1596/2017 — art.264 alin. 1 CP

1596/2017 — art.264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 1ra-1596/2017

Curtea Supremă de Justiție

DECIZIE

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Ursache Petru,

Judecători - Timofti Vladimir și Alerguș Constantin,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care se

solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 iunie

2017, în cauza penală privindu-l pe

Furtuna Igor Xxxxx, născut la xxxxx, originar din

or. Xxxxx, domiciliat în mun. Xxxxx, str. Xxxxx.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T :

procedura prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Furtuna Igor a

fost recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod

penal și i s-a stabilit pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 225 u.c, ceea ce

constituie 4 500 (patru mii cinci sute) lei, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

S-a dispus încasarea de la Furtuna Igor în beneficiul lui Anastas Andrei și

Torosean Svetlana suma de 7 276,50 lei cu titlu de prejudiciu material, suma de 8000

lei, cu titlu de prejudiciu moral și suma de 6500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată

pentru serviciile prestate de avocat, în total suma de 21 276,50 lei.

În rest, pretențiile din acțiunea civilă au fost respinse, ca fiind neîntemeiate.

Demersul procurorului Scutaru Adrian cu privire la încasarea cheltuielilor de

1

judecată în sumă de 168 lei din contul lui Furtuna Igor, s-a respins ca neîntemeiat.

Igor la 24 ianuarie 2016, în jurul orei 02:40, deplasându-se pe str. Alecco Russo nr.

7/1 din mun. Chișinău la volanul automobilului de model „Xxxxx” cu n/î xxxxx, nu

a manifestat prudență sporită la trafic, nu a ținut permanent cont de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere de care trebuie să țină cont fiecare

conducător la determinarea vitezei, benzii de circulație și a modalităților de

conducere a vehiculului, prin ce a încălcat prevederile pct. 45 a Regulamentului

Circulației Rutiere (RCR), care prevede că, „1) conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, (ținînd permanent seama de

următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția: b)

dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea

tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) În cazul în

care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el

trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului”, urmare la ce, a tamponat pietonii Anastas Andrei și Torosean Svetlana,

care traversau carosabilul în afara trecerii pietonale de la stînga spre dreapta conform

direcției de deplasare a automobilului.

În rezultatul tamponării, conform raportului de expertiză medico-legală nr.

762/D din 01.04.2016, la pietonul Anastas Andrei s-a constatat vătămare corporală

medie, manifestată prin „fractura bifocală a oaselor gambei drepte, fractura oaselor

nazale cu deplasarea fragmentelor, excoriații la nivelul feței”.

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 748/D din 15.04.2016, la

pietonul Torosean Svetlana, s-au constatat vătămări corporale medii, manifestate

prin „traumă cranio cerebrală închisă, contuzie cerebrală; fractura maxilei de tip Le

Fort II, hemosinusită bilaterală maxilară; fractura peretelui anterior a sinusului

frontal pe dreapta cu deplasare; fractura oaselor nazale cu deplasare; fractura

planșeului orbital inferior pe dreapta cu deplasare; plăgi contuze lacerate și edem al

țesuturilor moi la nivelul feței”.

mun. Chișinău, oficiul principal, Scutaru Adrian, prin care a solicitat admiterea

apelului, casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care lui Furtuna

Igor pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal să-i fie

aplicată pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 225 u.c, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani. De a obliga inculpatul

Furtuna Igor să achite cheltuielile judiciare în sumă de 168 lei, cheltuieli suportate

de Centrul de Medicină Legală la efectuarea expertizei medico-legale.

În motivarea cerințelor sale s-au invocat următoarele aspecte:

- inculpatului urma să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, or, partea acuzării și

așa a luat în considerație toate circumstanțele atenuante la orientarea instanței aferent

2

pedepsei solicitate, adică a solicitat o pedeapsă non-privativă de libertate, și anume

amendă în mărime de 225 u.c, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani, cu atât mai mult că nu au fost stabilite careva

impedimente care ar împiedica aplicarea unei asemenea pedepse, nu au fost stabilite

atât în cadrul procesului penal, cât și în cadrul cercetării judecătorești;

- instanța de fond a apreciat drept neîntemeiată încasarea de la inculpat în contul

statului a cheltuielilor de judecată în mărime de 168 lei pentru efectuarea expertizei

la caz.

fost respins ca fiind nefondat apelul declarat de procurorul Scutaru Adrian, fiind

menținută fără modificări sentința contestată.

