1ra-62/2018 — art. 152 alin. 1 CP

1ra-62/2018 — art. 152 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-62/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte: Petru Ursache,

Judecătorii: Nadejda Toma și Anatolie Țurcan,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 august 2017,

în cauza penală în privința lui

Mihalcean Ivan xxxxx

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 29.03.2017 – 05.05.2017;

Instanța de apel: 26.05.2017 – 02.08.2017;

Instanța de recurs: 24.10.2017 – 17.01.2018.

A C O N S T A T AT:

temeiul prevederilor art. 364/1 Cod de procedură penală, pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, Mihalcean Ivan a fost recunoscut vinovat

și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la pedeapsa penală sub formă de

muncă neremunerată în folosul comunității în mărime de 150 (una sută cincizeci)

ore.

Acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmând ca asupra cuantumului

despăgubirilor cuvenite să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Mihalcean Ivan, la 28 decembrie 2015, aproximativ la ora 16:00, aflându-se pe

drum de țară în s. Redi-Cereșnovăț, r-nul Soroca, în apropierea gospodăriei lui

xxxxx, în urma unui conflict iscat cu xxxxx, intenționat, cu scopul de a-i provoca

vătămări corporale, i-a aplicat ultimului multiple lovituri cu pumnii peste față și cu

picioarele peste corp, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 18 „A” din 22 ianuarie 2016, vătămări corporale medii.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 152 alin. (1) Cod penal,

vătămarea intenționată medie a integrității corporale și a sănătății, care nu este

periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a

fost urmată de dereglare îndelungată a sănătății.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit

1

pentru prima instanță, prin care Mihalcean Ivan să fie recunoscut vinovat de

săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (1) Cod penal, cu stabilirea

pedepsei 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea acesteia să

fie suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 4 ani, cu încasarea

din contul inculpatului a cheltuielilor judiciare în sumă de 57 lei, pentru efectuarea

expertizei medico-legale.

În argumentarea apelului declarat, procurorul a invocat că, infracțiunea

săvârșită de către inculpat, potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria celor

grave.

Astfel, prima instanță la stabilirea pedepsei a reținut, că inculpatul și-a

recunoscut vina și s-a căit de cele săvârșite, a ținut cont de comportamentul

inculpatului în timpul și după săvârșirea infracțiunii, însă la pronunțarea sentinței,

instanța de judecată nu a luat în calcul, că inculpatul a declarat în ședință, că după

săvârșirea infracțiunii nu a mers la partea vătămată și nu s-a interesat de starea

ultimului, nu a contribuit financiar la recuperarea cheltuielilor suportate de către

partea vătămată pentru tratament.

Mai mult, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul Mihalcean Ivan s-a ascuns

de la organul de urmărire penală, părăsind țara, fiind anunțat în căutare.

Prin urmare, inculpatul a manifestat o indiferență totală față de fapta ilicită,

săvârșită cu intenție, cât și față de consecințele acesteia.

Totodată, prima instanță nu a reținut în privința inculpatului Mihalcean Ivan

careva circumstanțe atenuante.

Apelantul a mai menționat, că în urma acțiunilor ilicite ale inculpatului,

partea vătămată xxxxx a avut nevoie de tratament și îngrijire medicală, pentru care

a suportat cheltuieli în sumă de 6000 lei, însă care de către inculpat nu a fost

recuperată.

În opinia acuzatorului de stat, deși instanța de judecată a ținut cont de căința

sinceră a inculpatului, nu a luat în considerație faptul, că declarațiile inculpatului

Mihalcean Ivan în acest sens, în coroborare cu comportamentul ultimului și

atitudinea față de fapta săvârșită, au avut un caracter formal, în scopul de a-i fi

stabilită o pedeapsă mai blândă.

A mai menționat procurorul că, inculpatul anterior s-a aflat în conflict cu

legea, astfel, prin sentința Judecătoriei Soroca din 03 mai 2012 procesul penal

intentat în privința lui Mihalcean Ivan în baza art. 186 alin. (2) lit. b), c), d) Cod

penal, a fost încetat în baza art. 109 Cod penal. În opinia acuzării, inculpatul urma

să-și facă concluziile necesare, însă ultimul intenționat a săvârșit o nouă

infracțiune.

