1ra-45/2018 — art. 206 alin. 3 lit. b, f CP

1ra-45/2018 — art. 206 alin. 3 lit. b, f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-45/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

06 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Iurie Diaconu,

Judecători Ion Guzun, Svetlana Filincova, Tamara Chișcă-Doneva

Ala Cobăneanu,

a judecat în ședința de judecată, fără citarea părților la proces, recursul

ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA Găgăuzia, Natalia Andronic,

împotriva sentinței Judecătoriei Anenii Noi din 02 august 2013 și deciziei Curții de

Apel Comrat din 27 iunie 2017, în privința inculpaților

Covalenco Sergiu XXXXXX, născut

la XX XXX XXXX în mun. XXXXX, locuitor al s.

XXXXX, r-nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Donica Iuri XXXX, născut la XX

XXXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-

nul XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale;

Cristin Nicolae XXXX, născut la XX

XXXX XXXX, originar și locuitor al s. XXXXX, r-nul

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 03.11.2011 – 02.08.2013,

instanța de apel: 29.07.2014 – 27.06.2017,

instanța de recurs: 21.12.2017 – 06.02.2018.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit,

1

C O N S T A T Ă :

Sergiu, Donica Iuri și Cristin Nicolae au fost achitați de sub învinuirea comiterii

infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, pe motiv că fapta lor

nu întrunește elementele infracțiunii.

infracțiunii în următoarele circumstanțe:

Inculpatul Covalenco S., în luna iunie 2010, fiind informat de către о

persoană neidentificată de organul de urmărire penală pe nume Elena, precum că

sunt solicitate persoane pentru a fi angajate la lucrări agricole în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, urmărind scopul traficului de copii în scopul exploatării prin muncă,

aflându-se în or. XXXXX, știind că minorele XXXXXX XX., născută la

XX.XX.XXXX, XXXXX X., născută la XX.XX.XXXX, și XXXXX X., născută la

XX.XX.XXXX, nu au împlinit vârsta de 14 ani, cunoscând despre starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește victima de putința de a-și

da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința, contrar

prevederilor art. 46 Codul muncii care interzice încadrarea în muncă a persoanelor

în vârstă de până la 15 ani, le-a recrutat, propunându-le să lucreze la munci

agricole în localitatea menționată.

Ulterior, la 20 iunie 2010 Covalenco S., în scopul exploatării prin muncă a

copiilor, a organizat transportarea lui XXXXX X. în s. XXXXX, r-nul

XXXXX, pentru a-i face cunoștință cu persoana neidentificată de organul de

urmărire penală pe nume Elena și a stabili modalitatea prestării muncii de către

copii.

Aflându-se în s. XXXXX, r-nul XXXXX, Covalenco S. nu a stabilit

legătura cu persoana menționată Elena, însă a discutat despre intențiile cu privire la

transportarea copiilor pentru folosirea acestora în lucrări agricole cu Donica I.

În aceste circumstanțe, Donica I., manifestând interesul față de intențiile

infracționale ale lui Covalenco S., a preluat acțiunile inițiate de către acesta, de

recrutare a copiilor în scopul exploatării prin muncă, și s-a oferit să realizeze

contactul cu persoanele din gospodăria agricolă din s. XXXXX, r-nul XXXX,

unde copii urmau să efectueze lucrări agricole.

Tot Donica I., pentru a continua acțiunile de recrutare a copiilor în scopul

exploatării prin muncă, cunoscând despre starea psihofiziologică determinată de

vârsta fragedă ce lipsește victima de putința de a-și da seama de ceea ce se

întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința, a informat-o pe minora XXXXX X.

despre condițiile de muncă în gospodăria agricolă menționată, trezindu-i interesul

pentru aceste lucrări agricole ca fiind о sursă convenabilă de venit, în condițiile în

care victima se afla într-o stare de vulnerabilitate determinată de situația în familia

sa, lipsa controlului părintesc.

Tot el, la 24 iunie 2010, în vederea exploatării prin muncă a copiilor, l-a

contactat telefonic pe Tican V. și i-a comunicat acestuia că dispune de trei copii

pentru folosirea la efectuarea lucrărilor agricole. După ce a primit acordul lui Tican

2

V. de a aduce copiii la locul efectuării lucrărilor agricole, Donica I. a convenit cu

ultimul de a transporta copiii în s. XXXXX, r-nul XXXXX cu taxiul.

Ulterior, în dimineața zilei de 25 iunie 2010, continuându-și acțiunile

infracționale, folosindu-se de starea psihologică în care se aflau victimele care au

fost abuzate sexual, Donica I., le-a transportat cu taxiul comandat de el, cu n.î. XX

XX XXX, pe minorele XXXXX X., XXXXX X. și XXXXX X. în tabăra de

odihnă amplasată în apropierea s. XXXXX, r-nul XXXXX, unde ultimele au fost

transmise lui Tican V., în scopul exploatării prin muncă, la lucrări agricole.

Tican V., preluând acțiunile inițiate de Covalenco S. și continuate de Donica

I., a achitat taximetristului pentru transportarea fetelor suma de 300 lei, creându-le

în așa mod о dependență financiară pentru acestea, cu scopul ulterioarei exploatări

prin muncă, în lucrări agricole.