4.1. În motivarea soluției adoptate instanța de apel a constatat, că instanța de

fond, cercetând în cumul probele administrate în ședința de judecată prin prisma

admisibilității, pertinenței și concludenței, utilității și veridicității raportată la

declarațiile date în ședința de judecată și probele administrate, a stabilit o corectă

situație de fapt, dând faptelor reținute în sarcina inculpatului Furtuna Igor încadrarea

juridică corespunzătoare, și anume art. 264 alin. (1) Cod penal - încălcarea regulilor

de securitate a circulației, comisă de către persoana care conduce mijlocul de

transport, încălcare care a cauzat din imprudență vătămarea medie a integrității

corporale sau a sănătății.

Instanța de apel a menționat că potrivit textului apelului, acuzatorul de stat nu

are obiecții referitor la aprecierea probelor și calificarea acțiunilor inculpatului

Furtuna Igor în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, fapt susținut și de acuzatorul de stat

în instanța de apel.

Așadar, legalitatea și temeinicia sentinței primei instanțe a fost contestată de

către acuzatorul de stat sub aspectul individualizării pedepsei penale, prin care a

solicitat casarea sentinței în această parte, cu aplicarea inculpatului Furtuna Igor a

unei pedepse sub formă de amendă în mărime de 225 u.c, cu privarea de dreptul de

a conduce mijloace de transport pe un tennen de 2 ani și încasarea de la inculpatul

Furtuna Igor cheltuielile judiciare în sumă de 168 lei, cheltuieli suportate de Centrul

de Medicină Legală la efectuarea expertizei medico-legale.

Instanța de apel verificând legalitatea individualizării pedepsei penale în privința

inculpatului Furtuna Igor a constatat că instanța de fond a acordat deplină eficiență

prevederilor art. art. 6, 7, 61, 75 Cod penal, respectiv, a ținut cont de gravitatea

infracțiunii săvârșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele care atenuează ori agravează răspunderea penală, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile

de viață ale familiei acestuia.

Instanța de apel a notat că prin criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg

cerințele de care instanța de judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii

3

pedepsei și la aplicarea ei persoanei vinovate de săvârșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă în obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și a pedepsei penale. Pedeapsa este echitabilă, când ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui, proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvârșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

Pedeapsa penală este echitabilă și atunci când este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni atât de către condamnat, precum și de alte

persoane, or, practica judiciară demonstrează că, o pedeapsă prea aspră generează

apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt

ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit.

Instanța de apel a constatat că acțiunile inculpatului Furtuna Igor au fost

încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, iar în conformitate cu criteriile enunțate

la art. 16 Cod penal, infracțiunea respectivă se califică ca infracțiune mai puțin gravă.

Instanța de apel a menționat că din materialele administrate la cauza penală,

rezultă că inculpatul Furtuna Igor nu are antecedente penale, nu se află la evidența

medicului narcolog sau psihiatru, a recunoscut vina și a solicitat examinarea cauzei

penale în ordinea prevăzută de art. 3641 Cod de procedură penală, a manifestat căință

sinceră.

La caz, careva circumstanțe agravante în defavoarea inculpatului Furtuna Igor

nu au fost constatate.

În cadrul ședinței de judecată în instanța de apel inculpatul Furtuna Igor a

declarat că nu susține pe deplin vina, deoarece părțile vătămate se aflau în stare de

ebrietate avansată.

La acest capitol, instanța de apel nu a reținut modificarea poziției inculpatului

Furtuna Igor referitor la recunoașterea sau nerecunoașterea vinovăției în comiterea

infracțiunii incriminate, deoarece cauza penală a fost examinată în ordinea prevăzută

de art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul Furtuna Igor depunând un înscris

autentic prin care a solicitat examinarea cauzei penale în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, declarând că recunoaște în totalitate vina în săvârșirea

faptelor indicate în rechizitoriu, nu solicită administrarea de noi probe (f.d. 127).

Instanța de apel a reținut că instanța de fond ținând cont de gravitatea infracțiunii

săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei

care atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra

corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei

acestuia a stabilit inculpatului Furtuna Igor, pentru comiterea infracțiunii prevăzute

de art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa principală sub formă de amendă în mărime

4

de 225 unități convenționale, astfel după cum a solicitat și acuzatorul de stat în

cererea de apel.

