1ra-1767/2017 — art. 27, 145 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1767/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Nicolae Gordilă,

Judecători Iurie Diaconu, Elena Covalenco,

a examinat, în camera de consiliu, fără citarea părților, admisibilitatea în

principiu a recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în privința inculpatului

Rotaru Valeriu XXX, născut la

XX XXXX XXXX, originar și locuitor al XXXXX,

XXXXX, cetățean al R. Moldova, fără antecedente

penale.

Termenul de examinare,

instanța de fond: 15.03.2017 – 10.04.2017,

instanța de apel: 12.06.2017 – 12.09.2017,

instanța de recurs: 21.11.2017 – 20.12.2017.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal,

C O N S T A T Ă :

examinată conform prescripțiilor din art. 3641 Cod de procedură penală, Rotaru

Valeriu a fost condamnat în baza art. 27, 145 alin. (1) Cod penal la 6 ani și 8 luni

închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis, începând din 17.08.2016, cu

includerea perioadei aflării în arest preventiv de la 02.09.2012 până la 26.12.2012.

0700, aflându-se în incinta Secției Chirurgie Toraco-abdominală a Centrului

Științifico-practic de Chirurgie Pediatrică „Natalia Gheorghiu” al USMF „Nicolae

Testemițeanu”, Clinica Universitară de Chirurgie, Reanimatologie și

1

Anesteziologie Pediatrică, nr. 1, amplasată pe str. Burebista, 93, mun. Chișinău, și

având intenția de a săvârși omor, inculpatul Rotaru Valeriu i-a aplicat cu un cuțit

multiple lovituri în regiunea gâtului, abdomenului și membrelor superioare părții

vătămate Bacioi Tatiana, provocându-i plăgi tăiate înțepate, însă, din cauze

independente de voința lui, intențiile sale criminale n-au fost duse până la capăt,

deoarece a fost stopat de către un angajat al instituției, după care imediat i-a fost

acordat ultimei ajutorul medical necesar.

Instanța a reținut că inculpatul a recunoscut vina integral, solicitând

examinarea cauzei în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, că

aceste probe dovedesc integral vinovăția lui și i-a încadrat acțiunile în baza art. 27,

145 alin. (1) Cod penal, adică tentativa de omor a unei persoane.

La stabilirea pedepsei, instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 Cod

penal, art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, că inculpatul a recunoscut vina

și s-a căit sincer, a comis o infracțiune gravă, este caracterizat pozitiv, are la

întreținere un copil minor și părinți invalizi, concluzionând că corectarea și

reeducarea lui este posibilă doar prin izolare de societate.

a declarat apel, solicitând casarea parțială a sentinței și pronunțarea unei noi

hotărâri, prin care să fie încasate de la inculpat în beneficiul statutului cheltuielile

judiciare în sumă de 28.497 lei.

Apelanta a indicat că instanța de fond nu a luat în considerare prevederile

art. 385 alin. (1) Cod de procedură penală și nu s-a expus referitor la încasarea de

la inculpat a cheltuielilor de judecată în folosul statului.

Astfel, în rechizitoriul au fost indicate cheltuielile judiciare suportate, și

anume conform Hotărârii cu privire la tarifele pentru serviciile medico-sanitare nr.

1020 din 29.12.2011, în total au fost suportate 6002 lei din bugetul de stat, pentru

efectuarea expertizelor (pct. 2142.6 - 1 expertiză - 4643 lei; pct. 2161 - 1

investigație - 915 lei; pct. 2173 - 8 microobiecte a câte 45 lei, în total-360 lei;

2191.20 - 1 examinare - 84 lei).

Conform certificatului prezentat de către Direcția finanțe a Inspectoratului

General al Poliției, pentru extrădarea inculpatului din Federația Rusă, au fost

suportate din contul bugetului de stat 22.495 lei, inclusiv: diurna: - 3 zile x 40 euro

(conform HG nr. 10 din 05.01.2012) = 120 euro x 21,1183 (cursul valutar la data

plecării) x 2 persoane = 5068,40 lei; - cazare: 2 zile (3970,80 lei) x 2 persoane =

7941,60 lei; - transport: bilete avia 3741 lei x 2 persoane + 2003 lei (bilet pentru

infractor) = 9485 lei.

septembrie 2017, apelul a fost admis, casată parțial sentința și pronunțată o nouă

hotărâre.

