1ra-159/2018 — art. 171 alin. 3 lt. a, b, 172 alin. 3 lit. a, a1 CP

1ra-159/2018 — art. 171 alin. 3 lt. a, b, 172 alin. 3 lit. a, a1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-159/2018

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

președinte URSACHE Petru

judecători ȚURCAN Anatolie

TOMA Nadejda

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

inculpatul Țîmbalist Iurie, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții

de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017, în cauza penală privindu-l pe

ȚÎMBALIST Iurie xxxxx, născut la xxxxx,

originar din xxxxx și domiciliat în xxxxx.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 21.12.2016 – 07.06.2017;

Instanța de apel: 10.07.2017 – 18.09.2017;

Instanța de recurs: 07.12.2017 – 10.01.2018.

Asupra recursului ordinar declarat, în baza actelor din dosar, Colegiul penal al

Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

Iurie a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunilor prevăzute la art.172 alin.(3),

lit. a), a1) și art.171 alin.(3), lit. a), b) Cod penal, și i-a fost stabilită pedeapsa:

- în baza art.172 alin.(3), lit. a), a1) Cod penal, sub formă de 15 (cincisprezece) ani

închisoare;

- în baza art.171 alin.(3), lit. a), b) Cod penal, sub formă de 15 (cincisprezece) ani

închisoare.

Conform art.84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit definitiv lui Țîmbalist Iurie pedeapsa sub

1

formă de închisoare pe un termen de 20 (douăzeci) ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Țîmbalist Iurie în perioada de timp începând cu anul 2012 și până la data de 04 august

2016, urmărind scopul satisfacerii poftei sexuale în forme perverse față de un membru al

familiei, partea vătămată xxxxx, aflându-se la domiciliul său din xxxxx, în zile diferite,

pe timp de zi și de mai multe ori, a intrat în odaia ultimei și cunoscând cu certitudine că

dânsa nu a atins vârsta de xxxxx, prin constrângere fizică și psihică, a dezbrăcat-o forțat

de haine, după care, contrar voinței ei și profitând de imposibilitatea ei de a se apăra și a

opune rezistență, deoarece aceasta avea frică față de dânsul, a supus-o în mod repetat la

acțiuni perverse cu caracter sexual, cauzându-i conform raportului de expertiză medico-

legală nr.3812 din 27 octombrie 2016: echimoze pe fața internă a coapselor și perineu -

leziuni ce au fost produse cu mai puțin 24 ore până la examinare, la acțiunea traumatică

a unui (-or) obiect(-e) contondent(-e) dur(-e) și se califică ca vătămare neînsemnată, iar

la examinarea medico-legală ginecologică s-au depistat 2 fisuri ale mucoasei vaginale -

leziuni ce au fost produse cu mai puțin 24 ore până la examinare, în rezultatul raportului

sexual întreținut, ceea ce se califică ca vătămare corporală neînsemnată, totodată fiind

depistate 3 rupturi la himen vechimea producerii cărora nu poate fi stabilită.

Tot el, inculpatul, în perioada de timp începând cu anul 2012 și până la data de 04

august 2016, urmărind scopul întreținerii unui raport sexual cu un membru al familiei

partea vătămată xxxxx, aflându-se la domiciliul său din xxxxx, în zile diferite, pe timp

de zi și de mai multe ori, a intrat în odaia ultimei și cunoscând cu certitudine că dânsa nu

a atins vârsta de xxxxx, prin constrângere fizică și psihică, a dezbrăcat-o forțat de haine,

după care, contrar voinței ei și profitând de imposibilitatea ultimei de a se apăra și a

opune rezistență, deoarece aceasta avea frică față de dânsul, în mod repetat și silit, a

întreținut raporturi sexuale cu aceasta din urmă, prin introducea organului său genital în

vaginul ei, fapt ce, ultimei, i-a provocat vătămare corporală neînsemnată manifestată

prin prezența a 2 fisuri ale mucoasei vaginale și rupturi ale himenului cauzându-i

conform raportului de expertiză medico-legală nr.3812 din 27 octombrie 2016: echimoze

pe fața internă a coapselor și perineu - leziuni ce au fost produse cu cel puțin 24 ore până

la examinare, la acțiunea traumatică a unui(-or) obiect(-e) contondent(-e) dur și se

califică ca vătămare neînsemnată, iar la examinarea medico-legală ginecologic s-au

depistat 2 fisuri ale mucoasei vaginale - leziuni ce au fost produse cu cel puțin 24 ore

până la examinare, în rezultatul raportului sexual întreținut, ceea ce se califică ca

vătămare corporală neînsemnată, totodată fiind depistate 3 rupturi ale himenului

vechimea producerii cărora nu poate fi stabilită.