Ulterior, în perioada 25 iunie 2010 - 03 iulie 2010, Tican V., în comun cu

Cristin N., care era conducătorul brigăzii de muncitori, le-au adăpostit pe minorele

XXXXX X., XXXXX X. și XXXXX X. în blocurile locative ale taberei de

odihnă amplasată la marginea s. XXXXX, r-nul XXXXX și, știind cu certitudine

că minorele nu au împlinit vârsta de 14 ani, cunoscând despre starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește victima de putința de a-și

da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința, precum și de

crearea unei datorii pentru transportarea cu taxiul, contrar prevederilor art. 46

Codul muncii, care interzice încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la

15 ani, le-au folosit la munci agricole.

La 01 iulie 2010, Tican V., depistând că XXXXX X. și XXXXX X.

intenționează să evadeze, a aplicat violență psihică și fizică, manifestată prin

aplicarea unei lovituri cu un băț lui XXXXX X., pretinzând întoarcerea unei datorii

a cărei mărime nu a fost stabilită în mod rezonabil pentru transportarea cu taxiul,

le-a impus să presteze în continuare munci agricole la CAP „Basarabia” din s.

XXXXX, r-nul XXXXX.

În aceste condiții victimele s-au aflat până la 03 august 2010, când au fost

eliberate de către organele de poliție.

Instanța a statuat că, în urma cercetării judecătorești, învinuirea indicată nu

și-a găsit confirmare, iar inculpații urmează a fi achitați.

Astfel, inculpatul Cristin N. a indicat că în anul 2009 a fost muncitor în

cadrul CAP „Basarabia”, s. XXXXX, r-nul XXXXX. Revenind la lucru, a

depistat trei fete, cu vârsta de aproximativ 16-17 ani care căutau de lucru. Le-a

cazat în tabără, apoi acestea mergeau cu toți muncitorii în câmp. Ulterior, văzându-

le pe acestea în pădure și aflând că merg acasă, le-a spus să se întoarcă în

tabără.

Inculpatul Covalenco S. a declarat că era în relații de prietenie cu

XXXXXX X. și aceasta i-a povestit că părinții ei fac abuz de băuturi alcoolice și

o maltratează, trăiesc în condiții foarte grele și deseori ea îmblă pe drumuri. De

mai multe ori l-a întrebat dacă cunoaște pe cineva care poate să-i ofere un loc de

muncă. I-a spus că cineva angajează persoane la lucrări agricole și partea vătămată

a insistat să-i organizeze o întâlnire cu persoana dată.

3

Inculpatul Donica I. a comunicat că XXXXX X. l-a rugat să o sune pe

Sandu E., la care a lucrat și el o perioadă, pentru a o angaja la muncă. I-a dat lui

XXXXX X. numărul de telefon al fratelui lui Covalenco S. și ele s-au înțeles cu

acesta. Le-a însoțit până la tabăra din s. XXXXX, r-nul XXXXX, deoarece

nimeni nu cunoștea drumul. Acolo i-a întâlnit fratele lui Cristin N., iar Tican V. a

achitat pentru taxiul cu care s-au deplasat.

Părțile vătămate XXXXX X., XXXXX X. și XXXXX X. au relatat,

similar, că Donica I. le-a cerut să urce într-un automobil pentru a merge la muncă,

însă au fost duse pe malul unui iaz, unde au fost impuse să consume alcool și

substanțe narcotice, apoi XXXXX X. și XXXXX X. au fost abuzate sexual.

Întorcându-se în sat, Donica I. a chemat un taxi, iar taximetristul, un cunoscut al lui

Donica I., a intrat în casă și a abuzat-o sexual. Ulterior, au fost impuse să efectueze

lucrări agricole, iar când au dorit să plece, Tican V. le-a spus că pot pleca doar

după ce se vor răsplăti pentru taxiul achitat.

Conform rapoartelor de expertiză medico-legală nr. 150, 151, 152, XXXXX

X., respectiv XXXXX X. și XXXXX X., după datele antropologice și

fiziologice, precum și după exterior, corespund vârstei de 13 ani.

Prin urmare, în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost prezentate probe

că în perioada de timp și circumstanțele expuse, inculpații ar fi comis careva fapte,

ce s-ar încadra în temeiul art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal, ca recrutarea,

transportarea unui copil în scop de exploatare prin muncă, acțiuni comise profitând

de starea de vulnerabilitate a victimei, săvârșite de mai multe persoane, asupra

mai multor copii, în vârstă de până la 14 ani.

Or, acuzarea nu a demonstrat existența profitului în rezultatul acțiunilor

săvârșite de inculpați, astfel că acțiunile lor nu întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunii prevăzute la art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal.

Totodată, acuzarea nu a prezentat probe pertinente că inculpații au traficat

sau au avut scopul de a trafica victimele, fiind constatat că ultimele cunoșteau cu

certitudine unde pleacă și ce muncă urmează să presteze.

Mai mult, potrivit deciziei Curții de Apel Chișinău din 04.07.2012, Donica

I. a fost condamnat în baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal la 10 ani închisoare,

iar Sîrbu S. în baza art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, pentru

faptul că la 25.06.2010, aflându-se în s. XXXXX, a întreținut raporturi sexuale

forțate cu XXXXX X. și XXXXX X., iar Sîrbu S., în noaptea spre 26.06.2010

a întreținut un raport sexual forțat cu XXXXX X.

