1ra-320/2018 — Art. 27, 172 alin. 3 lit. a; 175 CP

La data de 10 mai 2017, Lungu Mihail a înaintat cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești irevocabile prin care a fost condamnat în baza art. art. 27, 172 alin. (3) lit. a), 175 Cod penal, cu aplicarea art. 84 alin. (1) Cod penal, fiindu-i stabilit pedeapsă definitivă 13 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, motivând faptul, că prin Hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010 a fost declarat neconstituțional art. 63 alin. (6) Cod de procedură penală, respectiv organul de urmărire penală la etapa dată a procesului nu a fost în drept să reia procesul penal pornit în privința sa, în lipsa unor probe esențiale noi, ce ar afecta hotărârile organului de urmărire penală adoptată anterior, potrivit cerințelor art. 22 Cod de procedură penală și art. 6, 13 Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Totodată a menționat, că prin Hotărârea Curții Constituționale din 23 februarie 2016, au fost declarate neconstituționale unele circumstanțe prevăzute la art. 186 Cod de procedură penală, în partea ce ține de prelungirea termenului de arest de până la 30 zile și eliberarea în mod obligatoriu a mandatului la fiecare caz de prelungire a termenului de arest preventiv.

Prin sentința Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender din 19 mai 2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de revizuire înaintată. 1

Sentința a fost atacată cu apel de către condamnatul, Lungu Mihail, prin care a solicitat casarea acesteia și admiterea cererii de revizuire, invocând că prima instanță a examinat superficial argumentele prezentate în sensul revizuirii, fără a ține cont în deplină măsură de hotărârile Curții Constituționale menționate, ce urmau a fi interpretate corect și puse în aplicare de instanța de judecată.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a menționat, că condamnatul invocă, în calitate de temei de revizuire, hotărârea Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 prin care a fost declarat neconstituțional alin. (6) art. 63 Codul de procedură penală. Hotărârea respectivă a existat la momentul examinării cauzei penale în fond și nu poate constitui temei de revizuire, dar trebuie să constituie un temei de verificare în cadrul examinării cauzei în fond. Orice reexaminare a circumstanțelor de fapt și de drept, în cazul existenței hotărârii respective a Curții Constituționale în perioada examinării în fond a cauzei penale, ar constitui un apel camuflat și ar fi arbitrară. Astfel, instanța de fond întemeiat și legal a stabilit că temeiul respectiv invocat de condamnat este neîntemeiat. Totodată, instanța de apel a reținut că, la momentul examinării în fond a cauzei penale, prevederile respective au fost abrogate de către legiuitor și respectiv, nu au fost aplicate. Prin hotărârea Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 a fost declarat neconstituțional alin. (1) art. 287 din Codul de procedură penală. La data de 23.09.2011 a fost anulată ordonanța de încetare a urmării penale din 20.09.2011, cu reluarea urmăririi penale (f.d. 80 v. 1). Instanța de apel a constatat, că în textul respectivei ordonanțe se face referire la art. 287 alin. (1) și alin. (4) Codul de procedură penală. Analizând conținutul ordonanței menționate mai sus, temeiurile de fapt și de drept ce au determinat adoptarea ordonanței respective, instanța de apel a concluzionat, că reluarea urmăririi penale a fost efectuată în baza art. 287 alin. (4) Cod de procedură penală. În consecință, efectele hotărârii Curții Constituționale nr. 12 din 14.05.2015 nu au incidență asupra cazului respectiv. Astfel, sunt întemeiate și legale concluziile instanței de fond care a statuat că, la acel moment, în privința inculpatului au fost aplicate prevederile legale ce erau în vigoare la momentul aplicării acestora (alin. (4) art. 287 Cod de procedură penală). Prin urmare, prin hotărârea Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016 s-a stabilit că: în vederea executării prezentei hotărâri efectele acesteia nu se extind asupra persoanelor care se află în stare de arest, în privința cărora există o sentință de condamnare, iar prezenta cauza se examinează în instanța de apel (lit. c) pct. 4 al dispozitivului hotărârii Curții Constituționale nr. 3 din 23.02.2016). Din materialele dosarului penal rezultă, că condamnatul a fost luat în arest preventiv după pronunțarea sentinței, adică a fost arestat în scopul asigurării executării sentinței de condamnare. Hotărârea respectivă se referă la arestul preventiv aplicat în perioada urmăririi penale și examinării cauzei în prima instanță, fiind diferite temeiurile 2 aplicării. Astfel, efectele hotărârii respective nu au incidență asupra cazului supus judecării.

