1re-8/2018 — art.264/1 alin.3 CP

1re-8/2018 — art.264/1 alin.3 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1re-8/2018

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte Ursache Petru

judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor în anulare declarate

de condamnat, prin care se solicită casarea sentinței Judecătoriei Criuleni, sediul

Dubăsari din 18 iulie 2017 și deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 27 septembrie 2017, în cauza penală în privința lui

Zavtoniev Ion Vladimir, născut la XXXXX,

originar și domiciliat XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

Zavtoniev Ion Vladimir a fost condamnat în baza art. 264/1 alin.(3) Cod penal la

amendă în mărime de 550 unități convenționale, ceea ce constituia 11 000 lei, cu

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Vladimir, la data de la 22 decembrie 2015, aproximativ la ora 19:30, conducând

mijlocul de transport de model „Vaz 2106”, cu n/î XXXXX pe drumul central din

s. Doroțcaia, r-nul Dubăsari, a fost stopat de către colaboratorii IS AS al SST și AR a IP

Dubăsari, aflați în exercițiul funcțiunii. În urma discuției Zavtoniev Ion Vladimir a fost

suspectat în întrebuințarea băuturilor alcoolice, deoarece se simțea miros puternic de

alcool, de aceea colaboratorii poliției rutieră i-au propus să treacă examenul medical

în vederea stabilirii faptului consumului de alcool, însă numitul a refuzat categoric

efectuarea testului la aparatul „Drager Alcooltest” și prelevarea probelor biologice la

Spitalul raional Criuleni.

Astfel, prin acțiunile sale intenționate, Zavtoniev Ion Vladimir, a comis

infracțiunea prevăzută de art.264/1 alin.(3) Cod penal, conform indicilor calificativi:

„Refuzul conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcoolscopică și de la

1

examenul medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical”.

casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința sa de sub

învinuirea imputată.

În motivarea recursului a invocat următoarele motive:

 instanța de fond și-a bazat sentința de condamnare doar pe declarațiile date

de către colaboratorii de poliție în calitate de martori, contrar prevederilor art. 90

alin. (3) Cod de procedură penală, astfel că, apărarea a înaintat un demers pentru

excluderea acestora în calitate de martori, deoarece martorii Iacub, Pogreban și

Ivanov, sunt autorii raportului întocmit la data de 22 decembrie 2015, demers care

însă nu a fost soluționat de către instanță, menționându-se că instanța se va expune la

emiterea sentinței;

 instanța de fond neîntemeiat a apreciat critic declarațiile martorilor Ciudin

Mihail, Gherlac Tatiana și a inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir, deși aceștia au

menționat că ei nu au fost stopați de către poliție, dar se aflau peste drum la 10 m de

automobil;

 instanța de fond neîntemeiat a respins declarațiile martorului Ciudin Mihail,

care a menționat că a fost șantajat de către colaboratorii de poliție, invocând faptul că

acesta nu a depus nici-o plângere la organele de drept, și nu a luat în considerație că

anume inculpatul s-a adresat cu o plângere Procurorului General al RM, la care nu a

primit nici-un răspuns;

 inculpatul a mai indicat că, nu s-au luat în considerație contradicțiile în

declarațiile martorilor și anume, martorul Ivanov a declarat că automobilul de

modelul „Vaz 2106” cu n/î XXXXX, s-a oprit la 100 metri, de la automobilul poliției iar

martorul, Pogreban, a indicat că automobilul condus de inculpat s-a oprit la o distanță

de 20 metri de automobilul poliției;

 recurentul a considerat că raportul din 22.12.2015, întocmit de către

martorul Ivanov, confirmă că automobilul nu a fost ridicat din lipsa de evacuator, dar

și din cauza că el a aruncat cheile în fântână, iar raportul dat nu a fost semnat de către

martori pentru că nu i-a găsit la acel moment, însă nu le-a propus nici martorilor

Gatman și Ciudin, care erau prezenți și nu i-a înmânat inculpatului copia acestuia

pentru a-l contesta, întocmindu-l doar după ce Zavtoniev Ion s-a adresat cu o plângere

la Procuratura Generală;

 recurentul a considerat că procesele-verbal de confruntare sunt în favoarea

sa, deoarece inculpatul cât și martorii Ciudin Mihail și Gherlac Tatiana, au relatat că la

volanul automobilului se afla anume Gherlac Tatiana;

 recurentul a susținut că instanța de fond neîntemeiat l-a recunoscut vinovat

de comiterea infracțiunii, fără a aplica prevederile art. 2 alin. (3) al Legii cu privire la

amnistie.

