1ra-256/18 — art. 190 alin. 5 CP

1ra-256/18 — art. 190 alin. 5 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-256/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Mîrzîncu Aurelia în numele inculpatului, prin care se solicită casarea

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 03 octombrie 2017 și

sentinței Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana din 30 ianuarie 2017, în cauza penală

în privința lui

Friptuleac Mihai xxxx, născut la xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 30.09.2016 - 30.05.2017;

Instanța de apel: 14.07.2017 - 03.10.2017;

Instanța de recurs: 26.12.2017 - 24.01.2018,

C O N S T A T Ă :

Friptuleac Mihai a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art.190 alin. (4) Cod penal (episodul în privința părții vătămate Mustață

Corneliu) la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe

un termen de 3 ani;

- art. 190 alin. (4) Cod penal (episodul în privința părților vătămate Godoroja

Victoria, Văcari Lidia, Buga Ilie, Vacari Valerii) la 8 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții

de administrare a bunurilor pe un termen de 3 ani;

- art. 190 alin.(5) Cod penal (episodul în privința părții vătămate Luca

Dorina) la 10 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe un termen de 4

ani.

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de

infracțiuni, prin cumul parțial al pedepselor aplicate, lui Friptuleac Mihai i-a fost

stabilită pedeapsa definitivă de 12 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

1

penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a

bunurilor pe un termen de 5 ani.

Acțiunea civilă a părții vătămate Vacari Lidia a fost admisă integral și s-a

dispus încasarea de la Friptuleac Mihai în beneficiul acesteia a prejudiciului material

în sumă de 1200 euro.

Acțiunea civilă a părții vătămate Godoroja Victoria a fost admisă integral și s-

a dispus încasarea de la Friptuleac Mihai în beneficiul acesteia a prejudiciului

material în sumă de 1500 euro.

Acțiunea civilă a părții vătămate Luca Dorina a fost admisă parțial și s-a

dispus încasarea de la Friptuleac Mihai în beneficiul acesteia a prejudiciului material

în sumă de 256000 lei și 700 euro și prejudiciu moral în sumă de 15000 lei.

Acțiunea civilă a părții vătămate Mustață Corneliu a fost admisă parțial și s-a

dispus încasarea de la Friptuleac Mihai în beneficiul acestuia a prejudiciului

material în sumă de 202630,46 lei și 1000 de dolari SUA și prejudiciu moral în

sumă de 20000 lei.

lunile iulie-august ale anului 2008, Friptuleac Mihai având scopul dobândirii ilicite

a bunurilor altei persoane, aflându-se în r. xxxx, s. xxxx, prin abuz de încredere, sub

pretextul că are nevoie de bani pentru a deschide o afacere în domeniul construcției

în comun, a însușit de la Mustață Corneliu suma de 185000 lei, pe care i-a cheltuit

în interese personale. Ulterior, în toamna anului 2008, Friptuleac Mihai

continuându-și acțiunile criminale, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, aflându-se în or. xxxx, prin abuz de încredere, sub același pretext că are

nevoie de bani pentru a deschide o afacere în domeniul construcției, a însușit repetat

de la Mustață Corneliu suma de 1000 de dolari SUA, care, conform cursului oficial

de schimb a BNM din 01.01.2008, constituia suma de 11319 lei, pe care i-a cheltuit

în interese personale și astfel, părții vătămate i-a fost cauzată o daună materială în

proporții deosebit de mari în mărime de 196319 lei.

Tot el, în luna aprilie a anului 2011, având scopul dobândirii ilicite a

bunurilor altei persoane aflându-se pe bd. xxxx, mun. xxxx, prin abuz de încredere,

sub pretextul că-l va ajuta pe Vacari Valerii, la procurarea unui apartament la preț

redus, a însușit de la ultimul suma de 3000 euro. Conform cursului BNM suma de

3000 euro la data comiterii infracțiunii constituia suma de 49500 lei, cauzându-i

ultimului o daună materială în proporții considerabile.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la începutul anului 2012,

având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. xxxx,

bd. xxxx, prin abuz de încredere, sub pretextul că dorește să procure un apartament,

a însușit de la Godoroja Victoria suma de 1500 euro. Conform cursului oficial de

schimb a BNM din 01.01.2012, constituia suma de 22609 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, în vara anului 2012, având

