1ra-12/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, 42, 145 alin. 2 lit. i CP

1ra-12/2018 — art. 145 alin. 2 lit. i, 42, 145 alin. 2 lit. i CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-12/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

25 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit în următoarea componență:

președinte - Constantin Alerguș,

judecătorii - Maria Ghervas, Ion Druță, Ala Cobăneanu, Dumitru

Mardari,

judecând, fără citarea părților, recursurile ordinare declarate de către

avocatul Ciofu Ion în numele inculpatului Cernețchi Oleg și avocatul Zaharia

Procopie în numele inculpatului Sadovei Sergiu, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, în cauza

penală în privința lui

Cernețchi Oleg XXXXX

Sadovei Sergiu XXXXX

Termenul de examinare a cauzei:

prima instanță: 13.12.2011-28.01.2013;

instanța de apel: 26.03.2013-17.12.2013;

20.08.2014-16.12.2015;

22.11.2016-03.05.2017;

instanța de recurs: 04.03.2014-01.07.2014;

22.02.2016-04.10.2016;

10.08.2017-25.01.2018.

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală

legal executată.

C O N S T A T Ă:

Cernețchi O. a fost achitat de sub învinuirea de săvârșirea infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului

nu întrunește elementele infracțiunii.

1

Sadovei S. a fost condamnat în baza art. 149 alin. (1) Cod penal, la 2 ani și 8

luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip deschis.

10.09.2011, în jurul orei 0100, Sadovei S., fiind în stare de ebrietate alcoolică,

aflându-se la domiciliul lui XXXXX , în apartamentul nr. 84, amplasat pe adresa

str. XXXXX, mun. Chișinău, la bucătărie, în prezența lui Cernețchi O., care de

asemenea se afla în stare de ebrietate alcoolică, având în mână pistolul model

„Baikal-442”, cu nr. XXXXX, cal. 9 mm., care aparținea legal lui Danilceac Vl.,

fiindu-i transmis în posesia lui XXXXX , fără intenția de a produce împușcătură și

a provoca decesul lui XXXXX , a apăsat pe trăgaci și din imprudență a produs o

împușcătură în direcția lui Pasat Al-ndru, cauzându-i potrivit raportului de

expertiză medico-legală nr. XXXXXdin 15.11.2011, plagă împușcată penetrantă

oarbă a capului,cu orificiul de intrare pe bărbie, în rezultatul căruia a survenit

decesul ultimului.

De către organul de urmărire penală, Cernețchi O. a fost învinuit pentru

faptul, că la 10.09.2011, în jurul orei 0100-0200, împreună și având înțelegerea

prealabilă cu Sadovei S. de a-l omorî pe XXXXX , aflându-se în bucătăria

apartamentului nr. 84, amplasat pe adresa str. XXXXX, mun. Chișinău, ce

aparținea lui XXXXX , sub pretextul unui conflict apărut spontan pe parcursul

întrebuințării băuturilor alcoolice cu ultimul, Sadovei S. a luat în mână pistolul

cu nr. XXXXX, model „Baikal-442”, despre care știa că se află în posesia XXXXX ,

îndreptându-l în direcția organului de importanță vitală, a efectuat o

împușcătură în regiunea capului cet. XXXXX , cauzându-i plagă împușcată

penetrantă, oarbă, în rezultatul căruia a survenit decesul acestuia, după ce

Cernețchi O. prestându-i din timp lui Sadovei S. informația că victima are asupra

sa pistol, promițând că-l va favoriza pe Sadovei S. în săvârșirea infracțiunii de

omor și anume, că va tăinui faptul săvârșirii infracțiunii de către acesta și urmele

ei, au modificat poziția cadavrului cet. XXXXX , au aranjat pistolul în mâna

proprie dreaptă a cadavrului, după care, la ora 0227, Sadovei S. a apelat la

serviciul „902”, pretinzând că de către victima XXXXX a fost comis un act de

suicid.

N. în numele succesorului părții vătămate, Pasat S. și avocatul Slabu V. în

numele inculpatului Sadovei S. care au solicitat:

procurorul, casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Cernețchi O. să

fie condamnat în baza art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, la 16 ani

închisoare, iar Sadovei S. să fie condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod

penal, la 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis.

2

În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat, că prima instanță eronat

a constatat că între inculpați și victimă existau relații de prietenie și nu au avut

careva conflicte.

Potrivit declarațiilor succesorului părții vătămate, Pasat S., martorilor

Raiscaia O. Minciuc F. și Popescu I. denotă faptul că între inculpați și victimă nu

erau relații prietenoase, cum le descriu inculpații.

Potrivit procesului-verbal de cercetare la fața locului, la palpare cadavrul

victimei era rece. Dacă grupa operativă a venit la fața locului peste 10 minute

după parvenirea chemării efectuată de inculpați, în acest răstimp cadavrul

nicidecum nu putea fi „(<) la palpare rece”.

La fel, potrivit aceluiași proces-verbal de cercetare la fața locului s-a

depistat sub capul cadavrului o sacoșă din masă plastică de culoare neagră, sub

corpul cadavrului pe covor s-a depistat un tub. Conform imaginilor vizualizate

rezultă că cineva a aranjat sub capul cadavrului sacoșa dată, fiind inexplicabil

cum tubul cartușului era situat sub corpul cadavrului.

Potrivit pct. 2 al Raportului de expertiză medico-legală nr. 111-1666 din

15.11.2011, s-a stabilit că echimoza palpebrală putea să apară la lovirea cu un

corp contondent dur, însă, în cadrul audierii inculpații nu au putut explica

proveniența acesteia la victimă.

avocatul Cernei-Popa N. a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și

adoptarea unei noi hotărâri, prin care inculpații să fie condamnați pentru

săvârșirea infracțiunilor incriminate.

Apelantul a indicat că, prima instanță nu a ținut cont că între declarațiile

inculpaților există divergențe. Potrivit procesului-verbal de reconstituire a faptei

din 18.06.2012, la fața locului inculpații au arătat diferite distanțe privind situația

și poziția cadavrului, iar secvența declarațiilor cine primul a intrat în apartament

diferă la inculpați, mai mult, inculpatul Cernețchii O. a comunicat că victima i-a

arătat arma în coridor, apoi a declarat că victima a adus arma din cameră.

Examinând pozele din materialele cauzei penale s-a constatat, că sub capul

victimei s-a aflat o sacoșă neagră, însă nu este clar cine și pentru ce au aranjat în

locul dat; lângă corp se afla un ștergar de culoare albă murdar de sânge, însă

inculpații nu au explicat ce au făcut cu acest ștergar și nu cunosc de unde a

apărut ștergarul și sacoșa.

La sosirea grupei operative, expertul examinând corpul decedatului a

constatat că acesta era rece, iar versiunea inculpaților precum că ei au chemat

poliția și salvarea peste aproximativ 10 minute după tragere, nu este veridică.

Conform raportului de expertiză balistică nr. XXXXX din 23.09.2011, arma

se află în poziția închisă pe mâna victimei, iar după declanșarea ultimului glonț,

tehnic arma trebuia să fie în poziția deschisă.

3

Inculpații în ședința de judecată nu au explicat apariția echimozei

palpebrale la victimă, care conform raportului de expertiză medico-legală

nr. XXXXX din 15.11.2011, putea să apară la lovirea cu un corp contondent dur.

Totodată, inculpatul Sadovei S. nu a dat un răspuns clar de unde au apărut

microparticule din oțel pe mâna dreaptă a lui, deși la victimă nu au fost

depistate.

La fel, inculpații nu au explicat apariția petei de sânge pe masă, motivând

că victima stătea în picioare și era îndepărtată de masă.

Schimbarea poziției cadavrului, lipsa urmelor de degete pe armă,

anunțarea organelor competente despre săvârșirea faptei după o perioadă lungă

de timp de la momentul producerii morții, denotă faptul ascunderii adevărului

de către inculpați.

avocatul Slabu V. în numele inculpatului Sadovei S., a solicitat casarea acesteia,

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de achitare, din motiv că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii în acțiunile inculpatului.

Apelantul a indicat, că prima instanță urma să aprecieze critic faptul

împrumutului banilor, deoarece în afară de declarațiile reprezentantului legal al

părții vătămate nimeni nu a confirmat faptul că Cernețchii O. avea datorie față de

XXXXX , în acest sens nefiind prezentată vreo dovadă în scris privind existența

datoriei.

Dimpotrivă, au fost audiați martori suplimentari, care au confirmat că

Cernețchi O. avea banii săi și nu avea nevoie să împrumute bani.

Organul de urmărire penală și acuzatorul de stat nu a demonstrat care a

fost motivul săvârșirii infracțiunii de către Sadovei S., deoarece martorii și

probele administrate la dosar au confirmat faptul că inculpații erau prieteni cu

victima și inculpații nu au avut motive să săvârșească infracțiunea imputată.

Sadovei S. a fost pus sub învinuire numai pentru faptul că expertiza

chimică din 23.09.2011, a depistat pe mâna dreaptă câteva microparticule de

plumb, or, prima instanță nu a ținut cont că ultimul a explicat că după ce

Cernețchi O. i-a comunicat despre producerea împușcăturii, el sa apropiat de

victimă și a verificat cu mâna pulsul la gât, posibil atunci au apărut aceste

microparticule de plumb.

Fiind audiat expertul chimist, a confirmat versiunea lui Sadovei S. că în

urma atingerii cu mâna era posibil să rămână aceste microparticule, însă urme

caracteristice împușcăturii pe mâna lui Sadovei S. nu au fost depistate.

În instanța de judecată, a fost prezentat un raport de expertiză, unde este

indicat că pe mâinile părții vătămate au fost depistate urme caracteristice

împușcăturii, însă acestea nu au fost luate în considerație,sentința de

condamnare fiind bazată pe presupuneri.

17 decembrie 2013, apelurile au fost respinse ca nefondate și menținută sentința.

4

prezentate în sprijinul învinuirii, cercetate în ședința primei instanțe și verificate

în ședința instanței de apel, apreciate conform prevederilor art. 101 Cod de

procedură penală, dovedesc vinovăția inculpatului Sadovei S. în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal și nevinovăția lui Cernețchi

O. în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod

penal.

Probele dovedesc că între victimă și inculpați erau relații de prietenie.

Instanța de apel a menționat că organul de urmărire penală incorect a

calificat acțiunile inculpaților în baza art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, ca omor

intenționat a unei persoane, săvârșit de două persoane, iar prima instanță corect

a încadrat acțiunile inculpatului Sadovei S. în baza art. 149 alin. (1) Cod penal,

adică lipsirea de viață din imprudență, totodată achitându-l pe Cernețchi O. de

sub învinuirea adusă, din motiv că acțiunile lui nu conțin elementele infracțiunii.

Instanța de apel a conchis, că probele administrate în cauză combat

declarațiile inculpatului Sadovei S. prin care ultimul susține că nu se face vinovat

de săvârșirea infracțiunii imputate, această metoda fiind aleasă întru evitarea

răspunderii penale.

Totodată, potrivit concluziilor experților, victima nu s-a împușcat singură,

iar versiunea că a fost împușcată intenționat de către inculpați nu este altceva

decât o presupunere, nefiind probată, respectiv acțiunile inculpatului Sadovei S.

corect au fost încadrate în baza art. 149 alin. (1) Cod penal - lipsirea de viață din

imprudență.

Argumentele invocate de apărătorul inculpatului Sadovei S. sunt

combătute în întregime prin probele analizate.

Totodată, instanța de apel a constatat, că declarațiile inculpatului Sadovei

S. cu referire la faptul că nu au schimbat nimic din poziția și amplasarea

cadavrului, nu sunt veridice, în coroborare cu probatoriul cercetat.

Or, reieșind din procesul-verbal de cercetare la fața locului, precum și

raportul de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 15.11.2013, nu sunt

coroborate declarațiile inculpaților cu circumstanțele de fapt constatate: atât

depistarea tubului de cartuș sub cadavru, a sacoșei din polietilenă sub capul

cadavrului, precum și pata de sânge pe masă.

Declarațiile martorului Popescu I. precum că între inculpați și victimă

relațiile nu erau chiar prietenoase, între ei existând careva neînțelegeri legate de

bani, au fost apreciate critic. Aceasta a declarat, că a fost prietenă cu XXXXX și

anterior a observat cele menționate, însă martorul Raiscaia O., care a fost în

compania inculpaților chiar la 09.09.2011 a declarat, că nu a observat niciun

conflict între inculpați și victimă, deplasându-se în automobil a auzit discuția

între ei referitor la automobilul lui XXXXX care s-a defectat și că pentru reparație

a achitat mulți bani, dar fără reproșuri sau pretenții, fiind o discuție amicală.

5

procurorul și avocatul Zaharia P. în numele inculpatului Sadovei S., care au

solicitat:

procurorul, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat argumente similare

celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, cât și asupra probelor prezentate, iar decizia nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția.

