai multe persoane;

- instanța de apel, nu a apreciat sub toate aspectele probele administrate în

cadrul urmăririi penale și cercetării judecătorești.

fost admis recursul, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea soluției pronunțate, instanța de recurs a menționat, că

referitor la chestiunea dacă inculpatul a încălcat ordinea publică, instanțele de fond nu

au efectuat o analiză a tuturor probelor, cu aprecierea fiecăreia în parte, cu expunerea

asupra admisibilității sau inadmisibilității acestora, ignorând totalmente probele

administrate la caz.

Au fost ignorate declarațiile părții vătămate Onica Radion și a martorilor

Onica Maria, Puia Maria, Roșeț Ruslan, Roșeț Andrei și Puia Edviga, precum și

rezultatele raportului de expertiză medico-legală nr. 48 din 14 aprilie 2014.

Instanța de recurs a apreciat ca fiind pripite concluziile instanței de apel privind

neatentarea inculpatului la ordinea publică prin acțiunile sale, odată ce ultimul a intrat

în ograda părții vătămate, vorbea cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu capul pe

Onica Radion, ulterior a intrat cu calul în ograda acestuia, după care în stradă, a

încercat să-l sugrume cu un lanț metalic, toate aceste acțiuni având loc în prezența mai

multor vecini.

3

2017, a fost admis apelul, casată sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Fesic Semion a fost recunoscut

vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, fiindu-i

stabilită pedeapsa 3 (trei) ani 6 (șase) luni închisoare, cu executarea în penitenciar de

tip semiînchis.

În temeiul art. 90 Cod penal, pedeapsa aplicată inculpatului a fost suspendată

condiționat pentru perioada de probațiune de 2 (doi) ani.

7.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a menționat, prima

instanță eronat a ajuns la concluzia încetării procesului pe cauza penală de învinuire a

lui Fesic Semion, în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, din motiv că fapta constituie

contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod Contravențional și a încetat procesul

contravențional în privința lui Fesic Semion în legătură cu intervenirea termenului de

prescripție a răspunderii contravenționale.

Astfel, instanța de apel ținând cont de prevederile art. art. 27, 99-101 Cod de

procedură penală, cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le

minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, a ajuns la concluzia că din probele administrate la materialele dosarului rezultă

vinovăția inculpatului Fesic Semion în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287

alin. (3) Cod penal și anume „huliganismul, adică acțiunile intenționate care încalcă

grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor, precum și

acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită, săvârșite

cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale”.

Așa dar, instanța de apel a conchis, că vinovăția inculpatului Fesic Semion în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal este dovedită prin

probatoriul invocat de partea acuzării și anume: declarațiile părții vătămate

Onica Radion (f.d. 183-185); a martorilor Puia Edviga (f.d. 204-205); Roșeț Andrei (f.d.

195-196); Onica Maria (f.d. 168-170); Galben Silvia(f.d. 172-174); Puia Maria (f.d.

198-199); Fesic Ana (f.d. 210-211), precum și prin probele scrise cercetate de prima

instanță și verificate de instanța de apel și anume: raportul de expertiză medico-legală

nr. 48 din 14 aprilie 2015 prin care se confirmă, că lui Onica Radion i-au fost cauzate

excoriații a gâtului, mâinii drepte, care se califică ca vătămări corporale neînsemnate

(f.d. 68); procesul-verbal de cercetare la fața locului din 18 martie 2015, prin care a

fost examinată gospodăria lui Onica Radion (f.d. 14-18); procesul-verbal de

confruntare din 29 aprilie 2015, efectuat între Fesic Semion și martorul Puia Edviga

(f.d. 34); procesul-verbal de confruntare din 29 aprilie 2015, efectuat între martorul

Roșeț Semion și Mardari Ion (f.d.37); procesul-verbal de confruntare din 29 aprilie

2015, efectuat între bănuitul Fesic Semion și martorul Roșeț Ruslan (f.d.40).