În același timp, atitudinea pasivă a părților vătămate și a reprezentanților

legali ai acestora, precum și frica de a nu face declarații greșite, se confirmă

prin faptul că aceștia s-au prezentat în instanță doar în ședința de judecată în

care au fost audiați și nu au înaintat pretenții de ordin material sau moral, deși

infracțiunea incriminată inculpaților face parte din categoria celor excepțional de

grave și, potrivit învinuirii, aceștia au acționat în privința persoanelor minore.

Astfel, învinuirea înaintată inculpaților nu și-a găsit confirmare or, nu este

concretă, fiind bazată pe presupuneri.

4

Viorel Ciobanu, a declarat apel, solicitând casarea sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care Covalenco S. și Cristin N. să fie condamnați în baza art. 206

alin. (3) lit. b), f) Cod penal la 15 ani închisoare, cu privarea de drepturi în

domeniul educației copiilor pe un termen de 3 ani pentru fiecare, iar Donica I. să

fie condamnat în baza art. 206 alin. (3) lit. b), f), 84 Cod penal la 16 ani închisoare,

cu privarea de drepturi în domeniul educației copiilor pe un termen de 3 ani.

Apelantul a indicat că constatarea instanței de fond că acuzarea nu a dovedit

existența profitului contravine cuprinsului art. 206 Cod penal, care nu prevede ca

acțiunile să fie comise în scop de profit.

Or, la adoptarea sentinței, instanța de fond nu a dat o apreciere corectă

declarațiilor părții vătămate, inculpaților, martorilor și celorlalte probe

administrate.

Totodată, la încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților în baza art. 206 Cod

penal nu este relevant consimțământul victimelor de a fi recrutate, transportate,

transferate, adăpostite sau primite, chiar dacă aceasta era informată în privința

scopurilor în care va fi folosită.

Astfel, urmează a fi calificate ca trafic de copii în scop de exploatare prin

muncă, acțiunile făptuitorului menționate comise față de copiii cu vârsta de până la

15 ani, deoarece conform prevederilor art. 46 Codul muncii este interzisă

încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la 15 ani. Chiar dacă copilul

cu vârsta de până la 15 ani prestează munca benevol, starea psihofiziologică

determinată de vârsta fragedă lipsește victima de putința de a-și da seama de ceea

ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința.

Potrivit pct. 3. și 19. ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 17

din 07.11.2005, chiar dacă copilul cu vârsta de până la 14 ani acceptă relații

sexuale, acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate ca viol, pe motiv că starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă lipsește victima de putința de a-și da

seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința.

Or, necătând că tabăra în care s-au aflat victimele nu era împrejmuită cu

sârmă ghimpată și fetele puteau pleca acasă, aceste aparențe nu corespund stării

reale a lucrurilor, astfel că vârsta fragedă, lipsa experienței de viață, necunoașterea

locului aflării și lipsa de bani nu le permiteau victimelor sa revină acasă.

Mai mult, victimele au fost abuzate sexual, astfel fiind curmată capacitatea

de a-și exprima liber voința, iar când totuși au avut curajul de a evada, acestea au

fost stopate de Cristin N., care i-a comunicat lui Tican V. care, la rândul său, a

aplicat violență psihică și fizică, manifestată prin aplicarea unei lovituri cu un băț

lui XXXX X., pretinzând întoarcerea unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită

în mod rezonabil pentru transportarea cu taxiul și au impus victimele să presteze în

continuare munci agricole.

În același timp, faptul că inculpații cunoșteau că victimele nu au împlinit

vârsta de 14 ani se dovedește prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 150,

151, 152, conform căror XXXXX X., respectiv XXXXX X. și XXXXX X.,

după datele antropologice și fiziologice, precum și după exterior, corespund vârstei

5

de 13 ani, decizia Curții Supreme de Justiție din 15.01.2013 prin care a fost

menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 04.07.2012 conform căreia Donica I.

a fost condamnat la 13 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, declarațiile inculpatului Cristin N. în care

confirmă că în timpul liber părțile vătămate se jucau cu mingea împreună cu alți

copii.

3.1. A declarat apel și avocatul Natalia Bayram, în numele părților vătămate

XXXXX X., XXXXX X. și XXXXX X., solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați potrivit

învinuirii formulate.

Apelanta a invocat că în ședința de judecată au fost examinate probe care

confirmă vinovăția inculpatului Donica I., iar instanța de fond a invocat aceste

probe, considerând circumstanțele descrise ca fiind constatate și probate.

Astfel, vinovăția acestuia se confirmă prin declarațiile părților vătămate

XXXXX X., XXXXX X. și XXXXX X., acestea nefiind contradictorii, din

care se constată că rolul lui Donica I. a fost în preluarea intențiilor ilegale ale lui

Covalenco S. în recrutarea părților vătămate și transportarea acestora cu scopul

exploatării prin muncă. Intenția lui Donica I. de a le recruta se probează chiar și

prin propriile declarații în care indică că o cunoaște pe Elena de la tabăra din

XXXXX, menționând că însuși a lucrat acolo, având și numărul de telefon de la

acea tabără. Astfel, Donica I. a urmărit scopul convingerii părților vătămate că ele

urmează să se ducă la un loc sigur de muncă, dat fiind faptul că și el acolo a fost. În

continuare, în utilizarea scopului exploatării prin muncă a părților vătămate, acesta

a transportat victimele la locul destinat, achitând pentru taxi, ce se confirmă prin

declarațiile martorului Sîrbu S., dar și prin declarațiile proprii. Donica I. a dus

victimele în tabără, rămânând cu acestea două zile, nefiind clară intenția acestuia

de a purta grija unor fete pe care nu le cunoștea, decât intenția privind recrutarea

acestora cu scopul exploatării prin muncă. În vederea realizării intențiilor ilegale,

Donica I. a folosit și violența sexuală, acesta fiind condamnat pentru comiterea

violului față de XXXXX X. și XXXXX X.