Prima instanță cât și cea de apel, nu au apreciat multilateral și obiectiv

probele administrate, care dovedesc cu certitudine vinovăția inculpaților în

săvârșirea infracțiunii imputate.

Adițional, recurentul a menționat că, atât la urmărirea penală, cât și în

cadrul cercetării judecătorești au fost prezentate probe incontestabile întru

confirmarea învinuirii aduse inculpaților, însă instanțele de fond le-au dat o

apreciere juridică greșită, neîntemeiat s-au manifestat în favoarea părții apărării,

adoptând hotărâri ilegale și neîntemeiate.

avocatul Zaharia P. în numele inculpatului Sadovei S., invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri

de achitare a inculpatului.

În motivarea recursului declarat, recurentul a invocat argumente similare

celor indicate anterior în apel și descrise în pct. 3. al prezentei decizii, suplimentar

menționând că, decizia instanței de apel este neîntemeiată și ilegală, iar probele

administrate la dosar nu confirmă vinovăția inculpatului în cele imputate.

Instanțele urmau să indice concret în urma căror acțiuni a lui Sadovei S. s-a

produs împușcătura, lucru obligatoriu pentru stabilirea acțiunilor și inacțiunilor

inculpatului în săvârșirea infracțiunii.

Argumentele instanței de apel prin care exclude decesul din imprudență

de sine stătător prin neglijența atârnării armei de către decedat sunt motivate

doar pe probabilități, iar toate dubiile urmau a fi interpretate în favoarea lui

Sadovei S. și nu urmau a fi imputate acestuia.

Raportul de expertiză nr. XXXXX este nul și nu urma fi admis în calitate

de probă, deoarece în el nu sunt indicate sursele - actele primare, care ar

confirma cercetările prin care s-au stabilit constatările făcute în raport.

Înlăturarea raporturilor de expertiză nr. XXXXX și nr. XXXXX, unde este

confirmat faptul că pe mâinile decedatului au fost depistate toate elementele (cu

excepția bariului) care se formează în rezultatul împușcăturii indică direct la

intenția acuzatorului de stat în ascunderea adevărului.

6

În opinia recurentului, înregistrările audio și video efectuate în cadrul

cercetării la fața locului, urmau a fi declarate nule, deoarece nu se aude și nu se

înțelege vocea participanților, sunt multe întreruperi nemotivate, fapt stabilit în

instanța de judecată.

Instanța de apel urma să aprecieze critic concluziile expertului

Hăbășescu Al-dru, precum că bariul poate fi depistat până la distanța de l,5-2 m.,

fapt ce contravine concluziilor expertului specialist în domeniu Lîsîi L., care a

indicat direct că, bariul poate fi depistat la nu mai mult de 25-30 cm., astfel

instanța neîntemeiat s-a bazat pe concluziile expertului Hăbășescu Al-dru.

Prin urmare, instanța de apel a emis o decizie bazată doar pe presupuneri

și nu a apreciat în cumul probatoriul administrat la dosar.

2014, au fost admise recursurile declarate, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

prevederile art. art. 101 alin. (1), (4), 325 alin. (1), 384 alin. (3), 385 alin. (1) pct. 1)-

4) Cod de procedură penală, a stabilit că, prima instanță, nu a apreciat separat

fiecare probă din cele administrate pe caz, iar toate în coroborare, astfel încât să

soluționeze în mod clar și concludent divergențele statuate în fapt, cum ar fi

următoarele: inculpatul Sadovei S. a declarat că victima era culcată la podea,

aproape pe spate, semirotit pe partea dreaptă, (<) i-a ridicat capul, iar inculpatul

Cernețchi O. a relatat că partea vătămată era la podea cu picioarele spre masă și

cu capul spre frigider, cu fața în jos, la apucat de umeri sau de brâu, la zguduit

de câteva ori, (<) după producerea împușcăturii nu au schimbat poziția

cadavrului.

Expertul Hăbășescu Al-dru a explicat că echimoza palbebrală la victimă

posibil a apărut la lovire, însă nu se exclude apariția la căderea corpului din

picioare după împușcătură, (<) se poate concluziona că poziția acestuia nu a fost

schimbată, (<) victima după împușcătură a căzut inconștient pe masă și apoi jos

la podea, (<) împușcătura s-a efectuat de la distanța nu mai mare de 1-1,5 m.

Poziția cadavrului nu a fost schimbată.

Expertul Lîsîi L. a declarat că „(<) arma de foc se afla de la victimă la

distanța de până la 35 cm”.

Specialistul balistic, Cuvșinov D. a explicat că „(<) nu poate explica cum

putea să nimerească tubul cartușului sub corpul cadavrului”.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 15.11.2011,

victima era orientată cu fața spre retezătura țevii armei în timpul tragerii.

Reieșind din fotografiile de la fața locului se poate de constatat că victima era

așezată pe scaun la masă în timpul efectuării tragerii.

7

Victima posibil stătea așezată la masă în timpul efectuării tragerii din față

de către o altă persoană. Deoarece la examinarea medico-criminalistică pe

mâinile victimei nu sau depistat factori secundari, dar în același timp factori

secundari au fost depistați în spălaturile de pe fața victimei, se poate de conchis

că tragerea nu a fost efectuată de către victimă. De regulă, la tragere în timpul

suicidului, arma în urma reculului este aruncată de la corp.

Prima instanță l-a achitat pe inculpatul Cernețchi Oleg, din motiv că fapta

lui nu întrunește elementele infracțiunii, însă nu a indicat care faptă și acțiuni

concrete incriminate și săvârșite de inculpat, nu întrunesc elementele infracțiunii

imputate.

Prin urmare, prima instanță nu a judecat fondul cauzei penale în condițiile

legii și a adoptat o sentință care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază

soluția.

Instanța de recurs, cu referire la prevederile art. art. 414 alin. (1), (2), (5),

(6), 417 alin. (1) pct. 8), 419 Cod de procedură penală, a mai menționat, că

instanța de apel nu a respectat prescripțiile de drept nominalizate, deoarece nu a

reacționat în modul prevăzut de lege asupra erorilor de drept comise de prima

instanță.

Mai mult, a concluzionat în mod divergent că probele administrate în

cauză combat declarațiile inculpatului Sadovei S. prin care ultimul susține că nu

se face vinovat de săvârșirea infracțiunii imputate, dar nu a verificat probele în

raport cu infracțiunea pentru săvârșirea căreia a fost condamnat.

Totodată, relevanțele instanței de apel că declarațiile inculpatului Sadovei

S. nu sunt veridice, în coroborare cu probatoriul cercetat, ce se referă la faptul că

nu au schimbat nimic din poziția și amplasarea cadavrului, la fel nu sunt

coroborate declarațiile inculpaților cu circumstanțele de fapt constatate: atât

depistarea tubului de cartuș sub cadavru, a sacoșei din polietilenă sub capul

cadavrului, precum și pata de sânge pe masă conduc la concluzia că inculpații au

schimbat poziția victimei și au atribuție la poziționarea tubului de cartuș sub

cadavru, a sacoșei din polietilenă sub capul cadavrului, precum și a petei de

sânge pe masă, însă instanța în continuare nu a argumentat de ce nu a luat în

considerație aceste circumstanțe.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în apelurile

declarate, și-a întemeiat concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a

instanței de apel și neconsemnate în procesul-verbal, cum ar fi probele scrise de

la (f.d. 16-26, vol. I).

16 decembrie 2015, a fost respins ca nefondat apelul avocatului Slabu V. în

numele inculpatului Sadovei S., admise apelurile declarate de către procuror și

avocatul Cernei-Popa N. în numele succesorului părții vătămate, casată sentința

și pronunțată o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

8

prin care, Sadovei S., a fost condamnat în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, la 11

ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, iar Cernețchi O., a fost

condamnat în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, la 2 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip semiînchis.

În rest, sentința a fost menținută.

Sadovei S., fiind în stare de ebrietate alcoolică, aflându-se în domiciliul lui

XXXXX , în apartamentul nr. 84, amplasat pe adresa str. XXXXX, mun. Chișinău,

la bucătărie, în prezența lui Cernețchi O., care de asemenea se afla în stare de

ebrietate alcoolică, având în mână pistolul model „Baikal-442” cu nr. XXXXX,

cal. 9 mm., care la data indicată aparținea legal lui Danilceac Vl., fiindu-i

transmis în posesia lui XXXXX , urmărind scopul de omucidere, care a apărut în

urma relațiilor ostile apărute spontan pe fonul consumului de băuturi alcoolice, a

apăsat pe trăgaci prin ce a produs o împușcătură în direcția lui XXXXX ,

cauzându-i potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. XXXXX din

15.11.2011, plagă împușcată penetrantă oarbă a capului,cu orificiul de intrare pe

bărbie, în rezultatul căruia a survenit decesul lui XXXXX .

Inculpatul Oleg C., fiind în preajma lui Sadovei S. și observând cele

săvârșite de el, urmărind scopul de favorizare a infractorului Sadovei S., că va

tăinui faptul săvârșirii infracțiunii de către acesta și urmele ei, împreună cu

Sadovei S. au modificat poziția cadavrului cet. XXXXX , au aranjat în mâna

proprie dreaptă a cadavrului pistolul, după care, la ora 0227, Sadovei S. a apelat

serviciul „902”, pretinzând că de către victima XXXXX a fost săvârșit un act de

suicid.

Deși inculpații vina nu au recunoscut, instanța de apel a considerat

dovedită vinovăția acestora în baza următoarelor probe: declarațiile succesorului

părții vătămate Pasat S. (f.d. 50-52, vol. I), martorilor Raiscaia O. (f.d. 53, 61-63, vol. I;

75-79, vol. III), Popescu I. (f.d. 66-67, vol. I; 83-88, vol. III), Erhan Gr. (f.d. 68, vol. I; 36,

vol. V), Danilceac Vl. (f.d. 54, 76-78, vol. I), Lungu St. (f.d. 5-6, vol. III; 8-17, 37, vol.

V), Minciuc F. (f.d. 64-65, 101-106, vol. III), Buzdugan A. (f.d. 47-52, vol. V), a

experților Lîsîi L. (f.d. 95-98, vol. III), Socolov Vl. (f.d. 201-203, vol. III) Cuvșinov D.

(f.d. 204-205, vol. III), precum și în baza probelor materiale: informația „903” nr. 8775

(f.d. 12, vol. I); informația „902” nr. 8771 (f.d. 13, vol. I); procesul-verbal de cercetare la

fața locului (f.d. 28, vol. I); procesul-verbal de ridicare de la Danilceac Vl. a permisului de

port-armă a pistolului „Baikal 442” nr. XXXXX (f.d. 40, vol. I); procesul-verbal de

cercetare a hainelor lui Sadovei S. (f.d. 42-43, vol. I); procesul-verbal de ridicare de la

Sadovei S. a ciorapilor și mostrelor de pe talpă și palme (f.d. 44 vol. I); procesul-verbal de

cercetare din 10.09.2011, a hainelor lui Cernețchi O. (f.d. 45, 46 vol. VII); procesul-

verbal de cercetare suplimentară la fața locului din 04.06.2012 (f.d. 2-4 vol. III);

procesul-verbal de reconstituire a faptei din 28.05.2012 (f.d. 7-9 vol. III); procesul-verbal

de reconstituire a faptei din 18.06.2012 (f.d. 10, 11 vol. III); procesul-verbal de

9

reconstituire a faptei din 18.06.2012 (f.d. 12, vol. III); raportul de examinare medico-

legală nr. XXXXX din 11.11.2012 (f.d. 304-306 vol. II); raportul de examinare medico-

legală nr. XXXXX din 15.11.2011 (f.d. 349, 350 vol. II); raportul de expertiză biologică

nr. XXXXX din 04.10.2011 (f.d. 315-317 vol. II); raportul de expertiză chimică

nrXXXXX din 23.09.2011 (f.d. 238-330 vol. II); raportul de expertiză balistică nr.

XXXXX din 23.09.2011 (f.d. 332-335 vol. II); raportul de expertiză dactiloscopică nr.

XXXXX din 23.09.2011 (f.d. 337-346 vol. II); procesul-verbal de ridicare din 10.09.2011

(f.d. 373, vol. II).

Instanța de apel a concluzionat, că probele cercetate confirmă vinovăția

inculpatului Sadovei S. în săvârșirea omorului intenționat, adică a infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (1) Cod penal și vinovăția inculpatului Cernețchi O. în

săvârșirea favorizării dinainte nepromisă a infracțiunii de omor intenționat,

adică a infracțiunii prevăzută de art. 323 alin. (1) Cod penal.

Probele expuse, de asemenea infirmă atât argumentele reprezentantului

victimei și a acuzatorului de stat, cât și argumentele apărării.

Nici o probă nu confirmă că între inculpat și victimă ar fi existat careva

relații ostile în urma unor datorii nerecuperate de inculpatul Cernețchi O.