7.2. În baza probatoriului cercetat, instanța de apel a constatat în fapt, că la

16 martie 2015, aproximativ la ora 16:30, aflându-se în ograda gospodăriei lui

Onica Radion din xxxxx, având intenția comiterii unui act de huliganism, încălcând

grosolan ordinea publică și exprimând o vădită lipsă de respect față de societate, fără

nici un motiv real, în prezența mai multor persoane, manifestând o obrăznicie

deosebită și demonstrând o lipsă de respect față de cei prezenți, într-un mod grosolan

și demonstrativ, a inițiat intenționat un conflict cu Onica Radion, numindu-l pe ultimul

cu diferite cuvinte necenzurate și intenționat i-a aplicat ultimului o lovitură cu capul

în regiunea feței, după care a părăsit gospodăria acestuia. Peste aproximativ 15 minute

4

Fesic Semion, urmărind același scop infracțional, iarăși a intrat în ograda gospodăriei

lui Onica Radion, având în mână un lanț din metal pe care intenționat l-a pus la gâtul

ultimului, încercând să-l sugrume, săvârșind acțiuni huliganice cu caracter violent în

rezultatul cărora lui Onica Radion i-au fost cauzate leziuni corporale sub formă de

excoriații a gâtului, mâinii drepte, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 48 din 14 aprilie 2015, se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

7.3. Cu referire la chestiunea dacă inculpatul Fesic Semion a încălcat sau nu

ordinea publică, instanța de apel a constatat, că prima instanță nu a efectuat o analiză

a tuturor probelor, cu aprecierea fiecăreia în parte, cu expunerea asupra admisibilității

sau inadmisibilității acestora.

Prin urmare, instanța de apel a stabilit, că prima instanță a apreciat incorect

declarațiile părții vătămate Onica Radion și a martorilor Onica Maria, Puia Maria,

Galben Silvia cât și concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 48 din

14 aprilie 2014, potrivit cărora lui Onica Radion i-au fost cauzate excoriații a gâtului și

mâinii drepte, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Având la bază argumentele expuse supra, instanța de apel a considerat pripite

concluziile primei instanțe privind constatarea neatentării inculpatului la ordinea

publică prin acțiunile sale, odată ce ultimul a intrat în ograda părții vătămate, vorbea

cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu capul pe Onica Radion, după care a intrat cu calul

în ograda acestuia, iar mai târziu în stradă a încercat să-l sugrume cu un lanț metalic,

acțiuni care au avut loc în prezența mai multor vecini.

Instanța de apel a conchis, că prima instanță eronat a apreciat că „la caz nu este

demonstrată intenția lui Fesic Semion de a comite huliganismul și că ultimul doar a

încercat să se apere de partea vătămată Onica Radion care a provocat conflictul și l-a

lovit primul pe Fesic Semion.”

Astfel, prima instanță în soluția adoptată s-a expus numai asupra faptului, că

Onica Radion a aplicat primul lui Fesic Semion o lovitură cu palma, ulterior însă,

continuându-și acțiunile sale, văzând, că Fesic Semion nu se isprăvește cu conducerea

calului, a lovit în cal de două ori cu o lopată, însă instanța de fond nu a luat în

considerație faptul, că Fesic Semion primul a intrat în curtea casei lui Onica Radion și

a început a vorbi cu cuvinte necenzurate, ulterior fiind preîntâmpinat de Onica Radion

să nu intre în ogradă, însă ultimul totuși a intrat în ograda acestuia călare pe cal cu un

lanț în mâină.

Rezumând cele menționate, instanța de apel a constatat, că prima instanță nu a

cercetat amănunțit aspectele învinuirii înaintate, corectitudinea încadrării juridice a

acțiunilor lui Fesic Semion în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, nu a apreciat conform

prevederilor art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu din

punct de vedere al coroborării lor și în concluziile sale să motiveze admiterea unor

probe sau respingerea altora.

În speță, infracțiunea s-a consumat din momentul în care inculpatul,

Fesic Semion a încălcat ordinea publică, l-a numit cu cuvinte necenzurate și l-a lovit pe

Onica Radion, săvârșind acțiuni care prin conținutul lor se deosebesc printr-un cinism

sau obrăznicie deosebită.