2

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în mun. xxxx, bd.

xxxx, prin abuz de încredere, sub pretextul că are nevoie de bani pentru a debloca

conturile unei întreprinderi ce-i aparține, a însușit de la Vacari Lidia suma de 1200

euro. Conform cursului oficial de schimb a BNM din 01.01.2012, suma de 1200

euro constituia suma de 17870 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, în vara anului 2012, având

scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se pe bd. xxxx, mun.

xxxx, prin abuz de încredere, sub pretextul că are nevoie de bani pentru o intervenție

chirurgicală, a însușit de la Canna Ghenadie suma de 1000 dolari SUA. Conform

cursului oficial de schimb a BNM din 01.01.2012, constituia suma de 12000 lei.

Ulterior, abuzând de încrederea cet. Buga Ana, cu care era în relații de

rudenie, promițându-i restituirea în termeni scurți a banilor, a determinat-o pe

aceasta să-i restituie suma de bani de 1000 dolari SUA însușită de la Canna

Ghenadie. Fapta respectivă a fost realizată de Buga Ana, din banii pe care soțul,

Buga Ilie, i-a transmis de peste hotare în toamna anului 2012 aflându-se la

domiciliul său din mun. xxxx, bd. xxxx. După însușirea banilor de la Canna

Ghenadie și restituirea lor de către Buga Ana, Friptuleac Mihai nu și-a realizat

promisiunea, întrerupând comunicarea cu ei.

Prin acțiunile sale infracționale, Friptuleac Mihai a însușit de la Godoroja

Victoria, Vacari Lidia, Buga Ilie, Vacari Valerii suma totală de 101 990 lei.

Tot el, la 08.01.2015, având scopul dobândirii ilicite a bunurilor altei

persoane, aflându-se în sect. xxxx, mun. xxxx, prin abuz de încredere, sub pretextul

dezghețării unui cont bancar, a însușit de la Luca Dorina suma de 200 euro.

Conform cursului oficial de schimb al BNM din 08.01.2015, constituia suma de

3753,98 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 10.03.2015, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, aflându-se în sect. xxxx, mun. xxxx,

prin abuz de încredere, sub pretextul de a achita pentru gazdă, a însușit de la Luca

Dorina suma de 500 euro, care, conform cursului oficial de schimb a BNM din

10.03.2015, constituia suma de 10347,3 lei.

Tot el, continuându-și acțiunile sale criminale, la 17.03.2015, având scopul

dobândirii ilicite a bunurilor altei persoane, prin abuz de încredere, aflându-se în

sect. xxxx, mun. xxxx, cunoștea despre faptul că Luca Dorina deține procură pe un

cont bancar, ce-i aparține mamei sale, Luca Liliana și că pe contul dat sunt bani în

sumă de 256000 lei. Sub pretextul că deține informație precum că banii în cauză

urmează să fie sustrași de pe contul bancar, a determinat-o pe Luca Dorina să

extragă banii de pe cont, iar ulterior, aflându-se împreună cu ultima în satul xxxx,

raionul xxxx, sub pretextul de a păstra banii extrași de pe cont într-o cutie bancară

din r-nul xxxx, i-a primit la păstrare și ulterior i-a însușit.

Prin acțiunile sale infracționale, Friptuleac Mihai a însușit de la Luca Dorina

3

suma de 270101,28 lei.

apel, solicitând casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri,

prin care Friptuleac Mihai să fie recunoscut vinovat și condamnat în baza:

- art. 190 alin. (4) din Codul penal (episodul în privința părții vătămate

Mustață Corneliu) la 8 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe

un termen de 3 ani;

- art. 190 alin. (4) din Codul penal (episodul în privința părților vătămate

Godoroja Victoria, Văcari Lidia, Buga Ilie, Vacari Valerii) la 8 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a

ocupa funcții de administrare a bunurilor pe un termen de 3 ani;

- art. 190 alin. (5) din Codul penal (episodul în privința părții vătămate Luca

Dorina) la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe un termen de 4

ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul

parțial al pedepselor aplicate, lui Friptuleac Mihai să-i fie stabilită pedeapsă

definitivă de 18 ani închisoare, cu executarea în penitenciar de tip închis, cu privarea

de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe un termen de 5 ani.

