1ra-156/18 — art.186 alin.2 CP

Prima instanță: 08.09.2014 - 11.01.2017;

Instanța de apel: 28.07.2016 - 26.09.2017;

Instanța de recurs: 06.12.2017 - 30.01.2018. C O N S T A T Ă : 1. Prin sentința Judecătoriei Criuleni din 11 ianuarie 2017, au fost recunoscuți vinovați Sîrbu Nicu în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal și Sîrbu Anton în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, iar în temeiul art.2 alin.(3) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210 din 29 iulie 2016, au fost absolviți de pedeapsa penală. Prin aceeași sentință a fost recunoscut vinovat și absolvit de pedeapsa penală și Mutu Marcel. 2. Potrivit sentinței s-a constatat că, în perioada cuprinsă între 19 și 24 decembrie 2013, Sîrbu Nicu, împreună și prin înțelegere prealabilă cu minorul Sîrbu Anton și o altă persoană în privința căruia cauza a fost disjunsă, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe teritoriul fermei de păsări SRL „xxxx” din s.Cimișeni, r-nul Criuleni, au sustras 2 tone de porumb cu prețul unui kg de 2 lei în sumă totală de 4000 lei, 120 litri ulei de floarea soarelui cu prețul unui litru de 11 lei, în sumă totală de 1320 lei, 60 litri motorină cu prețul unui litru de 17 lei, în sumă totală de 1020 lei, 45 litri de ulei tehnic cu prețul unui litru de 20 lei, în sumă totală de 900 lei, două lame de la încărcător frontal cu prețul uneia de 1500 lei, în sumă totală de 3000 lei, doi rulmenți pentru presarea furajului la prețul de 9500 lei, un inel de la mașina de încărcat furaj concentrat cu prețul de 500 lei, cauzându-i părții vătămate SRL „xxxx” o daună în proporții considerabile în sumă totală de 20240 lei. La 29 aprilie 2014, aproximativ la ora 11.00, Sîrbu Anton și Mutu Marcel, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și după o înțelegere prealabilă, au pătruns pe teritoriul vilei „xxxx” din preajma s.Bălăbănești, r-nul Criuleni, ce aparține lui Calinici Vladimir, de unde au sustras o ramă de la masă confecționată din metal cu costul de 300 lei și poarta de la intrare pe teritoriul vilei la prețul de 2000 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 2300 lei. 2.1. Prin aceeași sentință s-a indicat că, prin rechizitoriu Sîrbu Anton și Mutu Marcel, se mai învinuiesc de faptul că, la 29 aprilie 2014, având scopul sustragerii pe 1 ascuns a bunurilor altei persoane, împreună și după o înțelegere prealabilă, au pătruns pe teritoriul vilei „xxxxx” din preajma s.Bălăbănești, r-nul Criuleni, ce aparține lui Calinici Vladimir, unde prin deteriorarea gratiilor de la geamul domiciliului și, respectiv, prin deteriorarea ușii de la șură, au pătruns în interiorul acestor încăperi de unde au sustras bunuri materiale în sumă totală de 12400 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă. 3. Sentința a fost atacată cu apel de către procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care să fie recunoscuți vinovați și condamnați - A.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) și 186 alin.(2) lit.b), d), cu aplicarea art.84 Cod penal, la pedeapsa definitivă de 3 ani închisoare; - N.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității; - M.Mutu în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, la 240 ore muncă neremunerată în folosul comunității, pe motiv că prima instanță pe epizodul părții vătămate SRL „xxxx” incorect a reținut că vinovăția inculpaților A.Sîrbu și N.Sîrbu s-a confirmat parțial doar în partea în care ultimii au recunoscut că au sustras 150 kg de porumb, două lame de la încărcător frontal, doi rulmenți pentru presarea furajului la încărcător frontal și un inel de la mașina de încărcat furaje concentrate, întemeindu-și soluția doar pe declarațiile inculpaților, fără a da apreciere declarațiilor reprezentantului părții vătămate I.Sula, a martorilor Gh.Corcodel, I.Corcodel, I.Pleșca, V.Nistrean, prin care se