1ra-319/2018 — art. 287 alin. 3 CP

1ra-319/2018 — art. 287 alin. 3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-319/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar, împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25

mai 2016 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie

2017, declarat de avocatul Vladimir Gromovenco, în numele inculpatului

Todica Dmitri XXXX, născut la

XX XXXX XXXX în s. XXXXX, r-nul XXXXX,

locuitor al s. XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R.

Moldova, anterior condamnat prin:

1) sentința Judecătoriei Anenii Noi din

23.09.2010, în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 4 ani

închisoare.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 10.03.2014 – 25.05.2016,

instanța de apel: 10.05.2017 – 12.09.2017,

instanța de recurs: 10.01.2018 – 14.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executare

în penitenciar de tip semiînchis, de la reținere.

La fel, instanța a dispus că corpul delict: pistolul de model „KWC

Makarov”, cu seria XXXXX, de culoare neagră, de păstrat la materialele cauzei

până la intrarea în vigoare a sentinței, iar ulterior de predat IP Anenii Noi.

1

Todica D., aflându-se în câmp, în apropierea s. Telița, r-nul Anenii Noi, încălcând

grosolan ordinea publică, exprimată printr-o vădită lipsă de respect față de

societate, fără careva motiv și din intenții huliganice, având asupra sa un pistol

pneumatic de model „К WC”, nr. XXXXX, s-a apropiat de căsuța paznicului și a

efectuat о împușcătură în câinele lui Samson A., după care s-a apropiat de Turcu C.

și l-a lovit cu arma în regiunea capului cauzându-i, conform raportului de expertiză

medico-legală, leziuni corporale sub formă de excoriații în regiunea piloasă a

capului, ce se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Instanța a examinat cauza în lipsa inculpatului or, acesta nu s-a prezentat în

ședința de judecată, fiind dispusă anunțarea lui în căutare.

De asemenea, instanța a reținut că, fiind audiat în calitate de învinuit la

urmărirea penală, inculpatul nu a recunoscut vina și a declarat că a încercat să

discute cu persoana care lucra în câmp, iar acesta l-a atins cu furca în partea

dreaptă a abdomenului. Având la el pistolul pneumatic al unui prieten, l-a scos și a

împușcat de două ori în pământ pentru a-l speria. Apoi a pornit spre automobil,

însă persoana l-a urmat. Atunci, el l-a lovit cu pistolul în regiunea capului, a urcat

în automobil și plecat.

Totodată, vinovăția inculpatului este integral dovedită prin probele

administrate.

Astfel, partea vătămată Turcu C., care a depus cerere de examinare a cauzei

în absența sa, în cadrul urmăririi penale a declarat că în timp ce se afla în câmp, a

venit un automobil din care au coborât trei bărbați. Inculpatul s-a îndreptat în

direcția lui, având un pistol în mână și, trecând pe lângă căsuța paznicului, a

împușcat în câinele care lătra. Apoi, s-a apropiat și a îndreptat pistolul în direcția

lui, avertizându-l să nu se miște. Atât el, cât și tatăl său, Samson A., care se afla la

distanța de 3-4 m., erau cu furcile în mână. Tatăl său i-a dat telefonul și i-a spus să

se apropie de automobil și să noteze numărul de înmatriculare. A luat telefonul, a

lăsat furca jos și a pornit spre automobil. În acel moment, inculpatul a efectuat o

împușcătură în direcția lor. Totuși, el s-a apropiat de automobil și a înregistrat

numărul de înmatriculare, iar când s-a întors lângă căsuța paznicului, inculpatul l-a

lovit cu arma în regiunea capului.

Martorul Samson A. a dat explicații similare.

Martorul Stepan G. a relatat că în jurul orelor 21.00, în timp ce munceau în

câmp, dintr-un automobil au coborât trei persoanele, îndreptându-se spre ei. El a

început să fugă, iar doi dintre bărbați au alergat în urma lui. După ce aceștia au

plecat, s-a întors și l-a văzut pe Turcu C. murdar de sânge. Acesta i-a spus că un

bărbat l-a lovit cu arma în cap. Ulterior, de la fosta sa soție, a aflat că bărbatul care

a venit în câmp îi este concubin și a venit să se clarifice cu el.