De la inculpat s-a încasat în beneficiul statului cheltuielile judiciare legate de

extrădarea lui din Federația Rusă, în mărime de 22.495 lei. Celelalte cerințele au

fost respinse ca neîntemeiate.

În rest, dispozițiile sentinței au fost menținute.

Instanța de apel a reținut că acuzarea a solicitat încasarea sumei de 28.497 lei

ca cheltuieli de judecată, din care 6002 lei cheltuiți pentru efectuarea expertizelor

2

(pct. 2142.6 - 1 expertiză - 4643 lei; pct. 2161 - 1 investigație - 915 lei; pct. 2173 -

8 microobiecte a câte 45 lei, în total - 360 lei; 2191.20 - 1 examinare - 84 lei).

Prin prisma art. 227-229 Cod de procedură penală, suma solicitată de

acuzare în mărime de 6002 lei, pentru efectuarea expertizelor, nu constituie

cheltuieli de judecată, este neîntemeiată și nu poate fi pusă în sarcina inculpatului.

În conformitate cu art. 143 Cod de procedură penală, plata expertizelor

judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din contul mijloacelor

bugetului de stat.

Conform art. 34 alin. (3) din Legea cu privire la expertiza judiciară,

constatările tehnico-științifice și medico-legale nr. 1086-XIV din 23 iunie 2000,

cheltuielile pentru efectuarea expertizei sunt achitate din bugetul de stat, cu

excepția cazurilor când aceasta se solicită de către părțile la caz.

Cheltuielile pentru efectuarea expertizelor în mărime de 6002 lei, sunt

efectuate în cadrul urmăririi penale în vederea acumulării probelor necesare pentru

demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate,

cheltuieli ce sunt trecute în contul statului, iar normele procedurale nu prevăd

achitarea din contul condamnatului a cheltuielilor judiciare care constituie

cheltuieli de expertiză judiciară, necesară a fi efectuată în cadrul procesului penal.

Totodată, solicitarea acuzării privind încasarea cheltuielilor de judecată în

beneficiul statului pentru extrădarea inculpatului din Federația Rusă în Republica

Moldova, în mărime de 22.495 lei, este întemeiată, acestea urmând a fi încasate din

contul inculpatului.

declarat recurs ordinar, în care solicită casarea acestei decizii și dispunerea

rejudecării cauzei în aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a indicat că instanțele de fond și de apel nu au luat în considerație

că în cadrul cauzei penale, de către stat au fost suportate cheltuieli în sumă de 6002

lei la realizarea expertizelor, sumă ce urma a fi încasată de la inculpat în beneficiul

statului conform prevederilor art. art. 227-229 Cod de procedură penală, iar

instanța, contrar prevederilor art. art. 385 alin. (1) pct. 14), art. 397 pct. 5) Cod

procedură penală, nu a dispus astfel.

Legiuitorul a expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală,

obligativitatea suportării cheltuielilor judiciare de către condamnat.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal

concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele

considerente.

În primul rând, potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.

3

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs, se

pronunță doar în limitele temeiurilor invocate în recurs. Potrivit art. 429 alin. (1)

Cod de procedură penală, recursul trebuie să fie motivat. În corespundere cu art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală, cererea de recurs trebuie să conțină

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărârii

atacate în acest sens.

Sub acest aspect se reține că recursul este fondat și pe temeiurile din art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel și că motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărârii.

Însă, în recursul respectiv, în pofida prevederilor enunțate, nu este specificat,

în raport cu relevanțele conținute în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

asupra căror motive concrete din apelul acuzării nu s-ar fi pronunțat instanța, care

ar fi esența erorilor concrete de drept și a circumstanțelor că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii, fiind omisă în totalitate și argumentarea

ilegalității hotărârii atacate în acest sens (pct. 5. din decizie).