Instanța de fond invocă lipsa probelor care ar demonstra existența unui grup

criminal organizat, însă, potrivit rechizitoriului, inculpatului nici nu i se

incriminează comiterea infracțiunii de trafic prin participație.

Totodată, constatarea privind lipsa probelor care demonstrează elementul

pecuniar este irelevantă or, existența sau lipsa profitului nu este un element

obligatoriu în cazul infracțiunii de trafic de copii.

Concluzia instanței de fond că victimele nu au fost constrânse, private de

libertate, ele fiind cele care au căutat un loc de muncă, este nefondată.

Or, infracțiunea de trafic de copii este una excepțional de gravă, căreia i se

acordă о mare atenție din partea comunității internaționale, în acest sens fiind

elaborate și adoptate la nivel internațional mai multe acte internaționale.

Astfel, la 12.04.2007, Republica Moldova a ratificat Protocolul Facultativ la

Convenția cu privire la drepturile copilului, referitor la vânzarea de copii,

prostituția și pornografia infantilă, care definește traficul de persoane ca fiind

6

„recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane prin a)

amenințare de recurgere sau prin recurgere la forță ori la alte forme de

constrângere, prin răpire, fraudă, înșelăciune, abuz de autoritate sau de о situație de

vulnerabilitate ori prin oferta sau acceptarea de plăți ori avantaje pentru a obține

consimțământul unei persoane având autoritate asupra alteia în scopul exploatării.

Exploatarea conține, cel puțin, exploatarea prin prostituarea unei alte persoane sau

alte forme de exploatare sexuală, muncă sau serviciile forțate, sclavia sau practicile

analoage sclaviei, folosirea sau prelevarea de organe; b) recrutarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unui copil în scopul exploatării este considerată trafic de

persoane, chiar dacă aceștia nu fac apel la nici unul dintre mijloacele menționate la

pct. a) din prezentul articol.

Totodată, termenul copil indică orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani,

iar pentru constatarea comiterii infracțiunii de trafic de copii nu este necesar ca

elementele laturii obiective să se fi săvârșit prin mijloacele descrise, argumentul

instanței de fond că părțile vătămate au acționat benevol, fiind lipsit de temei

juridic.

Mai mult, părțile vătămate, fiind supuse abuzului sexual înainte de

exploatare și, nemijlocit în tabăra în care se aflau, au încercat să evadeze, însă au

fost, în mod brutal, oprite.

Vinovăția inculpatului Covalenco S. a fost dovedită prin declarațiile părții

vătămate XXXXX X., aceasta indicând că i-a povestit despre situația grea din

familie, iar acesta i-a propus de lucru, spunându-i că o persoană Elena poate să o

angajeze la muncă. Din depozițiile părții vătămate este evident că inculpatul era

dispus să o telefoneze pe cunoscuta sa. Ulterior, acesta împreună cu partea

vătămată și cu Șvacico A. au mers în s. XXXXX și au trecut pe la Elena.

au fost respinse.

Instanța de apel, rejudecând cauza, a constatat că instanța de fond a stabilit

în mod corect situația de fapt corespunzător materialului probant administrat și

corect a achitat inculpații pe motiv că fapta lor nu întrunește elementele

infracțiunii.

Prin trafic de copii se înțelege comerțul, negoțul cu copii cu scopul de a

obține profit.

Astfel, a fost stabilit că părțile vătămate în perioada dată erau în căutarea

unui loc de muncă, fiind de acord să muncească în timpul verii pentru a câștiga

bani.

Mai mult, scopul de profit reprezintă motivele care induc făptuitorii la

săvârșirea infracțiunilor de trafic prin exploatarea muncii sau alte modalități și

reprezintă latura subiectivă a infracțiunii.

Totodată, nu se pune la îndoială faptul că părțile vătămate au fost abuzate

sexual de inculpatul Donica I. și alte persoane, acest fapt fiind confirmat prin

hotărârea definitivă de condamnare.

În același timp, nu se exclude că părțile vătămate au fost reținute forțat

pentru a munci în contul restituirii sumei de 300 lei sau că în privința lor a fost

7

aplicată violență la 02.07.2010 și 03.07.2010, după cum este indicat în învinuire,

însă aceste acțiuni nu au fost săvârșite de inculpați, fiind incriminate altei persoane

care nu are statut de inculpat în această cauză, instanța nefiind în drept să dea o

apreciere juridică acestor acțiuni.

Or, hotărârea de condamnare nu poate să fie bazată doar pe presupuneri sau

exclusiv să presupună vinovăția inculpaților implicați în derularea evenimentelor

conform circumstanțelor de fapt descrise în rechizitoriu prin acțiuni absolut

legale.