Martorul Dilevschi D. a comunicat că inculpatul s-a apropiat de oamenii

care lucrau în câmp, a scos o armă de sub haină și a efectuat vreo trei împușcături.

În acel moment, de automobil s-a apropiat un băiat pentru a înregistra în telefon

numărul de înmatriculare al automobilului. Inculpatul i-a cerut să lase telefonul și,

fiindcă acesta nu l-a ascultat, l-a lovit cu pistolul în regiunea capului. Apoi,

inculpatul a urcat în automobil și s-a pornit să-i caute pe ceilalți doi bărbați care au

fugit după cineva.

2

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 113/D din 18.07.2013, pe

corpul lui Turcu C. s-au depistat două excoriații în regiunea piloasă a capului, care

au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, cu suprafața

de interacțiune limitată sau la cădere și lovire de asemenea obiecte, posibil în

timpul și în circumstanțele indicate, și se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

Prin ordonanța și procesul-verbal din 12.11.2013, de la Chiorescu S. a fost

ridicat pistolul de model „KWC Makarov”, cu seria XXXXX, de culoare neagră,

care a fost împachetat, sigilat și transmis unității de gardă a IP Anenii Noi.

Potrivit ordonanței de recunoaștere a corpului delict din 12.11.2013, pistolul

de model „KWC Makarov”, cu seria XXXXX, de culoare neagră, a fost

recunoscut în calitate de corp delict.

Prin procesul-verbal de examinare a obiectului și fototabelul anexat, a fost

cercetat pistolul de model „KWC Makarov”, cu seria XXXXX, de culoare neagră.

Deci, a fost stabilit cu certitudine că inculpatul, din intenții huliganice, a

încălcat ordinea publică, efectuând o împușcătură în câinele lui Samson A., după

care i-a aplicat lui Turcu C. o lovitură în regiunea capului cu arma de model

„KWC Makarov”, cu seria XXXXXX, de culoare neagră, acțiuni care prin

conținutul lor se deosebesc printr-o obrăznicie deosebită.

În baza probelor administrate, instanța a încadrat acțiunile inculpatului pe

art. 287 alin. (3) Cod penal, ca huliganismul, adică acțiunile intenționate care

încalcă grosolan ordinea publică, însoțite de aplicarea violenței asupra persoanelor,

precum și acțiunile care, prin conținutul lor, se deosebesc printr-o obrăznicie

deosebită, cu aplicarea armei.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța a ținut cont că acesta este

caracterizat pozitiv, că nu au fost constatate circumstanțe atenuante, dar în calitate

de circumstanță agravantă a fost reținută săvârșirea infracțiunii de către o persoană

cu antecedente penale.

Instanța a statuat că potrivit art. 34 Cod penal, se consideră recidivă

comiterea cu intenție a unei sau mai multor infracțiuni de o persoană cu

antecedente penale pentru o infracțiune săvârșită cu intenție.

Anterior inculpatul a fost condamnat pe art. 151 alin. (1) Cod penal, la

închisoare pe un termen de 4 ani, fiind eliberat din detenție în luna mai 2013, iar la

25 mai 2013, a comis o nouă infracțiune cu intenție, în condițiile stării de recidivă.

Prin urmare, fiind stabilit că anterior inculpatul a fost condamnat la

închisoare și nu s-a corectat, dimpotrivă, ieșind din locurile de detenție, și-a

continuat activitatea criminală, se impune concluzia că reeducarea și corectarea lui

este posibilă doar prin izolare de societate, aplicându-i-se o pedeapsă în

conformitate cu prevederile art. 34, 82 Cod penal.

noi hotărâri, prin care să fie achitat.

