1ra-320/2018 — art. 27, 172 alin. 3 lit. a; 175 CP

Dosarul nr. 1ra-320/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2017 și a sentinței Judecătoriei Anenii Noi sediul Bender din 19 mai

2017, declarat de către inculpatul

Lungu Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar și

domiciliat r-nul Xxxxx s. Xxxxx str. Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T A T :

hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost condamnat în baza art. art. 27,

172 alin. (3) lit. a), 175 Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i

stabilit pedeapsă definitivă 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip

închis, motivând faptul, că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23

noiembrie 2010 a fost declarat neconstituțional art. 63 alin. (6) Cod de procedură

penală, respectiv organul de urmărire penală la etapa dată a procesului nu a fost în

drept să reia procesul penal pornit în privința sa, în lipsa unor probe esențiale noi,

ce ar afecta hotărârile organului de urmărire penală adoptată anterior, potrivit

cerințelor art. 22 Cod de procedură penală și art. 6, 13 Convenția Europeană pentru

Drepturile Omului. Totodată a menționat, că prin Hotărârea Curții Constituționale

din 23 februarie 2016, au fost declarate neconstituționale unele circumstanțe

prevăzute la art. 186 Cod de procedură penală, în partea ce ține de prelungirea

termenului de arest de până la 30 zile și eliberarea în mod obligatoriu a mandatului

la fiecare caz de prelungire a termenului de arest preventiv.

respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire înaintată.

1

care a solicitat casarea acesteia și admiterea cererii de revizuire, invocând că prima

instanță a examinat superficial argumentele prezentate în sensul revizuirii, fără a

ține cont în deplină măsură de hotărârile Curții Constituționale menționate, ce

urmau a fi interpretate corect și puse în aplicare de instanța de judecată.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

condamnatul invocă, în calitate de temei de revizuire, hotărârea Curții

Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 prin care a fost declarat neconstituțional alin.

(6) art. 63 Codul de procedură penală. Hotărârea respectivă a existat la momentul

examinării cauzei penale în fond și nu poate constitui temei de revizuire, dar

trebuie să constituie un temei de verificare în cadrul examinării cauzei în fond.

Orice reexaminare a circumstanțelor de fapt și de drept, în cazul existenței hotărârii

respective a Curții Constituționale în perioada examinării în fond a cauzei penale,

ar constitui un apel camuflat și ar fi arbitrară. Astfel, instanța de fond întemeiat și

legal a stabilit că temeiul respectiv invocat de condamnat este neîntemeiat.

Totodată, instanța de apel a reținut că, la momentul examinării în fond a cauzei

penale, prevederile respective au fost abrogate de către legiuitor și respectiv, nu au

fost aplicate.

Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 a fost declarat

neconstituțional alin. (1) art. 287 din Codul de procedură penală. La data de

23.09.2011 a fost anulată ordonanța de încetare a urmării penale din 20.09.2011, cu

reluarea urmăririi penale (f.d. 80 v. 1). Instanța de apel a constatat, că în textul

respectivei ordonanțe se face referire la art. 287 alin. (1) și alin. (4) Codul de

procedură penală. Analizând conținutul ordonanței menționate mai sus, temeiurile

de fapt și de drept ce au determinat adoptarea ordonanței respective, instanța de

apel a concluzionat, că reluarea urmăririi penale a fost efectuată în baza art. 287

alin. (4) Cod de procedură penală. În consecință, efectele hotărârii Curții

Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 nu au incidență asupra cazului respectiv.

Astfel, sunt întemeiate și legale concluziile instanței de fond care a statuat că, la acel

moment, în privința inculpatului au fost aplicate prevederile legale ce erau în

vigoare la momentul aplicării acestora (alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală).

Prin urmare, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 s-a

stabilit că: în vederea executării prezentei hotărâri efectele acesteia nu se extind

asupra persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o sentință

de condamnare, iar prezenta cauza se examinează în instanța de apel (lit. c) pct. 4 al

dispozitivului hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016). Din materialele

dosarului penal rezultă, că condamnatul a fost luat în arest preventiv după

pronunțarea sentinței, adică a fost arestat în scopul asigurării executării sentinței de

condamnare. Hotărârea respectivă se referă la arestul preventiv aplicat în perioada

urmăririi penale și examinării cauzei în prima instanță, fiind diferite temeiurile

2

aplicării. Astfel, efectele hotărârii respective nu au incidență asupra cazului supus

judecării.

către condamnat, prin care solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei la

rejudecare.