La fel, a indicat că atitudinea de ignorare totală de către inculpat a

respectului față de lege, comportamentul negativ al acestuia în societate, indică

asupra faptului, că pedeapsa aplicată ultimului este prea blândă în coraport cu

fapta prejudiciabilă săvârșită și nu va atinge efectul scontat ca măsură de pedeapsă

penală, pe când în cazul în care inculpatul va fi condamnat la pedeapsa închisorii,

cu suspendarea condiționată a executării acesteia pentru o perioadă de

probațiune, atunci inculpatul va simți efectul legii penale, având suficient timp de

a-și revedea comportamentul său deviant și de a sta pe calea corijării.

Totodată, în opinia procurorului prima instanță neîntemeiat a respins

cererea acuzării privind încasarea din contul inculpatului Mihalcean Ivan a

2

cheltuielilor judiciare în sumă de 57 lei suportate pentru efectuarea expertizei

medico-legale.

fost admis apelul, casată parțial sentința și pronunțată o nouă hotărâre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță, prin care Mihalcean Ivan a fost recunoscut

vinovat și condamnat în baza art. 152 alin. (1) Cod penal, la 3 ani închisoare cu

executarea în penitenciar de tip închis, iar în temeiul art. 90 Cod penal, executarea

pedepsei a fost suspendată condiționat pentru perioada de probațiune de 2 ani.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

4.1. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel a reținut, că

prima instanță judecând cauza conform procedurii stabilite de art. 3641 Cod de

procedură penală, a respectat normele procesuale, a verificat complet, sub toate

aspectele și în mod obiectiv circumstanțele cauzei și a dat probelor administrate o

apreciere legală din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar toate în ansamblu din punct de vedere al coroborării acestora,

corect ajungând la concluzia privind vinovăția inculpatului Mihalcean Ivan în

faptele incriminate și făcând o încadrare juridică justă a acțiunilor acestuia în baza

art. 152 alin. (1) Cod penal, vătămarea intenționată medie a integrității corporale

și a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările

prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată de dereglare îndelungată a sănătății.

4.2. La capitolul individualizării pedepsei, instanța de apel a constatat, că

prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. art. 7, 61, 75 Cod

penal, nu a ținut cont de gravitatea infracțiunii săvârșite, de modul de săvârșire a

infracțiunii, mijloacele folosite, starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită

(viața și sănătatea persoanei), natura și gravitatea rezultatului produs, a altor

consecințe ale infracțiunii, motivul săvârșirii și scopul urmărit, precum și de

conduita inculpatului după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal,

nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială a

acestuia, în rezultat fiindu-i stabilită o pedeapsă inechitabilă pentru infracțiunea

comisă.

Astfel, instanța de apel a ținut cont de circumstanțele reale și personale ale

inculpatului cum ar fi: caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii, fapta

fiind săvârșită cu intenție directă, care potrivit art. 16 Cod penal, se califică ca

infracțiune mai puțin gravă, de persoana vinovatului, care la locul de trai se

caracterizează negativ, întrebuințează băuturi alcoolice, are un comportament

neadecvat, nu este angajat în câmpul muncii, prin sentința Judecătoriei Soroca din

03 mai 2012 procesul penal intentat în privința lui Mihalcean Ivan în baza art. 186

alin. (2) lit. b), c) Cod penal, a fost încetat în baza art. 109 Cod penal, alte

circumstanțe agravante nefiind constatate.

Instanța de apel a reținut, că atitudinea de ignorare totală de către inculpat

a respectului față de lege, comportamentul negativ al acestuia în societate, indică

asupra faptului, că pedeapsa aplicată acestuia pe cauza penală respectivă este una

prea blândă în coraport cu fapta prejudiciabilă săvârșită și nu va atinge efectul

scontat ca măsură de pedeapsă penală.

Totodată, în opinia instanței de apel, prima instanță a ignorat faptul că,

infracțiunea săvârșită prezintă un grad avansat de pericol, care a prejudiciat

sănătatea persoanei, valoare aflată sub protecția statului, prin acțiunile sale ilegale

3

atentând la sănătatea părții vătămate xxxxx, căruia potrivit raportului de expertiză

medico-legală nr. 18 „A” din 20 ianuarie 2016, i-a fost cauzată vătămare corporală

medie, cât și de atitudinea postinfracțională a inculpatului, care deși a indicat că

este disponibil de a recupera prejudiciul material cauzat, nu a încercat să-l

recupereze.