Apelantul a indicat că instanța a ignorat faptul că el a fost atacat de partea

vătămată, fiind nevoit să se apere.

Totodată, el nu a fost audiat în cadrul cercetării judecătorești, cauza fiind

examinată în absența sa.

3

3.1. Avocatul Vladimir Gromovenco a declarat apel suplimentar, solicitând

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpatul să fie achitat.

Apelantul a invocat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

componente ale infracțiunii incriminate.

Or, în conformitate cu art. 36 alin. (1) Cod penal, nu constituie infracțiune

fapta prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

Instanța de fond nu a respectat cerințele legale la stabilirea și verificarea

circumstanțelor faptei săvârșite, alegerea și interpretarea normei juridice,

elaborarea, adoptarea și fixarea în documentele procesual-juridice a coincidenței

semnelor faptei prejudiciabile descoperite cu semnele componenței de infracțiune

care o încadrează.

Prin urmare, fiind stabilită lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii

incriminate, urma să fie adoptată o sentință de achitare.

septembrie 2017, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.

Instanța de apel a statuat că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt și

de drept, ce corespunde probelor administrate, just încadrând acțiunile inculpatului

în baza art. 287 alin. (3) Cod penal.

Inculpatul Todica D. a susținut declarațiile făcute în cadrul urmăririi penale

prin care nu recunoaște vina și a indicat că doar s-a certat cu partea vătămată. Nu i-

a aplicat acestuia nicio lovitură, iar pistolul era în automobil. Partea vătămată l-a

atacat primul, atingându-l cu furca, de la ce i-au rămas cicatrici. A împușcat în aer

de trei ori, în timp ce partea vătămată se apropia de el, însă nu l-a lovit. Nu-și

susține declarațiile date în calitate de bănuit or, le-a făcut deoarece i s-a spus că va

evita o pedeapsă privativă de libertate.

Totodată, vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii este dovedită prin

probele administrate.

Astfel, potrivit declarațiilor similare ale părții vătămate Turcu C. și

martorului Samson A., inculpatul s-a îndreptat în direcția lor având un pistol în

mână și, trecând pe lângă căsuța paznicului, a împușcat în câinele care lătra. Apoi,

a îndreptat pistolul în direcția lui Turcu C., avertizându-l să nu se miște. Atât el, cât

și tatăl său, Samson A., care se afla la distanța de 3-4 m., erau cu furcile în mână.

Tatăl său i-a dat telefonul și i-a spus să se apropie de automobil și să noteze

numărul de înmatriculare. A luat telefonul, a lăsat furca jos și a pornit spre

automobil. În acel moment, inculpatul a efectuat o împușcătură în direcția lor.

Totuși, el s-a apropiat de automobil și a înregistrat numărul de înmatriculare, iar

când s-a întors lângă căsuța paznicului, inculpatul l-a lovit cu arma în regiunea

capului.

Conform declarațiilor martorului Macrin S., în jurul orelor 21.00, în timp ce

munceau, Turcu C. l-a întrebat cine sunt persoanele care au coborât din automobil

și se îndreaptă spre ei. El a început să fugă, iar doi dintre bărbați au alergat în urma

lui. După ce aceștia au plecat, s-a întors și l-a văzut pe Turcu C. murdar de sânge.

Acesta i-a spus că un bărbat l-a lovit cu arma în cap.

Potrivit declarațiilor martorului Dilevschi D., inculpatul s-a apropiat de

oamenii care lucrau în câmp. A văzut cum a scos o armă de sub haină și a efectuat

vreo trei împușcături, însă nu a văzut în ce direcție a tras. În acel moment, de

4

automobil s-a apropiat un băiat pentru a înregistra în telefon numărul de

înmatriculare al automobilului. A venit inculpatul și i-a cerut să lase telefonul.

Fiindcă acesta nu s-a supus, l-a lovit cu pistolul în regiunea capului. Apoi,

inculpatul a urcat în automobil și s-a pornit să caute ceilalți doi bărbați, care au

fugit.

