1ra-1603/2017 — art. 264 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-1603/2017

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Vladimir Timofti, Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de partea vătămată

Prisacari Elena, prin care se solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți

din 14 iunie 2017, în cauza penală în privința lui

Cucereavîi Denis XXXXX, născut

la XXXXX, originar și domiciliat în XXXXX.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă:

judecată în procedura prevăzută de art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, Cucereavîi

Denis a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal și în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de procedură penală, fiindu-i stabilită

în baza acestei legi pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunități pe

termen de 120 ore.

S-a admis acțiunea civilă, cu încasarea din contul lui Cucereavîi Denis în beneficiul lui

Prisacari Elena a sumei de 1000 lei.

29.12.2016, aproximativ pe la ora 07:00, conducând mijlocul de transport de model Opel

Vectra cu n/î BL CP 863, pe traseul R-12 Dondușeni-Drochia-Pelenia, km. 13.215 în sat.

Tîrnova, r-nul Dondușeni, nu a manifestat prudență sporită pentru a asigura securitatea

circulației, nu s-a isprăvit cu conducerea automobilului, a pierdut controlul asupra

conducerii mijlocului de transport, a ieșit de pe partea carosabilă a drumului pe acostament

și a tamponat pietonul Prisacari Elena, care se deplasa pe acostament, în rezultat la ce ultimei

i-au fost cauzate leziuni corporale, care conform raportului de expertiză judiciară nr. 4D din

20.01.2017, în baza criteriului dereglării sănătății de lungă durată, mai mult de 3 săptămâni,

se califică ca vătămare corporală medie.

împotriva acesteia, pe motivul blândeții pedepsei, solicitând admiterea apelului, casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și adoptarea unei noi hotărâri prin care inculpatul să fie

1

recunoscut vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod Penal și în

temeiul acestei legii să-i fie stabilită pedeapsă sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității în mărime de 160 ore, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport

pe un termen de 2 ani. Suplimentar apelantul a solicitat admiterea acțiunii civile înaintate

de către partea vătămată cu încasarea în beneficiul acesteia a sumei de 1000 lei de la

inculpat.

În argumentarea cererii a invocat că instanța de fond în mod eronat a apreciat

argumentul precum că prin aplicarea pedepsei complementare sub formă de privare de

dreptul de a conduce mijloace de transport ar lipsi familia inculpatului de sursa de existență,

motivând că pentru exercitarea obligațiunilor de serviciu în funcția de montor electric nu

este necesară posedarea permisului de conducere a mijloacelor de transport, dar a unui act

ce ar confirma cunoștințele în acest domeniu.

Totodată, apelantul a menționat că dacă inculpatului nu-i va fi stabilită pedeapsa

complementară sub formă de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport, instanța

va contribui la dezvoltarea în rândul cetățenilor a sentimentului că nu pot beneficia de o

protecție adecvată din partea statului, iar inculpatului îi va fi acordată încrederea de a nu fi

pedepsit și stimularea în continuare să încalce sistematic regulile securității circulației.

integral la 12.07.2017, apelul declarat a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței

fără modificări.

4.1. În motivarea soluției instanța de apel a reținut, că prezenta cauză a fost judecată

de către instanța de fond în temeiul art. 3641 Cod de procedură penală, în baza probelor

administrate la faza urmăririi penale. Starea de fapt reținută și de drept apreciată, concordă

cu probele administrate și examinate în ședința de judecată, instanța just încadrând acțiunile

inculpatului în săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal cu indicii de

calificare: „Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către o persoană ce conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale și a sănătății„ fapt ce și-a găsit confirmare în ședința de judecată.

Instanța de apel a remarcat, că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii. Individualizarea

pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura pedepsei concrete

infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor legii penale și pedepsei

penale. Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată efectuează

operațiunea de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța de judecată

stabilește tipul sau cuantumul pedepsei în limitele prevăzute de sancțiunea normei penale

din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost calificată fapta ca infracțiune.

Sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, prevede amendă în mărime de până la 300

unități convenționale sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de

ore, sau închisoare de până la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de până la 2 ani.

2

Instanța de apel a considerat, că în situația dată argumentul acuzatorului de stat privind

înăsprirea pedepsei până la limita maximă de 160 ore este neîntemeiat și urmează a fi

respins, deoarece o asemenea înăsprire se efectuează în cazul lipsei unor circumstanțe

atenuante și nu în cazul existenței unui șir de circumstanțe atenuante după cum este

achitarea prejudiciului, recunoașterea vinovăției și căința sinceră. Suplimentar instanța de

apel a reținut că nu pot fi admise aceste argumente și din motiv că prima instanță deja a

aplicat față de inculpat o pedeapsă mai aspră, sub formă de muncă neremunerată și nu mai

este cazul de a înăspri această pedeapsă la limita maximă.

De rând cu aceasta, analizând hotărârea instanței de fond, instanța de apel a constatat

că pedeapsa complementară - privarea de dreptul de conducere a mijloacelor de transport

corect nu a fost aplicată odată cu pedeapsa principală sub formă de muncă neremunerată,

întrucât sintagma „cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de până la 2 ani” se referă doar la pedeapsa cu închisoarea, or efectuând o analiză

a sancțiunilor prevăzute de Codul penal, se constată, că în cazul în care pedeapsa

complementară este prevăzută pentru mai multe feluri de pedepse principale din sancțiunea

articolului, legislatorul indică expres, că pedeapsa complementară se aplică „în toate

cazurile”.