demonstrează vinovăția acestora așa precum le-a fost înaintată învinuirea; - instanța nu a reținut că în perioada de 19-24 decembrie 2013, A.Sîrbu a fost angajat în calitate de paznic la SRL „xxxx”, perioadă în care ultimul nu s-a adresat cu vreo plângere pe faptul sustragerii de bunuri la organele de resort; - instanța incorect a constatat că învinuirea adusă inculpaților A.Sîrbu și M.Mutu pe epizodul părții vătămate V.Calinici s-a confirmat doar parțial în partea în care aceștia au recunoscut sustragerea porții și a unei rame de la masă din gospodăria părții vătămate și aceasta contravine prevederilor art.384 alin.(4) Cod de procedură penală; - instanța incorect a dispus aplicarea amnistiei față de inculpați, pe când prejudiciul cauzat părților vătămate SRL „xxxx” și V.Calinici nu a fost reparat integral.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care au fost recunoscuți vinovați și condamnați: - Sîrbu Nicu în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal la 1 an închisoare; - Sîrbu Anton în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) la 1 an închisoare și în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la 1 an închisoare, iar în temeiul art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul total al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani închisoare; - Mutu Marcel în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal la 1 an închisoare. Conform art.90 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe un termen de probațiune lui Sîrbu Anton de 3 ani, lui Sîrbu Nicu de 2 ani și lui Mutu Marcel de 2 ani. 4.1. Instanța de apel a constatat că Sîrbu Nicu, împreună și prin înțelegere prealabilă cu Sîrbu Anton și încă o altă persoană în privința căruia cauza a fost disjunsă, având scopul sustragerii bunurilor altei persoane, aflându-se pe teritoriul fermei de păsări SRL „xxxx” din s.Cimișeni, r-nul Criuleni, au sustras 2 tone de porumb cu prețul unui kg de 2 lei în sumă totală de 4000 lei, 120 litri ulei de floarea soarelui cu prețul unui litru de 11 lei, în sumă totală de 1320 lei, 60 litri motorină cu prețul unui litru de 17 lei, în sumă 2 totală de 1020 lei, 45 litri de ulei tehnic cu prețul unui litru de 20 lei, în sumă totală de 900 lei, două lame de la încărcător frontal cu prețul uneia de 1500 lei, în sumă totală de 3000 lei, doi rulmenți pentru presarea furajului la prețul de 9500 lei, un inel de la mașina de încărcat furaj concentrat cu prețul de 500 lei, cauzîndu-i părții vătămate SRL „xxx” o daună în proporții considerabile în sumă totală de 20240 lei. Sîrbu Anton și Mutu Marcel, împreună și după o înțelegere prealabilă la 29 aprilie 2014, aproximativ la ora 11.00, având scopul sustragerii pe ascuns a bunurilor altei persoane, au pătruns pe teritoriul vilei „xxx” din preajma s.Bălăbănești, r-nul Criuleni, ce aparține lui Calinici Vladimir, de unde au sustras o ramă de la masă confecționată din metal cu costul de 300 lei, apoi deteriorând gratiile de la geamul domiciliului au pătruns în interiorul acestuia de unde au sustras pe ascuns un cuptor electric în sumă de 400 lei, un aragaz de model „xxx” în sumă de 1000 lei, o bobină cu 50 metri de cablu electric cu costul de 1000 lei, o plită electrică la prețul de 300 lei, două cămine electrice la prețul unuia de 800 lei, o pompă de apă de model „xxx” la prețul de 800 lei, un ceainic electric de model „xxx” cu volumul de 1,5 litri la prețul de 800 lei, un ceainic electric de culoare galben cu costul de 200 lei, un samovar de culoare argintie cu costul de 800 lei, o tigaie de model „xxx” cu costul de 300 lei. Ulterior, deteriorând ușa de la șură au pătruns în interiorul acesteia de unde pe ascuns au sustras un polizor unghiular de model „xxx” cu costul de 3500 lei, o butelie cu gaz de culoare roșie cu costul de 1000 lei, patru scaune din lemn cu costul unuia de 50 lei, un televizor de