Prin urmare, instanța de fond just a constatat că acțiunile inculpaților nu

întrunesc elementele infracțiunii și corect, în conformitate cu prevederile art. 390

alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, a emis o sentință de achitare legală.

recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea rejudecării

cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurenta a invocat că instanța de apel nu a dat nicio apreciere declarațiilor

părților vătămate, inculpaților, martorilor și celorlalte probe administrate.

La încadrarea juridică a acțiunilor inculpaților în baza art. 206 Cod penal nu

este relevant consimțământul victimelor de a fi recrutate, transportate, transferate,

adăpostite sau primite, chiar dacă aceasta era informată în privința scopurilor în

care va fi folosită.

Astfel, urmează a fi calificate ca trafic de copii în scop de exploatare prin

muncă acțiunile făptuitorului menționate comise față de copiii cu vârsta de până la

15 ani, deoarece conform prevederilor art. 46 Codul muncii este interzisă

încadrarea în muncă a persoanelor în vârstă de până la 15 ani. Chiar dacă copilul

cu vârsta de până la 15 ani prestează munca benevol, starea psihofiziologică

determinată de vârsta fragedă lipsește victima de putința de a-și da seama de ceea

ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința.

Potrivit pct. 3. și 19. ale Hotărârii Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 17

din 07.11.2005, chiar dacă copilul cu vârsta de până la 14 ani acceptă relații

sexuale, acțiunile făptuitorului urmează a fi calificate ca viol, pe motiv că starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă lipsește victima de putința de a-și da

seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința.

Necătând că tabăra în care s-au aflat victimele nu era împrejmuită cu sârmă

ghimpată și fetele puteau pleca acasă, aceste aparențe nu corespund stării reale a

lucrurilor, astfel că vârsta fragedă, lipsa experienței de viață, necunoașterea locului

aflării și lipsa de bani nu le permiteau victimelor sa revină acasă.

Mai mult, victimele au fost abuzate sexual, astfel fiind curmată capacitatea

de a-și exprima liber voința, iar când totuși au avut curajul de a evada, acestea au

fost stopate de Cristin N., care i-a comunicat lui Tican V. care, la rândul său, a

aplicat violență psihică și fizică, manifestată prin aplicarea unei lovituri cu un băț

lui XXXX X., pretinzând întoarcerea unei datorii a cărei mărime nu a fost stabilită

în mod rezonabil, pentru transportarea cu taxiul și au impus victimele să presteze

în continuare munci agricole.

8

În același timp, faptul că inculpații cunoșteau că victimele nu au împlinit

vârsta de 14 ani se dovedește prin rapoartele de expertiză medico-legală nr. 150,

151, 152, conform căror XXXXX X., respectiv XXXXX X. și XXXXX X.,

după datele antropologice și fiziologice, precum și după exterior, corespund vârstei

de 13 ani, decizia Curții Supreme de Justiție din 15.01.2013 prin care a fost

menținută decizia Curții de Apel Chișinău din 04.07.2012 conform căreia Donica I.

a fost condamnat la 13 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzute de

art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal, declarațiile inculpatului Cristin N. în care

confirmă că în timpul liber părțile vătămate se jucau cu mingea împreună cu alți

copii.

La infracțiunile de trafic de copii obiectul juridic al infracțiunii îl constituie

relațiile ce vizează dezvoltarea normală a minorilor, precum și libertatea

individuală.

Totodată, la încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului în baza art. 206

Cod penal nu se ia în considerație consimțământul victimei de a fi recrutată,

transportată, transferată, adăpostită sau primită, chiar dacă aceasta era informată în

privința scopurilor în care va fi folosită, precum și despre mijloacele utilizate în

trafic.

Recrutarea, transportarea, transferarea, adăpostirea sau primirea unui copil

în scopurile menționate în art. 206 Cod penal sunt considerate ca trafic de ființe

umane, chiar dacă nu au fost utilizate nici unul din mijloacele enunțate.

Termenul copil identifică orice persoană în vârstă de până la 18 ani.

Victime ale traficului sunt persoanele care au suferit, individual sau colectiv,

prejudicii, inclusiv, vătămări psihice sau mintale, pierderi materiale sau morale,

încălcări esențiale ale drepturilor și libertăților fundamentale prin actele sau

omisiunile specificate.

Traficul de ființe umane și traficul de copii se prezumă că poate fi săvârșit

atât pe teritoriul Republicii Moldova, cât și peste hotarele ei.

Pentru realizarea laturii obiective a traficului de copii este de ajuns existența

cel puțin a unei acțiuni (inacțiuni) infracționale menționate, în cel puțin unul din

scopurile enumerate în care este săvârșită, măcar prin unul din mijloacele

specificate.

Astfel, inculpatul Donica I. a recrutat, a transportat, a transferat și a adăpostit

victimele traficului de copii, supunându-le la munci agricole, însoțite de abuz și

violență sexuală, inculpatul Covalenco S. a transportat victimele traficului de copii,

iar inculpatul Cristin N. a primit și a adăpostit victimele traficului de copii,

supunându-le la munci agricole.

Primirea victimei este preluarea victimei traficate de către о altă persoană de

la persoana care i-a transmis-o prin vânzare-cumpărare, schimb, dare în chirie,

cesiune în contul unei datorii, donare sau alte asemenea tranzacții cu sau fără

recompensă.