Instanța de apel a apreciat critic și a respins ca irelevante declarațiile lui

Fesic Semion referitor la faptul, că el nu a intrat în curtea părții vătămate cu calul, dar

aceasta a avut loc involuntar, deoarece calul a crescut în această curte.

5

7.4. La capitolul individualizării pedepsei penale, instanța de apel a ținut cont

de prevederile art. art. 7, 61, 75 Cod penal și anume de gravitatea infracțiunii săvârșite,

de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia

precum și scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului.

Instanța de apel a menționat, că inculpatul a săvârșit o infracțiune gravă,

anterior a mai fost judecat, nu și-a recunoscut vina, nu figurează la evidența medicului

narcolog și psihiatru.

Totodată, instanța de apel a menționat, că scopul educativ și preventiv al

pedepsei aplicate în privința inculpatului Fesic Semion, poate fi atins prin aplicarea în

privința acestuia a unei pedepse sub formă de închisoare pe termen de 3 ani 6 luni cu

ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei pentru perioada de probațiune de 2 ani.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia din

motivul blândeții pedepsei aplicate inculpatului, cu remiterea cauzei la rejudecare în

aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului procurorul invocă netemeinicia concluziilor instanței

de apel în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal la individualizarea pedepsei

inculpatului Fesic Semion, menționând că, pronunțând o decizie de condamnare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru săvârșirea unei infracțiuni cu

un grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a fost atins

scopul principal și anume prevenirea de săvârșirea unor noi infracțiuni de către

inculpat, precum și de către alte persoane.

Susține procurorul, că instanța de apel nu a efectuat corect procedura de

individualizare a pedepsei, iar decizia nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei cu

suspendare condiționată a executării ei.

8.1. Avocatul Brânză Victor în numele inculpatului, în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6), 8), 10), 12) Cod de procedură penală, contestă decizia instanței de apel

cu recurs ordinar, solicitând casarea acesteia cu menținerea sentinței.

În motivarea recursului, apărarea susține că motivarea instanței de apel precum

că la materialele cauzei penale există probe ce ar confirma vinovăția lui Fesic Semion

este neîntemeiată și lipsită de suport probant.

Consideră că, acțiunile lui Fesic Semion nu au avut ca scop tulburarea ordinii

publice și nu s-au manifestat prin violența asupra lui Onica Radu, având caracter de

apărare ca rezultat al agresiunii din partea acestuia.

Prin urmare, susține, că calificarea acțiunilor lui Fesic Semion este greșită, fiind

bazată doar pe declarațiile redate eronat de organul de urmărire penală, deoarece

acțiunile inculpatului nu au purtat caracterul unui act de huliganism, fiind prezent

doar un conflict între două persoane urmare a unei neînțelegeri.

Astfel, în opinia apărării la caz nu au avut loc acțiuni intenționate îndreptate

spre încălcarea ordinii publice prin necuviință, neobrăzare, comportare batjocoritoare

cu cetățenii, prin înjosirea onoarei și demnității persoanei, ci acțiuni de auto-apărare

în urma acțiunilor înjositoare ale părții vătămate Onica Radion.

Susține recurentul, că urmărirea penală a fost efectuată unilateral și neobiectiv,

fiind ignorat faptul că acțiunile săvârșite de Fesic Semion au avut ca subtext conflictul

6

existent între Fesic Semion și Onica Radion și faptul că Onica Radion primul l-a lovit

pe Fesic Semion.

Subliniază, că instanța de apel a apreciat probele imparțial față de inculpatul

Fesic Semion, deoarece martorii acuzării pe care își bazează hotărârea sunt rude cu

Onica Radion: verișori și cumnați. Acțiunile săvârșite de Fesic Semion nu au încălcat

ordinea publică. Faptele incriminate lui Fesic Semion s-au petrecut ziua, aproximativ

la ora 16.30, în ograda unde locuia Onica Radion. Deci, cearta care a avut loc între

Fesic Semion și Onica Radion nu a tulburat și încălcat ordinea publică.