model „xxxx” cu costul de 500 lei și poarta de la intrare pe teritoriul vilei la prețul de 2000 lei, cauzându-i părții vătămate o daună materială considerabilă în sumă totală de 14700 lei. 4.2. Instanța de apel rejudecând cauza și audiind inculpații N.Sîrbu, care a recunoscut în totalitate faptele imputate prin rechizitoriu și A.Sîrbu, care a recunoscut doar parțial faptele imputate prin rechizitoriu, și respectiv, cercetând și verificând suplimentar probele administrate, și anume declarațiile inculpatului M.Mutu, care este anunțat în căutare, a părții vătămate V.Calinici, a martorilor Gh.Corcodel, I.Corcodel, I.Pleșca, V.Nistrean, cât și probele scrise - procesele-verbale de cercetare la fața locului din 24.12.2013, 13.01.2014, 01.05.2014, de examinare a doi rulmenți pentru presarea furajului, a două lame de la încărcător frontal, a unui inel de la mașina de încărcat furaj, a două piese de schimb de la mașina de transport din 14.02.2014, care fiind apreciate din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor, a conchis că acestea cu certitudine dovedesc săvârșirea infracțiunilor de către inculpații N.Sîrbu și A.Sîrbu pe episodul din 19-24 decembrie 2013, acțiunile cărora corect urmează a fi încadrate în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal și de către A.Sîrbu și M.Mutu pe episodul din 29.04.2014, acțiunile cărora corect urmează a fi încadrate în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal. La fel, instanța de apel, soluționând chestiunea cu privire la pedeapsa penală, reținând prevederile art.7, 61, 70, 75, 79, 84 și 90 Cod penal, a conchis că rezonabil și oportun inculpaților urmează a le fi stabilită pedeapsa cu închisoarea. De asemenea, instanța de apel ținând cont de prevederile art.70 alin.(3) și 79 alin.(3) Cod penal, a considerat că în privința inculpaților minori A.Sîrbu și M.Mutu urmează a le fi aplicată o pedeapsă mai blândă decât cea prevăzută de lege, fiindcă minoratul se consideră o circumstanță excepțională. Respectiv, reținând și dispozițiile art.90 Cod penal, instanța de apel a considerat că inculpații pot beneficia de posibilitatea de a se corecta și reeduca în condiții neprivative de libertate, astfel că pedeapsa cu închisoarea stabilită acestora, urmează a fi suspendată condiționat pe un termen de probațiune. 3 Subsidiar, instanța de apel a respins solicitarea procurorului, ce vizează aplicarea pedepsei prin cumul de sentințe în privința lui A.Sîrbu, deoarece acesta a executat pedeapsa stabilită prin sentința anterioară, până la data săvârșirii infracțiunii noi, precum și solicitarea avocatului S.Șteliman ce vizează aplicarea prescripției tragerii la răspundere penală a inculpatului A.Sîrbu, deoarece prescripția a fost întreruptă odată cu săvârșirea noii infracțiuni pe episodul din 29.04.2014. În ce privește aplicarea în privința inculpaților a legii privind amnistia, instanța de apel a reținut că aceștia nu întrunesc condițiile întru aplicarea Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, existând restricția prevăzută la art.1 alin.(1) - inculpații nu au manifestat căință activă în cadrul procesului penal și nu au recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, iar inculpatul M.Mutu s-a sustras cu rea-credință de la judecată în apel. Sub aspectul vizat, instanța de apel a considerat că motivarea soluției primei instanțe contrazice dispozitivului acesteia, deoarece pe de o parte instanța constată absența suportului probatoriu în privința sustragerii de către inculpații M.Mutu și A.Sîrbu a bunurilor din vila lui V.Calinici în legătură cu ce consideră necesar să-i achite pe inculpați în această parte de învinuire în conformitate cu prevederile art.392 alin.(1) pct.2) Cod de procedură penală, pe motiv că infracțiunea nu a fost savârșită de aceștia, însă în dispozitiv îi absolvă de pedeapsa penală în temeiul actului de amnistie.

Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recursuri ordinare: - avocatul V.Rotaru în numele inculpaților N.Sîrbu și A.Sîrbu (Boțu) care, invocând ca temeiuri prevederile art.427 alin.(1) lit.6), 10) și 11) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care inculpaților să le fie aplicată Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova cu încetarea procesului penal, pe motiv că incorect instanța de apel a considerat că inculpații nu întrunesc condițiile de aplicare a Legii privind amnistia, de rând ce partea vătămată SRL ,,xxx” nu a avut careva pretenții de ordin material sau moral față de inculpați, nefiind înaintată acțiune civilă și nu a fost recunoscut în calitate de parte civilă în conformitate cu prevederile art.61 Cod de procedură penală, iar în declarațiile date în ședința de judecată a confirmat că nu are probe întru confirmarea cuantumului prejudiciului cauzat, astfel că inculpații nu cad sub incidența art.10 lit.k) din Legea privind amnistia; - instanța de apel nu a reținut că inculpatul N.Sîrbu nu are antecedente penale, este tras la răspundere penală pentru prima dată, iar inculpatul A.Sîrbu (Boțu) are antecedentul penal stins, s-a căit sincer de cele comise, are la întreținere doi copii minori, pe lângă care și mama acestuia, se caracterizează pozitiv la locul de trai, a recunoscut vina și a contribuit la descoperirea infracțiunii, de unde se poate deduce că dânșii pot fi amnistiați; - avocatul S.Șteliman în numele inculpaților N.Sîrbu șu A.Sîrbu care, invocând temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia în privința inculpatului N.Sîrbu, cu menținerea sentinței, iar în privința inculpatului A.Sîrbu, casarea deciziei instanței de apel și a sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri de încetare a procesului penal pe motivul expirării termenului de tragere la răspundere penală, deoarece instanța de apel nu a motivat din ce considerente a ajuns la concluzia că prima instanță incorect a dispus aplicarea amnistiei în privința acestora, de rând ce indică că au recunoscut vina și s-au căit sincer de cele savârșite; - instanța nu a indicat dacă a fost recuperat ori nu prejudiciul material și în asemenea circumstanțe nu a fost în drept să constate că prima instanță incorect a aplicat amnistia; - instanța de apel casând sentința în privința lui A.Sîrbu, contrar prevederilor art.415 alin.(21) Cod de 4 procedură penală, a dispus condamnarea lui fără a administra probe noi, fără a administra probe suplimentare și a audia din nou martorii care au fost cercetați în prima instanță; - instanța de apel urma în privința lui A.Sîrbu să dispună încetarea procesului în legătură cu expirarea prescripției de tragere la răspundere penală, deoarece, reținând prevederile art.70 alin.(3) Cod penal, termenul maxim de pedeapsă ce-i putea fi aplicat lui A.Sîrbu constituie 2 ani, astfel curgerea termenului de prescripție pentru infracțiunea din 24.12.2013 nu a fost întreruptă prin comiterea infracțiunii din 29.04.2014.

Judecând recursul ordinar în raport cu materialele dosarului și motivele invocate, ținând cont de opinia procurorului expusă în referință, prin care a solicitat respingerea recursurilor ca inadmisibile, Colegiul penal consideră că recursurile declarate de avocații V.Rotaru și S.Șteliman în numele inculpaților N.Sîrbu și A.Sîrbu urmează a fi admise, din următoarele considerente. În conformitate cu prevederile art.434 Cod de procedură penală, Colegiul penal, judecând recursul declarat împotriva deciziei instanței de apel, verifică legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor din dosar și se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în recurs de titularul acestuia, doar întru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel prin prizma prevederilor art.427 alin.(1) Cod de procedură penală. Reieșind din textul recursurilor, recurenții invocă că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale, aplicarea pedepsei a fost înlăturată de o nouă lege sau anulată de un act de amnistie, temeiuri ce se regăsesc în pct.6), 10), 11) alin.(1) art.427 Cod de procedură penală. Analizând aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recursurile declarate, Colegiul penal constată că acestea și-au găsit confirmare parțială, deoarece după cum reiese din conținutul acestora, recurenții de fapt critică soluția instanței de apel sub aspectul că instanța incorect a considerat că inculpații nu întrunesc condițiile de aplicare a Legii privind amnistia, iar în privința lui A.Sîrbu, urma a fi încetat procesul penal în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală, conform art.60 Cod penal. Verificând legalitatea hotărârii atacate pe baza materialelor cauzei, Colegiul penal consideră că, motivele invocate de recurenți referitor la netemeinicia concluziei instanței de apel privind neaplicarea în privința inculpaților A.Sîrbu și N.Sîrbu a prevederilor Legii cu privire la amnistie în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova nr.210 din 29.07.2016, pe episodul din 19-24.12.2013, sunt întemeiate, deoarece nu există niciun temei statuat la art.10 din această Lege, care ar împiedica aplicarea ei. Reieșind din descriptivul deciziei, instanța de apel a constatat că, hotărîrea supusă verificării contravine prevederilor art.384 alin.