În concluzie, instanța de apel a menționat, că corectarea și reeducarea

inculpatului Mihalcean Ivan se poate realiza prin stabilirea unei pedepse mai aspre

sub formă de închisoare pe termen de 3 ani cu executarea acesteia în penitenciar

de tip semiînchis, iar totodată ținând cont de faptul că inculpatul nu are

antecedente penale, că a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate

la faza de urmărire penală, a considerat că nu este rațional că acesta să execute

pedeapsa reală cu închisoare, fiind de părere că este posibil de aplicat în privința

acestuia a prevederilor art. 90 Cod penal, stabilindu-i perioada de probațiune de 2

ani.

4.3. Cu referire la solicitarea procurorului privind încasarea în contul

statului de la inculpatul Mihalcean Ivan a cheltuielilor judiciare în sumă de 57 lei

pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate xxxxx, instanța de

apel a menționat că aceasta este pasibilă respingerii, deoarece ține de obligația

acuzării în calitate de autoritate a statului de a acumula probele necesare ce

demonstrează vinovăția și a identifica persoana vinovată în săvârșirea unei

infracțiuni.

Astfel, este obligația pozitivă a statului de a colecta probele necesare în

vederea constatării faptei penale, identificării făptuitorului și implicit asumarea

cheltuielilor aferente procesului din contul statului - în cazul dat a cheltuielilor

pentru efectuarea examinării medico-legale în scopul stabilirii gradului

vătămărilor corporale cauzate de către inculpat.

Cu referire la prevederile art. 227 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de apel a remarcat, că norma citată expres stabilește din ce sunt

constituite cheltuielile judiciare, iar în cazul efectuării unei expertize pot fi

atribuite ca cheltuieli judiciare doar sumele cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei și nicidecum însăși cheltuielile suportate integral pentru efectuarea

unei expertize când aceasta are statutul de probă în procesul penal.

contestă decizia instanței de apel cu recurs ordinar, solicitând casarea parțială a

acesteia, în latura cheltuielilor de judecată, cu dispunerea încasării din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 57 lei.

În argumentarea recursului acuzatorul de stat invocă dezacordul cu soluția

instanței de apel privind respingerea pretenției de încasare din contul inculpatului

a sumei de 57 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Susține recurentul, că cheltuielile respective au fost suportate de stat pentru

efectuarea expertizei medico-legale în vederea stabilirii categoriei leziunilor

corporale cauzate de inculpatul Mihalcean Ivan părții vătămate xxxxx.

Având în susținere prevederile art. art. 227 alin. (1), 229 alin. (1) Cod de

procedură penală, procurorul susține că, odată ce inculpatul Mihalcean Ivan a fost

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii incriminate, cheltuielile judiciare

suportate pentru efectuarea expertizei, urmează a fi încasate de la el.

4

Or, anume Mihalcean Ivan este persoana în rezultatul acțiunilor

infracționale ale căruia a fost săvârșită infracțiunea și ca urmare fiind necesară

pornirea urmăririi penale și necesitatea întreprinderii de către organul de

urmărire penală a măsurilor procesuale în vederea dovedirii vinovăției acestuia.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele

considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept

să decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent, or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit practicii judiciare constante erorile de drept pot fi erori de drept

formal sau procesual și erori de drept material sau substanțial.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Colegiul reține că recurentul invocă ca temei pentru recurs pct. 6) alin. (1) al

art. 427 Cod de procedură penală, care statuează că hotărârile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

În esență, recurentul nu este de acord cu decizia instanței de apel,

considerând, că instanța de apel greșit a respins solicitarea sa din cererea de apel

cu privire la încasarea din contul inculpatului a sumei de 57 lei, cu titlu de cheltuieli

de judecată.

Cu referire la aceste argumente ale recurentului Colegiul penal conchide, că

instanța de apel, judecând cauza, a cercetat nemijlocit, sub toate aspectele probele

prezentate de părți, pe care le-a apreciat în mod obiectiv, ajungând corect la

concluzia de a respinge solicitarea procurorului cu privire la încasarea din contul

inculpatului în beneficiul statului a cheltuielilor de judecată în sumă de 57 lei,

suportate pentru efectuarea expertizei medico-legale a părții vătămate xxxxx.