La prima intervenție a publicului (vecinilor) acțiunile ambelor părți s-au stopat,

iar cazul a fost sesizat la organele de drept de însăși rudele inculpatului Fesic Semion.

La desfășurarea acțiunilor incriminare lui Fesic Semion acesta nu a folosit arme

sau obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau a sănătății.

Totodată, acuzarea nu a prezentat instanței așa-zisa armă a infracțiunii (lanțul),

în materialele cauzei penale lipsind acțiunile de urmărire penală îndreptate la

stabilirea și ridicarea lanțului, or, simpla declarație a martorului Roșeț Andrei că a luat

lanțul din mâina lui Fesic Semion și l-a aruncat, sunt insuficiente pentru a da o

calificare juridică în temeiul art. 287 alin. (3) Cod penal, dacă această faptă a fost

săvârșită cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau altor obiecte pentru

vătămarea integrității corporale sau sănătății.

În opinia apărării, instanța de apel urma să se conducă de prevederile art. 8

alin. (3) Cod de procedură penală, deoarece acuzarea nu a prezentat probe de aplicare

de către inculpatul Fesic Semion a unui lanț asupra lui Onica Radion, iar interpretarea

instanței de apel cu privire la deținerea de către Fesic Semion a lanțului urmează a fi

apreciată critic.

Folosirea la caz a calificativului aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau a

altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, este incorectă și

neconfirmată prin careva probe.

Insistă apărarea că instanța nu a asigurat contradictorialitatea procesului,

cercetarea nemijlocită și publică a probelor, cercetarea sub toate aspectele, completă

și obiectivă a probelor prezentate și administrate.

Instanța de apel a preluat poziția acuzatorului de stat fără a depune efort și a

analiza în mod obiectiv probele și înscrisurile cauzei; în mod abuziv nu a asigurat

posibilitatea inculpatului Fesic Semion de a beneficia de un proces contradictoriu și a

administra liber probe în apărarea sa, mai ales pentru că la faza de urmărire penală

procurorul a respins un șir de cereri de audiere a martorilor și administrare a

documentelor.

Potrivit opiniei apărării, instanța de apel a încălcat dreptul la un proces echitabil

al inculpatului, deoarece l-a lipsit de posibilitatea liberă și nestingherită de a-și pregăti

apărarea sa, a manifestat lipsă de imparțialitate la judecarea pricinii.

Instanța de apel nu a îndeplinit toate cerințele art. 417 Cod de procedură penală

și nu a soluționat toate chestiunile prevăzute la art. 414 Cod de procedură penală,

deoarece nu a reflectat corect în decizie declarațiile și faptele prezentate instanței de

părți și participanții la proces și nu s-a referit la probele prezentate de apărare, dând

dovadă de lipsă de imparțialitate.

La capitolul individualizării pedepsei recurentul menționează că instanța de

apel nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 75 Cod penal, deoarece instanța

de apel nu a luat în considerare faptul că antecedentele penale ale lui Fesic Semion

7

sunt stinse, la materiale cauzei fiind anexate actele judecătorești respective, precum și

faptul că Fesic Semion are familie și întreține un copil minor.

Consideră apărarea că pedeapsa aplicată inculpatului de către instanța de apel

este nejustificată și nu va contribui la reeducarea lui, ci îi va provoca suferințe fizice,

înjosindu-l și va priva copilul minor, de unicul întreținător, or în asemenea

circumstanțe lui Fesic Semion îi este îngrădit dreptul la libera circulație.

marginea recursului declarat de acuzatorul de stat, pledând pentru respingerea

acestuia, ca inadmisibil.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestora, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod

de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent, or,

art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile instanței de apel pot

fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept formal

sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor

de drept formal și material.