În argumentarea apelului declarat s-a invocat:

– pedeapsa penală aplicată este prea blândă, iar instanța de judecată n-a ținut

cont de prevederile legale și de criteriile generale de individualizare a pedepsei

penale stabilite de Codul penal, în special de faptul că inculpatul nu a colaborat cu

organul de urmărire penală și nici în instanța de judecată, nu a recunoscut vina și

nici nu s-a căit de cele comise, n-a recuperat prejudiciul părților vătămate;

– instanța nu a ținut cont de faptul că, inculpatul a mai fost condamnat

anterior pentru infracțiune similară prin sentința Judecătoriei Ciocana, mun.

Chișinău din 06.07.2016 la 2 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar

de tip semiînchis, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a

bunurilor pe un termen de 1 (un) an, în baza art. 90 din Codul penal, pedeapsa

numită a fost suspendată condiționat pe un termen de 2 ani (la moment pedeapsa nu

este definitivă, cauza se examinează în Curtea de Apel). Astfel, acesta nu are un loc

de muncă și oficial nici n-a avut și el săvârșește infracțiunile de escrocherie sub

formă de îndeletnicire, prin ce prezintă un pericol social deosebit.

3.1. De asemenea, împotriva sentinței, în termen legal, a declarat apel și

avocatul Negru Olesea în interesele inculpatului, solicitând casarea sentinței și

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În argumentarea apelului avocatul a invocat că:

– sentința de condamnare este neîntemeiată;

4

– în urma cercetării judecătorești vina inculpatului în comiterea infracțiunii

imputate nu a fost dovedită, confirmându-se doar versiunea declarată de inculpat;

– circumstanțele prevăzute de art. 390 Cod de procedură penală sunt prezente

în speță și unica soluție corectă urma să fie sentința de achitare, deoarece pe

parcursul examinării cauzei în ședința de judecată nu doar că nu s-a confirmat

comiterea faptei imputate;

– nu a fost argumentată în nici un fel învinuirea adusă fără a fi dovedită

existența în acțiunile lui Friptuleac Mihai a elementelor constitutive ale

infracțiunilor imputate. Nu au fost elucidate circumstanțele esențiale pentru

stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei.

octombrie 2017 au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate, cu menținerea

sentinței fără modificări.

4.1. La judecarea apelului, Colegiul penal a reținut că instanța de fond a

stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului care a fost dovedită cu

certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite încadrarea juridică corespunzătoare

materialului probator administrat.

Colegiul a respins ca neîntemeiată solicitarea avocatului privind achitarea

inculpatului, or, această solicitare este îndreptată spre ameliorarea situației

inculpatului având în vedere că ultimul sub diferite pretexte a dobândit sume de bani

de la părțile vătămate pe care s-a angajat să le restituie, însă eschivându-se de la

restituirea sumelor, abuzând de încrederea părților vătămate și comunicându-le că

are anumite afaceri, conturile sale fiind sechestrate, acest lucru nefiind demonstrat

de către ultimul.

Mai mult ca atât, argumentul inculpatului precum că acesta nu a restituit

sumele de bani pe motiv că deține mai multe afaceri și că banii pe care îi deține pe

conturi sunt sechestrați, nu a fost reținut de către instanța de apel, ori inculpatul nu a

comunicat clar și concret numele entităților prin intermediul cărora desfășoară

activitatea de întreprinzător și nu a comunicat date clare despre existența conturilor,

locul aflării acestora, sumele aflate în conturi.

Colegiul penal a remarcat că, limita între un acord civil și o escrocherie este

latura subiectivă, care în cadrul relațiilor civile este caracterizată prin buna-credință

a părților, iar în cazul escrocheriei, prin abuz de încredere și înșelăciune. Totodată,

delimitarea escrocheriei de încălcarea normelor de drept civil trebuie făcută luându-

se în considerație două aspecte de maximă importanță: 1) atitudinea făptuitorului de

faptul transmiterii lui a bunurilor; 2) prezența disponibilității efective a făptuitorului

de a-și executa angajamentele.

