1ra-170/2018 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-170/2018 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-170/2018

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Gordilă Nicolae

Judecători Covalenco Elena

Diaconu Iurie

examinând admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

către procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și avocatul

Lazăr Andrieș, în numele inculpatului, prin care se solicită casarea deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 octombrie 2017 și a sentinței

Judecătoriei Orhei sediul Șoldănești din 16 mai 2017, în cauza penală privindu-l pe

Matînghin Mihail Xxxxx, născut la xxxxx, originar din or.

Xxxxx, domiciliat s. Xxxxx r-nul Xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

A C O N S T A T AT:

Mihail Xxxxx, a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal, la 5 ani închisoare.

Potrivit art. 90 alin. (1), (6) lit. a), b) Cod penal, pedeapsa numită i-a fost

suspendată condiționat, pe o perioadă de probațiune de 4 ani, dacă nu va săvârși o

nouă infracțiune și prin comportare exemplară, și muncă cinstită va îndreptăți

încrederea ce i s-a acordat, obligându-l să nu-și schimbe domiciliul fără

consimțământul organului competent și să nu frecventeze anumite localuri de

agrement după orele 20.00.

Conform art. 90 alin. (6) lit. d) Cod penal, Matînghin Mihail, a fost obligat să

acorde o susținere materială familiei lui Caisîn Tatiana în mărime de 15.000 lei, în

decurs de 3 luni.

A fost încasat de la Matînghin Mihail în beneficiul Centrului de Medicină

Legală, secția expertize în comisie, cheltuielile judiciare în sumă de 1.317 lei, aferent

efectuării expertizei medico-legale în comisie.

2015, în jurul orei 15.00 aflându-se în gospodăria lui Lupu Alexandra, situată în s.

1

Xxxxx r-nul Xxxxx, fiind în stare de ebrietate, în baza relațiilor ostile apărute cu

Caisîn Valentin, intenționat, cu scopul de a-i cauza leziuni corporale, i-a aplicat

ultimului mai multe lovituri cu pumnii și picioarele în regiunea organelor de

importanță vitală - torace, cauzându-i conform raportului de expertiză nr. 190 din 02

octombrie 2015, leziuni corporale care în ansamblu se califică ca vătămări corporale

grave periculoase pentru viață.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, respectivele acțiunii a lui Matînghin M. au

fost calificate de drept de către instanța de judecată în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal – vătămarea intenționat gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este

periculoasă pentru viață.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin

care pe Matînghin M. a-l condamna în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, cu aplicarea

prevederilor art. art. 34 alin. (3) lit. a), 70, 72 alin. (4), (6), 82 alin. (2) Cod penal, la 5

ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului a invocat, că este neîntemeiată concluzia instanței de

judecată de a-i suspenda condiționat executarea pedepsei inculpatului, Matînghin

M., deoarece nu s-a luat în considerație faptul că acesta anterior a fost condamnat

pentru săvârșirea unei infracțiuni similare și cu toate acestea nu a făcut concluziile

respective, pe parcursul cercetării judecătorești nu și-a recunoscut vina și nu s-a căit

sincere de cele comise.

3.2 Succesorul părții vătămate, Caisîn Tatiana, care și-a exprimat dezacordul în

partea stabilirii unei pedepse neprivative de libertate inculpatului.

2017, au fost admise apelurile declarate, inclusiv și din oficiu în conformitate cu

prevederile art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, fiind casată sentința în partea

stabilirii pedepsei și încasării cheltuielilor judiciare, fiind pronunțată în aceste părți o

nouă hotărâre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui

Matînghin M. i-a fost numit pedeapsă, în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, sub formă

de închisoare pe un termen de 5 ani, cu executare în penitenciar de tip semiînchis.

A fost respinsă cererea procurorului de a încasa de la Matînghin M., cheltuielile

judiciare în sumă de 1.317 lei, trecând aceste cheltuieli din contul mijloacelor

bugetului de stat.

pedeapsa numită, parte în care a fost contestată, că prima instanță incorect a aplicat

prevederile legale și potrivit art. 7, 75 Cod penal, nu a ținut cont de limitele de

pedeapsă prevăzute de lege, gradul de pericol social al faptei săvârșite, poziția

procesuală a inculpatului, dar și personalitatea acestuia.