Probele expuse mai infirmă și versiunea inculpaților, precum că victima și-

ar fi curmat singură viața. Atât martorul Raiscaia O., prietena victimei XXXXX ,

cât și tatăl victimei, Pasat S., au declarat că victima avea curaj de viață, se

pregătea să deschidă o afacere, în ziua decesului s-a întâlnit cu prietenii să

sărbătorească ziua de naștere.

Totodată, din concluzia expertului Lîsîi L., rezultă că victima nu ținea

arma în mână în momentul producerii împușcăturii, iar din declarațiile

expertului Socolov Vl., rezultă că pe mâinile inculpatului Sadovei S. s-au depistat

3 microparticule de plumb și a concluziei expertului Hăbășescu Al-dru, conform

căreia pe mâinile lui Sadovei S. s-au depistat microparticule de oțel, care s-au

format în rezultatul tragerii din armă.

La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a ținut cont de

persoana inculpaților, care sunt fără antecedente penale, că inculpații au săvârșit

infracțiunea în stare de ebrietate alcoolică, fapt ce agravează pedeapsa, instanța

concluzionând asupra necesității aplicării în privința acestora a pedepsei

închisorii, care ar contribui la corectarea și reeducarea inculpaților și atingerea

scopului legii penale.

procurorul, avocatul Ciofu I. în numele inculpatului Cernețchi O. și avocatul

Zaharia P. în numele inculpatului Sadovei S., care au solcitat:

procurorul, invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 12)

Cod de procedură penală, a solicitat casarea acesteia și dispunerea rejudecării

cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

10

În motivarea recursului procurorul a menționat, că recalificând acțiunile

inculpatului Sadovei S. din prevederile art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, în baza

art. 145 alin. (1) Cod penal și ale inculpatului Cernețchi O. din prevederile art.

art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, în baza art. 323 alin. (1) Cod penal,

instanța de apel a apreciat în mod eronat circumstanțele săvârșirii infracțiunii și

probele administrate la dosar.

Cu referire la prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală,

procurorul a menționat, că în cazul în care instanța de apel nu este de acord cu

aprecierea probelor de către procuror și a ajuns la concluzia calificării acțiunilor

inculpatului Sadovei S. în baza art. 145 alin. (1) Cod penal, iar ale inculpatului

Cernețchi O. în baza art. 323 alin. (1) Cod penal, urma să dezvăluie această

concluzie expunându-și punctul său de vedere asupra fiecărei probe aduse în

sprijinul învinuirii și puse la baza deciziei de recalificare, fapt ce la caz nu a avut

loc, fiind efectuată o apreciere eronată și formală de ordin general a probelor și

circumstanțelor cauzei penale.

Cu referire la prevederile art. 414 Cod de procedură penală, acuzatorul de

stat a mai invocat, că instanța de apel, nu a ținut cont și nu a apreciat totalitatea

probelor ce dovedesc vinovăția inculpaților Sadovei S. și Cernețchi O. în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, care au fost

considerate ca inadmisibile, iar ulterior apreciate în mod superficial, fără a fi

evidențiate acele derogări evidente, prin care s-a tins și chiar s-a reușit a induce

în eroare instanțele de judecată.

În opinia recurentului, vinovăția inculpaților în săvârșirea infracțiunii

prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, este dovedită prin probele

prezentate și anexate la materialele cauzei de către partea acuzării, care

dovedesc în deplină măsură vinovăția ambilor inculpați, precum și concluzia

eronată a instanțelor de judecată.

Procurorul a menționat că, urmează de făcut o apreciere critică

declarațiilor inculpaților în partea ce ține de circumstanțele săvârșirii crimei, dat

fiind faptul că acestea intră în contradicție considerabilă cu probele acumulate în

prezenta cauză, or, atât la urmărirea penală, cât și în cadrul cercetării

judecătorești au fost prezentate dovezi incontestabile de către acuzatorul de stat

întru confirmarea învinuirii aduse inculpaților, însă instanța de apel, dându-le o

apreciere juridică greșită, neîntemeiat a calificat acțiunile ambilor inculpați, cu

atât mai mult că se constată că ambii au acționat spre atingerea unuia și aceluiași

scop.

avocatul Ciofu I. în numele inculpatului Cernețchi O., invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12) Cod de procedură penală, a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și menținerea sentinței.

În argumentarea cerințelor sale, recurentul a invocat, că contrar

prevederilor art. 414 alin. (1), (6) Cod de procedură penală, instanța de apel nu s-

11

a pronunțat asupra tuturor probelor ce au fost puse de prima instanță la baza

sentinței de achitare a lui Cernețchi O. în baza învinuirilor imputate acestuia, dar

s-a limitat la transcrierea acestora din rechizitoriu în decizia adoptată, fără a se

expune asupra fiecărei probe în parte.

Instanța de apel neîntemeiat a ajuns la concluzia vinovăției inculpatului,

încălcând art. 1 alin. (2) Cod de procedură penală, la baza deciziei adoptate a pus

probe care nu dovedesc vinovăția lui Cernețchi O., ci dimpotrivă confirmă lipsa

în acțiunile lui a elementelor constitutive a componenței de infracțiune prevăzute

de art. 323 alin. (1) Cod penal.

Învinuirea formulată este una abstractă, ceea ce înseamnă că organul de

urmărire penală și acuzatorul de stat au încălcat principiile generale, care au

menirea să asigure dreptul la un proces echitabil în sensul art. art. 6§1, 6§3 al

CoEDO.

avocatul Zaharia P. în numele inculpatului Sadovei S., invocând temei de

recurs prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală, a

solicitat casarea acesteia rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărâri de

achitare a inculpatului, din motiv că fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

În motivarea recursului, avocatul a menționat, că învinuirea adusă lui

Sadovei S. este nefondată și neîntemeiată, aceasta nu se bazează pe probe

pertinente și concludente.

Astfel, nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul ședinței de judecată

nu au fost prezentate probe, care ar confirma faptul înțelegerii prealabile dintre

Sadovei S. și Cernețchi O. de a efectua o împușcătură în direcția lui

Pasat Alexandru, în urma căreia ultimul a decedat.

Nici de către organul de anchetă și nici de instanța de judecată nu a fost

stabilit motivul omorului, care constituie o circumstanță obligatorie la calificarea

acțiunii infracționale cum ar fi „omorul intenționat”, cu atât mai mult că un careva

motiv inventat privind prezența unei datorii a lui Cernețchi O. față de XXXXX ,

nu-i poate fi incriminată lui Sadovei S.

Audierea martorilor în instanța de judecată nu a elucidat circumstanțele

cauzei care ar dovedi vinovăția lui Sadovei S. în săvârșirea faptei infracționale

imputate, dar din contra prin audierea acestora s-a stabilit lipsa motivului

săvârșirii infracțiunii, prezența unor relații prietenești între cei trei.

Cel mai important este momentul că potrivit declarațiilor experților s-a

stabilit cu certitudine, că Sadovei S. nu a efectuat împușcătura.

Recurentul a evidențiat că, rechizitoriul nu corespunde normelor

imperative procedurale indicate în art. 296 Cod de procedură penală și anume în

partea de constatare nu este arătată fapta săvârșită de inculpat, iar în dispozitiv

este indicată învinuirea în săvârșirea faptei.

În opinia apărării, instanțele de fond au emis hotărâri bazate doar pe

presupuneri, fără a ține cont de probele administrate, nesupunând criticii

12

probele aduse de acuzator și nici nu s-a expus din ce considerente se admite o

probă și se respinge o altă probă.

Mai evidențiază recurentul, că prima instanță la adoptarea sentinței nu a

dat apreciere cuvenită tuturor circumstanțelor cauzei, asupra motivării faptului

admiterii unor probe și respingerii altora, prin prisma respectării principiilor

contradictorialități în procesul penal și a liberei aprecieri a probelor, drept

rezultat pronunțând o sentință incorectă de condamnare în privința lui Sadovei

S.

Totodată, deși dezacordul cu soluția respectivă a fost reflectat în cererea de

apel, instanța de apel examinând cauza nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, decizia atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul deciziei, fapt

care a afectat soluția instanței de apel.

02 noiembrie 2016, au fost admise recursurile declarate, casată decizia instanței

de apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

procurorului referitor la legalitatea deciziei recurate, a constatat că instanța de

apel a apreciat eronat probele aduse în susținerea învinuirii inculpaților, or, în

cazul în care instanța de apel nu este de acord cu aprecierea probelor de către

procuror și a ajuns la concluzia recalificării acțiunilor inculpatului Sadovei S. în

baza art. 145 alin. (1) Cod penal, iar ale inculpatului Cernețchi O. în baza art. 323

alin. (1) Cod penal, urma să dezvăluie această concluzie expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe aduse în sprijinul învinuirii și puse la baza

deciziei de recalificare, fapt care pe caz nu a avut loc, fiind efectuată o apreciere

eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale.

În acest sens, instanța de recurs a constatat că, în conținutul deciziei

recurate, nu se regăsește argumentarea tuturor motivelor invocate în apelurile

părții acuzării, care de altfel, urmau a fi examinate printr-o analiză obiectivă,

completă și sub toate aspectele de fapt și de drept, confruntându-le cu întreg

materialul probator al cauzei.

Motivarea insuficientă efectuată de instanța de apel, se apreciază ca un

viciu de judecată care afectează hotărârea adoptată și reprezintă temei legal de a

casa decizia atacată și a dispune rejudecarea cauzei în instanța de apel.

La același segment, instanța de recurs a amintit, că potrivit jurisprudenței

constante a CtEDO, în primul rând, rolul instanțelor judecătorești naționale este

să decidă asupra admisibilității probelor, precum și asupra relevanței și ponderii

acestora pentru pronunțarea deciziei judecătorești.

Generalizând aspectele descrise, instanța de recurs a constatat că, instanța

de apel nu sa expus asupra tuturor probelor administrate la dosar, unele din ele

13

rămânând fără analiza și aprecierea cuvenită, fapt ce nu poate fi acceptat de către

instanța de recurs, deoarece afectează situația faptică în speța dată.

Așadar, la capitolul dat instanța de apel, rejudecând cauza urma minuțios

să examineze aspectele evidențiate de instanța de recurs, să cerceteze aspectul

probatoriu cu privire la faptul, dacă ambii inculpați sunt implicați în săvârșirea

infracțiunii incriminate, dacă în acțiunile acestora sunt prezente semnele

participației simple și dacă fiecare din inculpați au realizat latura obiectivă a

infracțiunii de omor intenționat, dacă din probele dosarului se evidențiază

existența relațiilor conflictuale între XXXXX și Cernețchi O. și dacă ambii

inculpați au acționat coordonat în vederea realizării unui scop comun, iar ca

urmare să se expună asupra vinovăției sau nevinovăției lui Cernețchi O. și

Sadovei S. privind săvârșirea infracțiunii incriminate prin rechizitoriu.

La noua rejudecare a cauzei, instanța de apel urma să înlăture erorile

menționate, să țină seama de împrejurările expuse, care au servit temei de casare

a soluției adoptate și, cu respectarea prevederilor art. 414 Cod de procedură

penală, să verifice legalitatea și temeinicia sentinței atacate, să dea apreciere

obiectivă probelor administrate în cauză, având în vedere prevederile art. art. 93,

95, 101 Cod de procedură penală, să se pronunțe asupra tuturor motivelor

invocate în apeluri și, în dependență de datele obținute, să pronunțe o hotărâre

legală, întemeiată și motivată, care să corespundă prevederilor art. 417 Cod de

procedură penală, precum să cerceteze amănunțit aspectele învinuirii înaintate,

să analizeze versiunea procurorului privind prezența sau lipsa în acțiunile

inculpaților a elementelor infracțiunii incriminate, argumentând clar concluziile

sale în decizia adoptată, ținând cont de motivele expuse în pct. 9 al prezentei

decizii, iar în vederea respectării dreptului la un proces echitabil, instanța de apel

urmează să supună verificării și argumentele invocate de partea apărării expuse

la caz.

03 mai 2017, apelul declarat de către avocatul Viorel S. în numele inculpatului

Sadovei S. a fost respins ca fiind nefondat.

Apelurile declarate de către acuzatorul de stat și avocatul Nina C. în

numele succesorului părții vătămate au fost admise, fiind dispusă casarea

integrală a sentinței, inclusiv din oficiu în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură

penală, cu pronunțarea unei noii hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Cernețchi O. a fost condamnat în baza art. 42 alin. (5), 145 alin.

(2), lit. i) Cod penal, la 15 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de

tip închis, iar Sadovei S. a fost condamnat în baza art. 145 alin. (2), lit. i) Cod

penal, la 16 ani și 6 luni închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

cercetării judecătorești în instanța de fond și verificate în instanța de apel, prin

prisma pertinenței, concludentei, utilității și veridicității, iar în ansamblu din

14

punct de vedere al coroborării lor, instanța de apel a considerat că, acțiunile

inculpatului Cernețchi O. urmează a fi încadrate în baza art. 42 alin. (5), art. 145

alin. (2), lit. i) Cod penal, favorizarea infractorului și a urmelor infracțiunii de omor al

unei persoane, săvârșit de două persoane, iar acțiunile inculpatului Sadovei S.

urmează a fi încadrate în baza art. 145 alin. (2), lit. i) Cod penal, omorul unei

persoane, săvârșit de două persoane.