Iurie, prin care a solicitat casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărâri de achitare a

sa, deoarece el nu a comis fapta imputată.

2

În motivarea apelului, inculpatul a invocat că partea vătămată xxxxx, cu care se

află în relații ostile, a hotărât să se răzbune împotriva acestuia. xxxxx uneori ieșea din

casă noaptea și se întorcea dimineața, atunci el o întreba unde a fost și cu cine, dar ea nu

răspundea și uneori o lovea cu palma, ori centura. La fel, deseori o certa pentru că nu

spăla vesela și era dezordine prin casă.

Totodată, a menționat că declarațiile xxxxx sunt neîntemeiate și cu scop

răzbunare, deoarece la fel îl bătea, fiindcă fuma și nu făcea ordine în curte și nici să sape

în grădină. Martorul singur a declarat că relațiile cu inculpatul sunt ostile din motivul că

uneori mai striga la el, solicita să fie ordonat și să facă curățenie în curte, de aceea

consideră că acesta a hotărât să se răzbune pe el.

2017, s-a respins apelul ca fiind nefondat, cu menținerea sentinței primei instanțe.

sentința contestată prin prisma motivelor invocate în apel, audiind părțile, cercetând

materialele cauzei penale, a conchis de a respinge apelul declarat, ca fiind nefondat.

Așadar, instanța de apel a constatat că prima instanță cercetând cumulul de probe

administrate în ședința de judecată prin prisma admisibilității, pertinenței și concludenții

utilității și veridicității raportată la declarațiile date în ședința de judecată și probele

administrate, a stabilit corect situația de fapt, dând faptelor comise de inculpatul

Țîmbalist Iurie încadrarea juridică corespunzătoare, și anume în baza art.172 alin.(3) lit.

a) și a1) Cod penal - acțiuni violente cu caracter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale

în forme perverse, săvârșită prin constrângere fizică și psihică a persoanei, precum și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința, acțiuni ce au fost

săvârșite asupra unui membru al familiei, persoană despre care se știa cu certitudine nu a

atins vârsta de xxxxx și, care au fost săvârșite asupra persoanei care se afla în grija și

educarea făptuitorului, precum și în baza art.171 alin.(3) lit. a) și b) Cod penal - violul,

adică raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică și psihică a persoanei, precum și

profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra și exprima voința, săvârșit asupra unui

membru al familiei, persoană care se afla în grija și la educarea făptuitorului, precum și

asupra unei persoane minore în vârstă de până la xxxxx.

Instanța de apel analizând declarațiile părții vătămate xxxxx date la faza urmăririi

penale și în ședința instanței de fond, în coraport cu declarațiile acesteia în cadrul

ședinței de judecată din 29.05.2017, dar și în coraport cu concluziile pedagogului Dina

Petrova-Cozac date în cadrul ședinței de judecată, cu concluziile raportului de evaluare

psihologică a părții vătămate xxxxx din 19.08.2016, raportului de expertiză medico-

legală nr.3812 din 27.10.2016, declarațiile martorului xxxxx, motivat a respins

argumentele inculpatului Țîmbalist Iurie precum că declarațiile părții vătămate xxxxx au

fost date din motivul relațiilor ostile dintre tată-fiică, urmărind scopul de răzbunare.

Instanța de apel a conchis just că declarațiile părții vătămate Țîmbalist Ana date la faza

urmăririi penale, susținute și confirmate în cadrul ședinței de judecată din 23.01.2017,

3

sunt veridice și credibile, corespund întru totul evenimentelor reale care au avut loc în

perioada anilor 2012-2016, iar în conformitate cu art.101 alin.(1) Cod procedură penală,

aceste declarații au fost apreciate ca fiind pertinente și concludente.