2017, a fost respins ca nefondat recursul declarat, cu menținerea hotărârii atacate.

2

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, analizând obiectiv cumulul de

probe prin рrisma art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect concluzionând asupra

vinovăției inculpatului Zavtoniev Ion de săvârșirea infracțiunii prevăzute de

art. 264/1 alin.(3) Cod penal.

Deși inculpatul nu și-a recunoscut vina sa, instanța de recurs a constatat că

vinovăția acestuia este dovedită pe deplin prin cumulul de probe administrate de

către organul de urmărire penală, examinate de instanța de fond și verificate de

instanța de recurs, astfel, reținând că, prima instanță a făcut o analiză amplă a

probelor cercetate, iar concluziile privind vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunii reținută în sarcina lui rezultă din probele administrate, cărora le-a fost

dată o apreciere legală sub toate aspectele, complet și obiectiv.

Astfel, instanța de recurs a considerat neîntemeiate alegațiile inculpatului

Zavtoniev Ion Vladimir, precum că instanța de fond și-a bazat sentința de condamnare

doar pe declarațiile date de către colaboratorii de poliție în calitate de martori,

contrar prevederilor art. 90 alin. (3) Cod de procedură penală, însă apărarea a pledat

pentru excluderea acestora în calitate de martori, deoarece martorii Iacub, Pogreban

și Ivanov, sunt autorii raportului întocmit la data de 22 decembrie 2015, demers care

însă nu a fost soluționat de către instanță, menționându-se că instanța se va expune la

emiterea sentinței.

În acest context, instanța de recurs a notificat prevederile art. 90 alin. (3) pct. 3)

Cod de procedură penală și a menționat că martorii Ivanov Vitalie, Iacub Sergiu și

Pogreban Dorin, nu au calitatea de reprezentanți a careva parte a procesului penal așa

cum invocă inculpatul, or, aceștia dețin funcțiile de colaboratori de poliție ai

Inspectoratului de Poliție Dubăsari, aflați în exercițiul funcțiunii și respectiv au fost

audiați în calitate de martori la constatarea refuzului inculpatului Zavtoniev Ion

Vladimir, de a trece testarea alcoolscopică în vederea stabilirii stării de ebrietate si

naturii ei.

Colegiul a reiterat că martorii Ivanov Vitalie, Iacub Sergiu și Pogreban Dorin,

sunt colaboratori ai organelor afacerilor interne, împuterniciți prin lege și atribuțiile

funcționale de a stopa criminalitatea și a o curma, iar în exercitarea atribuțiilor sale se

conduc de Legea cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din

27.12.2012, Codul de procedură penală, Constituția Republicii Moldova, cât și alte acte

normative, adică aceștia au calitatea de reprezentanți ai statului în combaterea

fenomenului infracțional si investigarea infracțiunilor.

La acest punct, instanța de recurs a reținut că calitatea acestora de reprezentant

al statului în investigarea infracțiunilor și combaterea criminalității, colaboratorii de

poliție sunt împuterniciți de a exercita în numele statului unele funcții delegate prin

lege, însă aceștia nu au calitatea de reprezentant al organelor de resort, elective

centrale sau locale și nici într-un caz nu reprezintă autoritățile de stat în instanța de

judecată nemijlocit în cadrul procesului penal, situație, care ar face inadmisibilă

audierea lor.

Instanței de recurs nu a reținut drept veridice nici alegațiile recurentului cu

privire la ignorarea declarațiilor martorului Ciudin Mihail, care ar fi menționat că

3

dânșii nu au fost stopați de către colaboratorii de poliție, dar se aflau peste drum

la 10 metri, de automobilul de modelul „Vaz 2106” cu n/î XXXXX, or, însuși martorul

dat a depus declarații contradictorii în cadrul urmăririi penale, cât și a cercetării

judecătorești. Astfel că, conform procesului-verbal de confruntare din 12 martie 2016

între Zavtoniev Ion Vladimir și Ciudin Mihail, ultimul și-a schimbat declarațiile și a

afirmat că la volanul automobilului în momentul stopării de către colaboratorii de

poliție se afla Gherlac Tatiana, iar motivul schimbării declarațiilor, a fost unul neclar și

anume că a primit refuz de a pleca peste hotarele Republicii Moldova în Israel.

