1ra-49/2018 — art. 155 Cod penal

1ra-49/2018 — art. 155 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul 1ra-49/2018

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

10 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecătorii – Constantin Alerguș, Vladimir Timofti,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

inculpatul Colodeev Ruslan, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului judiciar

al Curții de Apel Cahul din 28 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Colodeev Ruslan XXXXX,

născut la XXXXX, originar și domiciliat în or. XXXXX, str.

XXXXX, nr. XX, ap. XX

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 03 martie 2014 – până la 24 decembrie 2015 (prima instanță);

3.de la 06 octombrie 2017 - până la 10 ianuarie 2018 (instanța de

recurs ordinar).

Procedura prevăzută de art. 431 alin. (1) pct.11) Cod de procedură penală legal

executată.

C O N S T A T Ă:

a fost achitat de sub învinuirea în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod

penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii.

Prin aceiași sentință a fost condamnat Gorelco Ruslan în privința căruia cauza

nu se examinează.

că la 30 decembrie 2013, aproximativ la 1730 împreună cu Gorelco Ruslan s-au

deplasat cu automobilul de model „Honda CRV” n/î XXXXX la domiciliul cet. Sacara

Dmitrii din s. XXXXX, str. XXXXX, nr. XX, r-nul XXXXX, unde cu o armă de vânătoare

de model „Vega” calibrul 12, l-au amenințat cu omorul pe pătimit.

Peste aproximativ 10 minute Colodeev R. și Gorelco R. au plecat, însă înainte

de plecare Gorelco R. i-a zis lui Sacara D. că ei vor reveni peste 30 minute și își vor

realiza amenințările.

acesteia cu pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare a lui Colodeev R. în baza

art. 155 Cod penal, la 2 ani închisoare, cu suspendarea executării pedepsei pe un

termen de probă de 2 ani. Admiterea acțiunii civile înaintate de partea vătămată.

1

În argumentarea apelului declarat s-au invocat următoarele:

- vinovăția inculpatului Colodeev R. a fost dovedită pe deplin prin probele

prezentate de acuzare, probe, care eronat au fost apreciate de instanță;

- instanța de fond urma să aprecieze critic declarațiile inculpaților și martorului

Peioglo A., or acestea se combat prin declarațiile părții vătămate, martorilor Dudoglo

I., Garaba Vl. și prin procesul-verbal de cercetare la fața locului din 30.12.2013;

3.1 Cu apel sentința a fost contestată și de partea vătămată, care a solicitat

casarea acesteia cu pronunțarea unei hotărâri de condamnare a inculpatului

Colodeev R. în baza art. 155 Cod penal cu stabilirea pedepsei prevăzute de sancțiunea

normei date, argumentând următoarele:

- probele prezentate de acuzare nu au fost apreciate la justa valoare;

- instanța de fond nu a luat în considerație declarațiile părții vătămate și

martorilor Dudoglo I., Garaba Vl., pronunțând neîntemeiat o sentință de achitare pe

capătul de învinuire prevăzut de art. 155 Cod penal, fără a argumenta concluziile în

acest sens.

apelurile declarate de procuror și partea vătămată au fost admise, casată sentința și

pronunțată o hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căreia

Colodeev Ruslan a fost condamnat în baza art. 155 Cod penal, fiindu-i stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 200 unități convenționale echivalentul

a 4000 lei.

S-a dispus încasarea din contul lui Colodeev R. în beneficiul părții vătămate

prejudiciul moral în sumă de 1000 lei, în rest cerințele privind încasarea prejudiciului

material au fost respinse ca neîntemeiate.

comiterii infracțiunii amenințării cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității

corporale sau a sănătății, invocate în rechizitoriu și a conchis că, instanța de fond

neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile inculpatului Colodeev R. nu întrunesc

elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece vinovăția acestuia în

comiterea infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal a fost dovedită pe deplin.

Colegiul a reținut că concluzia instanței de fond precum că Colodeev R. și

Gorelco R. au apărat onoarea și demnitatea cet. Peioglo A. nu și-a găsit confirmare

prin careva probe pertinente.

Colegiul judiciar a conchis că prin declarațiile părții vătămate, care au fost

confirmate de martorii Dudoglo I. și Garaba Vl. se confirmă vinovăția lui Colodeev

R. în săvârșirea infracțiunii incriminate. Astfel, ultimul prin acțiunile sale (a îndreptat

arma spre pătimit, după care doar o ținea în mână în timp ce pătimitul era verbal

2

amenințat de către Gorelco R. ) i-a insuflat lui Sacara D. teama că i se poate

produce o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, sau va fi lipsit de

viață, iar partea vătămată a perceput această amenințare ca reală, existând pericolul

realizării ei.