(3), 391 alin.(6) Cod de procedură penală, casând sentința și pronunțând o nouă hotărâre conform ordinii stabilite pentru prima instanță, totodată, considerând nefondată și soluția în ce privește aplicarea actului de amnistie în privința inculpaților N.Sîrbu și A.Sîrbu pe episodul din 19-24.12.2013, îar în privința lui A.Sîrbu și pe eposodul din 29.04.2014, pe motiv că nu a fost constatată căința activă, inculpații nu au recunoscut faptele incriminate prin rechizitoriu și nu au recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune. Subsidiar, instanța de apel a respins și cererea părții apărării în privința lui A.Sîrbu ce vizează aplicarea prescripției de tragere la răspundere penală. 5 Instanța de recurs reține că, la 09.09.2016, au intrat în vigoare prevederile Legii nr.210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova. În conformitate cu prevederile art.1 alin.(1) din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, actul se aplică condiționat și exclusiv persoanelor bănuite, învinuite și inculpate care manifestă căință activă în cadrul procesului penal și celor condamnate care sunt caracterizate pozitiv pe parcursul executării pedepsei, perioadei de probațiune sau termenului de probă și sunt evaluate psihologic ca prezentând risc de recidivă mediu sau redus, dacă aceste persoane cad sub incidența prevederilor art.2-9, 11 și

Potrivit art.2 alin.(1) din aceeași Lege, procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la infracțiunea săvârșită până la adoptarea prezentei Legi pentru care Codul penal prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decât pedeapsa cu închisoare pe un termen de 7 ani. Iar potrivit alin.(2) din același articol, încetarea procesului penal conform alin.(1) are loc cu acordul scris al persoanei învinuite sau inculpate. Conform prevederilor art.107 alin.(1) Cod penal, amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei. În cursul judecării cauzei, la orice etapă a procedurilor, inculpatul este în drept, prin acord scris, să solicite încetarea procesului penal în privința sa, în temeiul art.2 al Legii nr.210. Cererea poate fi înaintată de inculpat atât în ședința preliminară, cât și după numirea cauzei spre judecare, până la finalizarea cercetării judecătorești. Colegiul penal atestă că, faza judecării cauzei, în conformitate cu prevederile din Codul de procedură penală, include toate instanțele ordinare de judecată, adică atât prima instanță, cât și instanța de apel și cea de recurs ordinar, de unde se prezumă că orice instanță ordinară este în drept, în baza art.2 din Legea nr.210, să aplice actul amnistiei față de inculpat și să pronunțe o hotărâre de încetare a procesului penal, pe cauza penală. Instanța de recurs reține că, o dată cu declararea recursurilor ordinare, partea apărării a anexat și cererile inculpaților N.Sîrbu și A.Sîrbu autentificate notarial, prin care solicită aplicarea în privința lor a prevederilor Legii privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova, indicând că își recunosc vina integral în săvârșirea infracțiunilor imputate și se căiesc sincer de cele comise (f.d.116, 122, v.2). Pe cale de consecință, se reiterează că inculpații întrunesc criteriile stabilite la art.57 Cod penal. Totodată, instanța de recurs va ține seama și de prevederile art.10 alin.(1) lit.k) din Legea nr.210, care stipulează că amnistierea nu se aplică persoanei inculpate ce nu a reparat integral prejudiciul cauzat prin infracțiunea pentru care este acuzată. Adică, căința activă trebuie manifestată în așa mod încât inculpatul să nu cadă sub incidența restricțiilor formulate de legislator în art.10 lit.k) din Legea nr.210. Conform materialelor cauzei, prin acțiunile inculpaților din 19-24.12.2013 părții vătămate SRL „Fina” i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 20240 lei, însă reprezentantul acesteia I.Sula, nu a înaintat acțiune civilă în cadrul procesului penal, în conformitate cu prevederile art.221 Cod de procedură penală. Prin urmare, instanța de recurs ține să enunțe că, în cazul în care partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă, în conformitate cu prevederile art.221 Cod de procedură penală, rezultă că în cauză nu există prejudiciu, deoarece partea vătămată nu a formulat anumite cerințe ce ar fi fost valorificate prin înaintarea acțiunii civile, conform prevederilor 6 normelor procesual penale. În atare situație, inculpații nu cad sub incidența restricțiilor formulate în art.10 alin.(1) lit.k) din Legea nr.210. Totodată, din materialele cauzei rezultă că, pe episodul din 29.04.2014 partea vătămată V.Calinici a înaintat acțiune civilă solicitând încasarea de la inculpații A.Sîrbu și M.Mutu prejudiciu cauzat prin infracțiune în sumă de 14700 lei care, după cum rezultă din materialele cauzei, a fost recuperat doar parțial (f.d.185 v.2). Având în vedere cele expuse și prevederile normelor citate supra, Colegiul penal consideră că inculpații N.Sîrbu și A.Sîrbu pe învinuirea în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal întrunesc condițiile legale, instituite prin Legea privind amnistia nr.210 din 29.07.2016, motiv pentru care decizia instanței de apel urmează a fi casată și în această parte dispusă încetarea procesului penal în privința lor, conform prevederilor art.2 alin.