Totodată, martorul a susținut că la momentul apropierii colaboratorilor de poliție se

aflau în mijlocul de transport, iar după plecarea polițiștilor, Zavtoniev Ion Vladimir cu

Gherlac Tatiana Gheorghe, s-au urcat în mijlocul de transport și au plecat acasă, deși

aceste declarații contravin relatărilor inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir, care

susține că erau deja coborâți din mijlocul de transport la apariția colaboratorilor de

poliție, iar după plecarea acestora au împins mijlocul de transport cu mâinile și l-au

lăsat în gospodăria lui Ciudin Mihail.

Tot aici, instanța de recurs a indicat că și declarațiile martorului Gherlac Tatiana,

sunt contradictorii, în situația în care aceasta afirmă că unul dintre colaboratorii de

poliție i-a cerut pașaportul tehnic al automobilului și i-a luat cheile din mână, or,

martorul Pogreban Dorin a confirmat că pașaportul tehnic a fost predat anume de

către inculpatul Zavtoniev Ion, care a coborât nemijlocit de la volanul automobilului,

totodată, martorul Iacub Sergiu a confirmat că ei intenționau să ridice automobilul la

fața locului unde a fost stopat, însă din motiv că Zavtoniev Ion Vladimir a aruncat

cheile, nu au avut posibilitatea să-l ridice și l-au rugat pe Ciudin Mihail să împingă

automobilul de modelul „Vaz 2106” cu n/î XXXXX, în ograda casei acestuia.

Instanța de recurs a apreciat critic declarațiile martorului Gherlac Tatiana,

precum că anume dânsa ar fi fost la volanul automobilului de modelul „Vaz 2106” cu

n/î XXXXX, de vreme ce acest fapt este contrazis de către martorii Iacub Sergiu,

Ivanov Vitalie și Pogreban Dorin, care au confirmat că în momentul stopării

vehiculului inculpatul Zavtoniev Ion Vladimir a coborât anume din partea stângă,

adică de la șofer, iar martorul Gherlac Tatiana a coborât din automobil pe ușa din

partea dreaptă.

Totodată, martorul Gatman Mihail, a confirmat în ședința instanței de fond că a

încercat să-l convingă pe Zavtoniev Ion Vladimir să treacă testul la alcoolemie, la ce

ultimul a relatat că nu dorește și nu o va face, totodată, menționându-i că se va

clarifica singur.

În opinia instanței de recurs versiunea inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir, de

referință la faptul că dânsul nu a condus automobilul și acesta era parcat, este una

declarativă și formulată doar cu scopul inducerii instanței de judecată în eroare, în

vederea eludării de la răspunderea penală pentru refuzul de a trece testarea

alcoolscopică.

Instanța de recurs a respins și argumentele inculpatului precum că prima

instanță neîntemeiat a respins declarațiile martorului Ciudin Mihail, care a menționat

că a fost șantajat de către colaboratorii de poliție, invocând faptul că acesta nu a depus

nici o plângere la organele de drept, și nu a luat în considerație că anume inculpatul

4

s-a adresat cu o plângere Procurorului General al RM, la care nu a primit nici un

răspuns.

În acest sens, s-a reținut că la materialele cauzei penale este anexată plângerea

inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir, depusă în adresa Procuraturii Generale, conform

căreia acesta solicită tragerea la răspundere penală a colaboratorilor Inspectoratului

de Poliție Dubăsari, Iacub Sergiu, Ivanov Vitalie, Gatman Mihail și Pogreban Dorin,

pentru pretinsele fapte că la data de 22 decembrie 2015, aproximativ la ora 15.00,

aceștia aflându-se în s. Doroțcaia, r. Dubăsari, fiind în stare de ebrietate alcoolică,

cu automobilul poliției cu n/î XXXXX, i-au verificat actele mijlocului de transport

al său, inclusiv, au menționat și faptul că el a condus automobilul, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, și i-au solicitat 2000 lei pentru a nu documenta cazul. (f. d. 227,

vol. I). Pe faptele date, prin ordonanța procurorului în Procuratura r. Dubăsari, Gherb

Vitalie, din 04 mai 2016, s-a dispus refuzul în începerea urmăririi penale și clasarea

procesului penal nr. 1PR-14/16, din motiv că nu s-a constatat existența elementelor

infracțiunilor prevăzute de art. 324, art. 327 și art. 328 Cod penal (f.d.94-96, vol. I).