Instanța de apel a reținut că, conform actului de învinuire înaintat de

acuzatorul de stat la 12.11.2011, fapta inculpatului Cernețchi O. a fost încadrată

în baza art. 145 alin. (2), lit. b) Cod penal, omorul unei persoane săvârșite din interes

material, iar fapta inculpatului Sadovei S. în baza art. 323 alin. (1) Cod penal,

favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii excepțional de grave.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău din

25.05.2012, a fost admisă cererea procurorului privind restituirea dosarului

penale pentru efectuarea acțiunilor de urmărire penală pe termen de o lună,

conform prevederilor art. 326 alin. (2) Cod procedură penală.

Prin rechizitoriul înaintat de procuror la data de 21.06.2012 Sadovei S. a

fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2), lit. i) Cod

penal, omorul intenționat al unei persoane, săvârșit de două persoane, iar Cernețchi O.

a fost învinuit de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), 145 alin. (2),

lit. i) Cod penal, favorizarea infractorului la săvârșirea omorului intenționat al unei

persoane după indicii săvârșit de două persoane.

Instanța de apel apreciind probele administrate la cauza penală din punct

de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei, iar toate probele

în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor constată că învinuirea

înaintată de acuzatorul de stat în ceea ce privește faptul că inculpații Sadovei S. și

Cernețchi O. au avut înțelegere prealabilă în vederea comiterii omorului victimei

XXXXX nu și-a găsit confirmare prin probele administrate de acuzatorul de stat,

din care motive acest semn a fost exclus din învinuirea înaintată inculpaților.

Instanța de apel a menționat că, omorul se consideră săvârșit de două sau

mai multe persoane atât în cazul în care la comiterea faptei au participat în

comun doi sau mai mulți coautori, în lipsa unei înțelegeri prealabile între ei, cât

și în cazul în care la comiterea faptei au luat parte doi sau mai mulți coautori care

s-au înțeles în prealabil despre săvârșirea în comun a omorului. Lipsa sau

prezența înțelegerii prealabile dintre făptuitori nu poate influența la calificarea

celor săvârșite în baza art. 145 alin. (2), lit. i) Cod penal, dar poate fi luată în

considerație la individualizarea pedepsei.

Instanța de apel a reținut că, la comiterea omorului victimei XXXXX , în

lipsa înțelegerii prealabile între făptuitori, au participat ca autor Sadovei S., iar în

calitate de complice Cernețchi O.

La această concluzie s-a ajuns ca urmare a aprecierii declarațiilor

succesorului legal al părții vătămate și declarațiile martorilor care au fost

15

evidențiate supra și din care rezultă că inculpații Sadovei S. și Cernețchi O.

împreună cu victima XXXXX s-au aflat în apartamentul acestuia pentru a serba

ziua de naștere a victimei, ultimii au consumat băuturi alcoolice, ulterior aceștia

urmau să meargă la discotecă, arma din care a fost efectuată împușcătură se afla

în posesia victimei XXXXX , el fiind cel care a arătat-o inculpaților.

Astfel, nici un martor audiat în cadrul cercetării judecătorești, nici

inculpații și nici succesorul legal al părții vătămate nu au declarat despre apariția

și existența unui conflict între inculpații Sadovei S., Cernețchi O. și partea

vătămată XXXXX în data de 09.09.2011 și în noaptea spre 10.09.2011. Nu

urmează apariția și existența acestui conflict nici din anturajul de la bucătăria din

apartamentul victimei, când a fost efectuată cercetarea la fața locului de organul

de urmărire penală, prin care ar fi fost constatată dezordinea și aflarea bunurilor

materiale din bucătărie sau alte încăperi a apartamentului nu la locurile lor

obișnuite.

Instanța de apel a apreciat că, producerea morții victimei nu era de

inculpați dorită, ci a fost admisă în mod conștient. Prezența fizică a lui Cernețchi

O. alături de făptuitorul Sadovei S., la locul și momentul săvârșirii de către acesta

a omorului constituie complicitate la infracțiunea de omor. Astfel, Sadovei S.

împreună cu Cernețchi O. au modificat poziția cadavrului victimei XXXXX , cu

scopul de a se eschiva de la răspundere și pedeapsă penală și a tăinui urmele

infracțiunii de omor a lui XXXXX , au aranjat în mâna dreaptă a cadavrului

pistolul, după care la orele 0227, Sadovei S. a apelat la serviciul ”902”, prezentând

că de către victima XXXXX a fost comis un act de suicid.

Versiunea inculpaților Sadovei S. și Cernețchi O. precum că dânșii nu au

modificat poziția cadavrului victimei, mai mult ca atât ultimul singur a comis

împușcătură, în acel moment inculpatul Sadovei S. fiind la baie, iar inculpatul

Cernețchi O. era la geam și fuma instanța de apel a apreciato ca o metodă de

apărare, urmărindu-se scopul de evitării răspunderii penale.

În acest sens, instanța de apel apreciind probele care au fost administrate

de acuzatorul de stat și desfășurate supra a stabilit cu certitudine faptul că,

producerea împușcăturii de către victima XXXXX se exclude, atât prin

conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului din 10.09.2011, raportului

de expertiză medico-legală nr. XXXXX din 15.11.2011, explicațiilor experților

Hăbășescu Al-dru, Lîsîi Ec. s-a confirmat faptul că, nu victima a efectuat

împușcătura.

În continuare, instanța de apel reținut ca fiind pertinente și concludente

speței concluziile din raportul de expertiză nr. XXXXX din 23.09.2011, din

conținutul cărora rezultă că, din spălaturile de pe suprafața mâinii drepte a lui Sadovei

S. au fost identificate microparticule din oțel, care posibil s-au format în rezultatul

tragerii din arma de foc.

Concluziile formulate în raportul menționat coroborează cu explicațiile

16

expertului chimic Socolov Vl., care a notat că, microparticulele de bariu și plumb

rămân pe mâna celui care a efectuat împușcătura și se pot răspândi până la distanța de 20

cm., microparticule de plumb pot și ușor spălate de pe mâna la persoana care a efectuat

împușcătura.

Așadar, instanța de apel apreciind prin coroborare probele administrate de

acuzatorul de stat și care au fost desfășurate în conținutul deciziei adoptate a

conchis că, la materialele cauzei au fost administrate suficiente probe care

dovedesc că anume inculpatul Sadovei S. a comis omorul intenționat al victimei.

Cu referire la stabilirea formei de vinovăție a inculpatului Sadovei S.,

instanța de apel a apreciat ca fiind eronată soluția instanței de fond privind

recalificarea acțiunilor infracționale ale acestuia, ca ”omor din imprudență”, or, din

probele administrate de acuzatorul de stat instanța de apel a constatat în

acțiunile inculpatului prezența laturii subiective a infracțiunii de ”omor

intenționat”, respectiv, inculpatul pe parcursul întrebuințării băuturilor alcoolice

cu victima, a luat în mod conștient de la XXXXX pistolul de marca/model

„Baikal-442”, l-a îndreptat spre direcția organului de importanță vitală și a

efectuat o împușcătură în regiunea capului victimei, cauzându-i plagă împușcată

penetrantă, oarbă, în rezultatul căruia a survenit decesul acesteia.

Cu referire la stabilirea vinovăției inculpatului Cernețchi O. în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5), art. 145 alin. (2), lit. i) Cod penal,

instanța de apel a apreciat că, probele administrate de acuzatorul de stat în acest

sens dovedesc incontestabil faptul că inculpatul a acționat în calitate de complice

la omorul intenționat asupra victimei XXXXX .

În contextul celor constatate supra, instanța de apel a conchis că, Cernețchi

O. l-a favorizat pe Sadovei S. la comiterea infracțiunii de omor, tăinuind faptul

săvârșirii infracțiunii de către acesta și urmele ei, dânșii modificând poziția

cadavrului cet. XXXXX , au aranjat în mâna dreaptă a acestuia pistolul, iar

ulterior, la orele 0227, Sadovei S. a apelat la serviciul „902”, pretinzând că de către

victima XXXXX a fost comis un act de suicid, fapt confirmat prin probele

administrate de către acuzatorul de stat și apreciate de instanța de apel.

Cu referire la argumentele inculpatului Cernețchi O. precum că în timpul

efectuării împușcăturii dânsul fuma peste fereastră, instanța de apel le-a apreciat

ca fiind nepertinente, deoarece din conținutul procesului-verbal de cercetare la

fața locului rezultă că se fuma în încăpere, respectiv, s-a stabilit că la mijlocul

mesei este o scrumieră, în care erau 7 filtre de culoare albă. Mai mult ca atât,

succesorul legal al părții vătămate a declarat că la fereastra de la bucătărie era

incomod de fumat, deoarece între masă și geam este amplasat colț moale, scaun.

Instanța de apel reținut că, versiunea lansată de inculpați precum că

victima XXXXX dansa cu arma în mână la o distanță de aproximativ 50 cm. de la

masa din bucătărie nu a putut fi reținută ca pertinentă, deoarece în cadrul

cercetării la fața locului pe masa din bucătărie a fost depistată o pata mare

17

asemănătoare cu sânge, ceea ce exclude versiunea apărării. Totodată, instanța de

apel a reținut că, pata mare asemănătoare cu sânge depistată pe masa din

bucătărie urmează a fi apreciată cu concluziile din raportul de expertiză medico-

legală nr. XXXXX din 15.11.2011, unde la pct. 11 s-a stabilit că, ”(...) reieșind fin

fotografiile de la fața locului se poate de constatat că victima era așezată pe scaun la masă

în timpul efectuării tragerii, precum și cu declarațiile expertului Hăbășescu Al-dru care a

declarat că posibil victima după împușcătură a căzut inconștient pe masă și apoi jos la

podea.”

La fel, instanța de apel a reținut că, din conținutul procesului-verbal de

cercetare la fața locului din 10.09.2011, rezultă că, ”(...)sub capul cadavrului

XXXXX este situată o sacoșă din masă plastică de culoare neagră, iar sub corpul

cadavrului pe covor s-a depistat un tub, circumstanțe care denotă în mod direct

implicarea inculpaților Cernețchi O. și Sadovei S.”

În acest sens, instanța de apel a reținut ca fiind pertinente declarațiile

specialistului balistic Cușnirov D. care a explicat că ”(...) științific este stabilit că în

urma împușcăturii produse din pistolul „Baikal”, tubul cartușului se ejectează din

camera pistolului în dreapta și în spate, comparativ locului aflării armei în momentul

împușcăturii, la distanța de la 1 până la 3 metri pe o curbă.”

În același context, instanța de apel a reținut că, organul de urmărire penală

incriminează inculpaților că la data de 10.09.2011, aproximativ la orele 0100-0200

Sadovei S. împreună cu Cernețchi O. având intenție prealabilă de a-l omorî pe

XXXXX , însă având în vedere probele administrate și cercetate, evaluate prin

prisma cumulului lor în conformitate cu art. 101 Cod procedură penală nu a

stabilit în acțiunile inculpaților înțelegerea prealabilă de a-l omorî pe XXXXX , or,

omorul acestuia a avut loc în timpul unui conflict apărut spontan pe parcursul

întrebuințării băuturilor alcoolice a inculpaților cu victima și în temeiul art. 409

alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de apel a examinat acest aspect de

fapt și de drept, în afara temeiurilor invocate și cererile de apel formulate de

apelanți, intervenind în constatarea faptelor infracționale incriminate

inculpaților.

15.1. Cu referire la pedeapsa aplicată inculpaților, instanța de apel ținând

cont de prevederile art. 7, 16, 61, 75 Cod penal, de persoana celor vinovați, de

rolul fiecăruia la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează

ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării acestora, de scopul pedepsei penale îndreptate spre restabilirea

echității sociale, corectarea inculpaților, cât și a altor persoane, instanța de apel a

considerat posibilă corectarea și reeducarea inculpaților doar prin izolarea lor

reală de societate, stabilindu-le pedepse în limita sancțiunilor prevăzute de

normele incriminate.

Ciofu I. în numele inculpatului Cernițchi O. și avocatul Zaharia P. în numele

18

inculpatului Sadovei S., care solicită:

avocatul Ciofu I. în numele inculpatului Cernițchi O., invocând temei de drept

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 15) Cod de procedură penală, solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a sentinței.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă următoarele

argumente:

- din motivarea deciziei instanței de apel (pag. 27, p. 7.4), ultima constată

lipsa semnului înțelegerii prealabile între inculpați pentru comiterea omorului

lui XXXXX ;

- în lipsa semnului înțelegerii prealabile, inculpatul nu întrunește calitatea

de complice la comiterea infracțiunii imputate;

- instanța de apel nu a constatat și semnul contribuirii de către inculpatul

Cernețchi O. la comiterea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de

informații, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole;

- motivarea instanței de apel rezidă în acordarea ajutorului de către

inculpatul Cernețchi O. la modificarea poziției cadavrului, aranjarea armei în

mâna dreaptă a cadavrului, fapt ce reprezintă, chiar ipotetic, o calificare a

acțiunilor primului drept favorizare a infracțiunii, infracțiune prevăzută de art.