La fel, instanța de apel a atestat că veridicitatea declarațiilor părții vătămate

xxxxx, precum și capacitatea dânsei de a relata cu exactitate despre evenimente care au

avut loc în realitate se confirmă prin raportul de evaluare psihologică din 19.08.2016,

unde psihologul CAP, Lidia Gorceag a concluzionat că „pe parcursul ședințelor de

consiliere psihologică xxxxx a relatat despre incidentele de molestare sexuală din partea

tatălui și despre starea de neputință în care s-a aflat ori de câte ori era impusă să se

dezbrace. S-a constatat un comportament caracterizat de o stare de neliniște, cu

prezența semnelor de vină, rușine, frică de stigmă, jenă autoizolare și neîncredere în

forțele proprii. Situația de molestare sexuală din partea tatălui prin care a trecut xxxxx

are urmări de scurtă durată determinând o stare de anxietate, jenă, rușine, sentiment de

vină, cât și pe termen lung asupra tuturor sferelor personalității.”

Cu referire la declarațiile suplimentare ale părții vătămate xxxxx date în cadrul

ședinței de judecată din 29.05.2017 precum că dânsa a dat asemenea declarații, deoarece

a vrut să se răzbune pe tatăl ei și la urmărirea penală și în instanța de judecată, instanța

de apel nu le-a reținut ca fiind veridice și nici pertinente și concludente, deoarece acestea

contravin în totalitate probelor administrate la cauza penală, și anume, declarațiilor

martorului xxxxx, raportului de expertiză medico-legală nr.3812 din 27.10.2016 și

raportului de evaluare psihologică din 19.08.2016.

În acest context, instanța de apel a reținut că partea vătămată xxxxx a fost

influențată de către rudele apropiate pentru a-și schimba declarațiile, în special de către

reprezentantul legal al acesteia, mama xxxxx, acest fapt a fost sesizat de către pedagogul

Direcției Municipală pentru Protecția Drepturilor Copilului, Petrova-Cozac Dina în

cadrul ședinței de judecată, mai mult ca atât, partea vătămată minoră a refuzat să-i fie

adresate întrebări în scopul verificării acestei circumstanțe și ținând cont de starea

psihică a minorei în legătură cu acțiunile de molestare sexuală la care a fost supusă o

perioadă îndelungată, vârsta acesteia și traumele care au survenit denotă că partea

vătămată a fost influențată pentru a-și schimba declarațiile în favoarea inculpatului

Țîmbalist Iurie.

Instanța de apel a respins argumentele de apel ale inculpatului Țîmbalist Iurie din

motivul netemeiniciei acestora, deoarece declarațiile martorului xxxxx sunt pertinente și

concludente, coroborând pe deplin cu declarațiile părții vătămate minore xxxxx,

martorul relatând același context ca și soră-sa, despre acțiuni care au avut loc în vara

anului 2016.

Cu referire la declarațiile inculpatului Țîmbalist Iurie date în cadrul ședinței de

judecată prin care a negat integral acuzațiile ce i-au fost aduse de acuzatorul de stat,

instanța de apel le-a apreciat critic, deoarece acestea urmăresc scopul de a se eschiva de

4

răspundere penală și care au fost combătute integral prin probele administrate la faza

urmării penale.

Reieșind din cele menționate, instanța de apel a conchis că nu sunt întemeiate

argumentele apelantului Țîmbalist Iurie, ce ține de aprecierea și interpretarea eronată în

opinia dânsului a probelor, ce ar fi dus la stabilirea greșită a faptelor, deoarece instanța

de fond, ținând seama în deplină măsură de prevederile art.99-101 Cod procedură

penală, a cercetat sub toate aspectele probele prezentate de către părți, a fost audiat

inculpatul, partea vătămată, martorii, au fost cercetate probele administrate la dosar,

dându-se citire proceselor-verbale, rapoartelor de expertiză și altor documente,

cercetându-le și apreciindu-le just prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor și ca urmare corect

a stabilit starea de fapt, încadrarea juridică și vinovăția inculpatului Țîmbalist Iurie.

prin care solicită casarea acesteia, cu pronunțarea unei hotărâri de achitare, sau cu

remiterea cauzei penale pentru examinare în prima instanță.