Conform proceselor-verbale de consemnare a plângerilor verbale din

01.10.2013 și 25.05.2013, Turcu C. a solicitat organelor de poliție întreprinderea

măsurilor față de persoana pe nume Dumitru, locuitor al s. XXXXX, care la

25.05.2013, în jurul orelor 21.00, în câmpul de lângă s. Telița, r-nul Anenii Noi,

intenționat l-a amenințat și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului, cauzându-i

leziuni corporale.

Potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 113/D din 18.07.2013, pe

corpul lui Turcu C. s-au depistat două excoriații în regiunea piloasă a capului, care

au fost produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, cu suprafața

de interacțiune limitată sau la cădere și lovire de asemenea obiecte, posibil în

timpul și în circumstanțele indicate și se califică ca vătămări corporale

neînsemnate.

Conform procesului-verbal din 12.11.2013, de la Chiorescu S. a fost ridicat

pistolul de model „KWC Makarov”, cu seria XXXXX, de culoare neagră, care a

fost împachetat, sigilat și transmis unității de gardă a IP Anenii Noi.

Potrivit ordonanței din 12.11.2013, pistolul de model „KWC Makarov”, cu

seria XXXXX, de culoare neagră, a fost recunoscut în calitate de corp delict.

Conform procesului-verbal de examinare a obiectului și fototabelului anexat,

a fost cercetat pistolul de model „KWC Makarov”, cu seria XXXX, de culoare

neagră.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat, reprezintă o metodă de apărare

și un drept de a nu se autoincrimina garantat de art. 66 Cod de procedură penală,

cât și de art. 6 CEDO or, persoana care pe parcursul procesului penal are calitate

procesuală de inculpat nu poate fi urmărită pentru depunerea declarațiilor false sau

refuzul de a face declarații, și acestea nu pot fi calificate ca circumstanțe agravante

la stabilirea pedepsei penale.

Totodată, declarațiile lui Todica D., date în calitate de inculpat contravin

declarațiilor acestuia făcute în calitate de bănuit, în care indică clar că: „…având

un pistol pneumatic, care aparținea unui prieten, l-am scos și de două ori am

împușcat în pământ pentru a-l speria. După aceasta, am pornit spre automobil.

Persoana venea din urmă. Ținând pistolul, am lovit în acea persoană, în regiunea

capului, după care am urcat în automobil și am plecat…”.

Astfel, inculpatul nu este consecutiv și ferm în declarațiile sale, fiind

neîntemeiată poziția sa prin care susține că declarațiile date în calitate de bănuit nu

sunt corecte, fiind veridice cele date în ședința de judecată.

Or, versiunea inculpatului privind nevinovăția sa, reprezintă doar o strategie

de apărare și de eschivare de la răspunderea penală.

În același timp, caracterul public al acțiunilor inculpatului rezultă din locul

desfășurării conflictului - câmpul din apropierea s. Telița, r-nul Anenii Noi, cât și

prezența mai multor persoane.

5

Prin urmare, în acțiunile inculpatului sunt întrunite elementele infracțiunii

incriminate, fiind stabilită cu certitudine aplicarea violenței asupra persoanei,

inculpatul lovind cu pistolul partea vătămată în regiunea capului, ce se confirmă

prin raportul de expertiză medico-legală nr. 113/D din 18.07.2013, că pe corpul lui

Turcu C. au fost depistate două excoriații în regiunea piloasă a capului, care au fost

produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, cu suprafața de

interacțiune limitată sau la cădere și lovire de asemenea obiecte, posibil în timpul

și în circumstanțele indicate și se califică ca vătămări corporale neînsemnate.

Acțiunile însoțite de încălcare grosolană a ordinii publice care se deosebesc

prin vădită lipsă de respect față de societate sunt exprimate prin efectuarea

împușcăturilor în aer din pistolul pneumatic, prin împușcarea câinelui, aplicarea

loviturii cu pistolul în regiunea capului părții vătămate, acțiuni ce prin conținutul

lor se identifică prin obrăznicie deosebită, cu aplicarea armei.