323 Cod penal, iar în dispozitivul sentinței recunoaște vinovăția în comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 42 alin.(5), art. 145 alin.(2) lit. i) Cod penal;

- instanța a constatat comiterea omorului de către inculpatul Sadovei S., de

unul singur, acțiuni ce nu pot fi calificabile potrivit art. 145 alin.(2) lit. i) Cod

penal, la care urmau să participe ca coautori cel puțin două persoane, iar

inculpatul Cernețchi O. să le acorde asistență corespunzătoare;

- în pofida lipsei în acțiunile recurentului Cernețchi O. a componenței

infracțiunii imputate, instanța a admis, potrivit propriilor argumente în pretinsa

existență a componenței infracțiunii prevăzute de art. 145 Cod penal, o încadrare

juridică greșită a faptei imputate;

- soluția instanței este una absolut ilegală, iar lipsa motivării hotărârii

constituie o încălcare a garanțiilor dreptului la un proces echitabil, consfințit în

art. 6§1 CoEDO;

- în declarațiile martorilor prezentați în instanță de partea acuzării nu

rezultă nimic ce ar indica existență unui conflict între doi prieteni, Cernețchi O. și

XXXXX ;

- medicul legist Hăbășescu Al-dru, în cadrul cercetării judecătorești, a

comunicat că, „(...) după depistarea lividităților cadaverice a cadavrului XXXXX ,

numai pe de o parte a corpului, se poate concluziona că poziția acestuia nu a fost

schimbată”;

- în pct. 7.4. a deciziei, instanța de apel a menționat denaturat „Astfel,

Sadovei S. împreuna cu Cernețchi O. au modificat poziția cadavrului victimei XXXXX ,

19

cu scopul de a se eschiva de la răspundere si pedeapsa penala si a tăinui urmele

infracțiunii de omor a lui XXXXX , au aranjat în mâna dreaptă a cadavrului pistolul,

după care la orele 0227 Sadovei S. a apelat la serviciul „902”, prezentând că de către

victima XXXXX a fost comis un act de suicid”;

- sacoșa de sub cap nu putea să o pună nimeni, deoarece sângele se

încheagă și urma să rămână careva urme în cazul mișcării cadavrului din loc. În

aceste sens, în procesul-verbal de cercetare la fața locului nu s-au constatat urme

care ar confirma schimbarea poziției cadavrului, fapt confirmat și de către

expertul medico-legal Hăbășescu Al-dru (lipsa modificării poziției corpului victimei,

declarațiile numitului din ședința instanței de apel);

- acuzatorul de stat intenționat nu a invocat raportul de expertiză medico-

legale nr. XXXXX din 12.09.2011, unde este confirmat faptul că pe mâinile

decedatului a fost depistate elementele componente ale factorilor secundari a

împușcăturii, care se formează în rezultatul acesteia, fapt ce indică rezonabil la

intenția acuzatorului de stat de a ascunde adevărul și a nu elucida toate

circumstanțele prezentului caz;

- instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt prin neluarea în

considerație a probelor și anume a raportului de examinare medico-legală nr.

XXXXX din 12.09.2011, care a servit parte componentă a concluziilor expertului

medico-legal, Hăbășescu Al-dru din raportul de expertiză nr. XXXXX din

15.11.2011, la care și ultimul făcând referire nu a invocat concluzia expertului

chimist integral, vizavi de existența factorilor secundari ai împușcăturii pe

mâinile cadavrului;

- potrivit raportului de expertiza chimica nr. XXXXX din 23.09.2011,

invocat și de către instanța de apel, rezulta că „(...) din pistolul de model „Baikal-

442”, cal. 9 mm., nr. XXXXX, care a fost depistat și ridicat la 10.09.2011 în cadrul

cercetării la fața locului din ap. 84 de pe str. G. Latina 5, mun. Chișinău, după ultima

curățare a acestuia a fost efectuata o împușcătură. Din spălaturile de pe suprafața mâinii

drepte a lui Sadovei S., au fost identificate microparticule din oțel, care posibil s-au

format în rezultatul tragerii din arma de foc. Din spălaturile de pe suprafața mâinii

stângi ale lui Sadovei S., mâinile drepte și stângi ale lui Cernețchi O., elemente particule

caracteristice urmelor formate în cadrul procesului de tragere nu au fost identificate”;

- instanța nu a luat în calcul, la stabilirea semnului complicității

recurentului Cernețchi O., la pretinsa favorizare dinainte promisă a pretinsului

făptuitor, constatările expertului - criminalist dl. Sclifos;

- instanța a calificat acțiunile inculpatului drept complicitate doar prin

faptul prezenței acestuia la locul incidentului. Chiar în lipsa componenței

pretinsei infracțiuni, instanța s-a încumetat să admită și o încadrare juridică

greșită a acesteia;

20

- ora comiterii pretinsei infracțiuni nu a fost stabilită obiectiv prin mijloace

de probă incontestabile, care nu ar ridica dubii rezonabile vizavi de temeinicia

acesteia;

- instanța de apel a neglijat încălcările dreptului inculpatului la un proces

echitabil (art. 6 CoEDO);

- procurorul participant în ședința de judecată în instanța de apel n-a

prezentat careva probe în susținerea acuzării aduse inculpatului Cernețchi O.

care a fost achitat de prima instanță;

- instanța de apel nu a insistat la cercetarea tuturor probelor examinate de

prima instanță în sprijinul apărării și acuzării;

- instanța de apel a respins neîntemeiat demersurile părții apărării privind

audierea martorilor și experților;

- instanța de apel s-a manifestat în favoarea acuzării și preconceput a

acceptat concluziile date de organul de urmărire penală în defavoarea

inculpatului;

- hotărârea Destrehem v. Franța din 18.05.2004 CtEDO, în care s-a reținut că

după achitarea reclamantului de prima instanță, după audierea mai multor

martori, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărâre de condamnare,

având în vedere aceleași mijloace de probă, această ultimă instanță neavând la

dispoziție date noi, cu excepția explicațiilor orale ale reclamantului ca, ulterior

să-și întemeieze hotărârea de condamnare pe o nouă interpretare a declarațiilor

martorilor audiați în primă instanță, fără a-i audia;

- hotărârea CtEDO Mischie v. România din 16.09.2014 în care s-a criticat înalta

Curte de Casație și Justiție pentru că l-a condamnat pe Nicolae Mischie la un an

închisoare cu suspendare fară a administra probe noi, ci prin interpretarea

aceluiași probatoriu pe baza căruia instanțele inferioare pronunțaseră soluție de

achitare. In condițiile în care aprecierea diferitor probe a aparținut instanței de

recurs, rămâne de reținut că reclamantul a fost condamnat pe baza acelorași

mărturii care i-au fost suficiente instanțelor inferioare pentru a se îndoi de

acuzații și pentru a motiva achitarea sa.

avocatul Ciofu I. în numele inculpatului Cernițchi O. (recurs suplimentar),

invocând temei de drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 15) Cod de

procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în

vigoare a sentinței.

În motivarea recursului suplimentar, autorul acestuia invocă următoarele

argumente:

Noul raport de constatare tehnico-științific nr. XXXXX din 14.08.2017,

consolidează concluzia rezonabilă despre lipsa pe mâinile lui Cernețchi O. și

Sadovei S. a urmelor secundare a împușcăturii, iar răspunsul la întrebarea nr. 2,

denotă că locul numiților în momentul efectuării tragerii se afla mult mai departe

de limita maximă de 1,5 m, până la care ar fi fost posibilă răspândirea micro-

particulelor, produs al tragerii, cu penetrarea stratului dermatologic al pielii lui

21

Cernețchi O. și Sadovei S. Or, conform raportului de constatare tehnico-științific

nr. XXXXX din 14.08.2017, partea descriptivă: „În urma prelucrării cu apă caldă a

particulelor asemănătoare cu pulberea fără fum de pe tampoanele din tifon cu care s-a

prelucrat mâna dreaptă a trăgătorului după efectuarea unei singure împușcături s-a

constatat că ele n-au suferit nici o schimbare”.

În context, este justă concluzia despre faptul că tragerea a fost efectuată de

însuși XXXXX (expertiza nr. 190 din 12.09.2011 - examinarea specială a mostrelor

de spălaturi de pe fața și mâini a cadavrului cet. XXXXX ), care a devenit, mai

mult posibil, victima unei împușcături accidentale, soldate cu consecințe fatale

pentru acesta, stare de fapt care nu întrunește elementele vreunei infracțiuni, în

special a celei de omor, încriminate arbitrar inculpaților Cernețchi O. și Sadovei

S.

Deci, lipsa tangenței inculpaților Cernețchi O. și Sadovei S. cu arma și,

implicit, tragerea din aceasta, exclude prezența pretinsei fapte de omor a victimei

și, respectiv, vinovăția numiților în comiterea infracțiunii imputate.

avocatul Zaharia P. în numele inculpatului Sadovei S., invocând temei de

drept prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 16) Cod de procedură penală, solicită

casarea sentinței și deciziei instanței de apel, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărâri de achitare a inculpatului din motiv că, fapta incriminată nu a

fost comisă de către acesta.

În motivarea recursului declarat, autorul acestuia invocă următoarele

argumente:

- învinuirea adusă lui Sadovei S. este nefondată și neîntemeiată, aceasta nu

se bazează pe careva probe pertinente și concludente în acest sens;

- nici în cadrul urmăririi penale și nici în cadrul ședinței de judecată nu s-

au prezentat probe, care ar confirma sau ar demonstra faptul înțelegerii

prealabile dintre Sadovei S. și Cernețchi O . de a efectua o împușcătură în direcția

capului lui XXXXX , în urma căreia ultimul a decedat;

- nici de către organul de anchetă și nici de către instanța de judecată nu a

fost stabilit motivul omorului, care constituie o circumstanță obligatorie la

calificarea acțiunii infracționale cum ar fi „omorul intenționat”, cu atât mai mult

că un careva motiv inventat privind prezența unei careva datorii a lui XXXXX ,

față de Cernețchi O. nu-i poate fi incriminat lui Sadovei S.;

- audierea martorilor în instanța de judecată nu au elucidat circumstanțele

cauzei care ar dovedi vinovăția lui Sadovei S.;

- declarațiile martorului Hăbășescu Al-dru, urmează a fi apreciate critic,

deoarece intenționat a încercat să ducă instanța în eroare prin faptul , că a spus

instanței precum că pe mâinile decedatului nu s-au depistat factori secundari în

urma împușcăturii, în realitate sau depistat;

- o simplă afirmație precum că, ”pe mâinile victimei nu s-au stabilit factori

secundari și de aceia considerăm că nu victima a efectuat împușcătura dar altă

22

persoană”, este o absurditate fără a fi bazată pe careva probe concludente și

pertinente purtând mai degrabă un caracter declarativ, aceasta fiind apreciată ca

o probabilitate nedemonstrată;

- pe mâniile lui Sadovei S. s-au stabilit 2 microparticule din oțel, care nu au

fost stabilite pe fața și mâinile decedatului de aceia acestea puteau proveni și din

alte împrejurări, baie, bucătărie, scaune, în urma atingerii cu mâna a unor obiecte

de către Sadovei S.;

- medicul-criminalist Lîsîi Ec. a menționat că, arma de foc se afla de la victimă

la momentul împușcăturii, la distanța de până la 30 cm, de aici rezultă că, este

imposibil ca Sadovei S. să fi tras, deoarece se afla la o distanță mult mai mare de

la victimă care era așezat la masă, fapt stabilit de către specialist, cu atât mai mult

că Sadovei S. se afla în toaletă;

- expertul chimist Socolov Vl. a indicat că, pe mâinile inculpatului s-au

depistat doar 3 microparticule de plumb, element chimic care se elimină în urma

împușcăturii, ceia ce este foarte puțin pentru cazul împușcăturii, dar aceste

microparticule în așa cantitate mică pot trece pe mâna unei persoane care s-a atins de

victimă. Sadovei S. menționează, că s-a atins de fața victimei, verificând pulsul și din

acest considerent rezultă că, era imposibil ca Sadovei S. să fi efectuat

împușcătura;

- expertul Hăbășescu Al-dru motivează, că deoarece pe mâinile

decedatului nu sa depistat bariu înseamnă că, arma nu era în mâinile

decedatului, lăsând fără atenție însă faptul că, bariu nu sa depistat la nimeni;

- corpul decedatului nu a fost mutat și acesta a fost în poziție neclintită

până la venirea colaboratorilor de poliție;

- raportul de expertiză nr. XXXXX este unul nul și nu poate fi admis în

calitate de probă din considerentul că, nu sunt indicate sursele, actele primare

care ar confirma cercetările prin care sau stabilit constatările din raportul de

expertiză;

- rechizitoriul nu corespunde normelor imperative procedurale indicate în

art. 296 Cod de procedură penală și anume în partea de constatare nu este arătată

fapta comisă de către inculpat, iar în dispozitiv este indicată învinuirea în

comiterea faptei, astfel rechizitoriul și actele procedurale ilegale menționate mai

sus nu pot servi în calitate de probă conform art. 93-95 Cod de procedură penală;

- instanțele inferioare au emis hotărâri bazate doar pe presupuneri,

neținând cont de probele aduse, nesupunând criticii probele aduse de acuzator și

nici nu sa expus într-un mod din ce considerent se admite o probă și se respinge

o altă probă.