Soluționând chestiunea privind stabilirea măsurii de pedeapsă, instanța de apel

conducându-se de prevederile art. 61,75-78 Cod penal, a conchis că corectarea și

reeducarea inculpatului poate avea loc fără izolarea acestuia de societate, astfel că

Colegiul a considerat oportun a aplica în privința lui Colodeev R. pedeapsa sub

formă de amendă.

inculpatul Colodeev R., care invocând temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin.

(1) pct. 8), 11) Cod de procedură penală, solicită casarea parțială a hotărârii contestate

în partea condamnării sale, cu menținerea sentinței instanței de fond.

În argumentarea soluției solicitate s-au invocat următoarele:

-urmărirea penală pe capătul de învinuire prevăzut de art. 155 Cod penal pe

cauza nr. 2013190557 a fost începută ilegal cu încălcarea art. 265 alin. (3) și art. 279

alin. (1) Cod de procedură penală, astfel că învinuirea înaintată este nulă;

- în acțiunile sale lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii incriminate;

- în speță lipsesc careva probe care ar confirma învinuirea înaintată, nefiind

probat faptul că între Colodeev R. și Gorelco R. a existat vreo înțelegere prealabilă

referitor la săvârșirea infracțiunii;

-din declarațiile părții vătămate rezultă că el nu s-a speriat când a văzut arma

inițial, crezând că este un baston și doar pe urmă a înțeles că este armă. Prin urmare

partea vătămată a simțit acea teamă, frică pentru viața și sănătatea sa nu în momentul

când l-a văzut pe Colodeev R. care stătea în apropiere de locul incidentului, dar mult

mai târziu, când a văzut geamul casei care a fost deteriorat de către Gorelco R.;

- simplul fapt că Colodeev R. s-a aflat la locul incidentului nu poate fi interpretat

ca amenințare pentru viața și sănătatea persoanei;

- concluziile precum că Colodeev R. l-a amenințat pe Sacara D. cu omorul,

amenințare pe care ultimul a perceput-o ca reală, sunt bazate doar pe presupuneri.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționând că recursul urmează a fi declarat inadmisibil pe motiv că acesta

nu întrunește condițiile de formă și conținut, deoarece recurentul își exprimă

dezacordul cu aprecierea probelor, însă motivele de reapreciere a probelor nu se

conțin în temeiurile prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală.

3

în raport cu motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate de recurent,

Colegiul penal, conchide că la cercetarea cauzei, instanța de apel a ținut cont în

deplină măsură de prevederile articolelor 26, 27, 99-101 Cod procedură penală, a

cercetat sub toate aspectele probele administrate de părți, le-a verificat minuțios,

le-a dat o apreciere justă, prin prisma pertinenței, concludentei, utilității și

veridicității, iar în ansamblul, din punct de vedere al coroborării lor și întemeiat a

dedus concluzia că, acțiunile inculpatului Colodeev R., întrunesc elementele

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din dosar, și oricăror probe noi prezentate

instanței de apel sau cercetează suplimentar probele administrate de instanța de

fond. Instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Instanța de

apel, este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel.

Potrivit cerințelor aceluiași articol, chestiunile de fapt asupra cărora s-a

pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima instanță și care prin apel se transmit

instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori numai imputată s-a săvârșit ori nu,

dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce împrejurări s-a comis, dacă probele

corect au fost apreciate prin prisma cumulului de probe anexate la dosar în

conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de următoarele: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă normele de drept procesual penal sau

administrativ au fost corect aplicate și hotărârea adoptată să conțină răspuns la

toate motivele invocate.

4

În cazul dat, instanța de apel la examinarea apelurilor declarate a respectat

cerințele art. 414-417 Cod de procedură penală, a verificat și a apreciat conținutul

probelor și valoarea lor probatorie, cu expunerea analizei desfășurate și

minuțioase a acestora în textul deciziei adoptate.

Argumentele recurentului, precum că instanța de apel a apreciat incorect și

unilateral probele administrate în cauză nu au nici un suport legal.