Astfel, ținând cont de circumstanțele comiterii infracțiunii, personalitatea

inculpatului, faptul că nu se află la evidența medicului narcolog și psiholog, anterior

a fost judecat, având antecedentele penale stinse, a recunoscut vina și a solicitat de a

examina cauza în procedură simplificată, faptul că succesorul părții vătămate are

2

pretenții față de acesta, solicitând aplicarea în privința ultimului a unei pedepse mai

aspre, totodată învederând faptul că potrivit referatului presentențial se atestă că

perspectivele de reintegrare în societate a lui Matînghin M., sunt medii și dacă

acesta va continua să întrebuințeze băuturi alcoolice există riscul să recidiveze,

instanța de apel a considerat că scopul pedepsei penale de corectare și reeducare a

inculpatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, poate fi realizat

numindu-i o pedeapsă penală în limitele prevăzute de norma legală, care este

privativă de libertate, de la 5 ani închisoare, cu executarea reală a acesteia, în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate a

considerat că, prima instanță neîntemeiat a încasat din contul lui Matînghin M., în

beneficiul Centrului de Medicină Legală (secția expertize în comisie), cheltuielile

judiciare în sumă de 1.317 lei, aferent efectuării expertizei medico-legale în comisie,

deoarece acestea sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea

acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în

comiterea infracțiunii imputate, cheltuieli ce sunt trecute în contul statului.

Instanța de apel a reținut că, normele procedural penale nu prevăd expres

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare, ce se constituie din

cheltuieli pentru efectuarea expertizei judiciare.

La caz, prima instanță nu a ținut cont că cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale, sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale întru acumularea

probatoriului necesar, sunt niște acțiuni procesual penale obligatorii, conform art.

143 alin. (1) Cod de procedură penală și că acestea sunt trecute, de fapt, în contul

statului, reieșind din dispoziția alin. (2) al aceleiași norme și nu urmează a fi puse pe

seama inculpatului, din motiv că aceste acțiuni țin de activitatea organului de

urmărire penală, care are un rol activ în procesul de depistare a diferitor

circumstanțe ce dovedesc infracțiunea și identifică făptuitorul, pentru aducerea

învinuirii de stat. Trecerea cheltuielilor judiciare în procesul penal în contul statului

își are temeiul în necesitatea desfășurării procesului penal din oficiu, pentru ca nici

un infractor să nu rămână nepedepsit. Respectiv, într-o situație contrară, acest

principiu nu-și mai are valoarea.

Reieșind din aceste circumstanțe, instanța de apel a considerat oportun de a

respinge cererea acuzatorului de stat cu privire la încasarea de la Matînghin M. a

cheltuielilor judiciare în sumă de 1.317 lei.

Toate aceste cheltuieli judiciare sunt trecute în contul statului, potrivit

prevederilor art. 143 alin. (2) și 227 alin. (3) Cod de procedură penală.

6.1 Procuror, prin care solicită casarea parțială a acesteia, în partea ce ține de

încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel,

în alt complet de judecată.

În motivarea recursului invocă:

3

- în procesul urmăririi penale, pentru constatarea, clarificarea și evaluarea

circumstanțelor ce aveau importanță probatorie pentru cauza penală au fost

suportate cheltuieli în mărime de 1.317 lei;

- instanța de apel la judecarea cauzei și emiterii hotărârii nu a luat în

considerație faptul, că în cadrul instrumentării cauzei penale de către stat au fost

suportate cheltuieli pentru efectuarea expertizei medico-legale în comisie din

02.10.2015, în privința părții vătămate, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în

beneficiul statului, în conformitate cu prevederile art. 227 - 229 Cod de procedură

penală, însă instanța, contrar dispozițiilor art. art. 15 alin. (1) pct. 14), 397 pct. 5) Cod

procedură penală, nu a dispus acest fapt. Prin urmare, soluția instanței de apel de a

casa sentința, în partea încasării cheltuielilor de judecată, contravine normelor

procesual-penale în vigoare.

În drept, procurorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală.

6.2 Avocatul, Lazăr Andrieș, în numele inculpatului, care solicită casarea

hotărârilor adoptate de către instanțele de fond, cu achitarea lui Matînghin M.

În motivarea recursului invocă:

- din declarațiile martorilor acuzării, nici unul din ei nu confirmă, că au văzut și

au asistat la conflictul dintre Matînghin M. și Caisîn V., ci doar au auzit în sat despre

un careva conflict dintre cei doi;

- declarațiile lui Caisîn Tatiana și Caisîn Ivan, care relatează fapte diferite și mai

mult ca atât declarațiile depuse la faza de urmărire penală ale acestora, sunt în

contradicție cu declarațiile depuse în cadrul ședințelor de judecată, cât și declarațiile

martorului Bacinscaia Galina;

- cu toate că, inculpatul și-a recunoscut vina, în partea cauzării de leziuni

corporale, în probele prezentate de către acuzatorul de stat, nici una nu reflectă

legătura cauzală dintre conflictul din 22 februarie 2015 și decesul victimei din 04

aprilie 2015;

- raportul de expertiză medico-legală nr. 190, efectuat de către secția de

expertize în comisie al centrului de medicină legală a fost întocmit de către experți

judiciari și care prezintă probă concludentă referitor la decesul lui Caisîn V., astfel

concluziile raportului nr. 74 D, ale medicul legist Ciobanu Iu., au fost contrazise în

ceea ce privește cauza decesului și legătura cauzală dintre conflictul din 22.02.2015

cu decesul victimei din 04.04.2015;