După cum rezultă din conținutul recursurilor declarate de procuror și de

avocatul inculpatului, se atestă că titularii cererilor de recurs critică decizia instanței

de apel sub aspectul temeiurilor de casare prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8),

10), 12) Cod de procedură penală, potrivit căror hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazurile când instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței, nu au fost întrunite elementele infracțiunii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale sau când faptei săvârșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Cu referire la argumentele avocatului Brânză Victor în numele inculpatului,

Colegiul penal evidențiază că acestea nu și-au găsit confirmare la examinarea

recursului în cauză, din următoarele considerente.

Sub aspectul temeiului de casare prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de

procedură penală, potrivit căruia hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazurile când

instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, Colegiul

penal atestă că aceste invocări nu au fost de loc argumentate cu referiri la fapte

concrete, fiind declarative și generale, instanța de recurs fiind lipsită astfel de

posibilitatea de a verifica în care parte s-a admis eroarea gravă de fapt.

8

Or, la acest capitol, instanța de recurs menționează, că eroarea gravă de fapt

trebuie înțeleasă în sensul atribuit de legislator în art. 6 pct. 111) Cod de procedură

penală, și anume stabilirea eronată a faptelor, în existența sau inexistența lor, prin

neluarea în considerare a probelor care le confirmau sau prin denaturarea

conținutului acestora. Eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere greșită a

probelor. Eroarea gravă de fapt trebuie să rezulte din situația dosarului, privită ca o

stare de fapt.

Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică, pe de

o parte, să fi influențat asupra soluției cauzei, iar pe de altă parte, să fie vădită,

neîndoielnică. Eroarea gravă de fapt nu privește dreptul de apreciere a probelor, ci

discordanța între cele reținute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea

unor aspecte evidente ce au avut drept consecință pronunțarea altei soluții, decât cea

pe care materialul probator o susține.

Tot la acest capitol, Colegiul penal reieșind din criticile apărătorului invocate în

recurs, reține că acestea se referă în mare parte doar la chestiunea de apreciere a

probelor. Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se

constată că autorul acestuia face o proprie evaluare a materialului probator,

considerând că acesta nu confirmă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

imputate.

În acest sens, Colegiul consideră că se impune precizarea că aprecierea probelor

este unul din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul

volum de muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești,

cât și de părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei

activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se

bazeze pe prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea

tuturor probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Legea stabilește că probele admisibile sunt apreciate după pertinența,

concludența, veridicitatea și utilitatea acestora și toate probele în ansamblul lor sunt

apreciate din punct de vedere al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că la etapa

judecării recursului instanța nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de instanțele ierarhic inferioare, acestea fiind atribuțiile exclusive ale

instanțelor de fond.

Generalizând cele expuse mai sus și constatând, că în cauză există o concordanță

deplină între probele administrate și situația de fapt stabilită de instanța de apel în

privința inculpatului Fesic Semion, Colegiul statuează că nu a fost identificată de

instanța de recurs o careva eroare gravă de fapt, ce ar putea servi drept temei de casare

a hotărârii judecătorești atacate prin prisma temeiurilor de casare invocate și

prevăzute de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Sub aspectul temeiului de casare invocat de recurent și prevăzut la art. 427

alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, potrivit căruia hotărârea instanței de apel

poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de instanțele de

fond ori de apel, atunci când nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

9

Instanța de recurs statuează, că potrivit art. 113 alin. (1) Cod penal, se consideră

calificare a infracțiunii determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte

între semnele faptei prejudiciabile săvârșite și semnele componenței infracțiunii

prevăzute de norma penală.

Colegiul penal reține, că acest temei include cazurile când nu a fost stabilită

fapta care corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de

probă prin intermediul cărora s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au

fost stabilite faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În conformitate cu materialele cauzei, de către prima instanță procesul penal

intentat în privința lui Fesic Semion în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, a fost încetat

din motiv că fapta inculpatului constituie contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2)

Cod contravențional, cu liberarea acestuia de răspundere contravențională, din

motivul expirării termenului de prescripție prevăzut de art. 30 Cod contravențional și

cu încetarea procesului contravențional.