(1)-(2) din Legea sus menționată. Subsidiar, instanța de recurs conchide că în privința inculpatului A.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, instanța de apel corect a concluzionat că prescripția de tragere la răspundere penală, în temeiul art.60 alin.(4) Cod penal a fost întreruptă odată cu săvârșirea noii infracțiuni din 29.04.2014. Însă, neîntemeiat a considerat că pe acest capăt de învinuire nu poate fi aplicată prescripția tragerii la răspundere penală. La acest capitol Colegiul penal atestă că, prescripția răspunderii penale constă în „stingerea raportului juridic penal de conflict, născut prin săvârșirea unei infracțiuni, ca urmare a nerealizării lui într-un anumit termen prevăzut de lege”, iar în ce privește termenele de prescripție, acestea sunt determinate de natura și gravitatea pedepselor principale prevăzute de lege pentru infracțiunile comise, fiind enumerate în alin.(1) art.60 Codul penal. De aici se deduce că, pentru a interveni prescripția, nu se ține cont de modul în care se va concretiza răspunderea penală a infractorului prin aplicarea unei pedepse, însă de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite de inculpat, care, potrivit art.16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor mai puțin grave. În acest sens instanța reține că, inculpatul A.Sîrbu a comis prima infracțiune în perioada 19-24.12.2013, iar a doua - la 29.04.2014 și corect termenul de prescripție de tragere la răspundere penală, reieșind din sensul art.60 alin.(4) Cod penal, a fost înrerupt odată cu săvârșirea noii infracțiuni, și, în acest caz, calcularea prescripției începe din momentul săvârșirii noii infracțiuni, adică din 29.04.2014. Însă, instanța de apel, considerând neîntemeiată solicitarea părții apărării privind încetarea procesului penal pe motivul expirării termenului de prescripție, nu a ținut cont de prevederile art.60 alin.(7) coroborat cu cele ale art.60 alin.(1) lit.b) Cod penal, potrivit cărora persoana se liberează de răspundere penală dacă din ziua săvârșirii unei infracțiuni mai puțin grave a expirat 5 ani, iar pentru persoanele care la data săvârșirii infracțiunii erau minori, termenele prescripției de tragere la răspundere penală se reduc pe jumătate, la caz constituind 2 ani și 6 luni. Reieșind din faptul că instanțele judiciare au obligația să verifice dacă răspunderea penală a inculpatului este prescrisă, deoarece această chestiune de drept se ia în considerație din oficiu, în tot cursul procesului penal, până la data rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, Colegiul penal conchide că instanța de apel incorect nu a dispus încetarea procesului penal în privința lui A.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, deoarece la data pronunțării hotărârii - 26.09.2017 expirase termenul de prescripție de tragere la răspundere penală de 2 ani și 6 luni din ziua săvârșirii infracțiunii - 29.04.2014. 7 Potrivit dispoziției art.435 alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de procedură penală, instanța de recurs, judecând recursul, admite recursul, casează, parțial sau total, hotărârea atacată și dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului penal în cazurile prevăzute de lege. Astfel, Colegiul penal conchide de a admite recursurile ordinare declarate de avocații V.Rotaru și S.Șteliman în numele inculpaților, cu casarea parțială a deciziei instanței de apel și încetarea procesului penal în privința lui A.Sîrbu și N.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal, în legătură cu amnistia, iar în privința lui A.Sîrbu în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție, prevăzut de art.60 alin.(1), (7) Cod penal. 7. În temeiul art.434, art.435 alin.(1) pct.2) lit.b) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Admite recursurile ordinare declarate de către avocații Rotaru Vitalie și Șteliman Serghei în numele inculpaților Sîrbu Nicu și Sîrbu Anton, casează parțial decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie 2017, în privința lui Sîrbu Nicu și Sîrbu Anton. Se aplică în privința lui Sîrbu Nicu și Sîrbu Anton prevederile art.2 din Legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenței R.Moldova și se încetează procesul penal în privința acestora, în baza art.186 alin.(2) lit.b), d) Cod penal. Se dispune încetarea procesului penal în privința lui Sîrbu Anton, în baza art.186 alin.(2) lit.b), c), d) Cod penal, în temeiul art.60 alin.(1), (7) Cod penal, în legătură cu expirarea termenului de prescripție de tragere la răspundere penală. Celelalte dispoziții ale hotărârii atacate se mențin. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 februarie 2018. Președinte Nicolae Gordilă Judecători Elena Covalenco Iurie Diaconu Liliana Catan Ion Guzun 8