A fost dovedit cert și că acțiunile au fost săvârșite în public, infracțiunea

având loc în câmp, în prezența altor persoane.

Intențiile huliganice ale inculpatului se dovedesc prin faptul că a mers în

câmp pentru a se clarifica cu fostul soț al prietenei sale, însă l-a agresat pe Turcu

C., pe care până la incident nu l-a cunoscut și nu se afla în careva relații, conflictul

fiind inițiat fără careva temei, acesta acționând fără motive față de partea vătămată,

având intenții huliganice.

Din declarațiile părții vătămate Turcu C. rezultă că inculpatul a încălcat

grosolan ordinea publică printr-o vădită lipsă de respect față de societate, fără

careva motive și din intenții huliganice, a efectuat împușcături în câinele lui

Samson A., apoi i-a aplicat părții vătămate o lovitură cu arma în regiunea capului,

cauzându-i leziuni corporale neînsemnate.

Mai mult, fiind stabilit că anume inculpatul a venit împreună cu alte două

persoane în câmp, unde lucra și partea vătămată, pentru a se clarifica cu fostul soț

al prietenei sale, este lipsită de credibilitate versiunea acestuia că Turcu C. l-a

atacat primul, fiind cu furca în mână. Martorii au confirmat că inculpatul i-a aplicat

părții vătămate o lovitură cu arma în regiunea capului, însă nici un martor nu a

văzut ca Turcu C. să fi atacat inculpatul cu furca.

Or, declarațiile părții vătămate și ale martorilor coroborează între ele,

precum și cu probele scrise ale cauzei penale.

Totodată, în acțiunile inculpatului nu sunt întrunite condițiile legitimei

apărări, persoana fiind în legitimă apărare atunci când săvârșește fapta pentru a

respinge un atac direct, imediat, material și real, îndreptat împotriva sa, a altei

persoane sau împotriva unui interes public și care pune în pericol grav persoana

sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Astfel, a fost constatat că anume inculpatul a fost cel ce s-a deplasat cu arma

în locul unde se afla partea vătămată, a îndreptat arma spre persoanele prezente, a

tras focuri din armă, a lovit partea vătămată cu arma în cap, fiind neîntemeiată

afirmația că Turcu C. a fost inițiatorul conflictului. Or, inculpatul s-a deplasat la

fața locului pentru a se clarifica cu Macrin S. și nu invers, iar părțile nici nu se

cunoșteau, partea vătămată nu avea careva temei pentru a acționa violent față de

inculpat.

6

Alegațiile apărării că inculpatul este nevinovat, el acționând în stare de

legitimă apărare sunt nefondate, fiind stabilit că acțiunile sale nu sunt proporționale

cu cele ale părții vătămate or, inculpatul afirmă că Turcu C. l-a atacat primul cu

furca, însă aceste afirmații sunt declarative, nefiind bazate pe probe confirmative,

iar la materialele cauzei nu există vreo dovadă că inculpatului într-adevăr i-au fost

cauzate vătămări corporale.

Or, nu au fost prezentate probe ce ar confirma că inculpatul a săvârșit fapta

pentru a respinge un atac direct, imediat și real, îndreptat împotriva sa, nefiind

întrunite cerințele obligatorii impuse de dispozițiile art. 36 Cod penal și, astfel, nu

se atestă о legitimă apărare, nefiind demonstrat că partea vătămată l-ar fi atacat pe

inculpat, că i-ar fi cauzat careva leziuni, inculpatul fiind inițiatorul conflictului,

având asupra sa un obiect special adaptat pentru cauzarea de vătămări corporale –

armă pneumatică, ce demonstrează supremația acestuia față de partea vătămată în

sensul posibilității aplicării unor lovituri cu efect imediat de vătămare corporală

gravă.