Așa dar, instanța de recurs a constatat, că cele deplânse de către inculpatul

Zavtoniev Ion Vladimir, și motivarea schimbării declarațiilor de către martorul Ciudin

Mihail privind pretinsa influență a martorului Ciudin Mihail, nu s-au adeverit, nefiind

confirmat prin careva probe, mai mult ca atât la materialele cauzei este anexată

solicitarea OUP al SUP al Inspectoratului de Poliție Dubăsari, Fisarevschi Ilie, conform

căreia se solicită instanței judecătorești eliberarea copiilor proceselor-verbale de

audiere a martorilor, Gherlac Tatiana și Ciudin Mihail, în legătură cu necesitatea

investigării cauzelor penale XXXXX, pornite conform elementelor constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 312 Cod penal.

În asemenea circumstanțe, instanța de recurs a conchis, că nu sunt careva

temeiuri de a pune la îndoială concluzia instanței de fond privind aprecierea critică a

declarațiilor martorului Ciudin Mihail, având în vedere că pretinsele acțiuni ilegale ale

colaboratorilor de poliție, invocate de către inculpat și martor în cele din urmă nu s-au

adeverit, iar pe faptul depunerii declarațiilor vădit false de către Ciudin Mihail,

organul de urmărire penală al Inspectoratului de Poliție Dubăsari a pornit o cauză

penală.

La fel, a fost respins și argumentul invocat de către inculpatul Zavtoniev Ion

Vladimir, precum că nu s-au luat în considerație contradicțiile în declarațiile

martorilor, și anume, martorul Ivanov a declarat că automobilul de modelul „Vaz

2106” cu n/î XXXXX, s-a oprit la 100 de metri de la automobilul poliției, iar martorul

Pogreban Dorin a indicat că automobilul condus de inculpat s-a oprit la o distanță de

20 metri de automobilul poliției, or, martorul Ivanov Vitalie a menționat, că fiind

aprins girofarul automobilului de serviciu cu care se deplasa, automobilul de modelul

„Vaz 2106” nu s-a supus cerințelor și a continuat deplasarea, oprindu-se pe partea

stângă a unei stradele, adică acesta nu a comunicat careva date referitor la distanța la

care s-a oprit automobilul condus de către inculpat, iar martorul Pogreban Dorin a

menționat că automobilul de modelul „Vaz 2106” cu numere transnistrene, s-a oprit la

o distanță de peste 20 de metri, pe partea stângă a drumului, lângă o casă.

5

Așa dar, instanța de recurs a constatat că nu există careva contradicții în

declarațiile martorilor Ivanov Vitalie și Pogreban Dorin, de vreme ce martorul, Ivanov

Vitalie, nu a indicat distanța aproximativă de la care s-a oprit automobilul condus de

către inculpat, dar a specificat că anume la poarta unei gospodării, lucru confirmat și

de către martorul Pogreban Dorin, care pe lângă faptul dat, a specificat că automobilul

condus de către inculpat s-a oprit la o distanță de aproximativ 20 de metri, de

automobilul poliției.

În cazul de față, Colegiul a considerat necesar să specifice și să motiveze

considerentul pe care s-a axat la menținerea concluziei primei instanțe, bazate

inclusiv pe declarațiile martorilor Ivanov Vitalie, Iacub Sergiu, Gatman Mihail și

Pogreban Dorin, prin faptul că declarațiile acestor martori sunt consecvente și

coroborează cu celelalte probe administrate la caz, având rolul activ în vederea

determinării existenței elementelor constitutive ale infracțiunii comise de către

inculpatul, Zavtoniev Ion Vladimir.

Sub acest aspect, instanța de recurs a remarcat faptul că declarațiile inculpatului

Zavtoniev Ion Vladimir, urmează a fi privite drept o metodă de apărare inventată de

către dânsul, iar declarațiile martorilor Ciudin Mihail și Gherlac Tatiana au fost

apreciate critic de către instanța de recurs, în situația în care acestea din urmă sunt

contradictorii circumstanțelor constatate, iar pe marginea acestor declarații depuse în

cadrul prezentei cauze penale, au fost pornite alte două cauze penale, pe faptul

depunerii cu bună știință de către martor a declarațiilor false, totodată, menționând

că martorul Ciudin Mihail este prieten al inculpatului, iar martorul Gherlac Tatiana se

află în relații de concubinaj cu acesta, astfel fiind evidentă intenția acestora de a

ameliora situația inculpatului în vederea eludării ultimului de la răspunderea penală.