Astfel, art. 227 alin. (2) Cod de procedură penală stipulează, că cheltuielile

judiciare cuprind sumele: 1) plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părții

vătămate, reprezentanților lor, experților, specialiștilor, interpreților,

traducătorilor și asistenților procedurali; 2) cheltuite pentru păstrarea,

transportarea și cercetarea corpurilor delicte; 3) care urmează a fi plătite pentru

acordarea asistenței juridice garantate de stat; 4) cheltuite pentru restituirea

contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de efectuare a

expertizei sau de reconstituire a faptei; 5) cheltuite în legătură cu efectuarea

acțiunilor procesuale în cauza penală.

5

Totodată, alin. (3) al aceleiași norme prevede, că cheltuielile judiciare se

plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Potrivit art. 228 Cod de procedură penală (1) În modul prevăzut de legea

procesuală penală, din sumele alocate de stat vor fi compensate următoarele

cheltuieli judiciare suportate de către martori, partea vătămată, partea civilă,

asistenții procedurali, interpreți, traducători, experți, specialiști, reprezentanții

legali ai părții vătămate, ai părții civile:

1) cheltuielile făcute în legătură cu prezentarea la citare în organul de

urmărire penală și în instanță;

2) cheltuielile de cazare;

3) salariul mediu pentru toată perioada de participare în procesul penal;

4) cheltuielile de reparare, restabilire a obiectelor care au fost deteriorate în

urma utilizării lor în cadrul acțiunilor procesuale la cererea organului de urmărire

penală sau a instanței.

(2) Organele, întreprinderile, instituțiile și organizațiile de stat sunt obligate

să păstreze salariul mediu pentru toată perioada de timp în care partea vătămată,

reprezentantul ei legal, asistentul procedural, interpretul, traducătorul,

specialistul, expertul, martorul au participat în procesul penal la citarea organului

de urmărire penală sau a instanței.

(3) Expertului și specialistului li se recuperează, de asemenea, costul

materialelor care le aparțin și care au fost utilizate pentru executarea însărcinării

respective.

(4) Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă

pentru executarea obligațiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei

însărcinări de serviciu.

(5) Cheltuielile suportate de persoanele menționate la alin. (1) vor fi

recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de urmărire

penală sau a instanței în mărimea stabilită de legislația în vigoare.

Având în vedere prevederile legale citate, Colegiul penal conchide, că suma

de 57 lei a fost necesară pentru efectuarea expertizei medico-legale nr. 18 „A” din

22 ianuarie 2016 (f.d. 16), care a fost dispusă prin ordonanța organului de

urmărire penală din 20 ianuarie 2016 (f.d. 15), pentru determinarea modului de

apariție a mecanismului formării și gradul vătămărilor corporale ale victimei

xxxxx, or, aceste cheltuieli sunt puse pe seama statului prin intermediul organelor

de resort care pornesc urmărirea penală și se compun din cheltuieli evidente și

necesare în vederea constatării faptei infracționale, însă nu constituie cheltuieli

suplimentare suportate de către organul de urmărire penală sau de către instanță,

în legătură cu efectuarea urmăririi penale sau judecarea cauzei.

Așadar, Colegiul penal atestă, că instanța de apel întemeiat a reținut, că

aceste cheltuielile sunt suportate de către organul de urmărire penală, care și are

atribuția de a administra probele în vederea probării/combaterii acuzației aduse,

însă aceste cheltuieli nu sunt de natura de a pune pe seama statului costuri

suplimentare, sau exagerate, iar cheltuielile pentru efectuarea expertizei întru

stabilirea gradului vătămărilor corporale ale victimei, sunt evidente și necesare

pentru a demonstra existența/lipsa bănuielii rezonabile privind comiterea

infracțiunii.

6

Colegiul penal de asemenea menționează, că la examinarea cauzei de către

instanța de apel au fost respectate prevederile legale prescrise de art. art. 414-419

Cod de procedură penală, iar eroarea de drept invocată de către recurent prescrisă

la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, nu a fost constatată la

examinarea recursului, prin urmare, hotărârea atacată este legală și întemeiată, iar

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura

de circumscripție Bălți, Prisacari Lilia, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Bălți din 02 august 2017, în cauza penală în privința lui Mihalcean Ivan

xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 15 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Nadejda Toma

Anatolie Țurcan

7