Prin adăpostirea victimei se înțelege, plasarea acesteia într-un loc ferit

pentru a nu fi descoperită de către reprezentanții organelor de stat sau de terțe

persoane care ar putea denunța traficantul.

9

Acțiunile infracționale au fost săvârșite de către inculpați în scop de

exploatare prin muncă sau servicii forțate.

Prin exploatare prin muncă sau prin servicii forțate, în corespundere cu

prevederile Convenției Organizației Internaționale a Muncii privind munca forțată

sau obligatorie, se înțelege: a) determinarea victimei prin constrângere să

îndeplinească о muncă pe care din propria inițiativă și voință nu ar îndeplini-o; b)

punerea victimei în situația de a presta о muncă la care nu era obligată de а о

efectua; c) ținerea persoanei în servitute pentru achitarea unei datorii; d) obținerea

muncii sau a serviciilor prin înșelăciune, constrângere, violență sau amenințare cu

violența.

Declarațiile inculpaților prin care pledează nevinovați sunt neîntemeiate,

fiind о modalitate aleasă de aceștia de a se eschiva de la răspunderea penală pentru

fapta comisă.

Totodată, nerecunoașterea vinovăției de către aceștia nu echivalează cu

achitarea lor, fiind prezentate probe pertinente și concludente care, în ansamblu cu

circumstanțele cauzei, dovedesc cu certitudine vinovăția lor în săvârșirea faptelor

incriminate.

Întru confirmarea vinovăției inculpaților, acuzarea a prezentat probe legal

acumulate și anume, declarațiile părților vătămate XXXXX X., XXXXX X. și

XXXXX X., asupra cărora instanța de apel s-a expus în mod superficial.

În drept, recursul este fondat pe temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)

Cod de procedură penală - hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

argumentelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis, din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv în temeiul când hotărârea atacată nu cuprinde

motive legale pe care se întemeiază soluția, când motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanțele de fond și de apel

au comis următoarele erori de drept.

În primul rând, potrivit art. 325 alin. (1) Cod de procedură penală,

judecarea cauzei se efectuează în limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. În

corespundere cu art. 384 alin. (3) Cod de procedură penală, sentința instanței de

judecată trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Conform art. 385 alin. (1) pct.

1) și 2), alin. (3) Cod de procedură penală, la adoptarea sentinței, instanța de

judecată soluționează chestiunile dacă a avut loc fapta de săvârșirea căreia este

învinuit inculpatul, dacă această faptă a fost săvârșită de inculpat. Dacă de

săvârșirea infracțiunii sunt învinuiți mai mulți inculpați, instanța soluționează

10

chestiunile prevăzute în alin. (1) referitor la fiecare inculpat în parte. Potrivit art.

394 alin. (3) pct. 2) Cod de procedură penală, partea descriptivă a sentinței de

achitare trebuie să cuprindă enunțarea temeiurilor pentru achitarea inculpatului și

motivele pentru care instanța a respins probele aduse în sprijinul acuzării. Nu se

admite introducerea în sentința de achitare a unor formulări ce ar pune la îndoială

nevinovăția celui achitat. În corespundere cu art. 101 alin. (1) Cod de procedură

penală, fiecare probă urmează să fie apreciată din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor.

Conform jurisprudenței naționale, sentința trebuie să corespundă atât după

formă, cât și după conținut cerințelor art. 384-397 Cod de procedură penală.

Sentința se expune în mod consecvent, astfel ca noua situație să decurgă din cea

anterioară și să aibă legătură logică cu ea, excluzându-se folosirea formulărilor

inexacte (Hotărârea Plenului CSJ nr. 22 din 12.12.2005 privind sentința judecătorească, pct. 3.).

În pofida acestor prescripții legale, potrivit descriptivului și dispozitivului

sentinței (pct. 1., 2. din decizie), instanța de fond:

a) nu a judecat cauza în raport cu circumstanțele și elementele de fapt și de

drept invocate în rechizitoriu, pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de

acțiunile infracționale concrete imputate ultimilor.

Mai mult, instanța nu a judecat cauza în raport cu elementele calificative

invocate în rechizitoriu dar neregăsite, sub niciun fel, în descriptivul sentinței cum

ar fi: „transferul..., primirea..., adăpostirea...” copiilor minori în scopul

exploatării prin muncă.

Or, instanța, în genere, nu a reprodus în descriptiv și nu s-a referit în niciun

fel asupra episodului incriminat în rechizitoriu că: „La 24 iunie 2010, acționând

conform instrucțiunilor primite de la Covalenco S. și Donica I., minorele

XXXXXX X., XXXXX X., XXXXX X. s-au deplasat din or. XXXXX în s.

XXXXX, r-nul XXXXX, unde au fost întâlnite de către Donica I.

În aceeași zi, Donica I., urmărind scopul exploatării prin muncă a copiilor

care nu au împlinit vârsta de 14 ani, le-a adăpostit pe minorele XXXXX X.,

XXXXX X., XXXXX X. în locuința lui Chiperi G. din s. XXXXX, r-nul

XXXXX, apoi, acționând în comun cu Chiperi G. și Cîșlari V., le-a abuzat sexual,

întrând cu acestea în relații sexuale prin constrângere și folosindu-se de starea

psihofiziologică determinată de vârsta fragedă ce lipsește victima de putința de a-

și da seama de ceea ce se întâmplă cu ea și de a-și manifesta voința (pentru aceste

acțiuni persoanele au fost învinuite într-o cauză penală separată)”.