Instanța de recurs consideră că argumentele inculpatului Colodeev R.,

precum că probele prezentate de acuzare nu sunt pertinente și concludente și nu

confirmă comiterea de către acesta a infracțiunii incriminate sunt neîntemeiate,

deoarece instanța de apel la baza hotărârii de condamnare a pus un cumul de

probe, care au fost examinate sub toate aspectele, complet și obiectiv, probe, care

cu certitudine confirmă vinovăția lui Colodeev R. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 155 Cod penal, și anume: - declarațiile părții vătămate Sacara D.,

care a relatat că la 30.12.2013 spre seară, la domiciliul său a venit Gorelco R. cu

Colodeev R. Gorelco R. a început să se certe cu el și să-i reproșeze faptul că a

ofensat-o pe mătușa sa. În timpul cerții Gorelco R. l-a amenințat verbal cu răfuială

fizică și cu moartea. În momentul când Gorelco R. îl amenința din automobil a

coborât Colodeev R., care avea în mâini o armă pe care a îndreptat-o în direcția sa,

a ținut-o un timp îndreptată spre el, după care a dat-o cu țeava în jos lipind-o de

piciorul drept. A înțeles că Colodeev R. ține în mâini o armă în momentul când

acesta a ridicat-o și a îndreptat-o spre el, fapt care l-a speriat, deoarece a crezut că

o să fie împușcat (f.d.27-28, vol. I, 3 vol. II, 43-44, vol. III).Cele relatate de partea

vătămată au fost confirmate de martorii Dudoglo I. și Garaba Vl., astfel aceștia

au menționat că imediat după incident au aflat de la Sacara D. despre faptul că a

fost amenințat cu moartea de către două persoane, una dintre care avea asupra sa

o armă de vânătoare pe care a îndreptat-o în direcția părții vătămate (f.d.18-20,

vol.I, 6,11, vol.II, 42,51, vol.III), precum și actele cauzei: - plîngerea cet. Sacara D. din

30.12.2013, conform căreia partea vătămată a solicitat tragerea la răspundere

penală a cet. Gorelco R. și o persoană necunoscută care la 30.12.2013, orele 1730

având asupra lor o armă de vânătoare l-au amenințat cu moartea;- procesul-verbal de

cercetare la fața locului din 30.12.2013 (f.d.15-17); Procesul-verbal de cercetare a

obiectului din 31.12.2013 cu planșă fotografică (f.d.52-53, vol. I).

De menționat este și faptul, că fapta comisă de inculpatul Colodeev R.

întrunește elementele infracțiunii, adică latura obiectivă, care se realizează prin

amenințarea cu omor ori cu vătămarea gravă a integrității corporale sau a sănătății,

dacă a existat pericolul realizării acestei amenințări. Totodată, prin amenințare se

5

înțelege o acțiune de influență psihică prin care făptuitorul insuflă victimei temerea

de a i se produce o vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății sau a lipsirii

de viață. Metodele amenințării pot fi diferite: orale, în scris, prin gesturi, prin telefon,

prin alte persoane, prin semne simbolice etc. Acțiunea de amenințare trebuie să fie

de natură să alarmeze pe cel amenințat, să fie percepută de el ca reală, serioasă,

prezentând suficiente temeiuri că se va realiza într-un viitor nu prea îndepărtat.

Respectiv din depozițiile părții vătămate, rezultă că Colodeev R. a îndreptat

arma în direcția acestuia în timp ce inculpatul Gorelco R. verbal îl amenința cu

răfuială fizică și cu moartea(f.d.27-28, vol. I, 3 vol. II, 43-44, vol. III).

În asemenea circumstanțe amenințarea cu omor a avut loc direct prin

prezentarea armei de vânătoare, care era ținută în mână de Colodeev R., fiind

îndreptată spre pătimit.

Latura subiectivă se realizează numai prin intenție directă și se caracterizează

prin acțiuni și expresii utilizate de inculpat (inculpați). Astfel, acțiunile lui

Colodeev R. (a ieșit din automobil cu arma de vânătoare și a îndreptat-o spre pătimit)

în cumul cu expresiile lui Gorelco R. „разорву на части зделаю из тебя фарш”,

denotă că acesta prin acțiunile sale i-a insuflat părții vătămate temerea pentru viața

și sănătatea sa, acesta percepând amenințarea ca fiind reală.

În opinia Colegiului instanța de apel, întemeiat a considerat declarațiile

inculpatului Colodeev R. privind nerecunoașterea vinovăției în săvârșirea

infracțiunii prevăzute de art. 155 Cod penal, ca fiind combătute prin probele

prezentate de procuror.

La acest capitol Colegiul mai reține și faptul că în esență Colodeev R.

recunoaște că a fost prezent în timpul incidentului, că a luat arma din automobil și a

ținut-o în mână, dânsul neagă doar faptul că a îndreptat arma în direcția părții

vătămate, afirmații pe care Colegiul le consideră că nu corespund realității, fiind

făcute cu scopul de a se eschiva de la răspundere penală.

În continuare, instanța de recurs statuează asupra netemeiniciei argumentului

invocat de recurent referitor la faptul că în speță lipsesc careva probe care ar confirma

că între Colodeev R. și Gorelco R. a existat o înțelegere prealabilă, or atât prin

ordonanța de învinuire cât și prin rechizitoriu inculpaților nu le-a fost incriminată

circumstanța dată și anume că aceștia au săvârșit infracțiunea „în urma unei înțelegeri

prealabile”.