16.1. La recursurile ordinare declarate, în conformitate cu prevederile art.

431 alin. (1) pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință procurorul, care a

pledat pentru inadmisibilitatea acestora, ca fiind vădit neîntemeiate, din

considerentul că motivele invocate în recursuri au constituit deja obiect de

23

examinare în instanța de apel și o altă opinie asupra probelor care au fost puse la

baza hotărârii de condamnare, nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

lărgit constată că acestea urmează a fi admise din următoarele considerente.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. b), c) Cod de procedură penală,

judecând recursul ordinar, instanța este în drept să îl admită, să caseze, parțial

sau total hotărârea atacată și să dispună achitarea persoanei sau încetarea

procesului penal în cazurile prevăzute de prezentul cod; rejudecă cauza și

pronunță o nouă hotărâre, dacă nu se agravează situația condamnatului.

Potrivit prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.

427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Colegiul penal lărgit menționează că recurenții drept temei pentru

declararea recursurilor au indicat prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 12), 15),

16) Cod de procedură penală, care stipulează că, hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel sau hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția

ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau

instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței; nu au fost

întrunite elementele infracțiunii; faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită;

instanța de judecată internațională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la

nivel național a drepturilor și libertăților omului care poate fi reparată și în această

cauză; norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de aplicare a

aceleiași norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiție.

Colegiul penal lărgit invocă că potrivit prevederilor art. 8 Cod de

procedură penală, persoana acuzată de săvârșirea unei infracțiuni este

prezumată nevinovată atâta timp cât vinovăția sa nu va fi dovedită, în modul

prevăzut de prezentul cod, printr-o hotărâre judecătorească de condamnare

definitivă.

Alin. (2) al aceluiași articol, stipulează că, nimeni nu este obligat să

dovedească nevinovăția sa, iar concluziile despre vinovăția persoanei de

săvârșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în

probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se

interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Procesul penal, potrivit prevederilor art. 1 alin. (2) Cod de procedură

penală, are ca scop protejarea persoanei, societății și statului de infracțiuni,

precum și protejarea persoanei și societății de faptele ilegale ale persoanelor cu

24

funcții de răspundere în activitatea lor legată de cercetarea infracțiunilor

presupuse sau săvârșite, astfel ca orice persoană care a săvârșit o infracțiune să

fie pedepsită potrivit vinovăției sale și nici o persoană nevinovată să nu fie trasă

la răspundere penală și condamnată.

Alin. (3) al aceluiași articol stabilește că organele de urmărire penală și

instanțele judecătorești în cursul procesului sunt obligate să activeze în așa mod

încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.

Reieșind din aceste prevederi legale, care sunt principii unanim

recunoscute, inclusiv de tratatele internaționale în domeniul drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte,

jurisprudența națională a stabilit o practică judiciară potrivit căreia vinovăția

persoanei în săvârșirea faptei se consideră dovedită numai în cazul, când

instanța de judecată, călăuzindu-se de principiul prezumției nevinovăției,

cercetând nemijlocit toate probele prezentate, iar îndoielile, care nu pot fi

înlăturate, fiind interpretate în favoarea inculpatului și în limita unei proceduri

legale, a dat răspunsuri la toate chestiunile prevăzute în art. 385 Cod de

procedură penală.

În această ordine de idei, Colegiul penal lărgit reține și prevederile art. 389

alin. (1) Cod de procedură penală, care stabilesc că, sentința de condamnare se

adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția

inculpatului în săvârșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe

cercetate de instanța de judecată, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sentința

de condamnare nu poate fi bazată pe presupuneri.

Verificând argumentele invocate în recursurile declarate, în raport cu

materialele cauzei, Colegiul penal lărgit constată că instanța de apel examinând

cauza, la pronunțarea deciziei de condamnare a lui Sadovei S. în baza art. 145

alin. (2), lit. i) Cod penal și a lui Cernețchi O. în baza art. 42 alin. (5), 145 alin. (2)

lit. i) Cod penal, nu a ținut cont pe deplin de prevederile legale sus menționate,

nu și-a argumentat prin motive-probe legale soluția, fapt care, cu certitudine

determină necesitatea casării totale a deciziei instanței de apel, or, motivele

invocate de recurenți la pct. 16. a prezentei decizii, sunt întemeiate.

Astfel, se mai relevă că conform art. 385 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură

penală, la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează chestiunea dacă

această faptă a fost săvârșită de inculpat.

În acest context, se indică că potrivit art. 414 Cod de procedură penală,

instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii

atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din

cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. În

vederea soluționării apelului, instanța de apel poate da o nouă apreciere

probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe

25

prima instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta

reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în

ce împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului de

probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a fost

individualizată și aplicată just; dacă fapta întrunește elementele infracțiunii, dacă

normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină

răspuns la toate motivele invocate.

Instanța de apel, examinând apelurile declarate a conchis pripit că probele

prezentate de acuzare demonstrează vinovăția inculpaților în comiterea faptelor

imputate, în rezultat greșit a casat sentința și a pronunțato nouă hotărâre.

Totodată, Colegiul penal lărgit menționează că prima instanță, în sentința

sa, apreciind probele administrate la urmărirea penală și cercetate în ședința de

judecată, prin prisma art. 101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al

pertinenței, veridicității și utilității lor, iar toate probele în ansamblu, din punct

de vedere al coroborării lor, corect a concluzionat că, vinovăția lui Sadovei S. în

comiterea omorului intenționat a lui XXXXX nu s-a confirmat, fiind lipsa motivului

pentru omor, lipsa intenției acestuia de a dori moartea victimei, lipsa acțiunilor

de pregătire pentru infracțiune, precum și lipsa acțiunilor violente, iar din lipsa

de probe pertinente care confirmă vinovăția lui Cernețchi O., a constatat corect că

acesta urmează a fi achitat de sub învinuirea imputată, însă a indicat greșit

temeiul achitării inculpatului, stipulat în art. 390 alin. (1) pct. 3) Cod de

procedură penală, că ”fapta inculpatului nu întrunește elementele infracțiunii”, pe

când temeiul corect de achitare în situația când nu sunt probe incontestabile este

cel prevăzut de art. 390 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, ”fapta nu a fost

săvârșită de inculpat”, motiv din care nici sentința primei instanțe nu poate fi

menținută de către instanța de recurs ordinar.

Totodată, ansamblul de probe cercetate, circumstanțele cauzei penale,

relațiile existente între inculpați și victimă, relevă prezența unei conduite greșite

a inculpatului Sadovei S. în comportamentul cu arma de foc aflată în posesia

victimei și despre existența căreia inculpatul a aflat fiind în apartamentul

victimei, inculpatul din timp nu a avut cunoștință despre deținerea de XXXXX a

acestei arme, concluzionând astfel că, Sadovei S., nu își dădea seama de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii

urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă. Din aceste

considerente, Colegiul constată că acțiunile prejudiciabile a lui Sadovei S. au fost

corect recalificate de către prima instanță și încadrate în baza art. 149 alin. (1)

Cod penal, adică lipsirea de viață din imprudență.

Întru elucidarea acestor aspecte, Colegiul lărgit reține că potrivit

rechizitoriului din 12.12.2011 (f.d. 478-496 vol. II), inculpații au fost învinuiți de

faptul că, ”(...) la 10.09.2011, aproximativ la ora 01.00-02.00 Cernețchi Oleg Ivan

26

împreună cu Sadovei Sergiu Pavel aflându-se în bucătăria apartamentului nr. 84 situat

pe str. G. Latină, 5 mun. Chișinău, ce aparține victimei Pasat Alexandru, pe baza unui

conflict apărut pe parcursul întrebuințării băuturilor alcoolice cu ultimul pe fondalul

datoriei bănești Cernețchi Oleg a luat în mână pistolul cu seria XXXXX de model

”Baikal-442” despre care știa că se află în posesia victimei îndreptându-l în organul de

importanță vitală efectuând o împușcătură în regiunea capului cet. Pasat Alexandru,

cauzându-i plagă împușcată penetrantă, oarbă, în rezultatul căruia a survenit decesul

acestuia. (...), în continuare Cernețchi Oleg cu scopul de a se eschiva de la răspundere și

pedeapsă penală, tăinuind comiterea infracțiunii de omor a lui Pasat Alexandru, a

mușamalizat împreună cu Sadovei Sergiu poziția cadavrului cet. Pasat Alexandru, a

aranjat în mâna dreaptă a cadavrului pistolul, după care la orele 02.27 Sadovei Sergiu a

apelat la serviciul ”902” pretinzând că de către victima Pasat Alexandru a fost comis un

act de suicid.”

Acțiunile inculpatului Cernețchi O. au fost calificate de către organul de

urmărire penală în baza art. 145 alin. (2) lit. b) Cod penal, adică, omorul unei

persoane săvârșit din intenție materială, iar acțiunile inculpatului Sadovei S. în baza

art. 323 alin. (1) Cod penal, adică, favorizarea dinainte nepromisă a infracțiunii

excepțional grave.

Ulterior, la 25.05.2012, în cadrul ședinței de judecată în prima instanță,

acuzatorul de stat a solicitat amânarea acesteia, cu restituirea dosarului pentru

efectuarea acțiunilor de urmărire penală în baza art. 326 alin. (2) Cod de

procedură penală (f.d. 228, vol. III), iar prin încheierea inclusă în conținutul

procesului-verbal al ședinței de judecată, demersul a fost admis (f.d. 229, vol. III).

La 20.06.2012, prin ordonanța procurorului, Cernețchi O. a fost pus sub

învinuire, incriminându-i-se săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 42 alin. (5),

145 alin. (2) lit. i) Cod penal, adică, acțiuni îndreptate spre favorizarea infractorului și

a urmelor infracțiunii de omor al unei persoane după indicii de două persoane, iar lui

Sadovei S. prin ordonanța de punere sub învinuire din 21.06.2012, i-a fost

incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal,

adică, omorul unei persoane după indicii săvârșit de două persoane (f.d. 16, 24, vol. IV).

Astfel, potrivit rechizitoriului din 21.06.2012 (f.d. 41-61 vol. IV), inculpații

au fost învinuiți deja de faptul că, ”(...) Cernețchi Oleg la 10.09.2011, aproximativ la

ora 01.00-02.00 împreună, având înțelegere prealabilă cu Sadovei Sergiu de al omorî

pe Pasat Alexandru, aflându-se în bucătăria apartamentului nr. 84 situat pe str. G.

Latină, 5 mun. Chișinău, ce aparține victimei Pasat Alexandru, sub pretextul unui

conflict apărut spontan pe parcursul întrebuințării băuturilor alcoolice cu ultimul,

Sadovei SergiuPavel a luat în mână pistolul cu seria XXXXX de model ”Baikal-442”,

despre care știa că se află în posesia victimei, îndreptându-l în organul de importanță

vitală efectuând o împușcătură în regiunea capului cet. Pasat Alexandru, cauzându-i

plagă împușcată penetrantă, oarbă, în rezultatul căruia a survenit decesul acestuia. (...),

în continuare Cernețchi Oleg prestându-i din timp lui Sadovei Sergiu Pavel

27

informația că victima are asupra sa pistol, promițând că-l va favoriza pe

Sadovei Sergiu Pavel de comiterea infracțiunii de omor, și anume că va tăinui

faptul Săvârșirii de către acesta și urmele ei, au modificat poziția cadavrului cet.

Pasat Alexandru, au aranjat în mâna proprie dreaptă a cadavrului pistolul, după care la

orele 02.27 Sadovei Sergiu a apelat la serviciul ”902” pretinzând că de către victima

Pasat Alexandru a fost comis un act de suicid.”

În continuare, se atestă că organul de urmărire penală a indicat că

vinovăția inculpaților Sadovei S. și Cernețchi O. se demonstrează prin: declarațiile

succesorului părții vătămate Pasat S. (f.d. 50-52, vol. I); martorilor: Paraschiv L. (f.d.