Totodată, la examinarea pricinii de către instanța de apel s-a stabilit, că soluția

primei instanțe privind încetarea procesului penal cu reîncadrarea faptelor imputate

inculpatului în contravenția prevăzută de art. 78 alin. (2) Cod contravențional, este

incorectă și neîntemeiată.

În acest sens, instanța de apel a conchis, că probele administrate au confirmat

integral vinovăția lui Fesic Semion în săvârșirea componenței de infracțiune prevăzută

de art. 287 alin. (3) Cod penal, și anume huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită,

săvârșite cu aplicarea altor obiecte pentru vătămarea integrității corporale.

Colegiul penal a ajuns la concluzia, că instanța de apel corect a stabilit

circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma

art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenții,

veridicității și coroborării lor, ajungând la o concluzie întemeiată privind vinovăția

inculpatului Fesic Semion în săvârșirea infracțiunii imputate.

De asemenea Colegiul penal conchide, că nu și-au găsit confirmare argumentele

recurentului precum că calificarea acțiunilor lui Fesic Semion este greșită, deoarece

acestea nu au purtat caracterul unui act de huliganism, fiind doar un conflict între două

persoane urmare a unei neînțelegeri.

Aceasta deoarece, instanța de apel în fundamentarea opiniei sale cu privire la

vinovăția inculpatului, corect a reținut declarațiile părții vătămate Onica Radion și a

martorilor Onica Maria, Puia Maria, Galben Silvia, cât și concluziile raportului de

expertiză medico-legală nr. 48 din 14 aprilie 2014, stabilind că Fesic Semion a intrat

în ograda părții vătămate, vorbea cu cuvinte necenzurate și l-a lovit cu capul pe Onica

Radion, după care a intrat cu calul în ograda acestuia, iar mai târziu în stradă a încercat

să-l sugrume cu un lanț metalic, acțiuni care au avut loc în prezența mai multor vecini.

Alegațiile apărării precum că organul de urmărire penală nu a demonstrat că

fapta a fost săvârșită cu aplicarea sau cu încercarea aplicării armei sau altor obiecte

pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății, urmează a fi apreciate ca

neîntemeiate de către instanța de recurs, or, instanța de apel corect a reținut, că

utilizarea lanțului de către inculpat a fost probată atât de partea vătămată, cât și de

martori, iar constatările medico-legale expuse asupra leziunilor corporale stabilite la

partea vătămată, determină expres că acestea puteau fi provocate doar în

10

circumstanțele indicate de către partea vătămată și martori, și anume cu aplicarea de

către inculpat a lanțului în jurul gâtului părții vătămate.

În baza circumstanțelor evidențiate, Colegiul penal menționează, că judecând

apelul declarat de procuror, respectând prevederile art. art. 414, 415 alin. (21) Cod de

procedură penală, instanța de apel a audiat suplimentar inculpatul, partea vătămată și

martorii acuzării solicitați de părți, declarațiile cărora constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

inculpatului, astfel instanța de apel corect ajungând la concluzia expusă la pct. 7 din

decizie.

Cu referire la argumentele apărării sub aspectului pct. 12 alin. (1) art. 427 Cod

de procedură penală, în sensul că hotărârea instanței de apel poate fi supusă

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel,

atunci când faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, Colegiul penal, din

analiza minuțioasă a deciziei instanței de apel, constată, că temeiul invocat de apărare

nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței unei erori de drept, care ar constitui

motiv de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate.

Astfel, Colegiul penal atestă că în acest sens în recurs este indicat doar

dezacordul apărării cu concluzia instanței de apel și susținerea alegațiilor precum că,

de fapt, a avut loc săvârșirea de către inculpat a contravenției prevăzute de art. 78

alin. (2) Cod contravențional, adică vătămarea ușoară a integrității corporale,

aplicarea de lovituri care a provocat dureri fizice, apărarea prezentând o versiune

proprie asupra circumstanțelor care au avut loc la 16 martie 2015 în gospodăria

cet. Onica Radion.

Având în vedere argumentele enunțate de apărare la pct. 8.1. al prezentei

decizii, și, verificând materialele dosarului în raport cu cererea de recurs, Colegiul

penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, deoarece eroarea invocată în speța

dată nu se constată.