A fost respinsă și alegația inculpatului, că raportul din 22.12.2015, întocmit de

către martorul Vitalie Ivanov, confirmă că automobilul nu a fost ridicat din lipsa de

evacuator, dar și din cauza că Zavtoniev Ion a aruncat cheile în fântână, iar raportul

dat nu a fost semnat de către martori pentru că nu i-a găsit la acel moment, însă nu

le-a propus nici martorilor Gatman și Ciudin, care erau prezenți și nu au înmânat

inculpatului copia acestuia pentru a-l contesta, întocmindu-l doar după ce Zavtoniev

Ion s-a adresat cu o plîngere la Procuratura Generală.

În acest sens, instanța de recurs a menționat că raportul întocmit de către

colaboratorul de poliție al Inspectoratului de Poliție Dubăsari Ivanov Vitalie, din data

de 22 decembrie 2015, a fost semnat de către persoana care 1-a întocmit, adică de

către martorul, Ivanov Vitalie, iar faptul că inculpatul, Zavtoniev Ion Vladimir, a

refuzat să-l semneze nu creează impedimente și nu pune la îndoială pertinența probei

date, atâta timp cât martorul Ivanov Vitalie a explicat că inculpatul Zavtoniev Ion

Vladimir, a refuzat să semneze raportul dat, totodată acesta a propus martorilor

Ciudin Mihail și Gherlac Tatiana, să semneze, însă aceștia au refuzat.

Subsidiar, a fost reținut că martorul Gatman Mihail a explicat instanței de

judecată că apropiindu-se de locul unde a fost stopat automobilul condus de către

inculpatul Zavtoniev Ion Vladimir, a văzut colegii săi de serviciu, Ivanov Vitalie, Iacub

Sergiu și Pogreban Dorin, ultimii comunicându-i că au stopat automobilul condus de

către inculpat și au depistat că acesta este în stare de ebrietate, iar Zavtoniev Ion

Vladimir a refuzat să treacă testul la alcoolemie, însă dânsul i-a explicat inculpatului

6

că este mai bine să treacă testarea alcoolscopică și că în caz contrar acestuia i se va

deschide o cauză penală conform elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute

de art. 264/1 alin. (1) Cod penal.

Totodată, de către instanța de recurs s-a subliniat, că conform procesului-verbal

de constatare a infracțiunii în caz de refuz de a trece controlul în vederea aprecierii

stării de ebrietate din data de 22 decembrie 2015, Zavtoniev Ion Vladimir a fost

informat că refuzul, împotrivirea sau eschivarea conducătorului mijlocului de

transport de la testarea alcoolscopică, de la examenul medical în vederea stabilirii

stării de ebrietate și naturii ei sau de recoltare a probelor biologice în cadrul acestui

examen medical, constituie infracțiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (3) Cod penal.

Prin urmare, a fost respins ca nefundat argumentul inculpatului Zavtoniev Ion

Vladimir, precum că din declarațiile martorilor și din mijloacele materiale de probă nu

se poate stabili când și în ce circumstanțe au fost întocmite, or, martorii audiați au

relatat clar și nemijlocit data când a fost constatată fapta infracțională, precum și ora

la care a fost stopat automobilul de modelul „Vaz 2106” cu n/î XXXXX, iar în actele

organului de urmărire penală, pe marginea acțiunilor procesuale, este indicată

nemijlocit data, ora și locul întocmirii acestora, lipsind careva incertitudini sau

neclarități.

Respectiv, instanța de recurs a considerat că de către organul de urmărire

penală nu au fost admise careva încălcări la întocmirea actelor procesuale, acestea

conținând integral datele și condițiile vizate de norma art. 255 si art. 260 Cod de

procedură penală, mai mult ca atât că inculpatul nu a indicat în ce anume constau

pretinsele încălcări la întocmirea acestor acte procesuale.

Referitor la argumentul inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir, precum că instanța

de fond neîntemeiat l-a recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii imputate, fără a

aplica prevederile art. 2 alin. (3) al Legii cu privire la amnistie, instanța de recurs l-a

considerat nefondat, or, acesta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 1 alin. (1)

și (2) al Legii nr. 210 din 29 iulie 2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a

25-a de la proclamarea independenței Republicii Moldova, fiindcă inculpatul

Zavtoniev Ion Vladimir, nici pe parcursul urmăririi penale și nici pe parcursul

cercetării judecătorești în instanța de fond nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunii ce i se impută, pledând nevinovat, astfel că condiția de bază pentru

aplicarea actului de amnistie nu a fost întrunită, de altfel inculpatul nici nu a

manifestat căință activă, încercând prin diverse metode să inducă organul de urmărire

penală și instanța de judecată în eroare.

