1ra-318/18 — art. 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-318/2018

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

07 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Liliana Catan

Ion Guzun

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de Circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie

2017, în cauza penală în privința lui

Pușcaș Mihail xxxx, născut la xxxx,

originar și locuitor în s. xxxx, r-nul xxxx,

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 05.05.2017 - 24.08.2017;

Instanța de apel: 06.09.2017 - 29.11.2017;

Instanța de recurs: 10.01.2018- 07.02.2018.

C O N S T A T Ă :

Pușcaș Mihail a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art.145 alin.(1) Cod

penal la 11 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu

obligarea de urmare a tratamentului pentru alcoolism și supraveghere de către

psihiatrul din penitenciar.

Solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de

5170 lei, a fost respinsă ca neîntemeiată.

aproximativ la ora 14.00, Pușcaș Mihail aflându-se în casa proprie din s. xxxx, r-ul

xxxx, fiind în stare de ebrietate alcoolică, în rezultatul unui conflict spontan apărut,

cu scopul omorului intenționat, cu un cuțit de bucătărie, i-a aplicat lui Purcel Vadim o

lovitură în piept în regiunea inimii și ca rezultat, conform raportului de expertiză

judiciară nr.36 din 06.04.2017, i-a cauzat acestuia vătămare corporală gravă care a

dus la decesul victimei.

a acesteia în partea stabilirii pedepsei și în partea respingerii cererii de încasare a

cheltuielilor de judecată, cu pronunțarea unei noi hotărâri în această parte potrivit

1

modului stabilit pentru prima instanță, prin care, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art.145 alin.(1) Cod penal, inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de închisoare pe un termen de 12 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de

tip închis, cu încasarea de la inculpat în beneficiul statului a 5170 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare.

În motivarea cererii de apel a invocat că, deși prima instanță a constatat corect

vinovăția inculpatului, a stabilit corect pedeapsa, totuși aceasta a conchis eronat de a

respinge solicitarea procurorului privind încasarea cheltuielilor de judecată în sumă

de 5170 lei, care în opinia apelantului urmează a fi încasate de la inculpat, odată ce

acesta a fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii incriminate.

3.1. Nefiind de-acord cu sentința a declarat apel și avocatul Gromovenco

Vladimir în numele inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care acțiunile lui Pușcaș Mihail să fie recalificate din cele prevăzute

de art.145 alin.(1) Cod penal, în cele prevăzute de art.149 Cod penal, din motiv că,

prima instanță nu a respectat cerințele impuse pentru calificarea infracțiunii, iar în

cumul cu aprecierea neobiectivă a probelor constituie vicii care urmează să

influențeze soluția instanței. La fel, apelantul a considerat că, în mod neîntemeiat,

instanța de fond nu a recalificat acțiunile inculpatului din infracțiunea de omor în cea

de omor din imprudență.

octombrie 2017, s-au respins apelurile declarate ca nefondate, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. Analizând probele administrate de către organul de urmărire penală,

cercetate în ședința de judecată a primei instanțe și verificate de către instanța de apel

prin prisma prevederilor art.101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor, iar toate probele în ansamblu -

din punct de vedere al coroborării lor, apreciindu-le conform propriei convingeri,

formate în urma examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv,

călăuzindu-se de lege, Colegiul penal a considerat că, prima instanță a conchis corect

că, inculpatul a comis infracțiunea prevăzută de art.145 alin.(1) Cod penal.

Omorul a fost comis pe baza de relații personale, din cauza certurilor, în timpul

unei bătăi și s-a consumat o dată cu producerea rezultatului - moartea victimei Purcel

Vadim și totodată, inculpatul a acționat cu intenție directă, dându-și seama de

caracterul prejudiciabil al faptelor sale, prevăzând urmările, or, acesta a comis

infracțiunea utilizând un cuțit pe care-l avea în mână și pe care ar fi putut să nu-l

folosească, dat fiind că, însuși inculpatul a declarat că, victima era în stare de

ebrietate avansată și în acest sens, nu prezenta un pericol real și iminent.

În acest context, Colegiul a considerat că, inculpatul avea posibilitatea reală să

evite cele întâmplate, fiind în deplinătatea facultăților mintale, avea capacitatea de

2

prevedere și deliberare a acțiunilor sale, a acționat cu discernământ, cu atât mai mult

că, după cum s-a stabilit supra, victima era în stare de ebrietate avansată, iar reieșind

din declarațiile martorilor, rezultă că, în aceiași zi, inculpatul s-a luat la ceartă cu

victima și în prezența dânșilor, dar nu a aplicat nici o lovitură cu cuțitul.