În astfel de circumstanțe, Colegiul statuează ca fiind legală și întemeiată

concluzia instanței de apel privind recunoașterea vinovăției inculpatului Fesic Semion

în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal, concluzie pe care

instanța de recurs o însușește pe deplin și în acest sens nefiind necesară o

reinterpretare.

Cu referire la recursurile declarate de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Brânza Victor în numele

inculpatului în privința dezacordului cu individualizarea pedepsei penale.

Colegiul penal la acest capitol atestă că, recurenții nu sunt de acord cu

concluziile expuse de către instanța de apel în privința pedepsei stabilite inculpatului,

invocând în acest sens eroarea de drept prevăzută la pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 alin.

(1) Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot fi

supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de

apel în cazul când instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii, ori când s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Ambii recurenți invocă toate temeiurile de drept menționate, considerând că

acestea se referă la incorectitudinea individualizării pedepsei penale stabilite

inculpatului, procurorul considerând greșită aplicarea de către instanța de apel a

11

prevederilor art. 90 Cod penal, iar apărarea considerând că pedeapsa închisorii

stabilită de instanța de apel este nejustificată și nu va contribui la reeducarea acestuia.

Analizând argumentele menționate în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul

penal la apreciază ca neîntemeiate și pasibile respingerii din următoarele motive.

Prin criterii generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile)

stabilite de lege, de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea

fiecărei pedepse, pentru fiecare persoană vinovată în parte.

Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă de aplicare în

practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei penale, ținând

cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de persoana celui

vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul penal reține, că persoanei declarate vinovate, trebuie să i se

aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana

se declară vinovată.

Conform prevederilor art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de

constrângere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului, și

respectiv la rândul său are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât din partea

ultimului, cât și a altor persoane.

Totodată, conform prevederilor art. 75 Cod penal, persoanei recunoscute

vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele

fixate în Partea specială a Codului penal în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestuia. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia.

Potrivit materialelor cauzei, instanța de apel l-a recunoscut vinovat pe

Fesic Semion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 287 alin. (3) Cod penal,

sancțiunea căreia la data săvârșirii faptei prevedea pedeapsa închisorii pe termen de

la 3 la 7 ani.

În acest context, Colegiul penal conchide, că instanța de apel la individualizarea

pedepsei a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 61, 75 Cod penal, stabilindu-

i lui Fesic Semion pedeapsa închisorii pe termen de 3 ani 6 luni, cu aplicarea

prevederilor art. 90 Cod penal, suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru

perioada de probațiune de 2 ani.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a luat în considerație faptul, că inculpatul

a săvârșit o infracțiune care face parte din categoria celor grave, anterior a fost judecat,

că nu și-a recunoscut vinovăția, în privința acestuia nu au fost stabilite circumstanțe

agravante sau atenuante, dar nici nu s-au stabilit careva circumstanțe excepționale.

La fel, instanța de apel corect a concluzionat, că inculpatul Fesic Semion

întrunește condițiile necesare pentru dispunerea suspendării condiționate a

executării pedepsei penale stabilite în temeiul art. 90 Cod penal, reeducarea acestuia

fiind posibilă și fără lipsirea lui de libertate.

12

Prin urmare, instanța de recurs conchide, că pedeapsa stabilită inculpatului a

fost individualizată în corespundere cu prevederile legale, iar argumentele de

recurenților în acest sens sunt neîntemeiate.

Reieșind din considerentele expuse, Colegiul penal conchide, că la examinarea

recursurilor declarate de procuror și de avocatul Brânza Victor în numele inculpatului,

nu au fost stabilite careva erori de drept care ar condiționa casarea deciziei contestate,

impunându-se soluția inadmisibilității recursurilor, ca fiind vădit neîntemeiate.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și de avocatul Brânză Victor în numele

inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 28

septembrie 2017, în cauza penală în privința lui Fesic Semion xxxxx, ca fiind vădit

neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

13