1ra-254/2018 — art. 264/1 al. 4 CP

1ra-254/2018 — art. 264/1 al. 4 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-254/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

31 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Gordilă Nicolae,

Judecători – Guzun Ion, Catan Liliana

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, declarat de către

avocatul Sorin Tighinean în numele inculpatului, prin care solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, în cauza penală

privindu-l pe

Zdrobău Nicolae XXXXX, născut la XXXXX, originar și

domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 17.02.2017 - 19.07.2017;

instanța de apel: 29.08.2017 - 11.10.2017;

instanța de recurs: 22.12.2017 - 31.01.2018.

Asupra admisibilității în principiu a recursului ordinar în cauză, în baza

actelor din dosar, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

a c o n s t a t a t :

Zdrobău a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641

alin. (4) Cod penal și în baza acestei norme legale i-a fost stabilită o pedeapsă sub

formă de amendă în mărime de 1 150 unități convenționale.

la 31 decembrie 2016, fără a deține permis de conducere corespunzător categoriei „B”

și ignorând prevederile pct.10.2) din Regulamentul Circulației Rutiere în vigoare,

potrivit căruia, persoana care conduce un vehicul trebuie să posede permisul de

conducere perfectat pe numele său, valabil pentru categoria (subcategoria) din care

face parte autovehiculul condus, s-a aflat la volan și a condus pe drumul public din

s. Negrea, r-nul Hîncesti, automobilul de model „Volkswagen Golf” cu n/î XXXXX

până la ora 04:00, moment în care a fost oprit de către inspectorii de patrulare rutieră

pentru control.

1

Astfel, fiind suspectat de conducerea mijlocului de transport în stare de

ebrietate, cu scopul de a stabili concentrația de alcool în aer, i s-a propus să fie testat

alcoolscopic la aparatul „Drager” în vederea constatării alcoolemiei, Nicolae

Zdrobău intenționat a refuzat să fie testat alcoolscopic, respingând categoric cerința

agentului de circulație, deși în conformitate cu cerințele impuse de prevederile art.23

alin.(3) lit. b) Legii nr. 131-XVI din 07.06.2007 privind siguranța traficului rutier și

dispoziția pct.11 lit. j) din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, era obligat să se supună acestor cerințe.

Prin acțiunile sale intenționate, Nicolae Zdrobău a comis infracțiunea

prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal, individualizată prin, refuzul și eschivarea

conducătorului mijlocului de transport de la testarea alcooloscopică în vederea

stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei, acțiuni săvârșite de către o persoană care nu

deține permis de conducere.

Tighinean în numele inculpatului Nicolae Zdrobău, prin care a solicitat casarea

sentinței instanței de fond și emiterea unei decizii, prin care inculpatul să fie achitat

de sub învinuirea de comiterea infracțiunii prevăzute de 2641 alin. (4) Cod penal, din

motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

În motivarea cererii declarate, apelantul a invocat că, sentința urmează a fi

casată, deoarece procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de

înlăturare de la conducerea mijlocului de transport și raportul agentului constatator

constituie falsuri și nu pot fi admise ca probe, fiind lovite de nulitate; în ceea ce

privește locul întocmirii actelor de constatare, din declarațiile inspectorilor de

patrulare Nicolae Bucicov, Dumitru Iurescu și Radu Pascari, rezultă că, actele de

constatare în privința lui Nicolae Zdrobău au fost întocmite la fața locului, adică în

s. Negrea, r-nul Hîncești, dar din procesul-verbal de constatare a infracțiunii, a

procesului-verbal de înlăturare de la conducerea mijlocului de transport și a

raportului agentului constatator, rezultă că actele de constatare au fost întocmite în

or. Hîncești. Fiind deja în or. Hîncești, inspectorii de patrulare au întocmit actele de

constatare respective, indicând în mod fals că Nicolae Zdrobău a refuzat să semneze,

or, acestuia nici nu i s-a propus, el de fapt rămânând în s. Negrea, așa cum au declarat

în instanță inspectorii de patrulare.

Mai mult, avocatul a indicat că, un alt motiv ce ar sta la baza neadmiterii

actelor de constatare în calitate de probe este legat de persoana care l-a documentat

pe Nicolae Zdrobău, care a fost de fapt Radu Pascari și nu Dumitru Iurescu, dar

deoarece Dumitru Iurescu nu avea certificat ce i-ar permite testarea alcooloscopică,

2

rezultă că acesta nici nu putea să-i propună lui Nicolae Zdrobău să treacă această

procedură, iar actele de constatare au fost întocmite de o persoană neîmputernicită.