Deci, poziția apărării prin care se susține că inculpatul a acționat în scopul

legitimei apărări, urmând a fi achitat, este neîntemeiată, vinovăția sa fiind

demonstrată pe deplin prin probele administrate.

Totodată, argumentele apărării privind achitarea inculpatului, pe motiv că nu

sunt întrunite elementele infracțiunii nu-și găsesc confirmare în starea de fapt

constatată, solicitarea fiind nefondată.

Afirmațiile apărării că instanța de fond a concluzionat greșit referitor la

vinovăția inculpatului or, acesta nu a recunoscut vina la nicio etapă a procesului

penal sunt irelevante, versiunea inculpatului privind nevinovăția sa în comiterea

infracțiunii incriminate, reprezentând doar о strategie de apărare și de eschivare de

la răspundere penală, dreptul de a nu se autoincrimina fiind unul consacrat legal,

garantat de art. 6 CEDO, iar beneficierea de acesta nu demonstrează nevinovăția

inculpatului.

Alegațiile apărării că instanța de fond nu a respectat cerințele prevăzute

pentru stabilirea, verificarea circumstanțelor faptei săvârșite, alegerea și

interpretarea normei juridice, elaborarea, adoptarea și fixarea în documentele

procesuale-juridice a coincidenței semnelor faptei prejudiciabile descoperite cu

semnele componenței de infracțiune care о încadrează, sunt declarative și

generalizatoare, fără careva suport probatoriu, fără indicarea concretă a acțiunilor

incorecte ale instanței de fond.

Versiunea apărării că la examinarea cauzei au fost admise erori

fundamentale de drept, ceea ce constituie un viciu fundamental ce duce la casarea

sentinței atacate, are un caracter formal or, apelantul nu a invocat care anume erori

au fost comise sau care normă materială sau procesuală a fost încălcată,

argumentele apărării având un caracter tendențios și declarativ.

Prin urmare, apelurile declarate urmează a fi respinse ca nefondate,

argumentele invocate de apelanți nefiind regăsite în materialele cauzei penale.

La stabilirea pedepsei inculpatului, instanța de fond corect a ținut cont de

prevederile art. 6, 7, 16, 61, 34, 75, 76, 77, 78, 82, 90 al. (4) Cod penal, că

inculpatul a săvârșit cu intenție o infracțiune gravă, că acesta se caracterizează

pozitiv, însă anterior a fost judecat, infracțiunea fiind comisă în stare de recidivă,

7

că lipsesc circumstanțe atenuante, în calitate de circumstanță agravantă fiind

reținută săvârșirea infracțiunii de către о persoană care anterior a fost condamnată

pentru infracțiune similară.

Instanța de fond just a identificat starea de recidivă în privința inculpatului,

or, acesta a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Anenii Noi din 23.09.2010,

fiindu-i aplicată о pedeapsă de 4 ani închisoare și, fiind eliberat din locurile de

detenție în luna mai 2013, la 25 mai 2013 a comis о nouă infracțiune cu intenție,

deci, a comis infracțiunea incriminată în condițiile stării de recidivă.

Astfel, ținând cont că anterior inculpatul a mai fost condamnat și, fiindu-i

aplicată pedeapsă cu închisoarea, acesta nu s-a corectat, ieșind din locurile de

detenție și-a continuat activitatea criminală, instanța de fond întemeiat a

concluzionat că în privința lui poate fi eficientă doar о pedeapsă cu izolare de

societate, cu aplicarea prevederilor art. 34, 82 Cod penal.

casarea hotărârilor adoptate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care inculpatul să fie achitat.

Recurentul a indicat că instanța de apel a apreciat incorect argumentele

acuzării, nu a evaluat multilateral și obiectiv probele administrate care

demonstrează nevinovăția inculpatului or, nu s-a expus asupra tuturor motivelor

invocate în apelul apărării.

Decizia instanței de apel este una neîntemeiată, fiind contrară stării de fapt

stabilite în baza probelor cercetate și fiind în contradicție cu prevederile art. 101

Cod de procedură penală.