La fel, a constatat neîntemeiat că lipsesc elementele constitutive ale

infracțiunii incriminate, deoarece acuzarea nu a demonstrat existența profitului în

acțiunile săvârșite de inculpați, or, asemenea element calificativ nici nu le-a fost

imputat inculpaților în rechizitoriu.

Totodată, concluzionând că: „în cadrul cercetării judecătorești, nu au fost

prezentate probe că în perioada de timp și circumstanțele expuse, inculpații ar fi

comis careva fapte, ce s-ar încadra în temeiul art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod

penal, ca recrutarea, transportarea unui copil în scop de exploatare prin muncă,

11

acțiuni comise profitând de starea de vulnerabilitate a victimei, săvârșite de mai

multe persoane, asupra mai multor copii, în vârstă de până la 14 ani”, instanța a

judecat cauza și și-a fondat soluția de achitare a inculpaților pe art. 206 alin. (3) lit.

b), f) Cod penal, în raport cu alte două elemente calificative neincriminate ultimilor

în rechizitoriu, cum ar fi: „profitând de starea de vulnerabilitate a victimei,

săvârșite de mai multe persoane„ (art. 206 alin. (2) lit. c), alin. (3) lit. b), b1) Cod penal);

b) nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu – din punct

de vedere al coroborării lor, inclusiv în coroborare cu normele de procedură penală

care vizează natura juridică a acestor probe, cât și în raport cu circumstanțele în

fapt și în drept invocate în rechizitoriu, nu a indicat motivele pentru care instanța a

respins probele aduse în sprijinul acuzării.

Mai mult, concluzia instanței că: „atitudinea pasivă a părților vătămate și a

reprezentanților legali ai acestora, precum și frica de a nu face declarații greșite,

se confirmă prin faptul că aceștia s-au prezentat în instanță doar în ședința de

judecată în care au fost audiați și nu au înaintat pretenții de ordin material sau

moral, deși infracțiunea incriminată inculpaților face parte din categoria celor

excepțional de grave și, potrivit învinuirii, aceștia au acționat în privința

persoanelor minore”, nu corespunde exigențelor de apreciere a probelor prescrise

în art. 101 Cod de procedură penală.

În același timp, instanța a omis să aprecieze împrejurările legate de

elementul calificativ imputat inculpatului Donica I. – însoțite de abuz și violență

sexuală (art. 206 alin. (2) lit. b) Cod penal), în raport cu constatările că: „potrivit

deciziei Curții de Apel Chișinău din 04.07.2012, Donica I. a fost condamnat în

baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal la 10 ani închisoare, iar Sîrbu S. în baza

art. 172 alin. (2) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, pentru faptul că la

25.06.2010, aflându-se în s. XXXXX, a întreținut raporturi sexuale forțate cu

XXXXX X. și XXXXX X., iar Sîrbu S., în noaptea spre 26.06.2010 a

întreținut un raport sexual forțat cu XXXXX X.”;

c) a constatat în descriptivului deciziei diverse motive de achitare cum ar fi

că: „învinuirea nu și-a găsit confirmarea..., nu au fost prezentate probe că

inculpații ar fi comis careva fapte..., acțiunile lor nu întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunii…, învinuirea nu este concretă, fiind bazată pe

presupuneri ”.

Totodată, în dispozitiv a dispus divergent că inculpații se achită de sub

învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art. 206 alin. (3) lit. b), f) Cod penal

din motiv că fapta lor nu întrunește elementele infracțiunii;

d) a conchis absolut neîntemeiat că inculpații nu au traficat și nu au avut

scopul de a trafica victimele, fiind stabilit că părțile vătămate cunoșteau cu

certitudine unde pleacă și ce muncă urmează să presteze.

Or, asemenea concluzie contravine totalmente jurisprudenței naționale,

conform cărei „trafic de copii” semnifică recrutarea, transportarea, transferul,

adăpostirea sau primirea unui copil, în scopul exploatării prin muncă, aceleași

acțiuni însoțite de abuz sexual asupra copilului, ori însoțite de viol. La încadrarea

12

juridică a acțiunilor făptuitorului în baza art. 206 Cod penal nu se ia în considerație

consimțământul victimei de a fi recrutată, transportată, transferată, adăpostită sau

primită, chiar dacă aceasta era informată în privința scopurilor în care va fi folosită,

precum și despre mijloacele utilizate în trafic. Recrutarea, transportarea,

transferarea, adăpostirea sau primirea unui copil în scopurile menționate în art. 206

Cod penal sunt considerate ca „trafic de ființe umane”, chiar dacă nu au fost

utilizate nici unul din mijloacele enunțate. Termenul „copil” desemnează orice

persoană în vârstă de până la 18 ani. Exploatarea prin muncă constituie

determinarea victimei prin constrângere să îndeplinească o muncă pe care din

propria inițiativă și voință nu ar îndeplini-o, punerea victimei în situația de a presta

o muncă la care nu era obligată de a o efectua, ținerea persoanei în servitute pentru

achitarea unei datorii, obținerea muncii prin înșelăciune, constrângere, violență

(Hotărârea Plenului CSJ Cu privire la practica aplicării legislației în cauzele despre traficul de

ființe umane și traficul de copii nr.37 din 22.11.2004, pct. 1, 4.2).