Totodată, avocatul a menționat că, acuzarea nu a prezentat nici o probă care ar

confirma faptul instruirii speciale a inspectorilor de patrulare Nicolae Bucicov,

Dumitru Iurescu și Radu Pascari pentru respectarea prevederilor Regulamentului,

care le-ar permite dreptul de a supune persoanele testării alcooloscopice.

Avocatul a solicitat respingerea înregistrării video indicată de instanță ca

probă pusă la baza condamnării lui Nicolae Zdrobău, deoarece a fost făcută pe

ascuns, fără informarea lui Nicolae Zdrobău că este înregistrat.

De asemenea, apărarea a menționat că, probele acuzării nu coroborează între

ele, iar declarațiile martorilor nu pot fi puse la baza unei sentințe de condamnare.

2017, a fost respins ca nefondat apelul declarat și menținută sentința contestată.

4.1. În motivarea deciziei, instanța de apel a constatat că, prima instanță corect

a stabilit circumstanțele de fapt și de drept și just a concluzionat că inculpatul a

săvârșit infracțiunea incriminată prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Astfel, în pofida faptului că, inculpatul nu își recunoaște vina, aceasta este

dovedită în afara dubiilor rezonabile prin următoarele probe cercetate în cadrul

ședinței:

- declarațiile martorilor Nicolae Bucicov (f.d.12, 82-83); Dumitru Iurescu (f.d.13,

84-85); Radu Pascari (f.d.16, 86-87);

- procesul-verbal de consemnare nr.1430 din 31.12.2016, potrivit căruia, la

31.12.2016, ora 04:00, în s. Negrea, r-nul Hîncești, a fost stopat automobilul de model

„VW Golf”, cu n/î XXXXXX, condus de către Nicolae Zdrobău, care se afla în stare de

ebrietate și a refuzat testarea alcooloscopică (f.d. 5);

- raportul agentului constatator nr. 01 116503 cu privire la înregistrarea și

evidența sesizărilor și al altor informații despre infracțiuni din 31.12.2016, din care

rezultă că Nicolae Zdrobău a refuzat testarea alcooloscopică (f.d. 6).

În cadrul ședinței de judecată a primei instanțe, procurorul a înaintat o cerere

cu privire la refuzul probei cu martorul Pavel Florea, care potrivit informației nr.1631

din 28.02.2017 eliberate de către Inspectoratul de Poliție Hîncești, ultimul este

anunțat în căutare. Audiind opinia participanților la proces referitor la chestiunea

propusă, în conformitate cu prevederile art. 328 Cod de procedură penală, prima

instanță a admis cererea.

Cu referire la componența de infracțiune prevăzută de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, instanța de apel a indicat că, în acțiunile inculpatului sunt prezente elementele

infracțiunii incriminate și anume, obiectul juridic generic - constituit din relațiile

3

sociale cu privire la securitatea în transport și obiectul juridic special este format din

relațiile sociale cu privire la siguranța traficului rutier, sub aspectul prohibiției

impuse conducătorilor mijloacelor de transport de a conduce în stare de ebrietate.

Latura obiectivă a infracțiunii se exprimă în fapta prejudiciabilă concretizată

prin acțiunea de refuz al conducătorului mijlocului de transport de la testarea

alcooloscopică, astfel potrivit procesului - verbal de consemnare nr.1430 din

31.12.2016, rezultă că la 31.12.2016, ora 04:00, în s. Negrea, r-nul Hîncești, a fost stopat

automobilul de model „VW Golf”, cu n/î XXXXX, condus de către Nicolae Zdrobău,

care se afla în stare de ebrietate și a refuzat testarea alcooloscopică, iar potrivit

raportului agentului constatator nr. 01 116503 cu privire la înregistrarea și evidența

sesizărilor și al altor informații despre infracțiuni din 31.12.2016, rezultă că, ultimul

a refuzat testarea alcooloscopică.

Latura subiectivă a infracțiunii se exprimă prin intenție directă, or, Nicolae

Zdrobău înțelegea caracterul prejudiciabil al acțiunii și a conștientizat consecințele

refuzului de a trece testarea alcooloscopică, precum și dorea să conducă mijlocul de

transport fără a deține dreptul de a conduce vehicule.

Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul

săvârșirii infracțiunii a împlinit vârsta de 16 ani. Totodată, subiectul are o dublă

calitate specială: 1) este conducător al mijlocului de transport; 2) nu deține dreptul

de a conduce mijloace de transport.

Cu referire la argumentele invocate în cererea de apel precum că, probele

examinate nu confirmă culpabilitatea inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate, instanța de apel le-a respins ca fiind neîntemeiate, întrucât, reieșind din

declarațiile martorilor Nicolae Bucicov, Dumitru Iurescu și Radu Pascari, rezultă că,

Nicolae Zdrobău a refuzat trecerea testării alcooloscopice, deși i s-a explicat

procedura de testare și modalitatea acesteia, iar aceste circumstanțe nu au fost

combătute prin alte probe. Aceste circumstanțele au fost confirmate și de către

inculpatul Nicolae Zdrobău, care a declarat că, i s-a propus să meargă la Spitalul

raional Hîncești pentru a i se preleva mostrele de sânge.

Mai mult, refuzul inculpatului Nicolae Zdrobău de a fi testat alcooloscopic este

demonstrat și prin imaginile video anexate la dosar.

Contrar argumentelor apelantului, proba video menționată a fost administrată

în conformitate cu prevederile art. 93 Cod de procedură penală și coroborează cu

întreg probatoriul și demonstrează vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a menționat că, prima instanță corect a conchis de a

respinge ca neîntemeiat argumentul părții apărării precum că, sunt nule și nu pot fi

4

admise ca probe procesul-verbal de constatare a infracțiunii, procesul-verbal de

înlăturare de la conducerea mijlocului de transport și raportul agentului constatator,

deoarece a fost greșit indicat locul întocmirii or. Hîncești, dar nu s. Negrea, r-nul

Hîncești, or, indicarea greșită a locului comiterii faptei nu schimbă esența faptului

constatat în baza acestor acte și nu este suficient pentru declararea nulității acestuia.

Cu referire la alegațiile părții apărării precum că, Radu Pascari ar fi declarat

că, Dumitru Iurescu nu avea certificat ce i-ar permite testarea alcooloscopică și că,

rezultă că, actele de constatare au fost întocmite de o persoană neîmputernicită,

instanța de apel a constatat că, în declarațiile martorului Radu Pascari date în ședința

de judecată a primei instanțe, astfel de afirmații nu se conțin.

De asemenea, instanța a respins argumentele avocatului precum că, acuzarea

nu a prezentat nici o probă care ar confirma faptul instruirii speciale a inspectorilor

de patrulare Nicolae Bucicov, Dumitru Iurescu și Radu Pascari în privința testării

alcooloscopice, or, acest fapt se prezumă până la proba contrară, probă pe care a avut

posibilitatea să o obțină/solicite partea apărării pe parcursul urmăririi penale sau al

examinării cauzei, fapt care nu a avut loc.

În acest context, instanța de apel a reiterat că, instanța de judecată nu adună

probe în favoarea vreunei părți, dar le apreciază pe cele prezente la dosar.

Cu referire la înregistrarea video și că, aceasta nu poate fi admisă ca probă în

proces, deoarece a fost făcută pe ascuns, fără informarea lui Nicolae Zdrobău că, este

înregistrat, instanța de apel a menționat că, reieșind din explicațiile lui Radu Pascari,

acesta dispune de certificat care-i permite utilizarea camerei în timpul serviciului,

fapt care nu fost combătut cu probe de către partea apărării.

Totodată, instanța de apel a respins poziția apărării precum că, la etapa

urmăririi penale, pentru a fi înlăturate divergențele existente legate de provocarea

inculpatului de către inspectorii de patrulare, a solicitat concursul acuzării pentru

administrarea mai multor probe și că, acest aspect nu a fost elucidat de către instanța

de fond, or, la materialele dosarului nu sunt probe care să ateste că, partea apărării

ar fi acționat conform prevederilor art. 298 - 299 Cod de procedură penală, în cazul

în care considera că, organul de urmărire penală nu-i soluționează demersurile în

modul prevăzut de lege.