Totodată, instanța de apel nu s-a expus și nu a examinat motivele din apel,

care demonstrează nevinovăția inculpatului.

Or, în acțiunile inculpatului lipsesc elementele componente ale infracțiunii

incriminate.

Mai mult, potrivit art. 36 alin. (1) Cod penal, nu constituie infracțiune fapta,

prevăzută de legea penală, săvârșită în stare de legitimă apărare.

În același timp, instanța de apel, începând cu 12.10.2017, a urgentat

finalizarea procesului penal, nefiind admis demersul apărării de audiere a părții

vătămate cu privire la unele circumstanțe legate de cauza penală.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, când nu au fost întrunite

elementele infracțiunii.

8

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul ordinar

declarat, în care nici nu sunt indicate concrete erori de drept clar definite (pct. 5. din

decizie), se atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor

contestate, inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în

mod concludent că instanțele de fond și de apel, legal și întemeiat au constatat și

apreciat circumstanțele de fapt și de drept privind învinuirea înaintată inculpatului,

și încadrarea juridică corectă a acțiunilor lui infracționale, în strictă conformitate

cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept material, prin

prisma cumulului de probe anexate la dosar, inclusiv declarațiile părții vătămate

Turcu C., ale martorilor Samson A., Macrin S. și Dilevschi D.; procesul-verbal de

consemnare a plângerilor verbale a lui Turcu C. din 01.10.2013 și 25.05.2013;

raportul de expertiză medico-legală nr. 113/D din 18.07.2013 că pe corpul lui

Turcu C. s-au depistat două excoriații în regiunea piloasă a capului, care au fost

produse prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent dur, cu suprafața de

interacțiune limitată sau la cădere și lovire de asemenea obiecte, posibil în timpul

și în circumstanțele indicate și se califică ca vătămări corporale neînsemnate;

procesul-verbal din 12.11.2013 prin care de la Chiorescu S. a fost ridicat pistolul

de model „KWC Makarov” cu seria XXXXX, de culoare neagră, care a fost

împachetat, sigilat și transmis unității de gardă a IP Anenii Noi; ordonanța din

12.11.2013 prin care pistolul de model „KWC Makarov” cu seria XXXXX, de

culoare neagră, a fost recunoscut în calitate de corp delict; procesul-verbal de

examinare a obiectului și fototabelul anexat, prin care a fost cercetat pistolul de

model „KWC Makarov” cu seria XXXXX, de culoare neagră, toate probele fiind

apreciate în conformitate cu prevederile art. 101 alin. (1) Cod de procedură penală,

din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității, veridicității și coroborării

lor, instanțele indicând clar și fără echivoc motivele pentru care au respins probele

și versiunile apărării, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile apărării, inclusiv asupra lipsei în speță a stării de

legitimă apărare, probele administrate pe caz demonstrând cu concludență prezența

în acțiunile inculpatului a elementelor infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3)

Cod penal (pct. 2., 4., 5. din decizie).

Totodată, pedeapsa a fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în

corespundere cu prevederile legale, corespunde principiului proporționalității și

scopului de restabilire a echității sociale, corectare a inculpatului, precum și

prevenirii de săvârșirea de noi infracțiuni atât din partea acestuia, cât și a altor

persoane (pct. 2. și 4. din decizie).

Potrivit jurisprudenței CtEDO, în asemenea situație, nu se mai impune o

reevaluare a conținutului mijloacelor de probă, acestea demonstrând cu prisosință

soluția dată de prima instanță. Or, în cazul în care instanța de fond și-a motivat

decizia luată, arătând în mod concret la împrejurările, care confirmă sau infirmă o

acuzație penală, pentru a permite părților să utilizeze eficient orice drept de recurs

eventual, o curte de recurs poate, în principiu, să se mulțumească de a relua

motivele jurisdicției de primă instanță (hotărârea CtEDO Garcia Ruis c. Spaniei, Helle c.