Astfel, prima instanță nu a judecat fondul cauzei în conformitate cu rigorile

prevăzute de lege și a adoptat o hotărâre care nu cuprinde motive legale pe care se

întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând dispozitivul hotărârii.

În al doilea rând, potrivit art. 414 alin. (1) și (5), 417 alin. (1) pct. 8), 419

Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și

temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel. Rejudecarea cauzei

de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea

cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător. Decizia instanței

de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Conform jurisprudenței naționale, chestiunile de fapt asupra cărora trebuie

să se pronunțe instanța de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată a fost

săvârșită ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări,

Chestiunile de drept pe care urmează să le soluționeze instanța de apel sunt: dacă

fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată,

dacă normele de drept procesual și penal au fost corect aplicate. În cazul în care se

constată încălcări ale prevederilor legale referitoare la chestiunile menționate,

hotărârea instanței de fond urmează a fi desființată, cu rejudecarea cauzei

(Hotărârea Plenului CSJ a RM din 12.12.2005, nr.22 Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel).

Însă, instanța de apel, nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate,

deoarece, conform descriptivului și dispozitivului deciziei atacate (pct. 4. din decizie):

a) nu a reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise

de instanța de fond, nominalizate supra, le-a repetat întocmai, și chiar dacă a

indicat în descriptiv că va rejudeca cauza, nu a desființat sentința și nu a rejudecat

cauza potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță, în

raport cu circumstanțele și elementele de fapt și de drept invocate în rechizitoriu,

13

pentru fiecare inculpat în parte, în funcție de acțiunile infracționale concrete

imputate ultimilor, menținând o sentință nemotivată și neîntemeiată legal;

b) la fel ca și prima instanță s-a pronunțat asupra împrejurărilor neimputate

inculpaților, cum ar fi că: „prin trafic de copii se înțelege comerțul, negoțul cu

copii cu scopul de a obține profit… scopul de profit…”, și a stabilit eronat că

părțile vătămate…, fiind de acord să muncească…”, nerespectând prevederile

legale că la încadrarea juridică a acțiunilor făptuitorului în baza art. 206 Cod penal

nu se ia în considerație consimțământul victimei de a fi recrutată, transportată,

transferată, adăpostită sau primită, chiar dacă aceasta era informată în privința

scopurilor în care va fi folosită, precum și despre mijloacele utilizate în trafic.

Totodată, a constatat împrejurări proprii unei sentințe de condamnare, adică

că: „nu se pune la îndoială faptul că părțile vătămate au fost abuzate sexual de

inculpatul Donica I. și alte persoane, acest fapt fiind confirmat prin hotărârea

definitivă de condamnare…, în același timp, nu se exclude că părțile vătămate

au fost reținute forțat pentru a munci în contul restituirii sumei de 300 lei sau că

în privința lor a fost aplicată violență la 02.07.2010 și 03.07.2010, după cum este

indicat în învinuire, hotărârea de condamnare nu poate să fie bazată doar pe

presupuneri sau exclusiv să presupună vinovăția inculpaților implicați în

derularea evenimentelor conform circumstanțelor de fapt descrise în rechizitoriu

prin acțiuni absolut legale… inculpatul Cristin N. a indicat că, văzându-le pe

acestea în pădure și aflând că merg acasă, le-a spus să se întoarcă în tabără...”,

dar, contrazicându-se, a menținut neîntemeiat o sentință de achitare;

c) nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelul procurorului, și

repetate în recursul ordinar, inclusiv asupra celor reproduse la pct. 3., 5., cât și în

felul și esența probatorie în care acestea au fost enunțate (pct. 3., 5. din decizie);

Circumstanțele expuse atestă în mod lucid că ambele instanțe nu au judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece au adoptat hotărâri care nu cuprind

motive legale pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazicând

dispozitivul hotărârilor pronunțate, și că recursul de pe rol este întemeiat.

Or, particularitățile împrejurărilor relevate pe caz și enunțate supra denotă că

în acțiunile inculpaților se regăsesc, în mod rezonabil, elementele infracțiunii

incriminate prin rechizitoriu.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală, instanța de

recurs casează total hotărârea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către

instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către

instanța de recurs.

Dat fiind că încălcările normelor procedurale specificate, comise de către

instanțele de fond și de apel, constituie erori de drept prescrise în art. 427 alin. (1)

pct. 6) Cod de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de

recurs, se impune soluția admiterii recursului ordinar, casării totale a deciziei

contestate, și dispunerea rejudecării cauzei de către Curtea de Apel Chișinău,

deoarece în Curtea de Apel Comrat actualmente nu există posibilitatea formării

altui complet de judecată pentru judecarea cauzei menționate.

14

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu

legea, să adopte o hotărâre legală și întemeiată.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura UTA

Găgăuzia, Natalia Andronic, casează total decizia Curții de Apel Comrat din 27

iunie 2017, în privința inculpaților Covalenco Sergiu XXXXX, Donica Iuri XXXX

și Cristin Nicolae XXXXX, și dispune rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel

Chișinău.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 27

februarie 2018.

Președinte Iurie Diaconu

Judecători Ion Guzun

Svetlana Filincova

Tamara Chișcă-Doneva

Ala Cobăneanu

15