La fel, instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul părții apărării

precum că, inculpatul Nicolae Zdrobău a fost provocat de către inspectorii de

patrulare de a se urca la volanul automobilului, or, după cum s-a constatat supra,

Nicolae Bucicov, Radu Pascari și Dumitru Iurescu i-au spus inculpatului Nicolae

Zdrobău să nu urce în stare de ebrietate la volan. Aceștia sunt colaboratori de poliție

5

și la data comiterii infracțiunii erau la serviciu, iar probe care să demonstreze

imparțialitatea acestora nu au fost prezentate.

Mai mult, instanța de apel a constatat că, probele cercetate demonstrează că,

până în ziua comiterii infracțiunii, martorii menționați nu l-au cunoscut pe inculpat

și nu există temeiuri de a presupune că, declarațiile acestora nu sunt sincere și nu

corespund realității.

Totodată, instanța de apel a menționat că, indiferent de circumstanțe,

inculpatul Nicolae Zdrobău, urcând la volanul automobilului, a acționat contrar

prevederilor art. 14 lit. a) Regulamentului Circulației Rutiere, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr.357 din 13.05.2009, potrivit căruia, conducătorului de vehicul îi este

interzis să conducă în stare de ebrietate.

Instanța de apel a respins ca neîntemeiat argumentul părții apărării precum că,

inculpatul urmează a fi achitat din motiv că, fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii, or, în speță, după cum s-a menționat supra, vinovăția lui

Nicolae Zdrobău în privința comiterii infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal, a fost confirmată prin probele cercetate, iar nerecunoașterea vinovăției nu

echivalează cu achitarea inculpatului, de vreme ce probele prezentate în sprijinul

învinuirii, administrate și apreciate de prima instanță - relevate în cuprinsul

sentinței, verificate în ședința instanței de apel, dovedesc cu certitudine vinovăția

acestuia în săvârșirea infracțiunii respective, iar versiunea inculpatului Nicolae

Zdrobău urmărește scopul evitării răspunderii penale pentru fapta săvârșită.

Criticile cu privire la aprecierea probelor efectuată de către prima instanță

exprimă opinia subiectivă a apelantului, care nu sunt motivate, în sensul de a da o

nouă apreciere probelor puse la baza condamnării inculpatului în vederea achitării

acestuia.

Cu referire la individualizarea pedepsei penale, instanța de apel a constatat că,

sancțiunea normei prevăzute de art. 2641 alin. (2) Cod penal, prevede pedeapsa cu

amendă în mărime de la 1 050 la 1 150 de unități convenționale sau muncă

neremunerată în folosul comunității de la 200 la 240 de ore, sau închisoare de până

la 1 an.

Astfel, în privința inculpatului a fost reținută circumstanța atenuantă - aflarea

la întreținerea inculpatului a unui copil minor și circumstanța agravantă prevăzută

de art. 77 alin. (1) lit. a) Cod penal - săvârșirea infracțiunii de către o persoană care

anterior a fost condamnată pentru infracțiuni similare - Nicolae Zdrobău a fost

anterior condamnat prin sentința Judecătoriei Hîncești din 23.01.2017 în baza art.

2641 alin. (4) Cod penal, fiindu-i aplicată pedeapsă cu amendă.

6

În această ordine de idei, instanța de apel a indicat că, pedeapsa aplicată

anterior inculpatului nu și-a atins scopul de reeducare și prevenire a comiterii unor

noi infracțiuni.

În concluzie, cu referire la individualizarea pedepsei de către prima instanță,

având în vedere circumstanțele cauzei elucidate supra, ținând cont de faptul că,

inculpatul a fost anterior condamnat pentru o infracțiune similară, dar a comis din

nou o infracțiune ușoară și întrucât la materialele cauzei nu există probe care ar atesta

că, pedeapsa cu amendă în limita maximă prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod penal,

nu ar duce la corectarea inculpatului, instanța de apel a conchis că, prima instanță

just și echitabil a concluzionat că, în privința inculpatului Nicolae Zdrobău este

rațională aplicarea unei pedepse sub formă de amendă, această pedeapsă fiind una

de natură să restabilească echilibrul social perturbat prin comiterea infracțiunii și să

asigure, totodată, realizarea scopului legii penale.