Prin urmare, în cazul art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară sub formă

de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport este prevăzută doar pentru pedeapsa

principală - închisoarea, nefiind indicat că aceasta poate fi aplicată în toate cazurile.

Sub acest aspect, instanța de apel a apreciat critic argumentele apelului depus de

acuzator prin care se solicită aplicarea pedepsei complementare de rând cu pedeapsa muncii

neremunerate, deoarece acest argument este în contradicție cu normele imperative care

reglementează procedura de individualizare a pedepsei penale.

Referitor soluția adoptată de prima instanță pe marginea laturii civile, instanța de apel

a considerat-o la fel una întemeiată care urmează a fi lăsată fără modificări, deoarece suma

de 1000 lei a fost solicitată de partea vătămată.

Referitor la cererea depusă de partea vătămată prin care aceasta solicită încasarea

prejudiciului de 6000 lei, instanța de apel a considerat-o necesar de a o lăsa fără soluționare

deoarece cererea dată este expediată prin intermediul aparatului de fax, fără a fi în original

sau cu atât mai mult fără a fi susținută de partea vătămată nemijlocit în fața instanței de apel

cu expunerea unor argumente în confirmarea sumei noi indicate. Totodată instanța de apel,

a considerat necesar de a explica, părții vătămate, că aceasta este în drept de a se adresa cu

o acțiune în instanța civilă unde vor fi examinate toate argumentele și toate circumstanțele

noi apărute în partea laturii civile.

E. la 28 august 2017, care în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 5) și 10) Cod de procedură penală

a solicitata casarea acesteia cu dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel în alt

complet de judecată.

În motivarea recursului menționează că în prima instanță, contrar prevederilor art. 351

Cod de procedură penală, nu a fost citată pentru participare în ședința de judecată.

3

Recurentul consideră, că conform prevederilor art. 314 Cod de procedură penală

instanța de judecată era obligată, în cursul judecării cauzei, să cerceteze nemijlocit, sub toate

aspectele, probele prezentate de părți sau administrate la cererea acestora, inclusiv să

audieze inculpații, părțile vătămate, martorii, să cerceteze corpurile delicte, să dea citire

rapoartelor de expertiză, proceselor-verbale și altor documente, precum și să examineze alte

probe prevăzute de Codul de procedură penală, eroare care nu a fost înlăturată de instanța

de apel, contrar prevederilor art. 409 slin. (2) Cod de procedură penală.

Recurentul menționează că în rezultat, nu a avut posibilitate sa se expună asupra

cuantumului prejudiciului material cauzat reieșind din gradul leziunilor corporale medii

care i-au fost cauzate, fiind internată în spital timp de 3 săptămâni în regim de staționar, iar

ulterior a primit tratament ambulatoriu timp de 2 săptămâni, cheltuielile aferente fiind

estimate la 6000 lei.

Prin urmare valoarea de 1000 lei este o sumă care nu reflectă obiectiv și complet

prejudiciul suferit în urma accidentului.

Totodată, recurentul consideră că ambele instanțe au comis erori de drept stabilind

pedeapsa principală lui Cucereavîi Denis sub formă de muncă neremunerată în folosul

comunității.

În acest context, recurentul menționează că luând vedere persoana celui vinovat,

precum și gravitatea faptei săvârșite, instanța de judecată trebuia să-i stabilească o pedeapsă

echitabilă, care ar fi contribuit la realizarea scopului pedepsei, în particular, la corectarea și

reeducarea vinovatului. Aplicarea pedepsei trebuie să contribuie la corectarea

condamnatului, să împiedice comiterea unei noi infracțiuni, la fel să contribuie la

reîncadrarea acestuia în activitatea de zi cu zi, să-și dezvolte anumite calități de persoană ce

ar respecta legea și ordinea de drept.

Astfel, pedepsele stabilite de instanța de judecată trebuie să fie nu numai legale în

sensul respectării a cadrului legal de individualizare a judiciară, dar în același timp, trebuie

să fie și echitabile, adică să se respecte criteriul proporționalității, care presupune stabilirea

cuantumului pedepsei în funcție de gravitatea infracțiunii și vinovăția autorului. În același

timp, trebuie să fie respectată prevederea art. 61 Cod penal, conform căreia, pedeapsa care

se aplică urmează să-și atingă scopul de restabilire a echității sociale și prevenire a săvârșirii

noilor infracțiuni de către alte persoane.

materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia,

din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală

Colegiul penal, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat, împotriva

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Reieșind din conținutul materialelor dosarului, Colegiul penal atestă faptul că

recurentul nu a contestat sentința, aceasta fiind atacată cu apel doar de către procuror.

În acest sens, Colegiul penal constată că recurentul a omis să invoce solicitările sale în

fața instanței de apel, printr-o cerere de apel separată de cea a procurorului.

4

Această situație, prin prisma art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, care prevede

că temeiurile menționate la alin. (1) pot fi invocate în recurs doar în cazul în care au fost

invocate în apel sau încălcarea a avut loc în instanța de apel, împiedică Colegiul penal de a

aprecia relevanța argumentelor recurentului, ceea ce implică netemeinicia acestora și

impune soluția inadmisibilității recursului declarat, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de partea vătămată Prisacari Elena, în

cauza penală în privința lui Cucereavîi Denis XXXXX, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bălți din 14 iunie 2017, deoarece este vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 ianuarie 2018.

Președinte Petru Ursache

Judecători Vladimir Timofti

Constantin Alerguș

5