Astfel, Colegiul penal a conchis că, prima instanță corect a ajuns la concluzia

că, este demonstrată vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de

art.145 alin.(1) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că, infracțiunea de omor și infracțiunea de lipsire

de viață din imprudență comportă deosebiri în materie de latură obiectivă, fapta de

omor dă expresie unei conduite violente, reprezentând o formă de manifestare a

făptuitorului care a luat hotărârea de a suprima viața unei persoane și se folosește de

mijloacele apte să realizeze acest scop, iar în cazul lipsirii de viață din imprudență nu

se atestă un act de violență, ci o conduită greșită a făptuitorului într-o situație

periculoasă, susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, urmări sub formă de

moarte a victimei.

Cu referire la pedeapsa penală aplicată inculpatului, Colegiul penal a reținut că

s-au luat în considerare prevederile art.61 alin.(1) și (2), 75 alin.(1) Cod penal, nu au

fost constatate circumstanțe atenuante, iar ca circumstanțe agravante s-au stabilit

provocarea prin infracțiune a unor urmări grave, săvârșirea infracțiunii de către o

persoană în stare de ebrietate și prin urmare, prima instanță just și întemeiat a conchis

de a-i numi inculpatului o pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 11 ani.

În ceea ce privește argumentele părții acuzării invocate în cererea de apel

precum că prima instanță a conchis eronat de a respinge cerința procurorului privind

încasarea cheltuielilor de judecată în sumă de 5170 lei, Colegiul penal le-a considerat

ca fiind neîntemeiate, deoarece cheltuielile suportate în cadrul urmăririi penale în

vederea demonstrării vinovăției inculpatului în privința comiterii infracțiunii

incriminate, prin numirea efectuării expertizelor judiciare, reprezintă cheltuieli

judiciare ce sunt achitate din bugetul statului.

invocând prevederile art. 427 alin.(1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită

casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță, pe motiv că

soluția instanței de refuz în încasarea cheltuielilor de judecată contravine normelor

procesual penale în vigoare.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acesta este vădit neîntemeiat

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de

recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în

cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Colegiul reține că procurorul indică ca temei de drept pentru casarea deciziei

recurate pct. 6) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală și anume, hotărârile

instanței de apel pot fi supuse recursului dacă hotărârea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, însă de fapt recurentul invocă dezacordul cu

soluția instanței de apel privind respingerea încasării de la inculpat a cheltuielilor de

judecată în mărime de 5170 lei, pentru efectuarea raporturilor de expertiză judiciară.

Instanța de apel a ținut cont de prevederile art. 229 alin. (1) și (3) Cod de

procedură penală, care stipulează că cheltuielile judiciare sunt suportate de

condamnat sau sunt trecute în contul statului și instanța poate elibera de aceste

cheltuieli, total sau parțial, condamnatul sau persoana care trebuie să suporte

cheltuielile judiciare în caz de insolvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor

judicare poate influența substanțial asupra situației materiale a persoanelor care se

află la întreținerea lor.

Concomitent, soluția instanței de apel este susținută și de prevederile art. 227

alin. (3) Cod de procedură penală, adică cheltuielile judiciare se plătesc din sumele

alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate.

Colegiul menționează că, argumentele invocate de către recurent în susținerea

solicitării înaintate sunt neîntemeiate, deoarece cheltuielile judiciare au fost suportate

pentru efectuarea rapoartelor de expertiză judiciare a victimei și a inculpatului, or, art.

143 alin. (1) pct. 1), 2), 3) Cod de procedură penală, prevede expres că, expertiza se

dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea cauzei morții,

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, precum și

starea psihică și fizică a bănuitului, învinuitului și inculpatului, iar alin. (2) art. 143

Cod de procedură penală, stipulează că, plata expertizelor judiciare efectuate în

cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul bugetului de stat, de aceea, instanța

de apel corect a ajuns la concluzia de a nu încasa din contul inculpatului cheltuielile

judiciare menționate.

În urma celor expuse, Colegiul penal nu a constatat prezența erorii de drept

invocată de recurent ce ar fi afectat hotărârea atacată sub aspectele contestate, iar

solicitările recurentului nu au suport legal, prin urmare soluția adoptată de către

instanța de apel este întemeiată, iar recursul declarat este inadmisibil ca fiind vădit

neîntemeiat.

procedură penală, Colegiul penal,

4

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

Circumscripție Chișinău, Djulieta Devder, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 18 octombrie 2017, în cauza penală în privința lui Pușcaș

Mihail, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată publicată la 07 februarie 2018.

Președinte: Nicolae Gordilă

Judecători: Liliana Catan

Ion Guzun

5