Sorin Tighinean în numele inculpatului în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de

procedură penală, prin care solicită casarea deciziei, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei decizii prin care inculpatul să fie achitat de învinuirea de comiterea

infracțiunii imputate din motiv că fapta nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

În argumentarea recursului, avocatul susține că, actele primare de constatare

ale infracțiunii urma să fie declarate nule, or, din declarațiile martorilor acuzării

acestea au fost întocmite la fața locului, dar din conținutul acestora reiese că au fost

întocmite în or. Hâncești. Totodată, recurentul susține că, incorect a fost indicată

persoana care l-a documentat pe inculpat.

Mai mult, recurentul menționează că, instanța de apel urma să nu admită ca

probă înregistrarea video, deoarece a fost efectuată pe ascuns, fără informarea lui

Nicolae Zdrobău.

Recurentul susține că instanța de apel eronat a luat în calcul declarațiile

martorilor acuzării Dumitru Iurescu și Radu Pascari, deoarece aceștia sunt persoane

cointeresate în proces, mai mult, declarațiile acestora sunt contradictorii.

Totodată, apărarea menționează că, instanțele anterioare nu au luat în calcul

faptul că inculpatul a fost provocat de către inspectorii de patrulare să urce la volan

în stare de ebrietate.

5.1. În conformitate cu prevederile art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură

penală, procurorul a depus referință privind opinia asupra recursului declarat,

solicitând inadmisibilitatea acestuia ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece este motivat

prin dezacordul cu modalitatea de apreciere a probelor, motive ce nu se conțin în

7

temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală. Totodată, criticile

formulate de recurent nu conțin indicii unor erori de drept, respectiv nu sunt

motivate sub aspectul casării hotărârii recurate, ca fiind ilegale.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Potrivit textului recursului declarat de către avocatul Sorin Tighinean în

numele inculpatului, se invocă ca temeiuri de casare a deciziei instanței de apel art.

427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală - când instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

Aceste temeiuri nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului menționat,

nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate de recurent.

Colegiul penal consideră că, instanța de apel legal și întemeiat a pronunțat

decizia, constatând corect stabilirea circumstanțelor de fapt și de drept, analizând

obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității și coroborării lor, corect

concluzionând asupra vinovăției inculpatului de săvârșirea infracțiunii imputate,

motivându-și soluția în acest sens (pct. 4.1. din prezenta decizie).

Colegiul penal reiterează că, criticile formulate de recurent enunțate la pct. 5.

din prezenta decizie, au fost obiect de discuție la judecarea cauzei în instanța de apel,

care le-a dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta

decizie la pct. 4.1., soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, ori

materialul probator al cauzei penale dovedește incontestabil legalitatea temeiurilor

de fapt și de drept care au adus la pronunțarea hotărârilor recurate.

Necătând la faptul că, inculpatul nu și-a recunoscut vina, instanța de apel

corect a constatat că, vinovăția acestuia pe deplin a fost dovedită prin probele

acumulate la dosar.

Nerecunoașterea vinovăției de către inculpat în comiterea infracțiunii

incriminate nu poate servi ca temei pentru achitarea acestuia, dat fiind faptul că, în

cursul judecării cauzei au fost administrate probe care confirmă cu certitudine vina

acestuia în comiterea infracțiunii imputate, iar cele invocate de recurent sub acest

aspect sunt apreciate de către instanța de recurs drept o modalitate de exercitare a

dreptului la apărare, urmându-se scopul evitării răspunderii penale.

8

În continuare, referitor la temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală și invocat la caz de către recurent, Colegiul penal

specifică că, acest temei este incident atunci când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul cărora s-au constatat elementele infracțiunii, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

În cazul dat, sub aspectul prezenței temeiului pentru recurs specificat la pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, apărătorul invocă acel fapt că probatoriul

se bazează pe declarațiile martorilor Nicolae Bucicov, Dumitru Iurescu și Radu

Pascari care sunt colaboratori de poliție și respectiv cei care au întocmit procesele-

verbale, reținute ca probe la incriminarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii

imputate, alte probe nefiind prezentate, considerându-le astfel probe unilaterale,

dubioase și parvenite de la agenții statului.

Rezultând din criticile recurentului invocate sub aspectul incidenței cazului de

casare prevăzut la pct. 8) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, Colegiul penal

constată că, de fapt acesta se referă exclusiv doar la chestiunea de apreciere a

probelor.