În motivarea recursului, inculpatul afirmă că nu este de acord cu raportul de

expertiză din 27 octombrie 2016, deoarece la data respectivă el era în arest preventiv,

fiind reținut încă din data de 04 august 2016 și respectiv concluziile acestui raport de

expertiză nu pot fi veridice.

Totodată, inculpatul menționează că fiica sa a fost audiată suplimentar și pe data

de 29 mai 2017 a declarat că faptele de comiterea cărora el este învinuit nu sunt veridice,

a recunoscut că a dus instanță în eroare, din motiv că are ură față de dânsul.

declarat este inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat, deoarece nu este motivat prin prisma

erorilor prevăzute la art.427 alin.(1) Cod de procedură penală.

cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este inadmisibil, ca fiind vădit

neîntemeiat, or în vederea acestei statuări se expun următoarele considerente de fapt și

de drept.

Potrivit dispoziției art.432 alin.(2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea acestuia în

cazul în care constată că argumentele invocate în recurs sunt vădit neîntemeiate.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art.427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Prevederile art.427 alin.(1) Cod de procedură penală, stipulează că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

5

Reieșind din conținutul recursului declarat de către inculpat, Colegiul penal atestă

că acesta critică decizia instanței de apel sub aspectul modalității aprecierii probelor,

indicând că instanțele de fond eronat au apreciat circumstanțele de fapt stabilite la caz.

Așadar, instanța de recurs nu poate reține ca fiind întemeiat argumentul

recurentului precum că, raportul de expertiză medico-legală nr.3812 din 27 octombrie

2016 nu corespunde circumstanțelor de fapt ale cauzei, deoarece la această dată el se afla

în arest preventiv, iar concluziile raportului privind faptul că vătămările părții vătămate

au fost produse cu cel mult 24 de ore până la examinarea acesteia. Însă reieșind din

conținutul raportului de expertiză menționat, expertizarea părții vătămate a fost începută

la data de 04 august 2016, la scurt timp după reținerea inculpatului și s-a finalizat cu

întocmirea finală la data de 27 octombrie 2016.

În contextul dat, Colegiul penal accentuează că inculpatul Țîmbalist Iurie a fost

reținut la 04 august 2016, iar acțiunile ce i se incriminează au fost săvârșite în perioada

de timp 2012 până la 04.08.2016. Respectiv, concluziile din raportul de expertiză că

vătămările constatate la partea vătămată xxxxx au fost produse cu cel mult 24 de ore

până la începutul expertizării, sunt veridice și coincid cu circumstanțele de fapt stabilite

în cauza dată.

Subsidiar, Colegiul penal reține că la etapa judecării recursului ordinar nu se

înfăptuiește analiza repetată a mijloacelor de probă, nu se dă o nouă apreciere

materialului probator, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Deci, instanța de recurs nu va examina criticile referitoare la presupusa greșită

reținere, pe baza probelor administrate în cauză, a anumitor elemente faptice, ci va

verifica, prin raportare la situația de fapt stabilită de instanța de apel, corectitudinea

condamnării inculpatului privind învinuirea imputată acestuia prin rechizitoriu.

Mai mult, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că regula generală desprinsă din dispozițiile art.427 alin.(1) Cod de

procedură penală, prevede că la această etapa instanța de recurs verifică erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate expres de norma

respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt reținute în cauză.

La fel, în recurs nu au fost invocate și Colegiul penal nu a constatat încălcări de

procedură, care ar impune necesitatea remiterii cauzei penale pentru rejudecare în prima

instanță, după cum a solicitat recurentul.

În virtutea considerentelor expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorilor

de drept, ce ar genera casarea deciziei contestate sub aspectul invocat, deoarece soluția

adoptată de către instanța de apel este legală și întemeiată și prin urmare se decide

adoptarea unei soluții de inadmisibilitate a recursului declarat de inculpatul Țîmbalist

Iurie, ca fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal,

6

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Țîmbalist Iurie xxxxx,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 20 septembrie 2017,

în propria cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 08 februarie 2018.

Președinte URSACHE Petru

Judecători ȚURCAN Anatolie

Judecător TOMA Nadejda

7