- partea acuzării și instanțele de fond, urmau să țină cont și să ia în considerare

că decesul lui Caisîn V. a survenit în urma altor maladii, fapt dovedit prin

concluziile raportului de expertiză medico-legală nr. 190;

- instanțele de fond nu au analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma

pertinenței, concludenței, veridicității și coroborării lor, conform art. 101 CPP, iar

cele prezentate la dosar nu dovedesc vinovăția inculpatului, Matînghin M., în

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, potrivit elementelor

constitutive - vătămarea intenționată a sănătății care este periculoasă pentru viață.

4

În drept, apărătorul își întemeiază recursul declarat în baza art. 427 alin. (1) pct.

12) Cod de procedură penală.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestora din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să

decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

7.1 Cu referire la recursul declarat de către procuror

Potrivit textului recursului declarat de către procuror, titularul acestuia invocă

de drept temeiul prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală și

anume, că hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile

de drept comise de instanțele de fond și de apel, atunci când hotărârea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din conținutul recursului, Colegiul atestă, că autorul în esență critică decizia

instanței de apel în partea respingerii încasării din contul inculpatului a cheltuielilor

de judecată pentru efectuarea, în cadrul urmăririi penale, în privința victimei a

expertizei medico-legale în comisie, în sumă de 1.317 lei.

Așadar, Colegiul menționează, că chestiunea necesității exonerării inculpatului

de a suporta cheltuielile judiciare, a constituit obiect de discuție în instanța de apel și

asupra căreia această instanță s-a expus întemeiat, concluzii susținute și de către

instanța de recurs.

În cauza deferită judecării, recurentul solicită invocând prevederile art. 227 Cod

de procedură penală, încasarea cheltuielilor suportate pentru efectuarea expertizei

medico-legale în comisie în privința victimei, în sumă de 1.317 lei, motivând că legea

nu obligă statul să suporte cheltuielile judiciare, ci doar să le achite la momentul

necesar pentru a facilita operativitatea acțiunilor organului de urmărire penală și

pentru a nu condiționa termenul rezonabil prin încasarea cheltuielilor judiciare de la

părțile în proces.

La cele invocate supra, instanța de recurs menționează, că aceste argumente ale

recurentului sunt neîntemeiate, deoarece dispoziția art. 143 prevede că expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea circumstanțelor

enumerate în aliniatul nominalizat, inclusiv și în cazul când prin alte probe nu poate

fi stabilit adevărul în cauză (art. 143 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală).

De asemenea, Colegiul penal relevă și stipulările alin. (2) art. 143 Cod de

procedură penală, unde este enunțat că plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat.

Totodată, instanța de recurs relevă dispoziția alin. (2) art. 229 potrivit căreia,

instanța de judecată poate obliga condamnatul să recupereze cheltuielile judiciare... Prin

urmare, se atestă că norma dată nu poartă un caracter imperativ, ci unul facultativ,

5

lăsând la discreția instanței de a hotărî asupra chestiunii plății cheltuielilor judiciare

ținând cont de împrejurările cauzei și suportării acestor cheltuieli.

Astfel, în cazurile când expertiza a fost dispusă de către organul de urmărire

penală sau de către instanța de judecată la solicitarea acuzatorului de stat, plățile

necesare pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a

bugetului de stat.

Instanța de recurs reține, că expertiza nr. 190 din 02.10.2015, a fost ordonată de

către organul de urmărire penală în vederea stabilirii circumstanțelor cauzei,

constituind acțiuni procesuale ce țin de administrarea probatoriului și formularea

învinuirii, care sunt puse în sarcina părții acuzării.

În asemenea împrejurări, Colegiul penal statuează, că cheltuielile suportate în

cadrul urmăririi penale în vederea demonstrării vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, prin numirea efectuării expertizei medico-legale, reprezintă

cheltuieli judiciare ce urmează a fi achitate din bugetul de stat.

Prin urmare, sunt apreciate ca fiind corecte concluziile instanței de apel

referitoare la respingerea solicitării înaintate de către acuzatorul de stat privind

încasarea de la inculpatul, Matînghin M., a sumei de 1.317 lei, cu titlu de cheltuieli

suportate pentru efectuarea expertizei în prezenta cauză, just fiind reținute în acest

sens prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală.

Generalizând cele expuse, Colegiul penal, consideră că nu și-a găsit confirmare

temeiul pentru recurs invocat de către recurent, ce ar servi drept temei de implicare

a instanței de recurs, în sensul casării deciziei contestate, în partea respingerii

încasării cheltuielilor judiciare din contul inculpatului.