Lipsa intenției infracționale la momentul intrării în raporturi juridice civile nu

presupune excluderea trecerii pe parcurs a raporturilor civile în sfera penalului, cu

toate că în speța data intenția inculpatului în comiterea infracțiunii de escrocherie se

5

prefigurează încă în momentul când inculpatul a însușit sub diferite pretexte sumele

de bani de la părțile vătămate. De fiecare dată banii au fost transmiși la solicitările

inculpatului, care erau urmate de necesități de investire în afaceri, necesități de

lichidități pentru ridicarea sechestrelor, necesitatea de bani pentru intervenție

chirurgicală. După primirea sumelor bănești inculpatul de fiecare dată invoca

părților vătămate diferite motive de justificare pentru a nu restitui banii, inculpatul

neavând disponibilitatea de a restitui banii.

Se reține concluzia primei instanțe potrivit căreia, inculpatul nu avea nici o

activate de întreprinzător sau altă activitate ce ar asigura un venit financiar,

mijloacele bănești obținute au fost folosite în alte scopuri decât cele comunicate

părților vătămate la moment și a lipsit orice efort din partea inculpatului de a

restitui, în mod real sumele bănești. Cu toate că în ședința de judecată inculpatul de

fiecare dată a afirmat că a luat banii pentru dezvoltarea diferitor afaceri, pentru a

ajuta victimele de a salva banii sau pentru a procura apartament la preț redus și alte

angajamente. Aceste aspecte și comportamentul inculpatului indică prezența

scopului de cupiditate la momentul primiri banilor de la părțile vătămate.

Colegiul penal verificând ansamblul de probe ce au fost administrate în

conformitate cu prevederile de procedură penală, nu a depistat careva încălcări de

procedură sau încălcări a drepturilor și intereselor inculpatului.

Vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 190 alin.

(4), art. 190 alin. (4), art. 190 alin. (5) Cod penal, a fost dovedită pe deplin în baza

probelor prezentate la cauza penală, care demonstrează vinovăția lui în afara

oricărui dubiu rezonabil.

Referitor la numirea pedepsei penale, Colegiul penal a conchis că, instanța de

fond la stabilirea categoriei pedepsei, corect a aplicat prevederile legale și, în

conformitate cu prevederile art. 7, 75 Cod penal, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de personalitatea celui vinovat, de

circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, precum și scopul

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, corect stabilind

pedeapsa sub formă de închisoare, care este una echitabilă și proporțională

infracțiunilor comise, ținând cont de gradul de pericol al infracțiunilor, din categoria

celor grave și deosebit de grave, de circumstanțele cauzei, de personalitatea

inculpatului, de forma vinovăției – intenția, de lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, precum și efectul pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, astfel asigurând realizarea scopului pedepsei penale de restabilire a

echității sociale și a preveni săvârșirea de noi infracțiuni, atât de către inculpat, cât și

din partea altor persoane, care va constitui o garanție și o asigurare că drepturile și

libertățile consfințite în Constituția Republicii Moldova și alte legi ale Republicii

Moldova sunt apărate, iar violarea lor este contracarată și pedepsită.

Astfel, pedeapsa penală definitivă aplicată inculpatului este una echitabilă,

6

corectă și întemeiată și având în vedere aceste momente, dar și scopul legii penale,

care indică asupra corectării și reeducării inculpatului, în viziunea instanței de apel,

nu este rațională aplicarea față de acesta a pedepsei penale sub formă de 18 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe

un termen de 5 ani, or, reieșind din raportul de cauzalitate dintre gravitatea

infracțiunii și urmările prejudiciabile survenite, aplicarea pedepsei penale definitive

sub formă de închisoare pe un termen de 18 ani, cum solicită procurorul este

neîntemeiată, inoportună și prea aspră, deoarece circumstanțele comiterii

infracțiunii, personalitatea inculpatului, cât și lipsa circumstanțelor atenuante și

agravante, au fost luate în considerație de către instanța de fond și care corect și just

în opinia instanței de apel, au generat aplicarea pedepsei definitive sub formă de

închisoare pe un termen de 12 ani în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcții de administrare a bunurilor pe un termen de 4 ani.

numele inculpatului a declarat recurs ordinar, invocând prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 8) Cod de procedură penală, solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu

pronunțarea unei noi hotărâri de achitare.