72,73, vol.I); Raiscaia O. (f.d. 53, 61-63, vol. I;); Minciuc F. (f.d. 64-65, vol. I); Popescu

I. (f.d. 66-67, vol. I), Erhan Gr. (f.d. 68, vol. I), Hîncu R. (f.d. 69, vol.I); Danilceac Vl.

(f.d. 54, 76-78, vol. I), Lungu St. (f.d. 5-6, vol. III), ); probelor materiale:- procesul-verbal

de cercetare la fața locului (f.d. 16-26, vol. I); Discul DVD+R cu imaginile filmării video

și fotografierii cercetării la fața locului din 10.09.2011; Ordonanța privind recunoașterea

și anexarea corpului delict (f.d. 284-289 vol. I); Procesul-verbal de ridicare din

10.09.2011; Procesul-verbal de ridicare din 10.09.2011 (f.d. 40, vol.I); Proces-verbal de

cercetarea la fața locului din 10.09.2011 (f.d. 42,43, vol. I); Procesul-verbal de ridicare

din 10.09.2011 (f.d. 44, vol.I); Proces-verbal de cercetarea Ia fața locului din 10.09.2011

(f.d. 45,46, vol.I); Procesul-verbal de ridicare din 10.09.2011 (f.d. 47, vol.I); Informația

”903” nr. 8775 (f.d. 12, vol.I); Informația ”902” nr. 8771 (f.d. 13, vol.I); Procesul-verbal

de cercetare la fața locului suplimentar din 04.06.2012 (f.d. 2-4, vol. III); Procesul-verbal

de reconstituirea faptei din 28.05.2012 (f.d. 7-9, vol. III); Procesul-verbal de

reconstituirea faptei din 18.06.2012 (f.d. 10-11, vol. III); Discul CD-R cu imaginile

filmării video a reconstituirii faptei la fața locului din 18.06.2012; Procesul-verbal de

reconstituirea faptei din 18.06.2012 (f.d. 12 vol. III); Discul CD-R cu imaginile filmării

video a reconstituirii faptei la fața locului; Raportul de examinare medico-legală nr.

XXXXX din 11.11.2011 (f.d. 304-306, vol. II); Raportul de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 15.11.2011 (f.d. 349, 350, vol. II); Raportul de expertiză biologică nr.

XXXXX din 18.10.2011 (f.d. 309-312 vol. II); Raportul de expertiză biologică nr.

XXXXX din 04.10.2011 (f.d. 315-317, vol. II); Raportul de expertiză biologic nr.

XXXXX din 11.10.2011 (f.d. 320-323, vol. II); Raportul de expertiză chimică nr.

XXXXX din 23.09.2011 (f.d. 328-330, vol. II); Raport de expertiză balistică nr.

XXXXXdin 23.09.2011 (f.d. 332-335, vol. II); Raportul de expertiză dactiloscopică nr.

XXXXX din 23.09.2011 (f.d. 337-346, vol. II); Raport de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 18.10.2011 (f.d. 353-356, vol. II); Raport de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 18.10.2011 (f.d. 359-362, vol. II); Raport de expertiză medico-legală nr.

XXXXX din 21.09.2011 (f.d. 364-365, vol. II); Ordonanță privind colectarea mostrelor

pentru cercetare comparativă din 19.09.2011 și Proces-verbal de ridicare din 19.09.2011

prin care de la Cernețchi O. au fost ridicate mostre de sânge și salivă pentru cercetare

comparativă (f.d. 369,370, vol. II); Ordonanță privind colectarea mostrelor pentru

cercetare comparativă din 19.09.2011 și Proces-verbal de ridicare din 19.09.2011 (f.d.

28

371-372 vol. II); Proces-verbal de ridicare din 10.09.2011 (f.d. 373, vol. II); Proces-verbal

de efectuare a interceptării și înregistrării comunicărilor din 14.11.2011 (f.d. 136-283,

vol. II).

În acest context, Colegiul penal lărgit verificând motivele invocate în

recursuri în coraport cu materialele din prezenta cauză penală, conchide că la

urmărirea penală, dar și în ședința de judecată a instanței de apel nu au fost

prezentate probe pertinente, veridice și suficiente întru confirmarea intenției

directe a lui Sadovei S. de a comite infracțiunea de omor a unei persoane după indicii

săvârșit de două persoane, precum și favorizarea acestuia de către Cernețchi O.

Din punctul de vedere al laturii subiective, infracțiunea prevăzută la art. 145

Cod penal este săvârșit cu intenție directă sau indirectă. Concluzia privind

conținutul intenției rezultă din materialitatea faptei (dolus ex re), adică din

examinarea tuturor semnelor laturii obiective, precum și din studierea

caracterului relațiilor dintre făptuitor și victimă. În particular, efectuarea unei

împușcături ochite în cap dintr-o armă de foc, în prezența unui real pretext,

mărturisește despre prezența intenției directe.

Potrivit prevederilor art. 42 alin. (5) Cod penal, se consideră complice

persoana care a contribuit la săvârșirea infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de

informații, acordare de mijloace sau instrumente ori înlăturare de obstacole, precum și

persoana care a promis dinainte că îl va favoriza pe infractor, va tăinui mijloacele sau

instrumentele de săvârșire a infracțiunii, urmele acesteia sau obiectele dobândite pe cale

criminală ori persoana care a promis din timp că va procura sau va vinde atare obiecte.

Raportând aceste explicații la condițiile speței, Colegiul penal reține că în

pct. 7.4. a deciziei contestate, instanța de apel ”(<) apreciind probele administrate la

cauza penală din punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității ei,

iar toate probele în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor constată că

învinuirea înaintată de acuzatorul de stat în ceea ce privește faptul că inculpații Sadovei

Sergiu și Cernețchi Oleg au avut înțelegere prealabilă în vederea comiterii omorului

victimei Alexandru Pasat nu și-a găsit confirmare prin probele administrate de

acuzatorul de stat, din care motive acest semn a fost exclus din învinuirea înaintată

inculpaților.”

Tot în pct. 7.4., instanța a reținut că ”(<) la comiterea omorului victimei

Alexandru Pasat, în lipsa înțelegerii prealabile între făptuitori, au participat ca autor

Sadovei Sergiu, iar în calitate de complice Cernețchi Oleg.

La această concluzie s-a ajuns ca urmare a aprecierii declarațiilor succesorului

legal al părții vătămate și declarațiile martorilor care au fost evidențiate supra și din care

rezultă că inculpații Sadovei Sergiu și Cernețchi Oleg împreună cu victima A. Pasat s-au

aflat în apartamentul acestuia pentru a serba ziua de naștere a victimei, ultimii au

consumat băuturi alcoolice, ulterior aceștia urmau să meargă la discotecă, arma din

care a fost efectuată împușcătură se afla în posesia victimei A. Pasat, el fiind cel care a

arătat-o inculpaților.

29

Astfel, nici un martor audiat în cadrul cercetării judecătorești, nici inculpații și

nici succesorul legal al părții vătămate nu au declarat despre apariția și existența unui

conflict între inculpații S. Sadovei, O. Cernețchi și partea vătămată A. Pasat în data de

09 septembrie 2011 și în noaptea spre 10 septembrie 2011. Nu urmează apariția și

existența acestui conflict nici din anturajul de la bucătăria din apartamentul victimei,

când a fost efectuată cercetarea la fața locului de organul de urmărire penală, prin care ar

fi fost constatată dezordinea și aflarea bunurilor materiale din bucătărie sau alte încăperi

a apartamentului nu la locurile lor obișnuite.

Instanța de apel apreciază că producerea morții victimei A. Pasat nu era de

inculpați dorită, ci a fost admisă în mod conștient. Prezența fizică a lui Cernețchi

Oleg alături de făptuitorul Sadovei Sergiu, la locul și momentul săvârșirii de

către acesta a omorului constituie complicitate la infracțiunea de omor. Astfel,

Sadovei Sergiu împreună cu Cernețchi Oleg au modificat poziția cadavrului victimei

Pasat Alexandru, cu scopul de a se eschiva de la răspundere și pedeapsă penală și a

tăinui urmele infracțiunii de omor a lui Pasat Alexandru, au aranjat în mîina dreaptă

a cadavrului pistolul, după care la orele 02:27 Sadovei Sergiu a apelat la serviciul „902"

prezentând că de către victima Pasat Alexandru a fost comis un act de suicid.”

Aceste constatări făcute în partea motivată a deciziei vin în contradicție cu

învinuirea adusă inculpaților și contrazice dispozitivul deciziei adoptate de către

instanța de apel.

Colegiul penal relevă că, aserțiunile instanței de apel referitoare la

complicitatea inculpaților și intenția acestora în vederea comiterii omorului lui

XXXXX , sunt evazive și contradictorii, deoarece din conținutul acestora se

elucidează mai multe dubii și presupuneri, care nu au fost înlăturate în nici un

mod de către partea acuzării prin alte probe pertinente și incontestabile.

Mai mult, derularea urmăririi penale cu trimiterea cauzei în instanța de

judecată cu învinuirea inculpatului Cernețchi O. în comiterea omorului intenționat

a lui XXXXX din interes material, iar inculpatului Sadovei S. în comiterea

infracțiunii de favorizare, ca mai apoi modificarea învinuirii pe parcursul judecării

cauzei penale (practic pe baza acelorași probe acumulate de către organul de

urmărire penală anterior), învinuindu-l de pe Sadovei S. de comiterea omorului

intenționat a lui XXXXX de două persoane, iar pe Cernețchi O. în complicitate și

favorizarea infracțiunii de omor, denotă că organul de urmărire penală nu a stabilit

pe deplin circumstanțele faptice a infracțiunii și nu dispunea de probe

concludente și suficiente pentru confirmarea motivului omorului intenționat a

victimei, cât și pentru formularea unei învinuiri certe împotriva unui sau altui

inculpat.

În acest sens, se notează că la baza unei condamnări nu pot fi puse probe

indirecte și contradictorii, care nu sunt confirmate prin careva probe directe -

incontestabile, astfel că, orice dubiu și incertitudine se interpretează în favoarea

inculpatului.

30

Prin urmare, în baza celor expuse supra, Colegiul penal lărgit constată că

nu a fost demonstrat de către partea acuzării prin probe credibile și

incontestabile complicitatea lui Cernețchi O. la omorul intenționat a lui XXXXX ,

acțiuni îndreptate spre favorizarea infractorului și a urmelor infracțiunii de omor

de două persoane, or, prin concluzia expertului medic legist Hăbășescu Al-dru,

dată în ședința de judecată a instanței de fond, se confirmă că, ”(<) după

depistarea levidităților cadaverice la cadavrul lui XXXXX numai pe o parte a corpului,

se poate concluziona că poziția acestuia nu a fost schimbată. Din cercetarea foto-tabelului

la procesul-verbal de cercetarea la fața locului, este posibil că victima după împușcătură a

căzut inconștient pe masă și apoi jos la podea.”

De asemenea, nu este confirmată prin probe învinuirea adusă inculpatului

Cernețchi O. în modificarea locului amplasării pistolului de model ”Baikal-442”

după împușcătură și decesul lui XXXXX , deoarece nu se exclude că modificarea

locului aflării armei după împușcătură a fost efectuată de către inculpatul

Sadovei S., or, urme papilare pe suprafața pistolului deși au fost depistate ca

prezente, nu au fost posibile pentru identificare de către expertiza dactiloscopică.

În acest context, Colegiul penal lărgit invocă că sarcina probațiunii în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine

acuzatorului de stat, fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului.

Or, CtEDO în hotărârea Capeau vs. Belgia din 13.01.2005, a constatat că, „în

domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie abordată din punctul de

vedere al articolului 6§2 și e obligatoriu, inter alia, ca sarcina de a prezenta probe să-i

revină acuzării”.

În baza celor expuse supra, Colegiul lărgit conchide că s-a confirmat

temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

sub aspectul că hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motiv din care recursul ordinar declarat de avocatul Ciofu I. în numele

inculpatului Cernețchi O., urmează a fi admis, cu casarea parțială a sentinței și

totală a deciziei instanței de apel în prezenta cauză și dispunerea achitării

inculpatului Cernețchi O. de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute

de art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, deoarece fapta nu a fost săvârșită de

inculpat.

17.1. Cum s-a indicat mai sus, din probele administrate la urmărirea penală

și cercetate în cadrul ședințele de judecată în prima instanță, nu s-a constatat

existența infracțiunii prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, din lipsa

înțelegerii prealabile a inculpaților, lipsa acțiunilor comune a inculpaților îndreptate la

survenirea decesului lui XXXXX , lipsa motivelor și acțiunilor de pregătire pentru

comiterea infracțiunii de omor.

Respectiv, concluzionând cele enunțate supra și reținând, ansamblul de

probe cercetate, circumstanțele cauzei, relațiile existente între inculpat și victimă,

Colegiul lărgit relevă prezența unei conduite greșite a inculpatului Sadovei S. în

31

comportamentul cu arma de foc aflată în posesia victimei și despre existența

căreia inculpatul a aflat fiind în apartamentul victimei.