Însă, potrivit solicitărilor din apel invocate de acuzatorul de stat în privința

inculpatului Furtuna Igor s-a solicitat și aplicarea pedepsei complimentare sub formă

de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

În acest context, instanța de apel a notat că pedeapsa complementară „privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport” pentru componența de infracțiune

prevăzută de art. 264 alin. (1) Cod penal este o pedeapsă alternativă și nu obligatorie,

încât legiuitorul a indicat în sancțiunea normei penale incriminate „cu sau fără”. Tot

în acest context, s-a indicat faptul că, pedeapsa complementară prevăzută de art. 264

alin. (1) Cod penal se atribuie doar cazului stabilirii pedepsei cu închisoare.

Totodată, instanța de apel a conchis că din analiza sancțiunilor prevăzute de

Codul penal se constată că în cazul în care pedeapsa complementară este prevăzută

pentru mai multe feluri de pedepse principale din sancțiunea articolului, legiuitorul

indică expres că, pedeapsa complementară se aplică „în toate cazurile” (spre

exemplu, după cum este indicat la sancțiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) Cod

penal, care prevede următoarea sancțiune „... în toate cazurile, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de la 3 la 5 ani).

Așadar, instanța de apel a respins solicitarea acuzatorului de stat privind

aplicarea inculpatului Furtuna Igor pedeapsa complementară sub formă de privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, deoarece

pedeapsa complementară nu este aplicabilă, aceasta putând fi aplicată în cazul în

care instanța de judecată ar fi stabilit inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare,

or și acuzatorul de stat a optat pentru aplicarea inculpatului a unei pedepse sub formă

de amendă.

Referitor la solicitarea acuzatorului de stat privind încasarea de la inculpatul

Furtuna Igor a cheltuielilor judiciare în sumă de 168 lei, cheltuieli suportate de

Centrul de Medicină Legală la efectuarea expertizei medico-legale, instanța de apel

a considerat-o nefondată, deoarece potrivit art. 227 alin. (3) Cod de procedură

penală, cheltuielile judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu

prevede altă modalitate.

Prin urmare, instanța de apel a reținut că la individualizarea pedepsei penale în

privința inculpatului Furtuna Igor instanța de fond a avut în vedere criteriile generale

de individualizare prevăzute de art. 75 Cod penal, și anume: gravitatea infracțiunii

săvârșite, motivul acesteia, persoana celui vinovat, circumstanțele cauzei care

atenuează ori agravează răspunderea, influența pedepsei aplicate asupra corectării și

reeducării vinovatului, precum și condițiile de viață ale familiei acestuia. Totodată,

la individualizarea pedepsei penale au fost respectate limitele de pedeapsă prevăzute

pentru infracțiunea incriminată - art. 264 alin. (1) Cod penal, așa cum au fost reduse

prin aplicarea dispozițiilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală.

5

Procuratura de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, prin care indicînd temeiul

prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

parțială a deciziei atacate în partea ce ține de cheltuielile judiciare cu remiterea

cauzei la rejudecare în instanța de apel în raport cu motivele invocate în prezentul

recurs ordinar.

În motivarea cererii de recurs recurentul a indicat următoarele motive :

- potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărârile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în cazurile cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția;

- astfel, potrivit prevederilor art. 227 alin. (1) Cod de procedură penală

„Cheltuieli judiciare sânt cheltuielile suportate potrivit legii pentru asigurarea bunei

desfășurări a procesului penal.” Potrivit alin. (3) al aceleiași norme „Cheltuielile

judiciare se plătesc din sumele alocate de stat dacă legea nu prevede altă modalitate”.

Aliniatul (3) al normei indicate este o normă generală și nu obligă statul să suporte

cheltuielile, ci să le achite la momentul necesar pentru a facilita operativitatea

acțiunilor organului de urmărire penală și pentru a nu condiționa termenul rezonabil

prin încasarea cheltuielilor judiciare de la părțile în proces. Totodată legislatorul a

expus suficient de clar în art. 229 Cod de procedură penală obligativitatea suportării

cheltuielilor judiciare de către condamnat;

- prin urmare în situația cînd art. 229 alin. (1) Cod de procedură penală

stipulează direct că inculpatul suportă cheltuielile judiciare, soluția instanțelor

judecătorești de a respinge încasarea acestor cheltuieli este ilegală;

- concluzia instanței precum că, art.229 alin.(2) Cod de procedură penală nu

impune în mod imperativ obligația condamnatului să recupereze cheltuielile

judiciare este una nefondată și nu poate fi pusă la baza casării sentinței în această

privință;

- instanța de apel nici nu a examinat posibilitatea achitării de către inculpat a

cheltuielilor judiciare chiar dacă procurorul a solicitat încasarea lor. Or, art. 229 alin.