Mai mult, reieșind din analiza textuală a recursului ordinar declarat, se

constată că autorul acestuia enumeră probe cercetate de instanțele de fond, după care

în cele din urmă conchide că este un ansamblu probator unilateral și dubios, și care

nu confirmă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

Elocvent în acest sens, se impune precizarea că, aprecierea probelor este unul

din cele mai importante momente ale procesului penal, deoarece întregul volum de

muncă depus de către organele de urmărire penală, instanțele judecătorești, cât și de

părțile în proces, se concentrează pe soluția ce va fi dată în urma acestei activități.

Aprecierea probelor după intima convingere a judecătorului trebuie să se bazeze pe

prevederile legale, iar convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor

probelor în ansamblu, sub toate aspectele, complet și obiectiv. Legea stabilește că

probele admisibile sunt apreciate după pertinența, concludența, veridicitatea și

utilitatea acestora și toate probele în ansamblu lor sunt apreciate din punct de vedere

al coroborării acestora.

Însă, cu referire la faptul dacă chestiunea de apreciere a probelor poate fi

invocată la această etapă a procedurilor, instanța de recurs reiterează că, la etapa

judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă apreciere

materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea constatată de

instanțele ierarhic inferioare, aceasta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond.

Astfel, Colegiul penal nu va analiza și verifica probele administrate în cauză.

9

În speța deferită judecării nu s-a constatat discrepanța între cele reținute de

instanțele de fond în vederea condamnării inculpatului și conținutul real al probelor

sau ignorarea unor aspecte evidente, ce au avut drept consecință pronunțarea altei

soluții decât cea pe care materialul probator o redă.

De altfel, simplul fapt că pot exista două puncte de vedere distincte cu privire

la modul de apreciere a probelor nu este un motiv suficient și plauzibil pentru a

dispune rejudecarea unei cauze penale, după cum solicită apărătorul.

Deci, Colegiul penal consemnează că, instanțele ierarhic inferioare verificând

cele imputate inculpatului, au conchis corect că acuzarea a acumulat și prezentat

instanței probe verosimile, pertinente și concludente, ce demonstrează indubitabil

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 2641 alin. (4) Cod

penal.

Mai mult, inculpatul recunoaște că a urcat în stare de ebrietate la volan, doar

că a fost provocat de către inspectorii poliției de patrulare, astfel, Colegiul penal

susține poziția instanțelor de fond care au indicat că, alegațiile apărării precum că a

fost provocat în comiterea faptei imputate este una declarativă și fără suport

probatoriu, or, poziția inculpatului este calificată de către instanță ca o metodă de

eschivare de la răspunderea penală.

Cât privește alegațiile avocatului precum că, instanța de apel a dispus ilegal ca

partea apărării să asigure suport probatoriu argumentelor invocate, Colegiul penal

le respinge ca neîntemeiate, or, în cadrul unui proces penal ambele părți dispun de

mecanisme procesuale adecvate de a administra probe de sine stătător sau cu

concursul instanței, normele procesual-penale enunțate creează un echilibru just în

partea ce ține de respectarea principiului contradictorialității, sub aspectul exercitării

drepturilor și obligațiilor fiecărei părți la proces, în funcție de calitatea procesuală a

persoanei. Astfel, principiul contradictorialității vine să asigure participarea activă la

proces, atât din partea acuzării, cât și din partea apărării, în special în partea ce ține

de procesul de administrare a probelor.

Astfel, invocarea nevinovăției inculpatului, a constituit obiect de studiu în

instanța de apel, asupra căreia această instanță s-a expus argumentat în hotărârea sa,

concluzii care nu conțin temeiuri pentru instanța de recurs de a interveni în sensul

casării hotărârii atacate.

În temeiul celor expuse, Colegiul penal statuează că, considerentele

menționate se raliază celor constate de prima instanță și de instanța de apel privitor

la situația de fapt și de drept reținută în cauză, la capitolul stabilirii vinovăției

inculpatului, pe baza unor juste aprecieri a probelor administrate în cauză, dând

10

faptelor comise de către ultimul o încadrare juridică corectă și în corespundere cu

prevederile legale.

Finalmente, Colegiul apreciază ca legală și întemeiată hotărârea instanței de

apel, care a fost adoptată în corespundere cu prevederile art. 414-419 Cod de

procedură penală și din atare considerente, recursul ordinar declarat de recurent este

inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e :

inadmisibilitatea recursului ordinar, declarat de către avocatul Sorin

Tighinean în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 11 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Zdrobău Nicolae

XXXXX, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Ion Guzun

Liliana Catan

11