Totodată, Colegiul respinge ca fiind neîntemeiat și declarativ argumentul

autorului recursului prin care se indică, că din declarațiile părții vătămate rezultă că

dânsul nu s-a speriat când a văzut arma inițial, crezând că este un baston și doar pe

urmă a înțeles că este armă, fapt care în viziunea recurentului confirmă că partea

6

vătămată a simțit acea teamă, frică pentru viața și sănătatea sa nu în momentul când

l-a văzut pe Colodeev R. care stătea în apropiere de locul incidentului, dar mult mai

târziu, când a văzut că Gorelco R. a deteriorat geamul locuinței sale.

La acest capitol se reține, că inculpatul denaturează declarațiile pătimitului, or

Sacara D. în cadrul ședinței instanței de fond a declarat „La început mi s-a părut că

Colodeev are în mâini un baston, dar când l-a îndreptat spre mine, eu am înțeles că

aceasta este o armă ” (f.d.3, vol. II). Prin urmare, din declarațiile părții vătămate clar

rezultă momentul când acesta a înțeles că obiectul ținut în mâini de Colodeev R. este

armă, moment în care partea vătămată a perceput acțiunile acestuia ca fiind o

amenințare reală.

Acestea fiind menționate Colegiul respinge ca neîntemeiate și următoarele

alegații ale recurentului referitor la faptul că prezența sa la locul incidentului nu

poate fi interpretată ca amenințare pentru viața și sănătatea persoanei, or după cum

s-a menționat mai sus Colodeev R. nu doar s-a aflat la locul faptei, dar a întreprins

acțiuni concrete (a ieșit din automobil cu arma de vânătoare și a îndreptat-o spre

pătimit) care i-au insuflat lui Sacara D. sentimentul de frică pentru viața și sănătatea

sa.

În continuare instanța de recurs se va pronunța asupra următoarelor alegații ale

recurentului privitor la faptul că urmărirea penală pe cauza nr. 2013190557 pe

capătul de învinuire prevăzut de art. 155 Cod penal a fost începută ilegal cu

încălcarea art. 265 alin. (3) și art. 279 alin. (1) Cod de procedură penală, fapt care în

opinia autorului duce la nulitatea învinuirii înaintate.

La acest capitol Colegiul penal reține, că potrivit art. 264 alin. (3) Cod de

procedură penală, ofițerul de urmărire penală este obligat odată ce a depistat o

infracțiune, ori a constatat o bănuială rezonabilă cu privire la o infracțiune comisă să

întocmească un proces-verbal în care să consemneze cele constatate și concomitent

să dispună înregistrarea imediată a autosesizării pentru a începe urmărirea penală.

În speță ofițerul de urmărire penală Petcov N. a îndeplinit prevederile legale

sus menționate și prin procesul-verbal din 30.01.2013 (f.d.7, vol. I) a dispus

înregistrarea autosesizării în Registrul nr. 1 de evidență a altor informații referitoare

la infracțiuni, după care în conformitate cu prevederile art. 274 alin. (2) Cod

procedură penală, prin ordonanță motivată din aceiași dată (f.d.5, vol. I) Petrov A.

a dispus începerea urmăririi penale în baza art. 155 Cod penal, pe faptul amenințării

cu omor a cet. Sacara D.

Prin urmare Colegiul conchide, că în speță urmărirea penală pe cauza nr.

2013190557 pe capătul de învinuire prevăzut de art. 155 Cod penal, a fost începută

legal, cu respectarea art. 264 alin. (3) și 274 alin. (2) Cod de procedură penală, iar

7

argumentele recurentului invocate în acest sens nu pot fi reținute ca plauzibile,

deoarece organul de urmărire penală la efectuarea acțiunilor de urmărire penală a

respectat și s-a condus de prescripțiile legii procesual penale, iar actele întocmite de

acesta sunt autentice, și nicidecum lovite de nulitate după cum invocă recurentul.

Generalizând cele expuse mai sus, Colegiul penal conchide că hotărârea

contestată este legală și întemeiată, argumentele inculpatului Colodeev R. privind

nevinovăția sa urmând a fi respinse ca fiind declarative, iar cele referitoare la

încălcările procedurale, ca fiind neîntemeiate.

Așa dar, instanța de recurs reține că temeiurile indicate de recurent nu sunt

aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de

implicare a instanței de recurs în sensul casării hotărârii contestate, prin urmare

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Colodeev Ruslan

împotriva deciziei Colegiului judiciar al Curții de Apel Cahul din 28 iunie 2017, în

cauza penală în privința lui Colodeev Ruslan, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 08 februarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecătorii Constantin Alerguș

Vladimir Timofti

8