(3) Cod de procedură penală reglementează posibilitatea eliberării de plata

cheltuielilor de judecată în anumite circumstanțe, care nu au fost constatate și

invocate de instanța de apel;

- astfel, în situația când Codul de procedură penală în partea generală titlu VII

capitolul II reglementează chestiunea referitor la cheltuielile judiciare, instanța de

apel urma să-și motiveze soluția de ce nu aplică normele vizate și dacă există

neconcordanțe între prevederile tratatelor internaționale în domeniul drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte să indice

concret care este neconcordanța;

6

- prin urmare, instanța de apel nu a îndeplinit cerințele stipulate în prevederile

art. 101, 394, 414 Cod de procedură penală, n-a indicat temeiurile care au dus la

casarea unei sentințe legale, iar acestea constituie temei de drept pentru recurs

ordinar prevăzut în art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, deoarece

hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente:

În speță se constată că recurentul s-a conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și a declarat recursul ordinar în termen.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

instanței de apel, fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă

asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Precum rezultă din recursul ordinar declarat de către procurorul Brigai Sergiu,

Colegiul penal atestă invocarea temeiului pentru recurs prevăzut la pct. 6) alin. (1)

art. 427 Cod de procedură penală, și anume cazul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, solicitînd casarea parțială a deciziei atacate

în partea ce ține de încasarea cheltuielilor judiciare, cu dispunerea rejudecării cauzei

în instanța de apel.

Însă, Colegiul penal constată că instanța de apel s-a expus motivat asupra

apelului declarat de procurorul Scutaru Adrian, statuând just asupra faptului că

cheltuielile de judecată constituie cheltuieli efectuate în vederea acumulării

probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției inculpatului în comiterea

infracțiunii incriminate și nu pot fi puse în seama inculpatului, urmând a fi trecute

în contul statului. Suplimentar, instanța de apel just a reținut că legea procesual-

penală nu instituie în mod expres achitarea de către inculpat a cheltuielilor judiciare

suportate în cadrul urmăririi penale, totodată corect considerând că prevederile

legale la care a făcut trimitere apelantul nu stabilesc astfel de cheltuieli ce pot fi

încasate din contul inculpatului.

În același context, Colegiul penal se raliază la concluzia instanței de apel,

potrivit căreia în cazul dispunerii expertizei de către organul de urmărire penală sau

de către instanța de judecată, la solicitarea acuzatorului de stat, plățile necesare

pentru efectuarea expertizei vor fi achitate din contul mijloacelor bănești a bugetului

de stat.

Colegiul penal mai menționează că potrivit art. 143 alin. (1) Cod de procedură

penală, expertiza se dispune și se efectuează în mod obligatoriu pentru constatarea

gradului de gravitate și a caracterului vătămărilor integrității corporale, totodată fiind

relevante prevederile art. 143 alin. (2) Cod de procedură penală, care stipulează că

plata expertizelor judiciare efectuate în cazurile prevăzute la alin. (1) se face din

7

contul mijloacelor bugetului de stat.

Prin urmare, Colegiul penal consideră că instanța de apel în mod just și echitabil

a stabilit că cheltuielile judiciare solicitate de către acuzatorul de stat în sumă de 168

lei suportate de Centrul de Medicină legală pentru efectuarea expertizei medico-

legale nr. 762/D din 01 aprilie 2016 și nr. 748/D din 15 aprilie 2016 în prezenta

cauză (f. d. 48-49, 63-65), sunt cheltuieli efectuate în cadrul urmăririi penale în

vederea acumulării probatoriului necesar pentru demonstrarea vinovăției

inculpatului în comiterea infracțiunii incriminate, cheltuieli ce sunt trecute în contul

statului, iar normele procedurale nu prevăd achitarea din contul condamnatului a

cheltuielilor judiciare care constituie cheltuieli pentru expertiză în speța dată.

Reieșind din plenitudinea constatărilor instanței de apel, expuse în partea

supusă criticii în recursul ordinar declarat, care sunt motivate, Colegiul penal

consideră că temeiul pentru recurs, invocat de recurent, nu și-a găsit confirmare. Din

acest considerent, Colegiul penal decide inadmisibilitatea recursului ordinar declarat

de procuror, deoarece este vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de circumscripție Chișinău, Brigai Sergiu, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 26 iunie 2017, în cauza penală privindu-l pe Furtuna

Igor Xxxxx, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la 11 ianuarie 2018.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Alerguș Constantin

8