Circumstanțele enunțate denotă că recursul declarat nu întrunește condițiile

de conținut în partea vizată, iar instanța de recurs nu este competentă să

completeze din oficiu recursul ordinar al acuzării cu circumstanțe în fapt și în

drept, care l-ar justifica și să se expună, apoi, asupra unor temeiuri neargumentate

legal de recurent.

Or, conform prevederilor art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța

judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii.

În al doilea rând, potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală,

hotărârile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul când hotărârea atacată

nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele

reținute prin hotărârea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu circumstanțele invocate în recursul de pe rol, se

atestă că împrejurările menționate în partea descriptivă a hotărârilor contestate,

inclusiv cele reproduse în pct. 2. și 4. din prezenta decizie, relevă în mod

concludent că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat circumstanțele

de fapt și de drept privind soluția încasării cheltuielilor judiciare pentru efectuarea

expertizelor judiciare în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală, corect ținând cont de prevederile art. 385 alin. (1) pct. 14), 227 alin. (1) și

(3), 143 alin. (1) pct. 1), 2), alin. (2) Cod de procedură penală, care prescriu expres

că la adoptarea sentinței, instanța de judecată soluționează cine și în ce proporție

trebuie obligat să plătească cheltuielile judiciare, suportate pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal, care se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea

nu prevede altă modalitate, expertiza se dispune și se efectuează, în mod

obligatoriu, pentru constatarea cauzei morții, gradului de gravitate și a caracterului

vătămărilor integrității corporale, iar plata acestor expertize judiciare se face din

4

contul mijloacelor bugetului de stat, instanțele just, argumentat și în limitele

competenței legale statuând că, în speță, cheltuielile pentru efectuarea expertizei

medico-legale a părții vătămate urmează a fi făcute din contul mijloacelor

bugetului de stat, instanța de apel pronunțându-se argumentat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzării.

Pe lângă aceasta, recursul ordinar, potrivit argumentelor invocate și

reproduse în pct. 5. din prezenta decizie, este întemeiat doar pe critica modului în

care instanțele au apreciat circumstanțele cauzei în latura cheltuielilor judiciare

pentru efectuarea expertizelor judiciare.

Însă, pornind de la relevanțele art. 229 alin. (1) și (3), 27, 414 alin. (1) și (2)

a Codului de procedură penală, instanța de judecată poate obliga condamnatul să

recupereze cheltuielile judiciare, instanța poate elibera de plata cheltuielilor

judiciare, total sau parțial, condamnatul, judecătorul apreciază probele în

conformitate cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor

administrate. Instanța de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia

hotărârii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de

apel, și poate da o nouă apreciere probelor din dosar. Astfel, activitatea instanțelor

de fond și de apel privind doar aprecierea sau reaprecierea circumstanțelor cauzei

în aspectul cheltuielilor judiciare pentru efectuarea expertizelor judiciare în alt sens

decât cel pe care îl propune acuzarea este o competență și prerogativă legală a

acestei instanțe, care nu constituie un temei de drept separat din numărul celor

incluse în art. 427 Cod de procedură penală și, astfel, invocarea acestei chestiuni în

recursurile ordinare la fel este lipsită de orice temei legal.

Mai mult, motivele invocate în acest recurs au constituit deja obiect de

examinare în instanțele de fond și de apel, fiind oferite răspunsuri argumentate în

acest sens (pct. 3. – 5. din decizie), iar o altă opinie asupra probelor și circumstanțelor

pricinii care au fost puse la baza sentinței, conform jurisprudenței CtEDO, nu poate

servi temei pentru reexaminarea cauzei (hotărârea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul Bujnița

versus Moldova).

Împrejurările enunțate denotă în mod concludent că instanța de apel nu a

comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurent, că hotărârea

contestată conține motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, și că

recursul ordinar este vădit neîntemeiat.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta

este vădit neîntemeiat.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol este vădit neîntemeiat, el urmează a

fi declarat inadmisibil.

de procedură penală, Colegiul penal,

5

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Cătălin Scutelnic, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 12 septembrie 2017, în privința inculpatului Rotaru

Valeriu XXX, pe motiv că este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 17 ianuarie 2018.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Iurie Diaconu

Elena Covalenco

6