În motivarea recursului invocă:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea

ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei;

- judecătorul, Țîbîrnă Ina, nu putea lua parte la examinarea cauzei, deoarece

îndeplinește funcția de judecător de instrucție în cadrul Judecătoriei Anenii Noi,

sediul Bender, fapt ce constituie temei pentru recurs prevăzut de pct. 2) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat,

pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece în

speță nu se constată prezența a careva erori de drept, ce ar servi temei de implicare

a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel

corect a respins apelul declarat, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca

fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă

inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în

recurs sânt vădit neîntemeiate.

Reieșind din conținutul recursului, autorul acestuia, invocă faptul că instanța

de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, astfel Colegiul

penal consideră, că în asemenea caz este semnalat temeiul pentru recurs prevăzut

de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Totodată, din același recurs

declarat, se constată că condamnatul invocă și cazul de casare prevăzut la pct. 2)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazul în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost

încălcate prevederile art. 30, 31 și 33.

Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către autorul

acestuia, Colegiul consideră, că nici un temei pentru casare din cele menționate

supra, nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță, iar întru desfășurarea

concluziilor sale instanța de recurs va purcede la analiza punctată asupra

argumentelor pe fiecare caz de casare considerate a fi incidente în speță de către

recurent.

3

Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, condamnatul invocă, precum că instanța de apel

nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat împotriva

sentinței de respingere a revizuirii procesului penal, însă această critică nu a fost

desfășurată în argumentele recursului declarat, neindicând concret care argumente

esențiale la caz au rămas fără a fi obiect de sinteză în hotărârea contestată, pentru a

verifica temeinicia motivelor invocate sub aspectul cazului de casare nominalizat

supra.

Colegiul penal, analizând subsidiar textul deciziei recurate constată, că

instanța de apel în hotărârea pronunțată, a analizat și verificat incidența hotărârilor

Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010, nr. 12 din 14.05.2015 și nr. 3 din

23.02.2016, ce ar fi temei de revizuire în opinia condamnatului, Lungu M., la

prezenta cauză penală, în cele din urmă întemeiat considerând că aceste hotărâri nu

au incidență la cauza respectivă. Instanța de recurs în aceeași ordine de idei

specifică, că așa cum rezultă din textul hotărârii atacate, se constată că instanța de

apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod

de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au

dus, la caz, la respingerea apelului declarat de condamnat ca nefondat, cu

menținerea sentinței atacate.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră, că de fapt invocările

recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ, fără a fi desfășurate pe

larg și motivate prin ce anume s-a admis eroarea de drept semnalată.

Referitor la temeinicia invocării de către recurent a cazului de casare prevăzut

la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța nu a fost

compusă potrivit legii, adică în prima instanță a participat un judecător, care în

opinia recurentului, nu avea dreptul să participe la judecarea cauzei sale în

procedura de revizuire, deoarece era desemnat în cadrul aceleiași instanțe, cu

atribuții de judecător de instrucție, Colegiul penal, de asemenea le consideră

nefondate. În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs menționează că,

potrivit alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1)

pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea

a avut loc în instanța de apel. Deci, rezultând din materialele cauzei și anume din

apelul declarat de către condamnat împotriva sentinței de respingere a cererii de

revizuire, se constată că critici privind ilegalitatea formării completului de judecată

în prima instanță în procedura de revizuire, nu au fost invocate de către ultimul,

pentru a constitui obiect de studiu și discuție în procedura de apel, fiind invocate

astfel de alegații abia în procedura recursului ordinar, ceea ce contravine

prevederilor procesual-penale citate mai sus.

Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază argumentele invocate de

către condamnatul, Lungu M., ca nefondate, respectiv nu sunt incidente în speță

cazurile de casare la care s-a făcut referire, ce ar servi drept temei de implicare a

instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate și se impune, astfel,

4

concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, de către inculpatul Lungu

Mihail Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 07 martie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

5