Hotărârile judecătorești adoptate la caz sunt atacate cu recurs ordinar de către condamnat, prin care solicită casarea acestora, cu remiterea cauzei la rejudecare. În motivarea recursului invocă: - instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, ceea ce echivalează cu nerezolvarea fondului cauzei; - judecătorul, Țîbîrnă Ina, nu putea lua parte la examinarea cauzei, deoarece îndeplinește funcția de judecător de instrucție în cadrul Judecătoriei Anenii Noi, sediul Bender, fapt ce constituie temei pentru recurs prevăzut de pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului declarat, pledând pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece în speță nu se constată prezența a careva erori de drept, ce ar servi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei contestate, deoarece instanța de apel corect a respins apelul declarat, pronunțându-se asupra tuturor motivelor invocate.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din următoarele considerente: În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sânt vădit neîntemeiate. Reieșind din conținutul recursului, autorul acestuia, invocă faptul că instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel, astfel Colegiul penal consideră, că în asemenea caz este semnalat temeiul pentru recurs prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Totodată, din același recurs declarat, se constată că condamnatul invocă și cazul de casare prevăzut la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, ce stipulează că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în cazul în care instanța nu a fost compusă potrivit legii ori au fost încălcate prevederile art. 30, 31 și 33. Verificând lucrările dosarului în raport cu criticile invocate de către autorul acestuia, Colegiul consideră, că nici un temei pentru casare din cele menționate supra, nu și-a găsit confirmarea în prezenta speță, iar întru desfășurarea concluziilor sale instanța de recurs va purcede la analiza punctată asupra argumentelor pe fiecare caz de casare considerate a fi incidente în speță de către recurent. 3 Sub aspectul temeiului pentru recurs semnalat și prevăzut la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, condamnatul invocă, precum că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat împotriva sentinței de respingere a revizuirii procesului penal, însă această critică nu a fost desfășurată în argumentele recursului declarat, neindicând concret care argumente esențiale la caz au rămas fără a fi obiect de sinteză în hotărârea contestată, pentru a verifica temeinicia motivelor invocate sub aspectul cazului de casare nominalizat supra. Colegiul penal, analizând subsidiar textul deciziei recurate constată, că instanța de apel în hotărârea pronunțată, a analizat și verificat incidența hotărârilor Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010, nr. 12 din 14.05.2015 și nr. 3 din 23.02.2016, ce ar fi temei de revizuire în opinia condamnatului, Lungu M., la prezenta cauză penală, în cele din urmă întemeiat considerând că aceste hotărâri nu au incidență la cauza respectivă. Instanța de recurs în aceeași ordine de idei specifică, că așa cum rezultă din textul hotărârii atacate, se constată că instanța de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept ce au dus, la caz, la respingerea apelului declarat de condamnat ca nefondat, cu menținerea sentinței atacate. În asemenea împrejurări, Colegiul penal consideră, că de fapt invocările recurentului sub aspectul temeiului pentru recurs prevăzute la pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, poartă un caracter declarativ, fără a fi desfășurate pe larg și motivate prin ce anume s-a admis eroarea de drept semnalată. Referitor la temeinicia invocării de către recurent a cazului de casare prevăzut la pct. 2) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și anume, că instanța nu a fost compusă potrivit legii, adică în prima instanță a participat un judecător, care în opinia recurentului, nu avea dreptul să participe la judecarea cauzei sale în procedura de revizuire, deoarece era desemnat în cadrul aceleiași instanțe, cu atribuții de judecător de instrucție, Colegiul penal, de asemenea le consideră nefondate. În susținerea raționamentelor sale, instanța de recurs menționează că, potrivit alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel. Deci, rezultând din materialele cauzei și anume din apelul declarat de către condamnat împotriva sentinței de respingere a cererii de revizuire, se constată că critici privind ilegalitatea formării completului de judecată în prima instanță în procedura de revizuire, nu au fost invocate de către ultimul, pentru a constitui obiect de studiu și discuție în procedura de apel, fiind invocate astfel de alegații abia în procedura recursului ordinar, ceea ce contravine prevederilor procesual-penale citate mai sus. Din considerentele expuse, Colegiul penal apreciază argumentele invocate de către condamnatul, Lungu M., ca nefondate, respectiv nu sunt incidente în speță cazurile de casare la care s-a făcut referire, ce ar servi drept temei de implicare a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate și se impune, astfel, 4 concluzia privind inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 432 alin. (1)-(2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27 septembrie 2017, de către inculpatul Lungu Mihail Xxxxx, în cauza penală în privința acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia pronunțată integral la data de 07 martie 2018. Președinte Gordilă Nicolae Judecător Covalenco Elena Judecător Diaconu Iurie 5