Având ca reper cele enunțate, Colegiul penal statuează, că argumentele

invocate de procuror sânt nefondate, fapt ce impune concluzia privind

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2 Cu referire la recursul declarat de către avocatul, Lazăr Andrieș, în numele

inculpatului

Din sumarul recursului declarat de către apărătorul inculpatului, se reține că

acesta îl întemeiază în baza pct. 12) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, care

prevede temeiul de casare, în cazul în care faptei săvârșite i s-a dat o încadrare

juridică greșită, însă din criticele invocate se atestă, că autorul își exprimă dezacordul

cu faptul stabilirii vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii imputate și modul

de apreciere a probelor, solicitând în cele din urmă achitarea inculpatului. Deci, în

atare împrejurări, instanța de recurs consideră, că de fapt, apărătorul inculpatului în

recursul declarat semnalează temeiul pentru recurs prevăzut la pct. 8) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, prin prisma neîntrunirii elementelor infracțiunii de

vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății în acțiunile

inculpatului, solicitând în cele din urmă achitarea ultimului. Respectiv, este alogică

invocarea temeiului pentru recurs stipulat la pct. 12) al aceleiași norme, precum că

faptei săvârșite i s-a dat o încadrare juridică greșită, fiindcă în asemenea abordare se

6

subînțelege că totuși inculpatul a săvârșit o careva infracțiune, însă aceasta nu a fost

încadrată juridic corect. Totodată, din conținutul recursului nici nu se atestă o

argumentare desfășurată a acestui temei pentru recurs, fiind doar menționat în

textul recursului declarat.

Totodată, la alegațiile invocate de recurent, Colegiul ține să evidențieze acel

fapt, că potrivit alin. (2) art. 427 Cod de procedură penală, temeiurile menționate la

alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost invocate în apel sau

încălcarea a avut loc în instanța de apel.

Reieșind din lucrările cauzei se constată, că inculpatul a fost recunoscut vinovat

și condamnat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 151 alin. (1) Cod penal, de

către prima instanță. În cele din urmă, sentința a fost atacată doar de către acuzator și

succesorul părții vătămate, în partea pedepsei numite persoanei vinovate, respectiv

partea apărării nu a contestat în ordine de apel stabilirea vinovăției inculpatului,

Matînghin M., astfel critici în partea constatării vinei ultimului, sunt invocate direct

în faza procesuală a recursului, ceea ce contravine prevederilor art. 427 alin. (2) Cod

de procedură penală. Deci, motivele invocate de recurent, nu au constitut obiect de

discuție în instanța de apel, astfel, nu este în drept să le invoce în recurs.

Subsidiar le cele nominalizate mai sus, Colegiul remarcă din conținutul

recursului declarat, inclusiv și argumentele specificate în pct. 6.2 al prezentei decizii,

că majoritatea criticilor se referă la dezacordul cu modalitatea de apreciere a

probelor administrate în prezenta speță, de către prima instanță și cea de apel, însă

aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept, de către instanțele

de fond, iar dezacordul părților în acest sens nu constituie temei pentru desființarea

unei hotărâri judecătorești și temei pentru recurs, deoarece nu este prevăzut în alin.

(1) art. 427 Cod de procedură penală.

În același context, în vederea respingerii argumentelor din recurs invocate de

inculpat privitor la chestiunea de apreciere a probelor, Colegiul penal relevă că la

etapa judecării recursului nu analizează conținutul mijloacelor de probă, nu dă o

apreciere materialului probator și nu stabilește o altă situație de fapt, decât cea

constatată de către instanțele de judecată ierarhic inferioare, acestea fiind atributul

exclusiv al instanțelor de fond.

Totodată, instanța consideră irelevante și aserțiunile recurentului în partea ce se

referă la existența probelor la dosar, ce indică la lipsa legăturii de cauzalitate dintre

traumatismele aplicate de către inculpat victimei și decesul ultimului, deoarece de

către organul de urmărire penală, Matînghin M., a fost învinuit doar de săvârșirea

infracțiunii de vătămare intenționată gravă a integrității corporale sau a sănătății

prevăzută de alin. (1) art. 151 Cod penal, fără a-i fi imputată comiterea acestei

infracțiuni în prezența agravantei prevăzută la alin. (4) al aceluiași articol și anume,

care au provocat decesul victimei.

În lumina celor supra indicate, Colegiul conchide că temeiul invocat și cel

semnalat de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de

drept, ce ar permite implicarea instanței de recurs în sensul casării hotărârilor

7

adoptate pe caz și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului declarat de

către apărătorul inculpatului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către procurorul în

Procuratura de circumscripție Chișinău, Radu Sâli și avocatul Lazăr Andrieș, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 10 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Matînghin Mihail Xxxxx, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia pronunțată integral la data de 21 februarie 2018.

Președinte Gordilă Nicolae

Judecător Covalenco Elena

Judecător Diaconu Iurie

8