9

Finlandei). Art. 6 din CEDO impune în sarcina instanței, obligația de a efectua o

examinare efectivă a motivelor, argumentelor și probelor propuse de părți, cu

excepția cazului în care se apreciază relevanța acestora, iar obligația motivării

deciziilor, impusă instanțelor de art. 6 § 1 din CEDO, nu poate fi înțeleasă ca

impunând formularea unui răspuns detaliat la fiecare argument (hotărârea CtEDO,

pct. 80-81, Perez c. Franței, Van de Hurk c. Țărilor de Jos).

Pe lângă aceasta, recursul vizat este întemeiat doar pe critica modului în care

instanțele au apreciat probele și circumstanțele cauzei (pct. 5. din decizie).

Însă, pornind de la relevanțele art. 6 pct. 111), 27, 414 alin. (1) și (2) a

Codului de procedură penală, eroarea gravă de fapt nu reprezintă o apreciere

greșită a probelor, iar judecătorul apreciază probele în conformitate cu propria sa

convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate. Instanța de

apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel, și poate da o nouă apreciere

probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor de fond și de apel privind doar

aprecierea sau reaprecierea probelor și circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura

pedepsei, în alt sens decât cel pe care îl propune avocatul, este o competență și

prerogativă legală a acestor instanțe, care nu constituie un temei de drept separat

din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea

acestei chestiuni în recursul ordinar, la fel, este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în recursul nominalizat au constituit deja obiect

de examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate

în acest sens (pct. 2. - 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și

circumstanțelor cauzei care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform

jurisprudenței CtEDO, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea

din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița c. Moldovei).

Totodată, potrivit art. 336 alin. (6) și (7) Cod de procedură penală, în termen

de 3 zile lucrătoare de la data anunțării semnării procesului-verbal, participanții la

proces au dreptul să formuleze obiecții asupra lui, indicând inexactitățile și

motivele pentru care îl consideră incomplet. Obiecțiile la procesul-verbal se

examinează de către președintele ședinței de judecată care, pentru anumite

concretizări, poate chema persoana care le-a formulat. Rezultatul examinării

obiecțiilor, în caz de acceptare a lor, se formulează printr-o rezoluție pe textul

obiecțiilor, iar în caz de respingere – prin încheiere motivată. Obiecțiile și

încheierea asupra lor se anexează la procesul-verbal.

În conformitate cu prescripțiile art. 413 alin. (3), 414 alin. (2) și (3) Cod de

procedură penală, instanța de apel, la cererea părților, poate cerceta suplimentar

probele administrate în primă instanță și poate administra probe noi. Instanța de

apel verifică declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin

citirea lor în ședința de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. În cazul în

care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de

către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță.

10

În această consecutivitate, se observă că potrivit procesului-verbal al ședinței

de judecată din 12.09.2017, apărarea nu a înaintat vreun demers de audiere în apel

a părții vătămate, în consecința contestării declarațiilor anterioare ale acestuia,

conform prescripțiilor de drept enunțate supra (vol. II, f.d.3).

Asupra acestui proces-verbal nu au fost aduse obiecții, în conformitate cu

prescripțiile din art. 336 alin. (6), (7) Cod de procedură penală și, astfel,

informațiile înserate în actul procedural vizat sunt prezumate a fi veridice.

Prin urmare, argumentul recurentului că: „instanța de apel nu a admis

demersul apărării de audiere a părții vătămate cu privire la unele circumstanțe

legate de cauza penală”, este absolut nefondat (pct. 5. din decizie).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent, că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că

instanța de apel s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelurile

declarate, că hotărârile contestate conțin motive clare și legale pe care se

întemeiază soluția, că în acțiunile inculpatului au fost întrunite elementele

infracțiunii, și că recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Vladimir

Gromovenco împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 25 mai 2016 și

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în

privința inculpatului Todica Dmitri XXXXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 07 martie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

11