În asemenea împrejurări, instanța de recurs a notat că afirmația recurentului

precum că nu dânsul s-ar fi aflat la volanul automobilului, are doar o conotație

eronată, fiind formulată și invocată doar cu scopul de a distrage instanța de recurs de

la starea de fapt a lucrurilor, corect reținută de către instanța de fond.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului Zavtoniev Ion Vladimir,

pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin. (3) Cod penal, instanța de

recurs, verificând legalitatea individualizării pedepsei penale, a constatat că instanța

de fond a acordat deplină eficiență prevederilor art. 7, art. 61 și art. 75 Cod penal, și la

stabilirea categoriei și mărimii pedepsei a ținut cont de gravitatea infracțiunii

săvârșite, care potrivit art. 16 alin. (2) Cod penal se califică ca infracțiune ușoară, de

7

motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de condițiile de viață ale familiei acestuia, precum și

scopul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, astfel, stabilindu-i

o pedeapsă echitabilă, proporțională și legală, care va atinge scopul pedepsei penale,

de corectare și reeducare a condamnatului.

atacată cu recurs în anulare de către condamnat, la 17 noiembrie 2017, care solicită

casarea acesteia, precum și a hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie achitat de sub învinuirea înaintată, invocând aceleași motive

ca și în cererea de recurs.

La data de 01 decembrie 2017 condamnatul depune recurs suplimentar,

invocând aceleași motive.

declarat de condamnat, solicitând respingerea acestuia, cu menținerea hotărârii

atacate, ca fiind legală și întemeiată.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează că acestea urmează a fi

declarate inadmisibile din următoarele considerente.

Potrivit art.456 alin.(1) și art.432 alin.(2) pct.1) Cod de procedură penală,

Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului în anulare înaintat, în cazul în care

se constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă și de conținut.

În textul art. 455 alin.(2) Cod de procedură penală, se specifică căror cerințe

trebuie să corespundă cererea de recurs în anulare, în special conținutul acesteia.

Norma procesuală reglementează obligația recurentului de a aduce în textul

recursului argumentarea ilegalității hotărârii atacate, cu indicarea temeiurilor

prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală.

În speță, din textul recursului declarat, Colegiul constată că recurentul solicită

casarea hotărârilor de condamnare adoptate în privința sa, deoarece nu sunt întrunite

elementele infracțiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(3) Cod penal, însă nu a invocat

nici un temei din cele prevăzute de art. 453 Cod de procedură penală.

Colegiul penal menționează că dispoziția art. 453 alin.(1) Cod de procedură

penală, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și

anume, că hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare, în scopul reparării

erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în

cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv când Curtea

Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre

depunerea cererii, iar alin.(2) al aceluiași articol prevede că recursul în anulare este

inadmisibil, dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau

este declarat repetat.

Potrivit art. 6 pct. 44) Cod de procedură penală, viciu fundamental în cadrul

procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcarea

esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de

Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

8

Colegiul penal reține faptul, că criticile formulate de către recurent în recursul în

anulare declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în instanța de

fond, care, ulterior au fost verificate de către instanța de recurs, asupra cărora aceasta

s-a expus printr-o hotărâre motivată și argumentată, inclusiv asupra tuturor capetelor

de cerere invocate de recurent.

Raportând normele citate, la textul recursurile declarate, Colegiul conchide că,

recurentul nu invocă circumstanțe concrete, considerate a fi relevante pentru

dispunerea rejudecării cauzei și nu motivează în ce constă viciul fundamental admis de

instanțele ierarhic inferioare la judecarea cauzei în privința lui, cu indicarea normelor

legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea

acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele

procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și

măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se

integral argumentarea ilegalității hotărârii contestate în acest sens.

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere că, recursurile în

anulare ale recurentului nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în alin. (1)

art. 453 Cod de procedură penală, Colegiul penal conchide inadmisibilitatea acestora,

pe motiv că nu îndeplinesc cerințele de formă și de conținut, prevăzute de art. 455

Cod de procedură penală.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor în anulare declarate de condamnatul Zavtoniev

Ion Vladimir împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 27

septembrie 2017, în propria cauză penală, deoarece nu îndeplinesc cerințele de formă

și de conținut, prevăzute în art. 455 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la data de 07 martie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Toma Nadejda

Țurcan Anatolie

9