În motivarea recursului declarat s-a invocat că, vinovăția inculpatului nu a

fost dovedită, iar instanțele de judecată la baza hotărârilor au pus declarațiile

acestuia, prin care a declarat că a împrumutat bani de la părțile vătămate, ceea ce de

fapt denotă că există relații civile și prin urmare, în acțiunile lui Friptuleac Mihai

lipsește latura obiectivă și latura subiectivă a componenței infracțiunilor incriminate.

respingerea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece temeiurile invocate nu și-

au găsit confirmare, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate, iar temeiul

de reapreciere a probelor nu se regăsește în prevederile art. 427 Cod de procedură

penală.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit

neîntemeiat din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia

în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

În sensul art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală hotărârile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel.

Erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept

material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la

7

faptele reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu

respectarea dispozițiilor de drept formal și material.

Din conținutul recursului rezultă că avocatul invocă ca temei de recurs pct. 8)

alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală și își expune dezacordul cu aprecierea

eronată a probelor administrate în cauza penală.

Prin urmare, în ce privește argumentul avocatului precum că, fapta lui

Friptuleac Mihai nu întrunește elementele infracțiunilor incriminate, instanța de

recurs relatează că, acest temei este prezent atunci, când instanța ce a judecat cauza

a comis în această parte o eroare de drept, cum ar fi situația prin care în hotărârea

judecătorească s-a făcut referire la săvârșirea infracțiunii, dar nu au fost stabilite

faptele sau împrejurările de fapt care corespund elementelor constitutive ale

infracțiunii respective. Astfel, temeiul la care se face trimitere în recurs, nu este

aplicabil în speța examinată din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar

determina necesitatea casării deciziei instanței de apel.

Așadar, temeiul invocat include cazurile când nu a fost stabilită fapta care

corespunde elementelor constitutive ale infracțiunii, nici mijloacele de probă prin

intermediul căror s-au constatat elementele constitutive, ori când nu au fost stabilite

faptele care invocă circumstanțele atenuante și agravante ale infracțiunii.

La caz însă, conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată

detaliat și multi-aspectual în textul deciziei instanței de apel, iar careva temeiuri de a

pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit, deoarece ele au fost

obținute cu respectarea normelor de procedură penală și care de fapt confirmă

prezența laturii obiective și subiective în acțiunile inculpatului.

Colegiul penal conchide că situația de fapt a fost corect stabilită de către

prima instanță și menținută de instanța de apel în urma analizei coroborate a

întregului ansamblu probator administrat și expus în pct.4.1. al prezentei decizii,

încadrarea juridică dată faptelor este corectă și corespunde situației de fapt reținute,

instanța ajungând la concluzia privind menținerea sentinței cu condamnare a

inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor de escrocherie.

De asemenea, Colegiul penal reține că argumentul precum că, nu au fost

întrunite elementele infracțiunilor este neîntemeiat și constituie o interpretare

subiectivă a recurentului, or, instanța ierarhic inferioară corect a constatat că în

acțiunile lui Friptuleac Mihai sunt prezente toate elementele constitutive a

infracțiunilor imputate, argumente pe care instanța de recurs le acceptă și pentru a

evita repetări inutile le însușește, fapt ce vine în corespundere cu jurisprudența

CEDO, care în pct. 37 a hotărârii sale în cauza Albert vs. România din 16.02.2010,

statuează că art. 6 §1 din CEDO, deși obligă instanțele să își motiveze deciziile,

acest fapt nu poate fi înțeles ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare

argument, cu toate acestea noțiunea de proces echitabil necesită ca o instanță

8

internă, fie prin însușirea motivelor furnizate de o instanță inferioară, fie prin alt

mod, să fi examinat chestiunile esențiale supuse atenției sale.

În urma celor expuse, Colegiul penal constată că hotărârea recurată

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală și este întemeiată, iar

temeiurile invocate nu persistă în cauză. Argumentele invocate de recurent nu au

suport probatoriu și contravin probelor administrate și prin urmare, prezența

circumstanțelor nominalizate permit instanței de recurs să concluzioneze asupra

inadmisibilității recursului declarat, pe motiv că acesta este vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către avocatul Mîrzîncu

Aurelia în numele inculpatului împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 03 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Friptuleac Mihai, ca

fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 21 februarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

9