Deși inculpatul Sadovei S. nu și-a recunoscut vinovăția în comiterea

acțiunilor prejudiciabile constatate și descrise mai sus, aceasta se confirmă

integral prin probele cercetate și urmează din circumstanțele cauzei.

Prin urmare, se concluzionează că, Sadovei S., nu își dădea seamă de

caracterul prejudiciabil al acțiunii sale, nu a prevăzut posibilitatea survenirii

urmărilor ei prejudiciabile, deși trebuia și putea să le prevadă.

Din acestea considerente Colegiul lărgit conchide că prima instanță corect

a încadrat acțiunile prejudiciabile a inculpatului Sadovei S. în baza art. 149 alin.

(1) Cod penal, lipsirea de viață din imprudență.

Declarațiile inculpatului Sadovei S., în partea în care susține că în

momentul producerii împușcăturii nu se află în bucătăria apartamentului lui

XXXXX , nu a ținut pistolul de marca/model ”Baikal-442” și nu a produs

împușcătura, iar XXXXX s-a împușcat de sine stătător în timpul în care se juca cu

pistolul, instanța de recurs apreciază critic și neveridice, fiind o încercare de a se

eschiva de la răspundere penală, deoarece contravin probelor și circumstanțelor

cauzei.

Astfel, contrar poziției inculpat și argumentelor invocate de avocatul

acestuia, în senul achitării lui Sadovei S., Colegiul penal conchide că, potrivit

declarațiilor martorilor Danilceac V., Hîncu R. și Raiscaia O. se confirmă că, la

09.09.2011 partea vătămată XXXXX deține la sine pistolul de marca/model

”Baikal-442”, care de fapt aparținea legal martorului Danilceac V., însă anterior a

fost transmis de către ultimul în posesia lui XXXXX , astfel, inculpații nu au avut

din timp cunoștință despre deținerea de către victimă a pistolului.

Potrivit raportului de expertiză balistică nr. XXXXX din 23.09.2011, se

confirmă că, declanșarea împușcăturii din pistolul de marca/model ”Baikal-442”, ridicat

de la fața locului, fără a se acționa pe trăgaci nu este posibilă.

Potrivit concluziei expertul judiciar medico-legal, Hăbășescu Al-dru, în

raportul de examinare medico-legală efectuat a concluzionat că, ”(<) victima

XXXXX nu a produs împușcătura, deoarece-pe mâinile lui nu a fost depistat element

chimic „bariu”, care face parte din componente chimice de inițierea împușcăturii. Pe

mâinile victimei au fost depistate alte componente chimice însă nu a fost depistat bariu,

ce demonstrează că mâinile victimei se aflau în raza de dispersie a gazelor împușcăturii,

însă împușcătura nu s-a produs de victima. Totodată, pe bărbia victimei a fost depistat

bariu, de unde având în vedere că aria de dispersie a bariului de la pistolul ”Baikal” în

direcția împușcăturii este de până la 1 m. - 1,5 m., expertul a concluzionat că

împușcătura s-a produs de la distanța nu mai mare de 1 m. - 1,5 m.”

De asemenea, expertul medic-criminalist, Lîsîi Ec., în raportul de expertiză

efectuat a menționat că, ”(...) substanța de inițiere a împușcăturii în mod obligatoriu

conține elemente chimice ”bariu” și ”aluminiu”, care se degajează în momentul inițierii

32

împușcăturii și în mod obligatoriu se așează pe mâna celui care efectuează împușcătura,

fără a pătrunde în pielea mânii și ușor pot fi spălate. Important este că, în spălaturile de

pe mâinile victimei XXXXX nu a fost depistat elementul chimic bariu, care în cazul

efectuării împușcăturii de victima, în mod obligatoriu urma să rămâne pe mâinile lui.

Astfel, expertul a concluzionat că, victima XXXXX nu ținea arma în momentul

producerii împușcăturii.”

Expertul a mai menționat că, ”(...) în momentul inițierii împușcăturii dispersia

bariului în direcția efectuării împușcăturii, este aproximativ la distanța de până la 35

cm., după care glontele se deplasează în spațiu fără microparticulele de bariu, și având în

vedere că în spălaturile preluate din regiunea plăgii de pe fața victimei a fost depistat

elementul bariu (cantitatea nu are însemnătate), se poate de concluziona că în momentul

producerii împușcăturii (când s-a efectuat eliminarea bariului) arma de foc se afla de la

victima la distanța de până la 35 cm.”

Expertul-chimist, Socolov Vl., în ședința de judecată a explicat că, ”(...)

Gazele cu microparticulele de la împușcătură din pistolul de tip ”Baikal” sau ”PM” se

dispersează la distanța de circă de 20-30 cm. Microparticulele de plumb pot trece pe

mână unei persoane care s-a atins de arma după ce s-a produs împușcătură din această

armă, însă în acest caz aceste microparticule trebuie să fie în cantitate foarte mică. În

cazul prezentului dosar penal a depistat în spălaturile de pe mâni a inculpatului doar 3

microparticule, ce este foarte puțin pentru cazul împușcăturii, însă acestea

microparticule pot fi ușor spălate de pe mâinile celui care împușcă, deoarece gazele nu

sunt îndreptate în direcția celui care împușcă. La fel, acestea microparticule în cantitatea

mică pot trece pe mâna unei persoane care s-a atins de victima în regiunea împușcăturii”.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză chimică nr. XXXXX din

23.09.2011, ”(...) din pistolul de model ”Baikal-442”, cal. 9mm., nr. XXXXX, care a fost

depistat și ridicat la 10.09.2011, în cadrul cercetării la fața locului din ap. 84 de pe str. G.

Latină, 5, mun. Chișinău, după ultima curățire a acestuia, a fost efectuată (efectuate) o

împușcătură (împușcături). Din spălaturile de pe suprafața mâinii drepte a lui Sadovei

S., au fost identificate microparticule din oțel, care posibil s-au format în rezultatul

tragerii din arma de foc. Din spălaturile de pe suprafața mâinii stângi ale lui Sadovei S.,

mâinile drepte și stângi ale lui Cernețchi O., elemente, particularități caracteristice

urmelor formate în cadrul procesului de tragere nu au fost identificate (f.d. 328-330, vol.

II).”

Astfel, se combate versiunea și declarațiile inculpaților Sadovei S. și

Cernețchi O. în ce privește producerea împușcăturii de către XXXXX de sine

stătător, ori pe mâinile lui XXXXX trebuia să rămână substanța chimică produs a

inițierii împușcăturii - ”bariu”, care însă nu a fost depistată. După decesul lui

XXXXX doar persoanele prezente puteau șterge mâinile ultimului, dar în

circumstanțele speței, inculpații nu aveau nici un interes să înlăture urmele

chimice a împușcăturii, deoarece ar fi distrus probele ce puteau să confirme

33

faptul producerii împușcăturii de către XXXXX de sine stătător, în așa mod

inculpații își agravau situația proprie și se auto-incriminau.

Astfel, potrivit concluziei raportului de expertiză-chimică nr. XXXXX din

23.09.2011, în conformitate cu care ”(...) din spălaturile de pe suprafața mâinii drepte

a inculpatului Sadovei S., au fost identificate microparticule de oțel, care posibil s-au

format în rezultatul tragerii din arma de foc. Prin același raport de expertiză,

microparticule elementelor producerii împușcăturii nu au fost identificate nici pe mâna

stânga a inculpatului Sadovei S., nici pe ambele mâni a inculpatului Cernețchi O.”

(f.d.328-330, vol.II).

În susținerea concluziei enunțate, Colegiul lărgit reiterează că, prin

concluziile experților medicilor-legiști, Hăbășescu Al-dru și Lîsîi Ec., date în

cadrul ședinței de judecată în prima instanță, precum și prin raportul de

expertiză medico-legală nr. XXXXX din 15.11.2011, efectuat la urmărirea penală

de expertul Hăbășescu Al-dru, se confirmă cert că pe mâinile victimei XXXXX

nu au fost depistate factori secundari a împușcăturii ”bariu”, fapt ce denotă clar

că însuși XXXXX nu a efectuat împușcătură.

Totodată, având în vedere că din concluziile expertului medic-legist Lîsîi

Ec. urmează că factorul secundar a împușcăturii (bariu) poate fi ușor înlăturat de

pe mâini prin spălare, iar din circumstanțele cauzei penale, inclusiv și din

declarațiile inculpaților, urmează că anume inculpatul Sadovei S. și-a spălat

mâinile după ce a controlat pulsul la gâtul cadavrului lui XXXXX murdărindu-se

de sânge, iar alte persoane care ar fi fost prezente în apartament în momentul

împușcăturii și care ar fi spălat mâinile până la sosirea grupei operative și

prelevarea spălaturilor de pe mâini de către expert nu au fost.

În aceste condiții, instanța de recurs se raliază concluziei instanței de fond,

că anume inculpatul Sadovei S. a efectuat acea unică împușcătură din pistolul de

marca/model ”Baikal-442”, în urma căreia a survenit decesul lui XXXXX

Din retrospectiva celor expuse, Colegiul penal lărgit consideră că, prima

instanță analizând obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod de

procedură penală, corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept în privința

inculpatului Sadovei S., concluzionând asupra vinovăției acestuia în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal.

17.2. În continuare, Colegiul penal lărgit reține că, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 149 alin. (1) Cod penal, legiuitorul a stabilit

pedeapsa maximă de ”până la 3 ani închisoare”, iar prin prisma prevederilor

art. 16 alin. (3) Cod penal, infracțiunea respectivă se încadrează în categoria

infracțiunilor mai puțin grave.

Potrivit materialelor dosarului, din momentul comiterii faptei

incriminate lui Sadovei S. - 10.09.2011 și până la data pronunțării deciziei -

03.05.2017, s-a scurs un termen mai mare de 5 ani, iar în raport cu prevederile

34

art. 60 alin. (1) lit. b) Cod penal, prescripția tragerii la răspundere penală

pentru infracțiunile mai puțin grave expiră după 5 ani.

Prescripția curge din ziua săvârșirii infracțiunii și până la data

rămânerii definitive a hotărârii instanței de judecată, prevederi prevăzute la

art. 60 alin. (2) Cod penal.

La momentul judecării cauzei de către instanța de apel, termenul de

prescripție de 5 ani era deja expirat, iar în conformitate cu prevederile art. 332

alin. (1) Cod de procedură penală, procesul penal urmează să fie încetat.

În practică, scurgerea prescripției în sensul vizat, se materializează prin

data comiterii faptei, constatată în actul de învinuire a organului de urmărire

penală, iar cât privește statutul definitiv al hotărârii instanței de judecată,

Codul de procedură penală la art. 466 reglementează modalitățile și

momentul când hotărârea instanței de apel devine definitivă, fiind relevantă

prevederea stabilită în art. 466 alin. (3) Cod de procedură penală unde

„Hotărârile instanței de apel rămân definitive la data pronunțării deciziei în apel.”

Astfel, din circumstanțele indicate mai sus rezultă că fapta inculpatului

cade sub incidența prevederilor art. 60 Cod penal, cu întrunirea elementului

cronologic și al celui juridic - factori care determină instanța de recurs de a

constata că este oportună invocarea instituției prescripției tragerii la

răspundere penală în privința lui Sadovei S.

Prin urmare, din cele relatate anterior, instanța de recurs ajunge la

convingerea că recursul avocatului Zaharia P. urmează a fi admis din alte

motive, decât cele stabilite în cererea de recurs.

de procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursurile ordinare declarate de către avocatul Ciofu Ion în

numele inculpatului Cernețchi Oleg și avocatul Zaharia Procopie în numele

inculpatului Sadovei Sergiu, casează total decizia Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 03 mai 2017 și parțial sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 28 ianuarie 2013, în partea achitării lui Cernețchi Oleg XXXXX,

rejudecă cauza și pronunță o nouă hotărâre:

Cernețchi Oleg XXXXX se achită de sub învinuirea comiterii infracțiunii

prevăzute de art. 42 alin. (5), 145 alin. (2) lit. i) Cod penal, din motiv că fapta nu a

fost săvârșită de inculpat.

35

Menține condamnarea lui Sadovei Sergiu XXXXX pe art. 149 alin. (1) Cod

penal.

Procesul penal în privința lui Sadovei Sergiu XXXXXse încetează în

legătură cu expirarea prescripției tragerii la răspundere penală prevăzută de art.

60 Cod penal.

Cernețchi Oleg XXXXX și Sadovei Sergiu XXXXX, urmează a fi eliberați

din penitenciar, dacă în privința lor nu este aplicată măsura preventivă sub

formă de arest sau nu execută pedeapsa penală în baza altor hotărâri

judecătorești.

În rest, dispozițiile hotărârii contestate se mențin.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 23 februarie 2018.

Președinte Constantin Alerguș

Judecătorii Maria Ghervas

Ion Druță

Ala Cobăneanu

Dumitru Mardari

36